Connect with us

Exclusiv

Îi ajunge funia la par? Intangibilul avocat Ionel Hașotti și mirajul expertizelor

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Povestea de față este, înainte de toate, despre un sistem bolnav. Un sistem care are puterea de a nărui destine și de a pune minciuna în locul adevărului! Te duci în instanță să-ți cauți dreptatea? Dacă ești în Ardeal, ai toate șansele. Dacă ești în Dobrogea, ai toate șansele… să mori cu dreptatea în mână. De curând mi-a spus un avocat onest: nu mai evoca, domne, soluții date la Cluj sau la Oradea, Ardealul e altă țară! N-aș vrea să generalizez. Dar mișeliile care s-au întâmplat și încă se mai întâmplă în justiția dobrogeană ne arată cât de primitivi suntem și cât de captivi în plasa unor sforari care ne-au furat trecutul, prezentul și viitorul.

A cumpărat cu 4 milioane de euro, dar s-a trezit cu executorul la poartă

Am scris în repetate rânduri de cazul halucinant al retrocedării carierei de granit de la Sibioara. O facem și în articolul de față, cu elemente de noutate care sfidează normalitatea. Cariera de la Sibioara este cea mai bună din Dobrogea. Granitul ei s-a folosit încă din secolul trecut la construcția de diguri marine, dar și la prefabricatele din care s-au făcut blocurile din Constanța în perioada 1965-1989. În 2005, societatea care o exploata legal a fost cumpărată, cu 4 milioane de euro, de omul de afaceri Grigore Comănescu. În 2009, acesta s-a trezit cu executorul judecătoresc la poartă. Așa a aflat că Tribunalul Constanța aprobase, un an mai devreme, retrocedarea unei falii din carieră către două bătrâne reprezentate de un maestru al retrocedărilor. Ne referim aici la avocatul Ionel Hașotti, cel care a lucrat și pentru familia care a retrocedat bucata din Parcul Tăbăcărie pe care s-a construit mall-ul… și mai lucrează chiar și în momentul de față, într-un proces aflat în plină desfășurare, născut din același izvor nesecat. Pe legea românească, terenurile ce fac obiectul exploatării miniere sunt oprite de la retrocedare. Însă maestrul i-a mințit cu seninătate pe judecători că nu există opreliște legală și nici dovadă că ar fi o exploatare de carieră de piatră pe terenul revendicat.

Magistrați care au judecat drept, eliminați din sistem

Compania lui Grigore Comănescu, Somaco Construct SRL, nefiind citată să-și spună cuvântul, a deschis în 2009 un proces împotriva clientelor lui Hașotti și a comisiilor de fond funciar de la nivelul Prefecturii și al Comunei Lumina. Pe fond, dosarul a fost repartizat judecătorului Mircea Dinică. În baza probatoriului, acesta a dat câștig de cauză companiei miniere. După o vreme, Dinică avea să fie scuipat ca o măsea stricată din magistratură. El a fost acuzat inițial de comportament inadecvat față de grefiere (un soi de hărțuire sexuală) și sancționat capital, dar nu pentru acuzația inițială, ci pentru alte nereguli profesionale. De curând, fostul judecător a declarat unei publicații locale că viața lui a ajuns un calvar, fiind abandonat de soție și copii, ajungând să muncească zilier în Franța. Nici acum nu a înțeles ce i s-a întâmplat… însă a descoperit că instanța disciplinară care l-a mazilit din sistem nu a fost compusă aleatoriu.

Soluția dată de Dinică în favoarea companiei Somaco Construct SRL a fost confirmată în mod IREVOCABIL, în recurs, de un complet al Tribunalului Constanța, condus de Vasile Cosac-Cărbune, un magistrat cu o reputație impecabilă. La scurtă vreme, și acesta a părăsit sistemul, prin pensionare.

Vanghelița și Chirățica întorc situația la 180 de grade

Maestrul Hașotti a făcut recurs la recurs, iar un complet al Curții de Apel Constanța, condus de judecătoarea Vanghelița Tase, a revocat hotărârea irevocabilă. Așa ceva nu s-a mai întâmplat în justiția românească. Hotărârile irevocabile nu pot fi revocate, că de aia se numesc irevocabile. După acest viol ordinar al legii procesuale civile, dosarul a fost trimis retur la Tribunal, fiind repartizat judecătoarelor Chirățica Enache și Cristina Ghernaja. Pe 12 octombrie 2012, acestea au dat de pământ cu Somaco Construct, obligând compania să sisteze operațiunile miniere, pentru motive neprevăzute în Legea Minelor, să demoleze construcțiile, care, între noi fie vorba, n-au existat niciodată, și să evacueze echipamentele industriale, stabilind ca sancțiune pentru neîndeplinirea acestor obligații daune cominatorii pe zi de întârziere. Somaco a atacat cu recurs, însă în locul unei soluții juste, s-a pomenit cu majorarea cuantumului daunelor cominatorii.

Experți cu dedicație

Anii se scurg cu repeziciune. Ajungem în 2016. Clienții lui Hașotti reușesc să intre în posesia terenului minier în baza hotărârii de retrocedare din 2008. Totodată, obțin daune de jumătate de milion de euro de la Prefectură și de la Primăria Lumina, sentința Judecătoriei Constanța fiind pronunțată în baza unei expertize efectuate de inginerul Ioan N. Bacalu din Petroșani. Mai târziu, daunele materiale vor fi desființate, în apel, în baza constatării că acest Bacalu calculase lipsa de folosință la valori practicate, de regulă, în concesiunile de petrol și gaze, mai valoroase de vreo 30 de ori decât rezervele de piatră… seacă. Procesul continuă și în momentul de față. Instanța de apel de la Tribunalul Constanța a numit un expert care să stabilească perimetrul în litigiu și delimitarea acestuia pe secțiuni funcționale, agricol, respectiv minier. În mod bizar, instanța a încredințat această misiune inginerului Cătălin Cucoară, un specialist care a fost chiar expertul-parte al clientelor lui Hașotti, într-unul din numeroasele procese în legătură cu perimetrul carierei de piatră de la Sibioara. În prestațiile anterioare, acesta stabilise puncte de contur peste harta extrem de vagă, din 1894, prezentată de clientele lui Hașotti. Or, cât de nesimțit să fii, după ce-ai fost plătit de una din părți, să accepți numirea ca expert neutru?

Chenarul cu roșu reprezintă terenul retrocedat, în 2008, clienților avocatului Ionel Hașotti. Foto dronă.

Mai departe, s-a impus expertizarea lipsei de folosință a secțiunii miniere stabilite de Cucoară. La fel de bizar, misiunea a fost încredințată tot expertului Ioan Bacalu, cel care încercase să le îmbogățească fără rușine pe bătrâne. Nici noua expertiză făcută de Bacalu nu a fost prea bună, fiind la rândul ei anulată de instanță pe 18 septembrie 2018. Rețineți acest aspect, vom reveni mai jos asupra sa.

Executorul Deacu întocmește acte de executare în fals

Tot în 2016, un executor judecătoresc, pe numele său Vasile Deacu (foto), angajat de clienții lui Hașotti, întocmește un proces-verbal de executare silită împotriva Somaco Construct SRL, calculând zile de întârziere la demolarea construcțiilor, la sistarea exploatării miniere și la evacuarea echipamentelor industriale. Deși nu a pătruns în carieră și nu are o dovadă cu privire la existența clădirilor, a utilajelor și a faptului că s-ar fi exploatat, el a consemnat toate aceste aspecte în procesul-verbal. După cum spuneam mai sus, clădiri n-au existat niciodată în gaura de mină, astfel încât sarcina demolării a fost din capul locului o ficțiune, ca multe altele din acest litigiu fabulos. Așadar, fără dovadă, contrazis flagrant de realitate, de situațiile înregistrate la Primăria Lumina și la Oficiul de Cadastru, Vasile Deacu a comis-o până la capăt, adeverind aspecte mincinoase. Totul în folosul clienților asociatului său Ionel Hașotti (cei doi sunt membri, alături de alte persoane, într-o fundație culturală). Și mai grav este faptul că executorul nu avea dreptul legal să stabilească aceste daune de capul său, ci doar o instanță de judecată.

Contestația la executare, strămutată la Babadag

Somaco Construct SRL a formulat contestație la executare, iar în cadrul acțiunii a cerut înscrierea în fals a documentelor întocmite. Hașotti a recuzat instanța, fără succes, și a cerut strămutarea dosarului. Procesul s-a mutat la Judecătoria Babadag, după luni bune de așteptare. Abia anul acesta, a fost desemnat un expert tehnic judiciar, cu misiunea de a stabili dacă au existat vreodată construcții pe teren, exploatare și utilaje. Eftimie Dumitru, expertul desemnat, a tergiversat și el cât a putut de mult misiunea. Abia pe 31 mai 2018, el a cerut Primăriei Lumina să îi comunice dacă a emis vreodată autorizații de construire sau de demolare în incinta carierei. Răspunsul Primăriei a venit pe 15 iunie și era negativ. Pe 27 iunie 2018, expertul a cerut instanței să-i mai acorde un termen, motivat de faptul că nu ar fi primit încă relații de la ANRM. În realitate, Eftimie Dumitru avea să formuleze o cerere în acest sens abia pe 27 august 2018. Instituția statului a răspuns tot pe 27 august și a trimis avizele de exploatare și ridicările topografice în baza cărora s-au făcut exploatările în carieră. Datele atestă că nu a existat activitate minieră pe falia de carieră retrocedată clienților lui Hașotti.

Un raport de expertiză, de două pagini și-un sfert

Deși informațiile erau cât se poate de clare, Eftimie Dumitru a depus pe 26 septembrie 2018 o mizerie de raport de două pagini și-un sfert, plus pagina de gardă, menționând însă că documentul ar avea 5 pagini și 10 anexe grafice. De asemenea, el a menționat că obiectul cauzei ar fi ”ieșirea din indiviziune”, iar nu așa cum era în realitate ”contestația la executare”. La capătul celor două pagini și-un sfert a rămas, uitată dintr-un raport mai vechi, data de 22 ianuarie 2018. În sfârșit, expertul a motivat că harta – veche din 1894 – pe baza căreia s-a făcut retrocedarea terenului minier în anul 2008, este la o scară foarte mică, având o eroare de 100 de metri pe punct. Cu alte cuvinte, ar fi posibil, așadar, ca retrocedarea, oricum ilegală, să se fi făcut cu erori grave în privința amplasamentului. Trebuie să amintim aici că Primăria Lumina a făcut, la un moment dat, o acțiune de revizuire a hotărârii de retrocedare, probând că terenul deținut de autorul interbelic nu se suprapunea peste cariera de piatră a firmei Somaco. Revizuirea a fost respinsă, în ciuda dovezilor. Revenim la raportul de expertiză. Concluziile sale sunt mai seci decât piatra seacă. ”Nu pot răspunde” – a scris expertul, spre cunoștința instanței.

Hașotti încearcă să umple vidul lui Eftimie Dumitru cu al doilea raport anulat al lui Bacalu

Pe 25 septembrie, speculând rezultatul vid al lui Eftimie Dumitru, Ionel Hașotti a trimis instanței de la Babadag al doilea raport de expertiză al lui Ioan Bacalu, întocmit în procesul de la Tribunalul Constanța, în care clienții avocatului încearcă să obțină daune de la Prefectură și Primăria Lumina. În acest raport, Bacalu opinase, fără a avea o misiune stabilită de instanța sa, că terenul retrocedat ar fi fost exploatat după pronunțarea hotărârii de retrocedare din anul 2008. El nu s-a raportat la momentul în care s-a născut obligația sistării exploatării miniere, adică la 12 octombrie 2012, păstrând această ambiguitate ca să o dea la întors în eventualitatea în care i s-ar cere antrenarea răspunderii penale. De asemenea, nu a spus un cuvânt despre construcții civile sau despre echipamente industriale, dacă au existat sau nu pe teren după octombrie 2012. Însă, chiar și așa, răspunsul la o întrebare nepusă de instanță pare făcut pentru uzul avocatului Ionel Hașotti și al executorului Vasile Deacu. Acum, amintiți-vă ce v-am rugat mai sus să rețineți: raportul lui Bacalu a fost anulat de Tribunalul Constanța pe 18 septembrie 2018. Așadar, pe 25 septembrie, când a fost depus la Judecătoria Babadag, acesta era nul.

Parchetul Curții de Apel spune că n-au existat și nu puteau să existe construcții civile și industriale pe teren

De asemenea, Ionel Hașotti avea cunoștință de existența dosarului penal 277/P/2017 al Parchetului Curții de Apel Constanța, în care sunt cercetate tocmai faptele sale și ale executorului judecătoresc Vasile Deacu în privința actelor false de executare silită.

 

Pe 2 august 2018, procurorul de caz, un inspector antifraudă din cadrul unității de parchet și mai mulți polițiști de poliție judiciară au făcut o constatare în cariera de la Sibioara, pentru a verifica dacă sunt reale sau false aspectele consemnate de Deacu, în privința existenței construcțiilor fără număr și fără individualizare, a echipamentelor, și ele fără număr și fără individualizare, precum și a exploatării, fără dată calendaristică și fără coordonate. Organele penale au constatat că nu există construcții și instalații industriale de exploatare și nici nu puteau exista, întrucât, atenție: ”din punct de vedere topografic, precum și din punctul de vedere al naturii terenului, acesta nu permitea edificarea de construcții civile și industriale”. Vom reveni pe larg asupra acestui dosar penal, într-un articol viitor.

Impunitate

Alți avocați, în locul lui Hașotti, probabil că ar fi ezitat să insiste pe această linie. Însă Hașotti nu-și face scrupule din atât, în contextul în care a retrocedat mințind că nu există carieră, iar acum încearcă să stoarcă bani pe lipsa de folosință a carierei. El se bucură de o formă bizară de impunitate. De exemplu, în dosarul retrocedărilor de parcuri și faleze din Constanța, nici măcar nu a fost chemat ca martor. Protejat de această atitudine a organelor contrară principiului aflării adevărului, avocatul continuă și acum procesele de retrocedare în numele familiei care a revendicat terenul din Parcul Tăbăcărie. Acest ultim proces se judecă la Curtea de Apel Constanța, în fața unui complet din care face parte și Vanghelița Tase, judecătoarea care a revocat, așa cum am arătat mai sus, o hotărâre irevocabilă la cererea avocatului. Retrocedarea terenului de la baza RATC sau executarea silită de la fabrica Energia sunt alte cazuri în care Hașotti nici nu a fost întrebat  de vorbă.

După cum spuneam, povestea de față este, înainte de toate, despre un sistem bolnav. Un sistem care are puterea de a nărui destine și de a pune minciuna în locul adevărului!

Comments

comments

Exclusiv

Cum explică Primăria Năvodari jaful prin care și-a însușit terenurile de stat de pe malul lacului Siutghiol

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Tribunalul Constanța obligă Primăria Năvodari și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța să prezinte documentele prin care terenurile de stat din zona de protecție a lacului Siutghiol au fost incluse fraudulos în proprietatea Orașului Năvodari. Aceste relații sunt solicitate în dosarul de revendicare imobiliară deschis încă de anul trecut de Apele Române și Ministerul Finanțelor Publice împotriva Orașului Năvodari. Cele două instituții spun că Primăria a acaparat ilegal zona de protecție a lacului, în suprafață de 6,5 hectare, dar și terenurile câștigate din lac prin lucrări hidrotehnice (consolidarea malurilor).

Un jaf ordinar, din vremea lui Matei

Jaful a avut loc în perioada în care localitatea era condusă de Nicolae Matei. La inițiativa acestuia, Consiliul Local Năvodari a votat mai multe hotărâri, prin care zona de protecție a lacului aparținând de drept statului a fost inventariată în domeniului public și privat al localității. Inițiativa nu a fost contestată de administratorul lacului, pentru că această calitate era deținută chiar de către Primăria Năvodari, prin efectul Legii 42/2010. Prin legea menționată anterior, lacul a ajuns în administrarea consiliilor locale riverane. Așa de bine a administrat Primăria Năvodari partea sa de lac, încât și-a însușit terenurile de pe mal.

Nicolae Matei a justificat această inițiativă prin nevoia amenajării unui drum public de promenadă pe malul lacului Siutghiol. Motivația a fost o simplă găselniță. Ca dovadă, drumul nu s-a mai realizat. Și nici nu se mai poate realiza, deoarece, după ce a pus mâna pe terenuri pe baza acestei motivații, Primăria a început să vândă ample suprafețe de pe malul lacului, la prețuri de nimic.

A furat terenul statului, ca să stoarcă o taxă de două milioane de euro

În zonă deține un complex turistic și societatea Somaco Construct SRL, aparținând omului de afaceri Grigore Comănescu. În urmă cu mai muți ani, acesta a depus o plângere penală, în care a susținut că fostul primar Nicolae Matei i-a cerut șpagă pentru a-i vinde terenul de pe malul lacului, din dreptul complexului de vile. Întrucât omul de afaceri nu a fost de acord să dea șpagă, în august 2012, Matei a trimis societății o decizie de impunere fiscală de două milioane de euro. Primăria a pretins în fals că SC Somaco Construct depozitează provizoriu materiale de construcții pe terenurile orașului. Vorbim aici de terenurile din zona de protecție a lacului, din dreptul complexului turistic Verona, care au fost intabulate fraudulos în proprietatea Orașului Năvodari în anul 2012. Taxa lui Matei era calculată retroactiv, începând cu 2010. Însă, chiar și așa, terenul nu a fost niciodată ocupat provizoriu cu materiale depozitate, așa cum au constat definitiv procurorii. În realitate, societatea consolidase malul lacului în anul 2007, cu acordul de principiu al Administrației Apelor Române, instituția care avea atunci lacul și zona sa de protecție în administrare. Vorbim de o platformă de consolidare, care este o construcție hidrotehnică permanentă. Așadar, nici vorbă de o depozitare provizorie, cum pretinsese în fals Primăria.

Grigore Comănescu a amenajat malul lacului pe banii lui. Primăria a furat terenul de la stat, ca să-l jupoaie de două milioane de euro. Plaja pe care o vedeți în imagine a fost calificată de gașca de penali drept ”depozit de materiale de construcții”.

Patentul infracțional

Trebuie să mai amintim că, sub conducerea fostului primar Matei, Primăria Năvodari a inventat și alte datorii fictive. Cel mai cunoscut caz este cel al societății Sind România – proprietarul de drept al Taberei de Copii. Matei a inventat datorii din pix, după care a scos o parte din bunurile taberei la vânzare, continuând procedura în ciuda faptului că Sind România a achitat debitul, chiar așa fictiv cum era. Bunurile au fost cumpărate la un preț de nimic de firma Dormarbib Group SRL, a cumnatului fără forme legale al lui Nicolae Matei, acesta fiind mobilul invențiilor fiscale.

Curtea de Conturi a descoperit hoția

Revenim la terenurile de stat de pe malul lacului Siutghiol, furate de Primărie. Jaful de proporții a ieșit la lumină tocmai ca urmare a litigiului dintre Primăria Năvodari și firma Somaco Construct. În anul 2017, după ce societatea a reclamat cazul la comisia de abuzuri a Senatului, acest for a cerut Curții de Conturi să facă un audit special la Primăria Năvodari. Așa s-a descoperit că terenurile din zona de protecție a lacului, care aparțin statului, au fost însușite fraudulos de Primăria Năvodari și intabulate în Cartea Funciară cu încălcarea metodologiei specifice de către registratorii OCPI. Curtea de Conturi a obligat Primăria să facă o inventariere a terenurilor din zona de protecție a lacului împreună cu specialiștii de la Apele Române.

Statul își revendică terenurile furate de gașca lui Matei

Luând cunoștință de întregul jaf, pe 12 iunie 2018, Apele Române au deschis un proces de revendicare a terenurilor furate de la stat de către Primăria Năvodari. Vorbim aici de dosarul 3491/118/2018 al Tribunalului Constanța. La acțiunea Apelor Române a achiesat ulterior Ministerul Finanțelor Publice, care este organul ce exercită dreptul de proprietate în numele statului.

Curtea Constituțională, sesizată să desființeze Legea 42

La sfârșitul lunii ianuarie 2019, Tribunalul Constanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de Apele Române. Instituția solicită să se constate neconstituționalitatea Legii 42/2010, prin care lacul a fost trecut în administrarea consiliilor locale din Năvodari, Ovidiu și Constanța. Amintim că Legea 42/2010 a fost adoptată la pachet cu o altă lege, care, sub motivația de a proteja mediul, a acordat plajele de la Marea Neagră în administrarea consiliilor locale. Legea din urmă nu s-a mai aplicat, fiind declarată neconstituțională. CCR a stabilit că transferul dreptului de administrare al bunurilor din domeniul public al statului către UAT-uri echivalează cu transferul mascat al dreptului de proprietate, ceea ce contravine Constituției. Argumentul este perfect valabil și în cazul lacului Siutghiol.

Primăria ascunde actele furăciunii din coada lacului, ca să-l protejeze pe inculpatul Matei

Mai departe, în cadrul procesului, Tribunalul Constanța a obligat Primăria Năvodari să depună situația juridică a terenurilor de pe malul lacului. De asemenea, a obligat OCPI să depună dosarele de primă înregistrare a terenurilor ce fac obiectul revendicării. La termenul din luna februarie a.c., Primăria Năvodari a depus la dosar doar documentele referitoare la latura estică a lacului. Autoritatea locală a ascuns situația terenurilor de pe latura de nord și din coada lacului, zona Mamaia-Sat, mai ales că o parte din acestea fac obiectul dosarului retrocedărilor de la Năvodari, care se află pe rolul Curții de Apel București. Principalii inculpați din dosarul retrocedărilor de la Năvodari sunt fostul primar Nicolae Matei și fosta judecătoare Corina-Eugenia Jianu. Fosta judecătoare este acuzată că a luat șpagă ca să pronunțe în folosul găștii penale a fostului primar mai multe hotărâri de retrocedare prin fraudă la lege a unor terenuri de pe malul mării, din zona taberei de copii, de pe malul lacului Siutghiol și, în general, din zona turistică a localității.

O batistă și-un țambal

Deși avea ocazia să se dezică de jafurile lui Matei, actualul primar, Florin Chelaru, încearcă din răsputeri să acopere furtul. În luna februarie, acesta a trimis Tribunalului Constanța o adresă plină de sofisme și mistificări. În primul rând, Chelaru a  afirmat  că nu se poate discuta de abateri de la legalitate în privința intabulării terenurilor statului, deoarece Legea 42/2010 (sub umbrela căreia s-a săvârșit furtul – n.r.) ar fi stabilit că, pe latura de nord-est, lacul se învecinează cu domeniul public și privat al orașului Năvodari. Susținerile lui Chelaru sunt fix apă de ploaie. În realitate, orice lac natural din România are zonă de protecție care este în proprietatea statului prin Constituție și prin Legea organică a Apelor. Această situație nu poate fi schimbată de legea ordinară adoptată în 2010.

Bobiță din Las Fierbinți e ”copil mic” pe lângă Chelaru

În al doilea rând, Chelaru a trimis instanței situația juridică a terenurilor de pe latura de est a lacului Siutghiol. El a susținut că zona de protecție a lacului se suprapune cu terenurile din domeniul public și privat al Orașului Năvodari. Cu alte cuvinte, n-ar fi vorba de un furt ordinar, ci de o suprapunere. Se încalecă terenurile. În optica deformată a lui Chelaru, zona de protecție, adică terenul statului, încalecă domeniul public și privat al localității. Bravo, Bobiță! Cine s-ar fi gândit la așa explicație? În realitate, situația e cât se poate de limpede. Zona de protecție este dintotdeauna în domeniul public al statului, care la rândul său este prin definiție inalienabil, insesizabil și imprescriptibil. Niciun drept privat, nici măcar al unei Primării, nu se poate opune dreptului de proprietate publică al statului. Când descaleci ca vodă pe domeniul statului, proclamându-te proprietar, chiar îți trebuie un tupeu nebun să țipi că statul îți încalecă terenul.

Domeniul statului se suprapune peste strada imaginară, creată din pix de Matei, ca să ambaleze frumos jaful imobiliar. Zona de protecție a lacului nu are 2,23 de hectare, ci 6,5 hectare, incluzând și terenurile de pe latura de nord a lacului.

După tsunami

Pe 11 martie 2019, la ultimul termen de judecată, analizând aceste acte, instanța a obligat Primăria Năvodari să depună și situația terenurilor revendicate de stat pe celelalte laturi ale lacului (nord-est, nord și nord-vest). Avocata Primăriei Năvodari, care îl reprezintă în diverse procese și pe fostul primar Matei, a încercat din răsputeri să combată poziția Apelor Române și a Ministerului de Finanțe. Aceste strădanii au rămas zadarnice. În consecință, Primăria Năvodari va trebui să aducă toate documentele… dacă n-au dispărut în vreun incendiu, cutremur, tsunami sau alte evenimente necunoscute publicului, așa cum se zvonește. Va urma!

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Tabăra de Copii Năvodari. Hotărâre irevocabilă în favoarea SIND România

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Războiul pe patrimoniul Taberei de Copii Năvodari se apropie de final. Până nu demult, în joc erau două procese. Unul din acestea s-a soluționat irevocabil pe 6 martie 2019, în favoarea proprietarului de drept al patrimoniului, SC Sind România SRL. Celălalt proces, care se judecă la Tribunalul Bacău, a rămas o simplă formalitate.

Nenorocirea care s-a abătut asupra Taberei de Copii de la Năvodari a început în aprilie 2011. Atunci, la inițiativa primarului PSD-ist Nicolae Matei, Consiliul Local Năvodari a adoptat Hotărârea nr. 144/24.05.2011, prin care clădirile Taberei de Copii au fost trecute abuziv în proprietatea Orașului Năvodari. Spunem abuziv, deoarece clădirile aparțineau de drept SC Sind România SRL, o societate a sindicatelor din România. De asemenea, terenurile Taberei au fost însușite în domeniul privat al localității, tot prin vot. Vorbim aici de o veritabilă naționalizare a bunurilor, ca în anii stalinismului.

Ulterior, același consiliu controlat de Matei a votat ca bunurile furate de la sindicate, în speță 298 de clădiri și 58 de hectare de teren pe malul mării, să fie aduse ca aport la capitalul social al unei firme noi, SC Tabăra Năvodari SA. În schimbul acestui aport, Orașul Năvodari avea să primească doar 40% din acțiunile SC Tabăra Năvodari SA. Pachetul majoritar, de 60%, era transmis, fără nicio justificare, către SC Dormarbib Group SRL, o firmă deținută de Isidor Gurgu, concubinul surorii lui Nicolae Matei. Abia acum mobilul furtului de patrimoniu devenea străveziu: Matei îl regizase ca să treacă bunurile sub controlul familiei sale.

Tâlhăria a fost definitivată printr-o șmecherie juridică. Astfel, Tabăra Năvodari SA a dat în judecată Orașul Năvodari, cerând instanței să oblige această entitate să predea clădirile și terenurile, care se aflau în posesia efectivă a SC Sind România SRL. O instanță constănțeană a admis această cerere fără să observe că părțile erau înțelese ca să despoaie un terț – SC Sind România SRL – de bunurile sale. Mai departe, Tabăra Năvodari SA a deschis un dosar de executare silită împotriva Orașului Năvodari. În mai 2012, executorul judecătoresc Vasile Deacu a întocmit acte abuzive, prin care a predat întregul patrimoniu, care, repetăm, era al SC Sind România SRL, către firma controlată de cumnatul fără forme legale al lui Nicolae Matei.

Despuiată de bunurile sale, SC Sind România a contestat Hotărârea 144/2011 a Consiliului Local Năvodari și actele de executare silită întocmite de Vasile Deacu. După ani de procese, la Constanța, Brăila și Galați, sindicaliștii au obținut recunoașterea drepturilor legale. În dosarul 7908/118/2013*, Tribunalul Brăila a desființat HCL 144 prin sentința civilă 795/2016. Soluția a devenit irevocabilă prin decizia civilă 844/18.04.2018 a Curții de Apel Galați. Poziția procesuală a Sind România a fost susținută și de Direcția Națională Anticorupție, care instrumenta dosarul Taberei de Copii, finalizat în 2017 prin trimiterea în judecată a lui Nicolae Matei și a unora din complicii săi.

În dosarul 2862/113/2013, în care societatea sindicatelor a contestat actele de executare silită întocmite de Vasile Deacu, s-a pronunțat o decizie definitivă și executorie încă din 10 martie 2014 în favoarea Sind România. Însă Orașul Năvodari și Tabăra de Copii Năvodari au declarat recurs, cu scopul de a amâna momentul predării bunurilor retur la proprietarul de drept. Acest motiv de tergiversare a fost înlăturat pe 6 martie 2019, când Curtea de Apel Galați a respins irevocabil recursul găștii lui Matei.

În momentul de față, litigiul se reduce la un singur proces, cu final previzibil. Vorbim aici de cererea de întoarcere a executării silite formulate de Sind România, cu scopul de a reintra în posesia patrimoniului. Pe fond, Judecătoria Constanța a admis această cerere la începutul anului 2018. Ulterior, SIND România a angajat un executor judecătoresc și a întocmit actele prin care a preluat clădirile din Tabăra de Copii. Se întâmpla la debutul sezonului estival 2018. În ziua în care trebuia să se semneze procesul-verbal care finaliza procedura, Orașul Năvodari, prin Florin Chelaru, Tabăra Năvodari SA, Nicolae Matei personal și un sindicat fantomă au obținut o suspendare a procedurii, la Tribunalul Constanța, până la judecarea recursului. Din punct de vedere legal, suspendarea nu anula actele de executare deja întocmite. Însă Sind România a reclamat că Matei personal, cu Marian Surdu și Isidor Gurgu au blocat în vara anului trecut funcționarea taberei. Sind a mai reclamat că Primăria a tăiat curentul în Tabără.

Între timp, recursul la întoarcerea executării silite a fost strămutat de Înalta Curte de Casație și Justiție la Tribunalul Bacău. Procesul are termen pe 19 martie a.c., iar finalul este previzibil. Opoziția lui Chelaru, Matei, Gurgu și a sindicatului fantomă la întoarcerea executării silite nu se mai sprijină pe nimic: HCL 144, prin care Primăria s-a declarat proprietară pe activele Taberei a fost anulată irevocabil; de asemenea, au fost anulate irevocabil actele de executare silită, întocmite în mod abuziv de executorul Vasile Deacu, în anul 2012.

Ultima zvâcnire a găștii de penali a fost în urmă cu o lună. Atunci, profitând de faptul că Tabăra Năvodari SA a apucat să rămână cu punctul trafo care alimentează cu energie electrică Tabăra și cartierul Beach Land, pe care nu l-a mai predat datorită suspendării provizorii a procedurii, gașca lui Matei i-a dat misiune unui consilier liberal să întocmească un proiect de hotărâre. Ștefan Gălbău – căci despre el este vorba – a propus ca Orașul Năvodari să trimită o cerere la ANRE în vederea autorizării SC Tabăra Năvodari SA să retransmită curent electric prin postul trafo furat de la Sind România. Hotărârea a fost adoptată. Doar trei consilieri nu au fost de acord: doi de la PMP și unul de la PNL.

Adrian Boaje, directorul Sind România, declară că a depus plângere prealabilă, prin care a solicitat revocarea HCL-ului, anexând titlul de proprietate asupra activului și hotărârile judecătorești obținute până acum. Tabăra, care se află în posesia efectivă a Sind România, este ținută în beznă din toamna trecută. Tot de atunci, a fost tăiată și alimentarea cu apă potabilă. Adrian Boaje spune că lipsa utilităților blochează investițiile pe care Sind intenționează să le facă și solicită public urgentarea dosarului penal constituit pentru aceste fapte.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

”Vrabie, musafirul lui Dragnea”. Primarul din Medgidia ar putea răspunde civil

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Valentin Vrabie ar putea răspunde civil pentru că a plătit din banii Primăriei Peștera articole laudative despre persoana sa, fără legătură cu activitatea instituției. Faptele prezumptiv-delictuale datează din anul 2015. Atunci, primarul de la țară, care plănuia să ajungă primar de oraș, a inițiat o campanie gigantică de promovare a imaginii sale, pe care a plătit-o din bani publici. Vorbim aici de 49 de plăți efectuate din bugetul Primăriei Peștera, în cuantum de 295.598,62 de lei, în decursul anului 2015. Banii publici au fost prăpădiți pe articole de genul: ”Vrabie, musafirul lui Dragnea”, ”Macovei, vizită la Peștera”, ”Valentin Vrabie cere o familie de refugiați”, ”Primarul din Peștera, în linie dreaptă cu liga aleșilor independenți”, ”Modelul independenților”, ”Declarație de independență”, ”Primăria Peștera reduce prețul apei la 90 de bani pe metrul cub” etc., etc..

Extras din Raportul Curții de Conturi referitor la cele 49 de plăți considerate ilegale

Așadar, banii adunați de la contribuabili au fost cheltuiți pe marketing personal de Valentin Vrabie. Acesta și-a construit capitalul de imagine de care avea să profite în campanie din 2016 pe banii peșterenilor. Un subiect intens promovat în articolele plătite de la bugetul Peșterei a fost independența politică. Această campanie a pregătit aria de propagare a sloganului sub care Valentin Vrabie avea să candideze, ca independent, la Primăria Medgidia: ”Oamenii vorbesc, partidele să tacă”.

 

La scurt timp după ce partidele au amuțit în fața succesului electoral al lui Valentin Vrabie, au început să vorbească auditorii, și ei oameni, cu drept să vorbească… în numele Curții de Conturi. Aceștia au luat la ochi contabilitatea publică a Primăriei Peștera din anul 2015. Ce au găsit, se sparie gândul! În primul rând, povestea relatată lapidar mai sus, cu zidirea cultului personalității pe banii unei comunități modeste. În al doilea rând, faptul că prețul apei fusese coborât din pură haiducie sub 1 leu, tot cu scop de augmentare a personalității independentului care se pregătea să ia cu asalt Medgidia. Auditorii au constatat că serviciul de furnizare a apei nu avea personalitate juridică, astfel încât nu se ținea o contabilitate distinctă, ca să nu se vadă că tariful adoptat în scop electoral nu acoperea costurile mult mai mari de producție. Cel mai probabil din aceleași calcule, Vrabie a desființat peste noapte taxa de salubrizare plătită de locuitorii din Peștera. Inițiativa a fost perfect… ilegală. Dar după atâtea ilegalități, una în plus chiar nu mai conta, când veșnicul bugetar Valentin Vrabie avea un scop atât de mare: să ia mințile electorilor din Medgidia, să-i prostească să creadă, aproape religios, într-un Mesia care le va da apă pe un leu și le va lua gunoiul pe moca. O altă haiducie constatată de Curtea de Conturi a fost faptul că cele două companii multinaționale care dețin parcuri eoliene la Peștera fuseseră iertate de un impozit cumulat de aproape două milioane de euro.

În noiembrie 2016, primarul din Medgidia a fost chemat de Curtea de Conturi să dea explicații pentru prăpădul de la Peștera. Nota sa de relații se află în posesia noastră și o prezentăm în cele ce urmează. Precizăm că acesta este punctul de vedere al lui Valentin Vrabie, dat o dată pentru totdeauna. Orice ar avea acum de spus Vrabie e irelevant… mai ales că acesta spune în ultima vreme niște porcării de nereprodus, în care la două cuvinte aduce în discuție organele sexuale, fecala și  epitetul de cea mai joasă speță. În fața Curții, primarul a fost cuminte, a scris civilizat, fără pornache, și a dat din umeri. Cu privire la neîncasarea impozitului pe turbinele eoliene, acesta a spus că decizia Comisiei Fiscale prin care aceste elemente au fost calificate drept construcții impozabile ”a apărut în 2014 și până la finalizarea mandatului meu nu s-au cunoscut destul de clar prevederile acesteia și data la care se aplică…”.

”Cum explicați furnizarea apei potabile către locuitorii comunei Peștera în afara cadrului legal?” – l-au mai întrebat auditorii pe Vrabie. Iar el a răspuns: ”Furnizarea apei către populație este în proces de intrare în legalitate, demers început prin emiterea HCL 59/2016”. La haiducia cu gunoiul gratis, Vrabie a răspuns că ”bugetul din acea perioadă permitea subvenționarea acestei activități”. În realitate, subvențiile se acordă individual, în funcție de criterii stabilite prin lege, nu se dau la grămadă – și către bogați, și către săraci. Când plătești din banii amărăștenilor să se ridice gunoaiele de la firmele șmecherilor din zonă nu e nicio subvenție, ci, în opinia noastră, o ditamai fapta penală. Culmea, salubrizarea costă în țara asta, pentru că în spatele ei sunt costuri, dar și taxe. Or Primăria Peștera, sub mandatul lui Vrabie, a uitat și de taxa de mediu datorată statului pentru deșeurile colectate în plus, găurind bugetul public de 108.664 de lei, cum a constatat Curtea de Conturi. Luat la întrebări și în această privință, Vrabie a dat vina pe firma care se ocupa de colectarea gunoaielor, că nu ar fi transmis la timp cantitățile colectate, pentru a se putea calcula exact cuantumul taxei.

În sfârșit, în povestea sutelor de mii de lei cheltuiți pentru articole și clipuri laudative, haiducul a răspuns că ”prin acțiunile de presă, s-a dorit popularizarea comunei Peștera în spațiul public. Rezultatul acestei popularizări este dat de investițiile care se derulează în prezent pe teritoriul comunei și care au asigurat locuri de muncă pentru toți locuitorii comunei. Menționez că la această oră nu sunt șomeri în localitate, iar nivelul de trai a crescut simțitor. De asemenea menționez că prin popularizarea făcută în presă, parcul de distracții a fost vizitat de peste 100.000 oameni în perioada sărbătorilor de iarnă.”. Vrabie n-a suflat un cuvânt despre rațiunea pe baza căreia a plătit articole despre cum urma să construiască o ligă a independenților.

Administrația actuală din Peștera a contestat la instanța de contencios raportul Curții de Conturi din care am spicuit mai sus. Însă acțiunea a fost respinsă definitiv. Întrucât Raportul a rămas în picioare, Curtea de Conturi a întreprins o monitorizare pas cu pas a demersurilor de recuperare a abaterilor. Sub această presiune, multinaționalele cu parcuri eoliene au fost date în judecată, serviciul de furnizare a apei a fost pus în legalitate, s-a reintrodus taxa de salubrizare, iar mai nou, pentru banii prăpădiți pe cultul personalității, beneficiarul real al prestațiilor, Valentin Vrabie, a fost pârât într-un proces civil, în care Primăria Peștera cere atragerea răspunderii civile delictuale a acestuia. Este vorba de dosarul 593/118/2019, înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța, având ca prim termen de înfățișare data de 18 martie 2019. Normal ar fi ca Vrabie să plătească din buzunarul său personal campania de imagine care l-a propulsat în funcția de primar al Medgidiei. Să dea înapoi banii comunității modeste, de la țară, de care s-a folosit pentru a strânge capital electoral, ca să devină primar la oraș.

Trebuie să mai spunem că, ajuns primar la Medgidia, Valentin Vrabie a început să prăpădească și banii acestei comunități în aceleași scopuri de marketing personal. În mod bizar, individul se bucură de o protecție suspectă.

P.S. Articolul ”Vrabie, musafirul lui Dragnea”, plătit din bugetul Primăriei Peștera, nu consemnează vreo întâlnire a lui Vrabie cu Liviu Dragnea. Articolul expune inițiativa fostușui primar din Peștera de a se instala în anticamera lui Liviu Dragnea, care era pe atunci ministru al Dezvoltării Regionale, în scopul obținerii aprobării pentru un proiect de investiție în vederea refacerii unor podețe.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: