Connect with us

Exclusiv

Claudiu Palaz și Horia Constantinescu s-au întâlnit la o cafea… de taină

Mihaela Tîrpan

Publicat

la data de

Oficial, Caludiu Palaz și Horia Constantinescu nu au nimic de împărțit. Nici poziții publice, nici valori comune, nici vreo dușmănie! Pur și simplu, cei doi par să fie din povești diferite. Peter Pan nu apare în povestea Croitorașului cel Viteaz. Neoficial, însă, această perspectivă ar putea fi răsturnată de o fotografie transmisă redacției Ordinea.Ro, în care cei doi sunt surprinși la o cafea… de taină, discutând aprins.

Această legătură, până acum necunoscută publicului, ne-a făcut să săpăm mai adânc. Așa am descoperit că Palaz și Constantinescu au, totuși, contrar percepției de la care am pornit, un punct de joncțiune. Acesta se numește: Costinești. La alegerile trecute, PMP-ul lui Palaz a avut un candidat redutabil la Costinești, în persoana lui Dorin Jeanu. Acesta a scos un scor electoral foarte bun, de 30,65%, ceea ce, se pare, a diminuat șansele cât se poate de reale ale PSD-istului Horia Constantinescu de a ajunge primar în stațiunea tineretului, acolo unde deținea o afacere înfloritoare. Afacerea există și acum, dar Horia Constantinescu a trecut-o pe mâna familiei sale, pentru a se putea ocupa de controalele de la OPC. Din această perspectivă, întâlnirea celor doi la o cafea ar putea fi o tatonare reciprocă sau poate un început de negociere pentru pozițiile pe care le vor exprima și susține în perspectiva alegerilor locale din 2020. Horia Constantinescu a pierdut trenul de a ajunge prefect al județului Constanța și, se pare, a renunțat la ideea de a candida la Primăria Constanța – idee lansată în spațiul public fără un suport probator, dar menținută într-o zonă de ambiguitate chiar de către cel vizat de acest zvon, care nu a dezmințit niciodată tranșant un astfel de plan. În sfârșit, Constantinescu a sprijinit, conform surselor noastre, numirea lui Gabriel Diceanu la conducerea BTT Costinești. S-a întors acesta la mai vechea sa iubire, Costineștiul? Își pregătește o nouă candidatură? Până la urmă, oare ce a discutat cu Palaz?

Am încercat să găsim răspunsuri la aceste întrebări, contactându-i pe cei doi politicieni. Iată ce ne-au declarat aceștia:

Horia Constantinescu: “Puteți să publicați fotografia și fără declarația mea. Există viață și după activitățile politice. Am băut o cafea, nimic altceva. Mă consider un om responsabil mintal încât să nu fac strategii politice cu doi ani înainte de alegeri. În doi ani multe se pot schimba, inclusiv din punct de vedere legislativ.”

De partea cealaltă, mult mai deschis spre spre dialog a fost vicele Consiliului Județean Constanța. A recunoscut și că a discutat politică și administrație cu Horia Constantinescu, spre “binele Costineștiului”.

Claudiu Palaz: “Horia Constantinescu îmi e prieten. A fost o cafea a prieteniei. Nu pot să ascund, de asemenea, nici faptul că am discutat politică. Ne interesează pe amândoi cum merg lucrurile în Costinești, deci am discutat despre activitățile publice de acolo.”

Comments

comments

Exclusiv

Directorii Oil Terminal: 18.000 de lei pe lună. Salariații: concedii fără plată

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Adunarea Generală a Acționarilor Oil Terminat SA a adoptat ieri o hotărâre referitoare la fixarea limitelor pentru indemnizația lunară a directorilor cu contract de mandat. Aceștia urmează să încaseze indemnizații lunare în cuantum de 5-6 salarii medii brute pe societate. Marieta Stasi, director de dezvoltare în cadrul Oil Terminal, a precizat pentru Ordinea.Ro că 6 salarii medii brute pe societate înseamnă aproximativ 18.000 de lei.

Oil Terminal a raportat un profit de numai 17.000 de lei în primul semestru al acestui an. De asemenea, după acest rezultat dezastruos, compania controlată de stat a lansat un program de concedii fără plată impuse salariaților chemați să pună umărul și să suporte din buzunarele lor dezastrul financiar.

Oil Terminal este o companie strategică, având în vedere că are în operare cel mai mare terminal petrolier de la Marea Neagră. Acționar majoritar este statul român, care își administrează participația prin Ministerul Energiei. Ministru în funcție este cvasi-anonimul Anton Anton, de la ALDE. Director general la Oil Terminal este ceva mai cunoscutul Sorin Ciutureanu. Sub înțeleapta conducere a celor mai sus numiți, Oil Terminal a ajuns să producă profit, anul acesta, cât un butic. Rușinea în cauză tocmai a fost ștearsă prin salarii fabuloase pentru directorii cu mandat, după cum spuneam în deschiderea articolului.

Marieta Stasi, director de dezvoltare Oil Terminal:

”La nivel de societate s-au luat măsuri pentru reducerea cheltuielilor. Suntem în grafic, nu am avut tensiuni sociale sau alte probleme. Hotărârea AGA nu se referă la majorarea indemnizațiilor lunare ale directorilor cu mandat. Nu se majorează nimic, indemnizațiile rămân la fel. Este vorba doar de proceduri prevăzute de OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă. Noi am făcut recrutarea unor directori pe criteriile guvernanței corporative, iar acum am fost obligați să le stabilim limitele maxime ale indemnizațiilor. Dar nu sunt limite noi, sunt tot limitele vechi. Hotărârea se referă la dl. director general Sorin Ciutureanu și la doamna director financiar Adriana Frangu. Deci așa sunt pașii pe ordonanță, nu e vorba de altceva. Șase salarii brute pe societate înseamnă aproximativ 18.000 de lei”.

Download (PDF, 291KB)

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Buturuga mică răstoarnă carul mare. Cazul de insolvență al gigantului Van Oord, sucursala Constanța

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Compania olandeză Van Oord Dredging and Marine Contractors BV și-a deschis o sucursală în România, la Constanța, în anul 2013. Primul sediu administrativ al acesteia a fost stabilit într-un imobil deținut, în cote egale, de doi avocați influenți, foști judecători cu roluri cheie în sistemul local și național de justiție. Prin sucursală, grupul olandez a coordonat două lucrări monumentale. Vorbim aici de extinderea digului de larg al Portului Constanța și de extinderea plajelor turistice din Constanța și Eforie Nord, lucrări finanțate, generos, din fonduri europene.

Van Oord Sucursala Constanța, datorii de 222.717.990 de lei

De la înființare și până în prezent, Van Oord Sucursala Constanța a avut venituri impresionante, de peste un miliard de lei (cifra exactă: 1.038.374.458 de lei), dar profit… ioc. Pentru ultimul exercițiu contabil, respectiv al anului 2017, sucursala – slujită de numai 5 angajați – a declarat datorii totale, care provin din anii anteriori, de 222.717.990 de lei. Declarând cifre de comă, olandezii nu au plătit nimic la bugetul de stat al României. Cel mai probabil, profitul real a fost exportat în țara de origine, după o rețetă aplicată și de alte companii multinaționale care activează în țara noastră. Mai multe nereguli au fost descoperite de inspectorii antifraudă în contabilitatea Van Oord Sucursala Constanța, care a fost obligată să verse la bugetul statului român contribuții pe care, de altfel, firmele românești, bigote și retrograde – conform unor voci progresiste, le declară și chiar le  achită. Olandezii nu s-au conformat și au atacat la instanță decizia de impunere, pe care au reușit să o desființeze.

Olandezii au dat o țeapă de un milion de euro unei firme românești

Aspectele de mai sus s-au împachetat în tăcere. În schimb, de mai bine de doi ani Van Oord Sucursala Constanța se află într-un scandal imens, amplu mediatizat, inclusiv de publicația noastră, cu privire la țepuirea unui partener român. Vorbim aici de compania locală Comprest Util SRL, care a realizat digurile de mal în două din sectoarele de plajă din Constanța. Antreprenorul care deține compania locală, pe numele său Grigore Comănescu (foto), a declarat că olandezii au uitat să achite o fracție de aproximativ un milion de euro din ultima factură. Ca să fie clar: olandezii au plătit o parte din factură, însă după recepția finală a lucrării, văzându-se cu sacii în căruță, au uitat de diferența de aproape un milion de euro. La început au uitat, dar mai apoi au pretins, avocățește, că nu ei trebuiau să achite, ci  un partener de-al lor de consorțiu, alături de care câștigaseră licitația și executaseră lucrările.

O confuzie risipită de Tribunalul București

Din acest motiv, acțiunea inițiată de Comprest Util la începutul anului 2016, în vederea obținerii unei ordonanțe de plată împotriva Van Oord, a fost respinsă pe 15.03.2016. Judecătorii au reținut atunci că olandezii nu au calitate procesuală pasivă. Mai departe, firma românească s-a îndreptat împotriva partenerului de consorțiu al olandezilor. Vorbim aici de o firmă care se afla deja în insolvență, într-un dosar al Tribunalului București. Însă judecătorul sindic de la instanța bucureșteană a spus că datoria în litigiu nu aparținea partenerului de consorțiu.

Din acest motiv, Comprest Util a deschis alte două litigii împotriva olandezilor. În primul a cerut o nouă ordonanță de plată, iar în al doilea a cerut declanșarea insolvenței împotriva Van Oord – Sucursala Constanța.

Curtea de Apel Constanța bagă Van Oord Olanda în faliment

Confruntarea juridică a părților a fost teribilă. Pe 25 ianuarie 2017, judecătorul sindic de la Tribunalul Constanța a respins cererea Comprest Util privind declanșarea insolvenței împotriva Van Oord. Firma românească a declarat apel. Dar înainte să se judece apelul, în celălalt proces, de la Tribunalul Constanța, s-a dispus emiterea ordonanței de plată împotriva olandezilor, pe 31.01.2018. Această victorie a zguduit soarta procesului de insolvență. Astfel, pe 14.06.2018, Curtea de Apel Constanța a decis ca dosarul de judecată să fie returnat judecătorului sindic de la Tribunalul Constanța, cu misiunea de a deschide procedura de insolvență, atenție, împotriva Van Oord Olanda. După cum spuneam încă din titlu, buturuga mică răstoarnă carul mare!

Pentru unii mumă, pentru alții ciumă. Tribunalul anulează ordonanța de plată

Zdrobiți pe jumătate, olandezii s-au ridicat cu tehnici de manipulare mai rar întâlnite. Ei au reușit să blocheze executarea silită, iar mai apoi au obținut chiar anularea ordonanței de plată, pe calea contestației. În această procedură, Comprest Util s-a apărat, cerând Tribunalului să țină cont de hotărârea dată de instanța superioară, a Curții de Apel, în dosarul de insolvență. Cu alte cuvinte, românii au spus că dacă o instanță superioară a constatat starea de insolvență,  înseamnă că a stabilit calitatea Van Oord de datornic și caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. Or aceste constatări ale unei instanțe superioare, nu pot fi cenzurate, schimbate sau anulate de o instanță inferioară – au spus juriștii Comprest.

În schimb, avocații tocmiți de olandezi au răspuns de genul: noi suntem Van Oord România, hotărârea de insolvență nu se referă la noi, ci se referă la Van Oord Olanda, care este o altă persoană.

Spusele lor au avut mare trecere la instanța de la Tribunal, care a trecut cu lejeritate peste cele stabilite la Curte. Ca să fie clară înclinarea balanței și diferența de tratament, trebuie să spunem că Tribunalul s-a pronunțat pe toate cererile olandezilor, însă nu s-a pronunțat deloc, a ignorat pur și simplu, excepția ridicată de compania românească. Un fel de: flit, bă, ura și la gară!

O manipulare machiavelică

După ce au anulat ordonanța de plată pledând că nu Sucursala a intrat în insolvență, ci firma-mamă din Olanda, avocații Van Oord au denunțat o eroare materială în hotărârea Curții de Apel. Astfel, ei au cerut să se înlocuiască Van Oord – Olanda cu Van Oord – Sucursala Constanța, susținând că aceasta din urmă ar avea calitatea și capacitatea de a răspunde pentru datoriile ei, în procedura insolvenței. Eroarea s-a rectificat, Van Oord Olanda a scăpat de insolvență. Pe aceeași eroare, sucursala scăpase de ordonanța de plată a milionului țepuit fără scrupule. Și scăpată a rămas. Ce bine, ce convenabil!

După rectificare, dosarul a fost trimis judecătorului-sindic de la Tribunal, cu misiunea de a începe procedura insolvenței împotriva Van Oord- Sucursala Constanța. Numai că avocații Sucursalei au venit cu textul vechi: noi suntem Van Oord România, o biată sucursală, nu putem răspunde, să răspundă Van Oord Olanda. Aceeași joacă și în alte două acțiuni îndreptate împotriva hotărârii Curții de Apel referitoare la insolvență: o revizuire, care încă se mai judecă, și o contestație în anulare, pierdută definitiv de Van Oord pe 8 octombrie 2018.

Nu-i așa că pare o tulburare gravă de percepție? Cum să te contrazici de la un proces la altul legat de percepția unei situații? Să abandonezi prima percepție, că ți-ai făcut o a doua percepție contrară, apoi să revii la prima, după care să te răzgândești și să o îmbrățișezi duplicitar pe a doua… Nu-i așa că pare o sminteală? Doar pare! În realitate, nu e nicio sminteală și nicio tulburare gravă de percepție. E lipsă de scrupule, machiavelism și reframing. Cu alte cuvinte: manipulare și vrăjeală frumos ambalată. Judecătorul sindic a stopat acest joc pe 9 octombrie 2018, când a respins excepția ridicată de olandezi. Van Oord – Sucursala Constanța a rămas în procesul de insolvență, urmând să se continue procedura prin care Comprest Util și alte firme țepuite să-și poată recupera banii.

Insolvența este utilă, măcar să știm dacă au țepuit și statul român

După cum spuneam în deschiderea articolului, sucursala are datorii. Și nu un datorii mărunte, ci peste 222 de milioane de lei.  Rămâne de văzut cum va decurge insolvența. Însă, în mod cert, Comprest Util va deține poziția de creditor principal și va avea acces la documentele contabile ale Van Oord – Sucursala Constanța. Nu credem că olandezilor le va conveni ca acest creditor, care după cum s-a văzut nu cedează la drepturile sale, să afle cum anume s-a produs gaura de peste 222 de milioane de lei. Asta în condițiile în care, participând la ambele lucrări de anvergură ale Van Oord în România, Comprest Util a realizat profit de 15-20%, primind lucrările cu doar 75% din valoarea plătită de beneficiari. În fond, aici este marea întrebare: cum o firmă românească a făcut profit, lucrând cu 75% din valoarea oferită de beneficiar, iar olandezii, cu 100%, au ieșit în pierdere? După cum spuneam, există suspiciunea că profitul real, pe care trebuiau să-l declare olandezii în țara noastră, a fost exportat spre țara lor de origine și astfel nu au plătit nimic la bugetul nostru de stat. Exemplul olandez este de-a dreptul șocant, întrucât este greu de admis că este normal să nu lași un leu, măcar în scârbă, statului român din încasări fabuloase, de peste un miliard de lei noi. Ca să vă faceți o impresie, această sumă înseamnă în lei vechi zece mii de miliarde. Păi care ar fi exemplul pe care ar trebui să-l ia firmele românești de aici? Să angajeze cheltuieli cu nemiluita ca să scoată banii afară din țară? Să-și țepuiască partenerii de afaceri? Opinăm că statul olandez, care se opune intrării României în Schengen pe motiv că suntem o țară coruptă și retrogradă, ar trebui să urmărească mai atent ce modele corecte ne vin aici, din Olanda.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Îi ajunge funia la par? Intangibilul avocat Ionel Hașotti și mirajul expertizelor

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Povestea de față este, înainte de toate, despre un sistem bolnav. Un sistem care are puterea de a nărui destine și de a pune minciuna în locul adevărului! Te duci în instanță să-ți cauți dreptatea? Dacă ești în Ardeal, ai toate șansele. Dacă ești în Dobrogea, ai toate șansele… să mori cu dreptatea în mână. De curând mi-a spus un avocat onest: nu mai evoca, domne, soluții date la Cluj sau la Oradea, Ardealul e altă țară! N-aș vrea să generalizez. Dar mișeliile care s-au întâmplat și încă se mai întâmplă în justiția dobrogeană ne arată cât de primitivi suntem și cât de captivi în plasa unor sforari care ne-au furat trecutul, prezentul și viitorul.

A cumpărat cu 4 milioane de euro, dar s-a trezit cu executorul la poartă

Am scris în repetate rânduri de cazul halucinant al retrocedării carierei de granit de la Sibioara. O facem și în articolul de față, cu elemente de noutate care sfidează normalitatea. Cariera de la Sibioara este cea mai bună din Dobrogea. Granitul ei s-a folosit încă din secolul trecut la construcția de diguri marine, dar și la prefabricatele din care s-au făcut blocurile din Constanța în perioada 1965-1989. În 2005, societatea care o exploata legal a fost cumpărată, cu 4 milioane de euro, de omul de afaceri Grigore Comănescu. În 2009, acesta s-a trezit cu executorul judecătoresc la poartă. Așa a aflat că Tribunalul Constanța aprobase, un an mai devreme, retrocedarea unei falii din carieră către două bătrâne reprezentate de un maestru al retrocedărilor. Ne referim aici la avocatul Ionel Hașotti, cel care a lucrat și pentru familia care a retrocedat bucata din Parcul Tăbăcărie pe care s-a construit mall-ul… și mai lucrează chiar și în momentul de față, într-un proces aflat în plină desfășurare, născut din același izvor nesecat. Pe legea românească, terenurile ce fac obiectul exploatării miniere sunt oprite de la retrocedare. Însă maestrul i-a mințit cu seninătate pe judecători că nu există opreliște legală și nici dovadă că ar fi o exploatare de carieră de piatră pe terenul revendicat.

Magistrați care au judecat drept, eliminați din sistem

Compania lui Grigore Comănescu, Somaco Construct SRL, nefiind citată să-și spună cuvântul, a deschis în 2009 un proces împotriva clientelor lui Hașotti și a comisiilor de fond funciar de la nivelul Prefecturii și al Comunei Lumina. Pe fond, dosarul a fost repartizat judecătorului Mircea Dinică. În baza probatoriului, acesta a dat câștig de cauză companiei miniere. După o vreme, Dinică avea să fie scuipat ca o măsea stricată din magistratură. El a fost acuzat inițial de comportament inadecvat față de grefiere (un soi de hărțuire sexuală) și sancționat capital, dar nu pentru acuzația inițială, ci pentru alte nereguli profesionale. De curând, fostul judecător a declarat unei publicații locale că viața lui a ajuns un calvar, fiind abandonat de soție și copii, ajungând să muncească zilier în Franța. Nici acum nu a înțeles ce i s-a întâmplat… însă a descoperit că instanța disciplinară care l-a mazilit din sistem nu a fost compusă aleatoriu.

Soluția dată de Dinică în favoarea companiei Somaco Construct SRL a fost confirmată în mod IREVOCABIL, în recurs, de un complet al Tribunalului Constanța, condus de Vasile Cosac-Cărbune, un magistrat cu o reputație impecabilă. La scurtă vreme, și acesta a părăsit sistemul, prin pensionare.

Vanghelița și Chirățica întorc situația la 180 de grade

Maestrul Hașotti a făcut recurs la recurs, iar un complet al Curții de Apel Constanța, condus de judecătoarea Vanghelița Tase, a revocat hotărârea irevocabilă. Așa ceva nu s-a mai întâmplat în justiția românească. Hotărârile irevocabile nu pot fi revocate, că de aia se numesc irevocabile. După acest viol ordinar al legii procesuale civile, dosarul a fost trimis retur la Tribunal, fiind repartizat judecătoarelor Chirățica Enache și Cristina Ghernaja. Pe 12 octombrie 2012, acestea au dat de pământ cu Somaco Construct, obligând compania să sisteze operațiunile miniere, pentru motive neprevăzute în Legea Minelor, să demoleze construcțiile, care, între noi fie vorba, n-au existat niciodată, și să evacueze echipamentele industriale, stabilind ca sancțiune pentru neîndeplinirea acestor obligații daune cominatorii pe zi de întârziere. Somaco a atacat cu recurs, însă în locul unei soluții juste, s-a pomenit cu majorarea cuantumului daunelor cominatorii.

Experți cu dedicație

Anii se scurg cu repeziciune. Ajungem în 2016. Clienții lui Hașotti reușesc să intre în posesia terenului minier în baza hotărârii de retrocedare din 2008. Totodată, obțin daune de jumătate de milion de euro de la Prefectură și de la Primăria Lumina, sentința Judecătoriei Constanța fiind pronunțată în baza unei expertize efectuate de inginerul Ioan N. Bacalu din Petroșani. Mai târziu, daunele materiale vor fi desființate, în apel, în baza constatării că acest Bacalu calculase lipsa de folosință la valori practicate, de regulă, în concesiunile de petrol și gaze, mai valoroase de vreo 30 de ori decât rezervele de piatră… seacă. Procesul continuă și în momentul de față. Instanța de apel de la Tribunalul Constanța a numit un expert care să stabilească perimetrul în litigiu și delimitarea acestuia pe secțiuni funcționale, agricol, respectiv minier. În mod bizar, instanța a încredințat această misiune inginerului Cătălin Cucoară, un specialist care a fost chiar expertul-parte al clientelor lui Hașotti, într-unul din numeroasele procese în legătură cu perimetrul carierei de piatră de la Sibioara. În prestațiile anterioare, acesta stabilise puncte de contur peste harta extrem de vagă, din 1894, prezentată de clientele lui Hașotti. Or, cât de nesimțit să fii, după ce-ai fost plătit de una din părți, să accepți numirea ca expert neutru?

Chenarul cu roșu reprezintă terenul retrocedat, în 2008, clienților avocatului Ionel Hașotti. Foto dronă.

Mai departe, s-a impus expertizarea lipsei de folosință a secțiunii miniere stabilite de Cucoară. La fel de bizar, misiunea a fost încredințată tot expertului Ioan Bacalu, cel care încercase să le îmbogățească fără rușine pe bătrâne. Nici noua expertiză făcută de Bacalu nu a fost prea bună, fiind la rândul ei anulată de instanță pe 18 septembrie 2018. Rețineți acest aspect, vom reveni mai jos asupra sa.

Executorul Deacu întocmește acte de executare în fals

Tot în 2016, un executor judecătoresc, pe numele său Vasile Deacu (foto), angajat de clienții lui Hașotti, întocmește un proces-verbal de executare silită împotriva Somaco Construct SRL, calculând zile de întârziere la demolarea construcțiilor, la sistarea exploatării miniere și la evacuarea echipamentelor industriale. Deși nu a pătruns în carieră și nu are o dovadă cu privire la existența clădirilor, a utilajelor și a faptului că s-ar fi exploatat, el a consemnat toate aceste aspecte în procesul-verbal. După cum spuneam mai sus, clădiri n-au existat niciodată în gaura de mină, astfel încât sarcina demolării a fost din capul locului o ficțiune, ca multe altele din acest litigiu fabulos. Așadar, fără dovadă, contrazis flagrant de realitate, de situațiile înregistrate la Primăria Lumina și la Oficiul de Cadastru, Vasile Deacu a comis-o până la capăt, adeverind aspecte mincinoase. Totul în folosul clienților asociatului său Ionel Hașotti (cei doi sunt membri, alături de alte persoane, într-o fundație culturală). Și mai grav este faptul că executorul nu avea dreptul legal să stabilească aceste daune de capul său, ci doar o instanță de judecată.

Contestația la executare, strămutată la Babadag

Somaco Construct SRL a formulat contestație la executare, iar în cadrul acțiunii a cerut înscrierea în fals a documentelor întocmite. Hașotti a recuzat instanța, fără succes, și a cerut strămutarea dosarului. Procesul s-a mutat la Judecătoria Babadag, după luni bune de așteptare. Abia anul acesta, a fost desemnat un expert tehnic judiciar, cu misiunea de a stabili dacă au existat vreodată construcții pe teren, exploatare și utilaje. Eftimie Dumitru, expertul desemnat, a tergiversat și el cât a putut de mult misiunea. Abia pe 31 mai 2018, el a cerut Primăriei Lumina să îi comunice dacă a emis vreodată autorizații de construire sau de demolare în incinta carierei. Răspunsul Primăriei a venit pe 15 iunie și era negativ. Pe 27 iunie 2018, expertul a cerut instanței să-i mai acorde un termen, motivat de faptul că nu ar fi primit încă relații de la ANRM. În realitate, Eftimie Dumitru avea să formuleze o cerere în acest sens abia pe 27 august 2018. Instituția statului a răspuns tot pe 27 august și a trimis avizele de exploatare și ridicările topografice în baza cărora s-au făcut exploatările în carieră. Datele atestă că nu a existat activitate minieră pe falia de carieră retrocedată clienților lui Hașotti.

Un raport de expertiză, de două pagini și-un sfert

Deși informațiile erau cât se poate de clare, Eftimie Dumitru a depus pe 26 septembrie 2018 o mizerie de raport de două pagini și-un sfert, plus pagina de gardă, menționând însă că documentul ar avea 5 pagini și 10 anexe grafice. De asemenea, el a menționat că obiectul cauzei ar fi ”ieșirea din indiviziune”, iar nu așa cum era în realitate ”contestația la executare”. La capătul celor două pagini și-un sfert a rămas, uitată dintr-un raport mai vechi, data de 22 ianuarie 2018. În sfârșit, expertul a motivat că harta – veche din 1894 – pe baza căreia s-a făcut retrocedarea terenului minier în anul 2008, este la o scară foarte mică, având o eroare de 100 de metri pe punct. Cu alte cuvinte, ar fi posibil, așadar, ca retrocedarea, oricum ilegală, să se fi făcut cu erori grave în privința amplasamentului. Trebuie să amintim aici că Primăria Lumina a făcut, la un moment dat, o acțiune de revizuire a hotărârii de retrocedare, probând că terenul deținut de autorul interbelic nu se suprapunea peste cariera de piatră a firmei Somaco. Revizuirea a fost respinsă, în ciuda dovezilor. Revenim la raportul de expertiză. Concluziile sale sunt mai seci decât piatra seacă. ”Nu pot răspunde” – a scris expertul, spre cunoștința instanței.

Hașotti încearcă să umple vidul lui Eftimie Dumitru cu al doilea raport anulat al lui Bacalu

Pe 25 septembrie, speculând rezultatul vid al lui Eftimie Dumitru, Ionel Hașotti a trimis instanței de la Babadag al doilea raport de expertiză al lui Ioan Bacalu, întocmit în procesul de la Tribunalul Constanța, în care clienții avocatului încearcă să obțină daune de la Prefectură și Primăria Lumina. În acest raport, Bacalu opinase, fără a avea o misiune stabilită de instanța sa, că terenul retrocedat ar fi fost exploatat după pronunțarea hotărârii de retrocedare din anul 2008. El nu s-a raportat la momentul în care s-a născut obligația sistării exploatării miniere, adică la 12 octombrie 2012, păstrând această ambiguitate ca să o dea la întors în eventualitatea în care i s-ar cere antrenarea răspunderii penale. De asemenea, nu a spus un cuvânt despre construcții civile sau despre echipamente industriale, dacă au existat sau nu pe teren după octombrie 2012. Însă, chiar și așa, răspunsul la o întrebare nepusă de instanță pare făcut pentru uzul avocatului Ionel Hașotti și al executorului Vasile Deacu. Acum, amintiți-vă ce v-am rugat mai sus să rețineți: raportul lui Bacalu a fost anulat de Tribunalul Constanța pe 18 septembrie 2018. Așadar, pe 25 septembrie, când a fost depus la Judecătoria Babadag, acesta era nul.

Parchetul Curții de Apel spune că n-au existat și nu puteau să existe construcții civile și industriale pe teren

De asemenea, Ionel Hașotti avea cunoștință de existența dosarului penal 277/P/2017 al Parchetului Curții de Apel Constanța, în care sunt cercetate tocmai faptele sale și ale executorului judecătoresc Vasile Deacu în privința actelor false de executare silită.

 

Pe 2 august 2018, procurorul de caz, un inspector antifraudă din cadrul unității de parchet și mai mulți polițiști de poliție judiciară au făcut o constatare în cariera de la Sibioara, pentru a verifica dacă sunt reale sau false aspectele consemnate de Deacu, în privința existenței construcțiilor fără număr și fără individualizare, a echipamentelor, și ele fără număr și fără individualizare, precum și a exploatării, fără dată calendaristică și fără coordonate. Organele penale au constatat că nu există construcții și instalații industriale de exploatare și nici nu puteau exista, întrucât, atenție: ”din punct de vedere topografic, precum și din punctul de vedere al naturii terenului, acesta nu permitea edificarea de construcții civile și industriale”. Vom reveni pe larg asupra acestui dosar penal, într-un articol viitor.

Impunitate

Alți avocați, în locul lui Hașotti, probabil că ar fi ezitat să insiste pe această linie. Însă Hașotti nu-și face scrupule din atât, în contextul în care a retrocedat mințind că nu există carieră, iar acum încearcă să stoarcă bani pe lipsa de folosință a carierei. El se bucură de o formă bizară de impunitate. De exemplu, în dosarul retrocedărilor de parcuri și faleze din Constanța, nici măcar nu a fost chemat ca martor. Protejat de această atitudine a organelor contrară principiului aflării adevărului, avocatul continuă și acum procesele de retrocedare în numele familiei care a revendicat terenul din Parcul Tăbăcărie. Acest ultim proces se judecă la Curtea de Apel Constanța, în fața unui complet din care face parte și Vanghelița Tase, judecătoarea care a revocat, așa cum am arătat mai sus, o hotărâre irevocabilă la cererea avocatului. Retrocedarea terenului de la baza RATC sau executarea silită de la fabrica Energia sunt alte cazuri în care Hașotti nici nu a fost întrebat  de vorbă.

După cum spuneam, povestea de față este, înainte de toate, despre un sistem bolnav. Un sistem care are puterea de a nărui destine și de a pune minciuna în locul adevărului!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: