Connect with us

Exclusiv

HALUCINANT. Cum a câştigat Ionel Haşotti un recurs împotriva unei hotărâri irevocabile

Publicat

la

După ce au obţinut, în anul 2008, o hotărâre judecătorească irevocabilă de retrocedare a carierei de la Sibioara, pe baza minciunii că la faţa locului nu se găsea nicio exploatare minieră activă, septuagenarele Elena Mitrofan şi Margareta Muscalu, clientele avocatului Ionel Haşotti, au încercat să intre în posesia suprafeţei câştigate. Până s-au urnit în acest sens, începuse, cu frig şi zăpezi, anul 2009. Pe scaunul de la Primăria Lumina nu se mai afla Ion Roman, primarul căruia o amnezie epocală îi ştersese din memorie orice amintire despre faptul că o parte din moştenirea lui Niculae Tudorancea fusese deja parţial restituită şi care omisese timp de trei ani să spună că terenul este afectat unei exploataţii miniere, exceptată prin lege de la retrocedare. Pe scaun era un nou primar, necombinat pe linie de partid cu familia Haşotti, pe numele său Dumitru Chiru. Notificat să facă punerea pensionarelor în posesie, în baza Deciziei Civile 925/2008 a Tribunalului Constanţa, noul primar a realizat pe loc grozăvia situaţiei. Căci toată suflarea din comună, inclusiv el, ştia că pe teren se află cariera activă a firmei Somaco şi groapa de gunoi comunală. Cum să pui în posesie pe cineva pe aceste amplasamente exceptate, deopotrivă, de la restituirea în natură, în toate legile din domeniul fondului funciar adoptate de-a lungul vremii în România? O asemenea nebunie nu se mai văzuse nicăieri în ţară.

Somaco începe un proces de fond funciar

Dumitru ChiruÎn acele condiţii, Dumitru Chiru (foto) a trimis firmei Somaco Construct SRL (pe care o vom numi, în cele ce urmează, Somaco, pentru a scurta prezentarea) o adresă, cerându-i să-şi exprime un punct de vedere. Aşa a aflat patronul Somaco de faptul că pensionarele lui Haşotti se judecaseră cu fostul primar ca să-i tragă terenul de sub picioare. Aşa aflase că Prefectura Constanţa, condusă la data litigiului de un onorabil subordonat politic al senatorului Puiu Haşotti, uitase şi ea să depună vreo întâmpinare, să declare vreun recurs, să participe măcar la o amărâtă de înfăţişare în faţa onoratei instanţe. Mobilizându-se, juriştii firmei Somaco au deschis un proces, în materia fondului funciar, la Judecătoria Constanţa, cerând instanţei să constate dreptul firmei de proprietate şi de folosinţă asupra unor porţiuni din amplasamentul pe care se dispusese retrocedarea. Procesul s-a judecat în contradictoriu cu septuagenarele, comisiile de fond funciar de la Lumina şi de la Prefectură şi Consiliul Local Lumina care încheiase cu firma Somaco, înainte ca aceasta să fie cumpărată de Grigore Comănescu, contractul de asociere 2422 din 2 iulie 2003. În baza acelui contract, Grigore Comănescu investise mai multe milioane de euro pentru crearea infrastructurii de exploatare, fiindu-i garantat de toţi auditorii juridici, tehnici şi contabili că investiţia e sigură!

Un expert judiciar constată grave suprapuneri de terenuri

Ca să lămurească aspectele din acest proces de fond funciar, instanţa Judecătoriei Constanţa a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare, desemnând cu această sarcină pe specialistul Mihail Dănuţ Diaconescu. Acesta din urmă şi-a început misiunea cerând coordonatele cadastrale de la OCPI Constanţa. Aşa cum era firesc şi aşa ar fi trebuit să procedeze şi expertul adus de la Brăila de pensionarele lui Haşotti şi de primarul subordonat politic fratelui său, în procesul din 2006-2008 în care se dispusese, ilegal, retrocedarea. Reamintim că expertul de la Brăila, Tudorel Vizireanu, se limitase, în procesul retrocedării, să copieze o hartă din 1894, care înfăţişa un patrulater alb… şi liber de sarcini. Ce cadastru, ce planuri de situaţie, ce coordonate? Expertul brăilean ştia fără niciun reper să deseneze patrulatere pe hârtie. Dar noul expert, cerând coordonatele cadastrale, a ajuns să coloreze tot felul de „colţuri” şi „peninsule” de proprietăţi private care intrau în patrulaterul alb stabilit pentru retrocedare. Era o dovadă irefutabilă că retrocedarea dispusă pentru bătrânele reprezentate convenţional de Ionel Haşotti încălca grosolan dreptul de proprietate al unor terţi. Patrulaterul alb se suprapunea peste drumuri publice, peste o groapă de gunoi tot publică şi peste mai multe proprietăţi private. În cazul particular al firmei Somaco, expertul constatase că acesteia i se încălca dreptul de proprietate pe o suprafaţă de 5.518 mp (drept derivat din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1021/29.05.2003). De asemenea, i se încălca dreptul legal de folosinţă asupra unei suprafeţe de 36.325 mp (drept derivat din Contractul de asociere în participaţiune încheiat cu Primăria Lumina sub nr. 2422/02.07.2003).

Haşotti s-a folosit de proces, ca să ceară daune de 5.000 de lei pe zi

Haşotti a depus la dosar, în numele clientelor sale, o plângere reconvenţională, solicitând să se constate caducitatea contractului de asociere în participaţiune încheiat în 2003 de Comuna Lumina cu firma Somaco. Asta, ca să nu se mai reţină ce avea să demonstreze expertul, anume că se încalcă un drept de folosinţă al firmei Somaco. Apoi a mai pretins şi daune cominatorii de 5.000 de lei pentru fiecare zi de întârziere în ceea ce priveşte eliberarea terenului de clădiri, facilităţi de producţie şi utilaje, de către Somaco. Dar chiar în cuprinsul acestei cereri subzista dovada că terenul nu putea fi restituit în natură, nefiind liber de sarcini. Căci, pensionarele lui Haşotti câştigaseră procesul din 2006-2008 minţind că pe teren nu se află nicio exploatare minieră, iar acum, în procesul din 2009, recunoşteau că se află, de fapt, utilaje, clădiri, depozite şi drumuri, cerând daune substanţiale pentru neeliberarea terenului. Dar nici nu făceau vreo dovadă că terenul fusese ocupat cu utilaje şi clădiri după pronunţarea Deciziei Civile 925/2008, cea care constatase că în patrulaterul desenat după ureche de expertul de la Brăila se aflau doar suprafeţe libere.

Cum a câştigat Somaco o hotărâre irevocabilă

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2015/12/Hotararea-irevocabila-Cosac-Carbune.pdf”]

Analizând toate probele din dosarul de fond funciar, Judecătoria Constanţa a admis în totalitate acţiunea iniţiată de Somaco Construct SRL, prin Sentinţa 16835/25.06.2010. Comisia Judeţeană, care fusese una dintre pârâte, a declarat recurs, pe motivul că nu ar fi avut calitate procesuală pasivă. Totodată, Ionel Haşotti a declarat, în numele clientelor sale, apel. Dar căile de atac erau diferite. Din acest motiv, Tribunalul Constanţa s-a pronunţat pe 17 iunie 2011, prin Încheiere de şedinţă, calificând calea de atac drept recurs. La capătul litigiului, instanţa a pronunţat o hotărâre judecătorească IREVOCABILĂ, pe 30 septembrie 2011. Prin aceasta, a admis recursul Comisiei Judeţene, constatând că aceasta nu are calitate procesuală pasivă. Totodată, a respins recursul Elenei Mitrofan şi al Margaretei Muscalu, clientele lui Haşotti. Repetăm, era o hotărâre IREVOCABILĂ, care confirma dreptul de proprietate şi dreptul de folosinţă al firmei Somaco asupra carierei de la Sibioara.

Cum a fost revocată hotărârea irevocabilă

Cu toate acestea, Ionel Haşotti a atacat hotărârea irevocabilă cu recurs, la Curtea de Apel Constanţa. Între timp, mai exact pe 8 noiembrie 2011, Margareta Muscalu trecuse în lumea celor drepţi, părăsind această lume strâmbă în care obţinuse hotărâri judecătoreşti cu încălcarea legii. În locul defunctei, drepturile litigioase fuseseră preluate de copii ei, Constantin şi Valeriu.

Recurs la hotararea irevocabila

A fost un proces cu scântei, ca să ne exprimăm plastic, sau cu incidente procedurale, ca să folosim şi echivalentul academic. S-au formulat cereri de recuzare, o judecătoare (Daniela Petrovici) a făcut cerere de abţinere, în cauză s-au perindat două complete diferite şi au fost stabilite două taxe de timbru cu valori diferite, pentru aceiaşi recurenţi. Pe portal apare şi acum evidenţa că hotărârea faţă de care se declarase recurs era irevocabilă. Dar acest aspect nu i-a împiedicat pe judecători să revoce hotărârea irevocabilă, pe calea ordinară a recursului. A fost o premieră judiciară naţională, căci aşa ceva nu s-a mai văzut nicăieri. Au mai fost casate hotătâri irevocabile, pe calea extraordinară a contestaţiei în anulare, dar niciodată pe calea ordinară străbătută de Ionel Haşotti. Dacă până în acest moment amnezia epocală făcuse regula, dintr-o dată în scenă intrase miopia. O miopie cruntă, care i-a împiedicat pe judecători să vadă că pe hotărârea atacată în recurs scria „irevocabilă”. Judecători au fost Vangheliţa Tase, Gabriel Lefter (initmidat prin cerere de recuzare) şi Mihaela Ganea. În locul preşedintei de complet, Vangheliţa Tase, care-şi luase concediul de odihnă, hotărârea prin care s-a admis recursul împotriva mai vechii hotărâri irevocabile a fost semnată chiar de preşedintele Curţii de Apel Constanţa, Nicolae Stanciu.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2015/12/Curtea-admite-recursul-la-recurs-maxima-lui-Hasotti.pdf”]

 

Contractul Somaco nu este opozabil, pentru că Primăria Lumina n-a vorbit de el

După admiterea recursului faţă de hotărârea irevocabilă, s-a început un nou ciclu procesual la Tribunalul Constanţa, cu un obiect diferit: „constatare nulitate act juridic”. Dar reclamanta Somaco Construct SRL nu ceruse aşa ceva. În schimb, ceruse Ionel Haşotti pentru clientele sale, în plângerea reconvenţională, cu privire la contractul de asociere în participaţiune din 2003, acela din care se născuse dreptul de folosinţă legală al companiei Somaco asupra unei suprafeţe din patrulaterul stabilit pentru retrocedare în anul 2008. „Acest contract nu le este opozabil [clienţilor lui Ionel Haşotti] întrucât la momentul consfinţirii dreptului lor de proprietate prin decizia civilă nr. 925 din 2 octombrie 2008 nu era intabulat şi nici nu a fost adus la cunoştinţa acelei instanţe de Comisia locală de fond funciar Lumina jud. Constanţa.” – aprecia noul complet de la Tribunalul Constanţa (format din judecătoarele Chirăţica Enache şi Cristina Ghernaja), în sentinţa prin care a respins acţiunea Somaco şi a admis în parte plângerea reconvenţională formulată de Haşotti. Cine n-a intabulat şi cine n-a adus la cunoştinţa instanţei? Desigur: Primăria Lumina. Aşadar, această culpă a Primăriei Lumina devenea motiv pentru respingerea acţiunii Somaco. Dar de ce să răspundă Somaco pentru că fostul primar din Lumina uitase să intabuleze şi uitase să spună instanţei de existenţa contractului? De ce să răspundă Somaco pentru că fostul primar se înţelesese cu moştenitoarele lui Haşotti să aducă un expert de la Brăila, care a întors-o exact ca la Brăila? Instanţa n-a dat niciun răspuns, pentru că nici nu şi-a pus întrebările astea de bun simţ. O.K., s-a stabilit că acel contract de asociere nu este opozabil moştenitoarelor, dar cum rămânea cu celelalte suprapuneri, haşurate de expertul Diaconescu în planul de situaţie al expertizei, în baza coordonatelor cadastrale de la OCPI? Ei bine, a rămas ca-n gară! Chirăţica şi Ghernaja n-au mai văzut şi celalte suprapuneri. Căci, aşa cum spuneam, dacă în procesul din 2006-2008 cheia a fost AMNEZIA, în acest proces început în 2009, cheia a fost MIOPIA. Ce dacă Somaco pierdea astfel şi cei 5.518 mp pe care-i avea în proprietate, cu contract de vânzare-cumpărare! Ce dacă şi alţi proprietari privaţi îşi pierdeau terenurile? La urmă, Tribunalul Constanţa a dispus ca firma Somaco să-şi dezafecteze clădirile, să-şi ridice agregatele şi echipamentele industiale şi să sisteze operaţiunile de exploatare sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 50 de lei pe zi de întârziere. Dar ce exploatare, ce construcţii şi ce echipamente industriale puteau fi pe un teren retrocedat ca liber de sarcini? Liber, adică fără construcţii, fără echipamente industriale, fără exploatare minieră autorizată de, onor, statul român! Păi, ori suntem golani, ori nu mai suntem?

Instanţa de la Galaţi nu auzea bine

Scandalizată de întorsătură, Somaco a făcut recurs. Şi dosarul a ajuns la Curtea de Apel Constanţa, la completul care admisese recursul împotriva hotărârii irevocabile. În acele condiţii, compania minieră a cerut Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să strămute dosarul. Şi aşa, actul final al procesului început în 2009 a fost dat în compentenţa Curţii de Apel Galaţi. Aşa s-a întâmplat ca, în aceeaşi zi de 11 septembrie 2013, Ionel Haşotti să pledeze în două procese diferite, în faţa aceluiaşi complet de judecată. Căci se judeca şi pentru moştenitorii de la Sibioara, dar şi pentru compania italiană Fincogero, cea care a obţinut, în alte dosare, o executare silită, eşalonată, de aproximativ 15 milioane de euro împotriva Primăriei Constanţa. La Galaţi, n-au mai fost motive de amnezie sau de miopie, ci de auz. Instanţa nu prea auzea ce spuneau avocaţii companiei Somaco. Iată, ca dovadă, câteva bucăţi relevante din stenograma şedinţei:

Preşedinte – da, mai aveţi alte cereri?

Av. Zeleş A. – doamna preşedintă, dacă îmi permiteţi doresc să depun un document…

Preşedinte – spuneţi despre ce este vorba…

Av. Zeleş A. – … (neinteligibil)

Preşedinte – depuneţi-l, vedem noi dacă este relevant sau nu.

Av. Zeleş A. – … neinteligibil.”

Haşotti minte cu neruşinare că Somaco ar exporta capital off-shore

În schimb, ce a spus Ionel Haşotti s-a auzit cu prisosinţă: „1440 de lei pe lună pentru exploatarea a 5 hectare, atâta exploatează dumnealor din terenul nostru, din cariera de piatră (ptiu, drace, deci pe teren se găsea o carieră!!! – n.r.). Nu sunt daune punitive, că nu suntem în sistemul de drept american, sunt daune, au valoare de înlocuire dar în raport de circumstanţele cauzei, eu cred că suma pe care am cerut-o noi era extrem de rezonabilă (5.000 de lei/zi – n.r.). E o carieră de piatră semnificativă, Somaco este o societate comercială care funcţionează pe bază de profit substanţial, este al treilea mare exportator de capital Off Shore din România în Cipru, puteţi verifica pe site-urile de specialitate, şi exploatarea timp de cinci ani de zile fără nici un fel de reţinere aş spune prădalnic pentru că aşa rezultă din dosarul cauzei, ne îndreptăţesc la aceste daune.”. Am verificat şi noi susţinerea avocatului Haşotti. Pe site-urile de specialitate se găseşte numele unui domn Gabriel Comănescu, dar nu Grigore Comănescu, patronul Somaco Construct SRL. La mijloc este doar o coincidenţă privind numele comun de familie, fără să fie nici măcar o legătură de rudenie. În niciuna din firmele lui Grigore Comănescu nu se găseşte vreun off-shore, din Cipru sau dintr-ul alt paradis fiscal. Instanţa a auzit această minciună descalificantă şi probabil că l-a crezut pe Haşotti fără să mai verifice pe site-urile de specialitate.

Demolaţi clădirile de pe terenul retrocedat ca liber de sarcini!

Mostenitorii-2

După alte aprecieri despre cariera aflată pe terenul pe care-l câştigase în 2008 spunând cu guriţa lui, la termenul de judecată din 25 septembrie 2008, că „Nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră” (dovezi erau gârlă, dar nu şi în dosar, unde se îngrijise fostul primar Roman să nu fie), Haşotti şi-a încheiat apoteotic pledoaria: „Ce să facă petenţii? Două pensionare împotriva a şase prefecţi care s-au succedat din 2009 şi care probabil că vor trebui să răspundă şi penal până la urmă. A nu ştiu câţi subprefecţi cu atribuţii pe linie de fond funciar, primarilor respectivi şi a unui număr de 30 de membri ai comisiilor locale şi judeţene. Aveţi corespondenţa la dosarul cauzei, o să observaţi, şi închei, din corespondenţă cum suntem îndrumaţi încet, încet ca să acceptăm o altă soluţie, nu acceptăm o altă soluţie pentru că ar însemna să nesocotim hotărârea judecătorească irevocabilă, şi am precizat foarte clar că în final solicităm să ni se recunoască toate drepturile izvorâte din hotărârea judecătorească irevocabilă. Cheltuielile le-am depus, vă mulţumesc.”. Prin Decizia Civilă 459/R/23 septembrie 2013, Curtea de Apel Galaţi a respins recursul companiei Somaco şi a majorat daunele cominatorii cerute de clienţii avocatului Haşotti la 500 de lei pe zi de întârziere, în privinţa demolării clădirilor şi mutării echipamentelor industriale de pe terenul retrocedat. Teren retrocedat pe motiv că ar fi fost liber şi de clădiri, şi de echipamente industriale, şi de vreo exploatare minieră. Compania Somaco a desfiinţat această hotărâre pe calea unei contestaţii în anulare, însă un alt complet al Curţii de Apel Galaţi avea să-i dea dreptate lui Haşotii, pentru totdeauna.

La final trebuie să subliniem calităţile de excepţie ale marelui Haşotti. Căci cine, în ţara asta, a mai reuşit să-i fie admis un recurs împotriva unei hotărâri irevocabile? Ia încercaţi, stimaţi justiţiabili, să declaraţi recurs la o hotărâre pe care scrie „IREVOCABILĂ”. Ştiţi ce vi se va spune: e o hotărâre intrată în puterea autorităţii de lucru judecat, recursul este inadmisibil. Mai uşor întorci mortul de la groapă, decât să obţii o asemenea minune dumnezeiască de a casa, în recurs, o hotărâre irevocabilă.

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

PUG-ul comunei Cumpăna, atacat de Prefect. Ce se va întâmpla cu sute de case

Publicat

la data de

Scris de

Prefectul județului Constanța a atacat în contencios administrativ toate hotărârile cu privire la adoptarea și modificarea Planului Urbanistic General al comunei Cumpăna. Este vorba de șapte hotărâri ale Consiliului Local Cumpăna, din perioada 2002-2018, prin care a fost adoptat și apoi modificat succesiv PUG-ul localității. În baza acestor hotărâri locale, comuna învecinată cu municipiul Constanța s-a extins cu noi cartiere de locuințe individuale și colective. În fapt, prin aceste hotărâri, afacerile imobiliare au devenit extrem de înfloritoare, iar Cumpăna s-a transformat treptat într-un fel de cartier-dormitor al Constanței.

Extras din ultima hotărâre, atacată de Prefectură, privind actualizarea PUG-ului și Regulamentului local de urbanism al comunei Cumpăna

Decizia prefectului Silviu Coșa de a ataca în contencios-administrativ cele 7 HCL-uri a căzut ca un trăsnet peste administrația locală din Cumpăna. La sfârșitul săptămânii trecute, primărița localității, Mariana Gâju, a cerut aprobarea Consiliului Local în vederea angajării unei case de avocatură pentru gestionarea acestui litigiu. Ședința de Consiliu a fost transmisă pe Facebook. Urmărind-o, am putut afla că atât primarul, cât și secretarul general al comunei s-au opus cererii unor consilieri de a primi informații suplimentare despre cele 7 hotărâri din trecut și despre motivele de ilegalitate invocate de prefect. Primărița i-a convins din vorbe pe aleși că totul a fost legal, obținând votul majorității pentru angajarea unei case de avocatură, fără a lămuri nimic. Din acest motiv, criticile prefectului au rămas deocamdată necunoscute. Însă, în această privință, există cel puțin un indiciu extrem de interesant aruncat pe piață chiar de prefectul Silviu Coșa.  

Cartierul ILEGAL de pe buza Canalului

El a criticat-o pe Mariana Gâju, deși fără a o numi expres, într-o postare pe Facebook, la sfârșitul săptămânii trecute. Comentariul a fost publicat la scurt timp după ce Comitetul Județean pentru Situații de Urgență, condus de prefectul Coșa, a adoptat o nouă hotărâre cu privire la malul de la Cumpăna al Canalului Dunăre – Marea Neagră, care a început să se prăbușească din anul 2019. Guvernul a cheltuit deja peste 7 milioane de euro pentru stoparea de urgență a alunecării de teren. Iar în luna august 2021, a fost semnat un nou contract, de încă 10,7 milioane de euro, pentru alte lucrări de consolidare a taluzului. Sumele de mai sus ar putea să fie suplimentate, având în vedere că o expertiză tehnică recentă a reliefat că situația malului surpat s-a agravat și mai tare în ultima perioadă, făcând necesară evacuarea altor familii din cartierul construit pe buza Canalului.

”Problema malului de la Cumpăna este o exemplificare perfectă a modului în care acțiunea în afara cadrului legal poate afecta grav oamenii. Edificarea a zeci de case în zona de siguranță a Canalului Dunăre – Marea Neagră, fără avizul administratorului Canalului, a adus familiile respective în situația în care trebuie să-și reconfigureze traiul. Cetățenii localității își doreau doar să își poată construi propriul cămin, în care să ducă o viață decentă alături de cei dragi. Goana după voturi a aleșilor locali i-a împins, însă, pe marginea prăpastiei. La propriu. Acum, alte instituții ale statului trebuie să intervină pentru a repara lipsa de responsabilitate anterioară.” – scria prefectul în postarea sa.

Acuzațiile lui Coșa sunt extrem de grave: că acel cartier a fost ridicat fără avizul administratorului Canalului, ceea ce este ilegal, și că administrația Gâju ar fi comis această ilegalitate în ”goana după voturi”, adică urmărind un folos electoral.

Imagine cu malul surpat de la Cumpăna. Casele au fost construite în zona de protecție a Canalului,  fără avizul Administrației Canalelor Navigabile.

Trebuie să mai spunem că, în cadrul ședinței de Consiliu de la Cumpăna, au fost voci care și-au arătat îngrijorarea cu privire la soarta sutelor de case construite în baza HCL-urilor considerate ilegale de către Prefectură. Primărița din Cumpăna nu a lămurit nici aceste aspecte, susținând că extinderea localității s-a făcut perfect legal. Trebuie să mai spunem că HCL-urile atacate de prefect se suspendă de drept de la aplicare pe perioada litigiului. Ca urmare, este de așteptat ca avântul imobiliar al localității Cumpăna să fie ponderat în perioada procesului. Astfel, Primăria nu va putea emite noi autorizații de construire în baza HCL-urilor atacate și suspendate de drept.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Felix Stroe, adevăratul urmaș al Mamei Omida, cere dizolvarea CL Agigea, pentru o ”neregulă” din 15 decembrie 2021

Publicat

la data de

Scris de

Președintele PSD Constanța se face de râs de dragul primarului inculpat din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu. Stroe a prezentat astăzi, în cadrul unei conferințe de presă, la care s-a așezat de-a dreapta lui Maricel, o cerere adresată Prefecturii în vederea organizării unui referendum pentru demiterea Consiliului Local Agigea. Conținutul documentului este o inepție juridică de toată jena. Însă cel mai grav este că Stroe nu s-a rușinat să semneze cererea, în condițiile în care aceasta taxează o așa-zisă abatere petrecută în data de 15 decembrie 2021. Ori nu a citit ce a semnat, ori nu s-a prins că mai sunt câteva luni până-n decembrie 2021.

Într-un fel, atitudinea lui Stroe față de subalternul său de partid este lăudabilă. Șeful PSD Constanța l-a apărat pe primarul din Agigea în toate împrejurările posibile. Când Maricel a fost trimis în judecată pentru nenorocirile abuzive prin care a jupânit terenurile de pe malul mării, de la Golful Pescarilor, Felix Stroe a ieșit în fața presei, declarând că inculpatul se bucură de prezumția constituțională de nevinovăție. Culmea, cu un an înainte de această întâmplare, Maricel dăduse cu Stroe de pământ, acuzându-l de tot felul de conspirații, pe grupul de Whatsapp al PSD Constanța. În aceeași discuție pe Whatsapp, Maricel amenința un alt coleg cu bătaia. Dar Stroe a trecut cu vederea și a iertat creștinește ieșirile derbedeului. E drept că, mai nou, când recalcitrantul din Agigea s-a apucat să înjure o parte a presei, inclusiv Ordinea.Ro, același Stroe s-a delimitat public. Dar s-a delimitat doar de înjurături, nu și de persoana propriu-zisă a prezumtivului nevinovat. Îngăduința fără limite a lui Stroe, ca a unui tătuț față de orice prostii ar face plodul său, l-a adus azi în postura, nu doar să se facă de râs, ci să-și asume răspunderea compunerii pe care a semnat-o și a falsului intelectual din care izvora. Că nu a scris Stroe niciun rând din acea compunere, el doar a semnat în mod util și spre folosul prezumtivului nevinovat de la Agigea.,

Întreaga cerere o puteți citi în format pdf AICI.

Se arată în cererea compusă de Maricel și semnată de Felix Stroe că 2322 de persoane cu drept de vot din Agigea au semnat inițiativa de organizare a unui referendum local pentru demiterea Consiliului Local Agigea. Până aici – totul legal. Sau aparent legal. Însă mai jos, compozitorul cererii se trădează asupra mijloacelor de convingere folosite pentru strângerea iscăliturilor. Se spune în cerere că locuitorii care au semnat au înțeles situația conflictuală de la nivelul CL Agigea și faptul că aleșii locali nu au adoptat nicio hotărâre pe durata a 3 ședințe la care au fost convocați. Se mai arată că semnatarii de pe liste ar cunoaște că sunt îndeplinite condițiile dizolvării Consiliului prevăzute la art. 143, alin. 1 litera b din Codul Administrativ, în sensul că nu s-a adoptat nicio hotărâre în 3 ședințe ordinare sau extraordinare ținute – ATENȚIE!!! – pe durata a patru luni calendaristice. Iar cele 3 ședințe sunt enumerate mai jos: 15.12.2021 (a se citi 2020), 17.12.2020 și 10.01.2021. Așadar, vorbim de două luni, nu de patru, respectiv decembrie și ianuarie 2021. În plus, vorbim doar de două ședințe convocate legal, pentru că între 15 decembrie 2020 și 17 decembrie 2020 nu era îndeplinit termenul de convocare, de minim 3 zile, cum prevede legea. Așadar, vorbim de două ședințe legal convocate, nu de trei. Mai la finalul cererii, se mai vorbește despre ”imposibilitatea practică de funcționare a Consiliului Local”, ceea ce reprezintă un alt fals intelectual.

În realitate, primarul avea obligația legală să convoace lunar Consiliul Local. Or pe Maricel l-a durut într-un loc abstract de lege. Pur și simplu, din luna ianuarie 2021, acesta a refuzat să-și facă datoria legală. Mai mult, o largă majoritate a aleșilor din CL Agigea a depus la Primărie o cerere de convocare a unei ședințe extraordinare pe 12 februarie 2021, însă Primăria lui Maricel nu s-a sinchisit nici să răspundă, nici să organizeze ședința. Și de atunci, tot așa, lună de lună, primarul a împărățit de unul singur, prefăcându-se că cei pe care nu-i primea în Primărie ar fi de vină că nu vor să voteze.

Întreaga documentație o puteți citi AICI în format PDF

Mobilul acestui abuz ordinar a fost acela că Maricel nu are majoritate în Consiliul Local. Și că n-a avut chef să recunoască hotărârile votate de consilieri, în noiembrie 2020, prin care aceștia și-au ales viceprimarul, în persoana lui Gabriel Ciobanu de la USR, și componența comisiilor de specialitate. O versiune a întâmplării de atunci, inclusiv cu înregistrări ambientale, puteți vedea în clipul de mai jos:

Vorbim de dovezi care au fost prezentate în spațiul public, fiind greu de crezut că situația nu era cunoscută și de Felix Stroe. Cu toate acestea, șeful PSD și-a pus semnătura olografă pe cererea care se bazează pe un motiv de dizolvare fals, mincinos și inventat cap-coadă. Or falsul este atât de vădit, că până și un copil se putea prinde la o simplă citire.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Încă un mit dărâmat: ANPA nu administrează lacurile Siutghiol și Tăbăcărie

Publicat

la data de

Scris de

Procesul în care Apele Române revendică ample suprafețe de teren de pe malul și din cuveta lacului Siutghiol de la orașul Năvodari, care le-a inclus pe nedrept în patrimoniul său pe vremea fostului primar Matei, a ajuns la o nouă amânare. Cercetarea judecătorească va fi reluată în luna noiembrie 2021, însă nu de către magistratul care s-a ocupat până acum de caz, dată fiind promovarea acestuia la Curtea de Apel Constanța. În completul de judecată va fi repartizat un alt judecător, însă acesta va trebui să păstreze probatoriul administrat până în prezent. Iar probele de până acum fac lumină și răstoarnă o informație care a pătruns în mod eronat în conștiința publicului.

Ne referim aici la informația conform căreia lacul Siutghiol, dar și alte lacuri dobrogene, precum Tașaul, Tăbăcărie sau Oltina, ar fi intrat în administrarea Agenției Naționale de Pescuit și Acvacultură, în conformitate cu o decizie, din anul 2016, a Curții de Apel București, confirmată definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție pe 12 iunie 2020. Ideea că lacurile au trecut la ANPA a fost anunțată pentru prima dată în spațiul public de fostul director al ABADL Constanța, actualul deputat liberal Bogdan Bola, la scut timp după pronunțarea ÎCCJ. Bola s-a arătat stupefiat – și pe bună dreptate – că UAT-urile Constanța, Ovidiu și Năvodari, care aveau la acel moment administrarea lacului Siutghiol prin efectul Legii 42/2010, nici măcar nu fuseseră citate în proces. Opinia publică a înțeles atunci că s-a făcut o nedreptate, reținând că lacurile au ajuns definitiv și fără cale de întoarcere la ANPA. 

La câteva luni după această decizie a ÎCCJ, Curtea Constituțională a României a declarat Legea 42/2010 neconstituțională în ansamblul său, constatând că toate lacurile naturale fuseseră date anterior în administrarea Apelor Române prin Legea Apelor 107/1996. Or situațiile reglementate prin legi organice (precum Legea Apelor) nu pot fi schimbate prin legi ordinare (precum Legea 42).

În mod normal, clarificările aduse de CCR nu lăsau loc de interpretare. Însă, cu toate acestea, au fost voci care au spus în continuare că dreptul de administrare a fost conferit pescarilor de la ANPA, prin hotărâre judecătorească și nici măcar CCR nu mai poate schimba acest fapt. În această categorie s-a plasat primarul Constanței, Vergil Chițac, în contextul inițiativei de a obține transferul lacului Tăbăcărie, din domeniul public de stat, în domeniul public de interes local.

Despre documentația întocmită de administrația Chițac pentru preluarea lacului Tăbăcărie și similitudinile ei cu demersul prin care Liviu Dragnea a aranjat preluarea insulei Belina și a brațului Pavel am scris AICI.

Chițac a semnat comunicate și a dat declarații conform cărora ar fi obținut sprijinul fostului ministru al Agriculturii, Adrian Oros, ca lacul să fie luat de la ANPA pentru a fi integrat în patrimoniul municipiului Constanța. În realitate, lacul nu era la ANPA, după cum vom arăta mai jos.

În sfârșit, o altă voce – cu mai multă greutate – care a susținut că lacurile naturale de la noi au ajuns în custodia ANPA a fost cea a avocatului Ionel Hașotti. Într-o suită de procese, casa Hașotti a cerut ca ANPA să fie cea obligată să încheie un contract de concesiune cu unul dintre clienții săi pentru o felie de 15 hectare din lacul Siutghiol, pe care acest client a făcut investiții. Bucata de lac fusese arendată de clientul lui Hașotti, de la fosta Companie Națională de Administrare a Fondului Piscicol, ca ”teren agricol” din bazinul acvatic al lacului dobrogean. Însă, de drept, lacurile naturale nu sunt terenuri agricole, ci terenuri acoperite permanent de ape, conform definiției din Legea fondului funciar, fiind date în administrarea Apelor Române prin Legea Apelor. În ultima ipoteză, care este și cea legală, investițiile (amenajările) făcute pe lacurile naturale intră de drept în proprietatea publică de stat, fără a conferi un drept de concesiune investitorului. De aici și interesul casei de avocatură de a susține că lacul Siutghiol și celelalte au intrat în administrarea ANPA, care ar avea prerogative să concesioneze terenuri agricole cu amenajări piscicole.  

Despre cum a ajuns bucata de lac în arenda clienților casei Hașotti am scris  AICI

E limpede că cei care au susținut că ANPA a devenit administratorul lacurilor naturale din județul Constanța au interesele lor. Dar în dosarul de la Tribunalul Constanța, despre care relatăm în acest articol, s-au adus dovezi care răstoarnă total această percepție.

Trebuie să spunem că decizia judecătorească a Curții de Apel București, din 2016, s-a bazat pe susținerea unei firme care exploata piscicol lacul Tașaul. Aceasta a arătat că lacurile din județul Constanța au fost inventariate dublu, atât în administrarea Apelor Române, cât și în administrarea Administrației Domeniilor Statului, care ar fi predat mai departe către ANPA ”amenajările piscicole”. S-a spus în acel proces că Siutghiol, Tăbăcărie, Tașaul, Oltina și celelalte lacuri figurau înscrise atât în Anexa 3, cât și în anexa 12 a HG 1705/2006. Susținerea nu a fost contestată de nicio altă parte din proces, iar dovezi în favoarea ei nu au mai fost cerute de nimeni.

Mai departe, firma implicată în exploatarea piscicolă a lacului Tașaul a arătat că ADS și urmașa ei ANPA ar avea drepturi istorice mai vechi de a administra lacurilor dobrogene. Iar în acest caz au fost depuse dovezi cu privire la exploatarea lacului Siutghiol de către societatea piscicolă Pestom SA în perioada comunistă și după Revoluție. Iar toată atenția s-a mutat pe aceste probe, trecând neobservat aspectul că dubla inventariere nu fusese cu nimic dovedită.

În baza dublei inventarieri și a dreptului istoric mai vechi, Curtea de Apel București a anulat pozițiile din anexa 12 a HG 1705 în care lacurile naturale din județul Constanța erau inventariate cu drept de administrare pentru Apele Române. Aceeași Curte a apreciat că dreptul de administrare aparține ANPA, însă a respins ca lipsită de interes cererea de constatare expresă a acestui drept de administrare. Instanța a apreciat că ANPA are un titlu – adică anexa ei din HG 1705/2006 – și  acesta ar fi suficient.

Ei bine, acest titlu a fost solicitat fizic în procesul de la Tribunalul Constanța, despre care relatăm în articolul de față. Trebuie să spunem că HG 1705 a fost publicată într-un număr special al Monitorului Oficial, disponibil doar contra cost, din cauza mărimii sale. Or din acest motiv, inventarele nu pot fi consultate de oricine. Însă Guvernul României a depus HG-ul cu toate anexele sale. Și – surpriză – în acest fel s-a dovedit că lacurile Siutghiol, Tăbăcărie și celelalte nu au figurat niciodată în anexele ADS. Ca urmare, dacă ADS nu le-a avut, nici urmașa ei, ANPA, nu le poate avea în nicio anexă. Cu siguranță, cineva trebuie să răspundă pentru falsul intelectual și pentru inducerea în eroare a instanței de judecată de la Curtea de Apel București. Evident că nici hotărârea care se sprijină pe acest fals nu va putea să rămână în picioare.

Revenind la procesul de la Constanța, trebuie să spunem că ANPA a depus la dosar o întâmpinare față de cererea de a fi introdusă forțat în cauză. ANPA a arătat negru pe alb că nu are lacul Siutghiol în administrare și nici celelalte lacuri naturale dobrogene.

”Față de situația lacului Siutghiol, precizăm că este ”interesant” cum acest bun public a fost exploatat ani de zile de către autoritățile locale și de partenerii lor contractuali și brusc, în urma pronunțării Deciziei CCR nr. 708/2020, toți subiecții de drept interesați au convenit că ”ANPA este administratorul””.

Agenția neagă, așadar, că ar avea lacul Siutghiol în administrare și opinează că, în urma deciziei CCR, ar trebui să se aplice principiul restitutio in integrum, în sensul ca UAT-urile riverane să-l predea administrației de la care l-au luat, în speță Apelor Române. Pe de altă parte, ANAPA a opinat că în urma hotărârii judecătorești a Curții de Apel București, dreptul de administrare trebuie stabilit prin Hotărâre de Guvern constitutivă de drepturi (iar nu printr-o anexă declarativă de genul celei anulate parțial de instanță). Cine administrează lacurile în acest moment? Tot ANPA răspunde: nimeni, arătând că Guvernul trebuie să ia măsuri.

Iar măsurile – spunem noi – nu pot în niciun caz să anuleze o situație stabilită prin lege organică, anume că lacurile naturale nu pot fi administrate decât de Apele Române, în actualul context legal și constituțional. Orice altă susținere este un mit. Un mit la care au trudit fostul primar Nicolae Matei de la Năvodari, cel care a inventariat pe nedrept bucăți de lac în patrimoniul localității sale, actual primar din Constanța, Vergil Chițac, visând să inventarieze, la rândul său, lacul Tăbăcărie la Primărie, sau controversatul avocat Ionel Hașotti – cel care trudește profesional ca un client de-ai săi să concesioneze 15 hectare din lacul Siutghiol, cu titlul de teren agricol.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: