Connect with us

Exclusiv

Înşelăciunea din spatele înşelăciunii – Revoluţia din 1989 (partea a IV-a)

Publicat

la

„Cele mai multe specii de orhidee depind de capacitatea lor de a-şi denatura prezenţa insectelor. Orhideele înşeală insectele ca să aterizeze pe ele, şi ca apoi să-şi împrăştie polenul la alte orhidee. Propria noastră supravieţuire depinde de capacitatea de a vedea adevărul care se află în spatele subterfugiului.” – James Jesus Angleton

Pulverizarea “Reţelei Caraman” o imensă schemă de dezinformare

De numele generalului român Mihai Caraman se leagă una dintre cele mai reuşite acţiuni de spionaj efectuată de serviciile secrete române în perioada 1960-1969: “Caraman a reuşit performanţa puţin obişnuită: înjghebarea unei reţele extraordinar de eficiente prin care s-au scurs informaţii deosebit de valoroase pentru tratatul de la Varşovia. Mihai Caraman, fie că o ştia sau nu pe atunci, lucra mai mult pentru serviciile sovietice KGB şi GRU.” Paul Ştefănescu, Culisele României – Secretele Securităţii, vol II, Craiova, editura Obiectiv, 2004.

Legenda spune că, trimis la Paris sub acoperire diplomatică, Mihai Caraman ofiţer al Direcţiei de Informaţii Externe (DIE) a reuşit să-şi atragă colaborarea a trei angajaţi din interiorul Cartierul General NATO: Imre Nahit, ofiţer turc, Robert Van de Wielhe şi Frnacis Roussilhe, doi funcţionari francezi. Prin intermediul acestei reţele, Mihai Caraman a sustras mii de documente care se refereau la absolut toate problemele ce preocupau NATO în perioada respectivă. Informaţiile culese astfel erau trimise centralei DIE de la Bucureşti şi mai departe KGB-ului la Moscova care patrona Pactul de la Varşovia.

mihai-caraman

Mihai Caraman

Căderea „Reţelei Caraman”, după numele celui care i-a fost artizan nu s-a datorat vreunei greşeli. Caraman a fost dat în primire serviciilor secrete engleze MI6 chiar de adjunctul său, căpitanul Dan Iacobescu care îndeplinea oficial funcţia de secretar III al Misiunii române la UNESCO. În Iulie 1969 însoţit de soţie şi de copil, ofiţerul român Iacobescu s-a prezentat la ambasada Marii Britanii din Paris unde a cerut azil politic. În schimbul protecţiei, Iacobescu a pus pe tavă serviciilor secrete britancie reţeaua lui Caraman. Anchetele ulterioare ale Securităţii au dus la concluzia că Mihai Caraman, şeful rezidenţei spionajului român la Paris, a fost mai mult ca sigur agent dublu, folosit de serviciile franceze pentru a transfera Moscovei informaţii din interiorul NATO.

Este de înţeles prudenţa acestei concluzii a părţii române dar merită să nuanţăm şi mai mult: În momentul în care occidentalii erau pe punctul de a descoperii adevăratele „cârtiţe” plasate de ruşi la vârful NATO, centrala KGB de la Moscova s-a gândit că este mai ieftin să piardă reţeaua coordonată de ofiţerul român Caraman. Scurgerile de informaţii din interiorul NATO către KGB produse pe o perioadă de aproape 10 ani au fost puse astfel pe seama spionajului românesc, situaţie perfect falsă dar foarte utilă sovieticilor. Ruşii au scăpat la mustaţă în timp ce serviciul român de informaţii externe (DIE) a ajuns ţapul ispăşitor iar ofiţerul Caraman erou şi victimă în acelaşi timp.

presedintele-sua-richard-nixon-in-vizita-in-romania-1969

Preşedintele SUA, Richard Nixon, în vizită în Romania, în 1969.

Un an mai târziu, atunci când preşedintele american Nixon a vizitat România l-a rugat personal pe Nicolae Ceauşescu să nu se mai lase angrenat în astfel de acţiuni care deteriorează imaginea ţării noastre în faţa occidentalilor şi a aliaţilor din NATO. Sfat pe care Ceauşescu a găsit de cuviinţă să-l urmeze, mai ales că realizase cum sovieticii l-au sacrificat pentru a-şi scăpa ei pielea. Din păcate, prin demantelarea reţelei Caraman, KGB-ul reuşise încă o dată să discrediteze România în faţa americanilor, englezilor şi mai ales a francezilor, puteri de la care regimul Ceauşescu aştepta sprijin. Şi mai important, Saşa reuşise să-şi protejeze probabil propria reţea care a supravieţuit pe mai departe la etajele superioare ale Alianţei Nord-Atlantice. Pentru a compensa această palmă nemeritată dar încasată cu demnitate, Mihai Caraman a fost decorat ulterior de KGB şi avansat în cadrul Securităţii, până în 1979 când este trecut în rezervă.

România primea astfel o nouă lecţie de la Răsărit dar pe două planuri distincte: În primul rând reţeaua Caraman a fost deconspirată la mai puţin de un an de la celebrul discurs anti-sovietic din 1968 ţinut de Ceauşescu în faţa întregii lumi. A fost acel moment în care Bucureştiul s-a opus public deciziilor Moscovei şi alianţei militare de la Varşovia din care şi ţara noastră făcea parte. Jocul lui Ceauşescu a pus URSS-ul într-o situaţia dificilă care demonstra slăbiciunile Pactului Estic şi poziţia penibilă a Kremlinului. În al doilea rând nu este normal să sacrifici o reţea de spionaj care-ţi aduce informaţii importante, dar poate fi util atunci când ai de protejat alte elemente mult mai valoroase.

Ion Mihai Pacepa “agent detaşat” al KGB pe lângă centrala CIA

Un alt episod bine împachetat de propaganda sovietică (înainte şi după 1989) este „fuga” generalului Pacepa, considerat de mare parte din mediul avizat un agent al KGB-ului: „Din punctul meu de vedere Pacepa a fost agent sovietic. Este cel mai bun produs. A fost adus în Securitate de Saharovsky care era şeful consilierilor sovietici în România până în ’53 când a plecat la Moscova şi din 53 în 55 este adjunctul şefului Directoratului I din KGB, şi apoi devine pentru următorii 15 ani directorul spionajului KGB. Este cel mai longeviv şef al spionajului din toată istoria spionajului sovieto-ţarist. Acesta l-a adus pe Pacepa în Securitate şi îmi spuneţi mie că l-a uitat? Eu aşa ceva nu cred!” a explicat profesorul Cristian Troncotă în cadrul documentarului Moştenirea Clandestină” realizat de Televiziunea Română, 2013-2014.

Situaţia de fapt: La finalul lunii Iunie 1978, Ion Mihai Pacepa fost secretar de stat în Ministerul de Interne, adjunct al Direcţiei de Informaţii Externe (DIE) şi consilier prezidenţial pe probleme de securitate cere azil Statelor Unite prin intermediul ambasadei americane de la Bonn, Germania de Est. Cererea sa este aprobată de preşedintele Jimmy Carter iar fostul general se stabileşte în Statele Unite, în timp ce în România este condamnat în lipsă pentru trădare. Profesorul Troncotă este de părere că generalul Pacepa a fost aruncat în braţele americanilor, la fel ca mulţi alţi defectori în perioada Războiului Rece: „O metodă rusească de a implanta ofiţeri sub acoperire de trădător s-a practicat. Foarte mulţi defectori, ofiţeri cu funcţii grele în KGB, cum au fost Mitrokin, Orlov sau Kalughin au plecat şi au început să vorbească şi să-şi scrie memoriile.”

Din păcate şi acest episod face parte din imensa schema de dezinformare pusă la punct de laboratoarele Kremlinului iar explicaţia este următoarea: În momentul în care Pacepa a defectat, relaţiile României cu America erau mai bune ca oricând, scopul KGB-ul fiind tocmai distrugerea acestora. Era necesar un defector cu grad mare care să explice comunităţii internaţionale că, de fapt, Ceauşescu este un “anti-american turbat.”  Acest eveniment coincide şi este legat de momentul în care KGB-ul mai aruncă o piesă de rezistenţă în scenă, pe celebrul Carlos Şacalul. Legenda pusă la punct de ruşi dorea acreditarea ideii că Pacepa este un pion important pentru regimul de la Bucureşti şi din acest motiv Ceauşescu caută să-l asasineze cu ajutorul teroristului Carlos. Exact acest element făcea ca povestea lui Pacepa depănată în faţa comisiei de interogarea a CIA să capete mai multă greutate. Nu este deci de mirare că CIA l-a interogat pe Pacepa timp de 3 ani de zile. Au avut nevoie de timp pentru a înţelege ce anume le este folos din bagajul lui Pacepa dar mai ales ce urmăresc ruşii prin această “defectare.”

Americanii au ştiut că au în faţa un agent detaşat

La capitolul defectori părerea profesorului Troncotă se suprapune într-o proporţie considerabilă pe expertiza lui Jim Angleton, şeful contraspionajului CIA 1947 -1975, care avea următoarea teorie: “Dacă defectorul este unul real va trebuie să trecem print-un proces îndelungat ca să stabilim asta. Dar dacă discutăm despre un agent detaşat, înseamnă că ruşii îşi dau prea tare osteneala şi trebuie să aflăm de ce fac asta. Interogarea unui defector e o artă în sine. Nu e o simplă chestiune de a pune întrebările potrivite, ci de a nu le pune prea devreme.  Este un joc foarte delicat.”

ion-mihai-pacepa

Ion Mihai Pacepa

Explicaţia lui James Angleton face practic parte din fundamentele contraspionajului şi trebuie interpretată cam la modul următor: Când o descoperire se face prea uşor, trebuie înţeles că adversarul nu poate fi chiar atât de neglijent. Pentru un serviciu secret cel mai important lucru este reputaţia şi din acest motiv nu se pot iniţia acţiuni concrete sau eventual suspendarea propriilor angajaţi doar pe baza declaraţiilor unui defector sau a unei surse. Se lucrează mereu pe certitudini. În lipsa unui flagrant, în materie de spionaj lucrurile sunt foarte greu de dovedit mai ales că înşelăciunea face parte din arsenalul uzual al profesioniştilor din domeniu.

Dacă Pacepa n-ar fi fost căutat de nimeni şi dacă nu s-ar fi pus un preţ pe capul său, atunci nici americanii nu l-ar mai fi ascultat, iar pentru KGB credibilizarea defectorului era esenţială ca misiunea lui Pacepa să reuşească. Istoricul american Larry Wats susţine că preşedintele Jimmy Carter a ştiut de la bun început că Pacepa este agent sovietic, de unde putem trage concluzia că spionajul american fusese bine informat, probabil chiar de la Bucureşti despre misiunea lui Pacepa. Ştiau că se  urmărea distrugerea cooperării româno-americane şi nimic altceva şi de aici toată osteneala Moscovei.

În pofida scandalului prilejuit de „fuga” lui Pacepa, regimul de la Bucureşti s-a ţinut bine pe poziţii, în mod special din cauza intereselor comune româno-americane în privinţa schimbului de informaţii de natură militară. Relaţiile erau atât de strânse încât, în 1978, preşedintele american Jimmy Carter îi propune lui Ceauşescu listarea pe bursa americană a industriei româneşti evaluată atunci la 147 miliarde de dolari. După o analiză sumară Bucureştiul a declinat oferta de teama diminuării controlului asupra întreprinderilor româneşti, situaţie privită de Cabinetul 1 ca o pierdere a suveranităţii.

Cum ajungi în faţa plutonului de execuţie !

Relaţiile economice dintre România şi SUA au continuat şi după ‘78, în mod special în baza unor acorduri secrete perfectate în perioada 1974 – 1978 pe linia schimbul de informaţii strategice, chestiune despre care Pacepa n-a ştiut să explice prea multe băieţilor de la CIA. În plus, susţinerile lui Pacepa erau uşor de demontat iar partea americană ştia exact ce conţine planul de dezinformare al KGB-ului. Lucrurile erau foarte clare pentru urmaşii lui Angleton din CIA mai ales că “fuga” lui Pacepa survenise chiar în mijlocul tratativelor pentru semnarea Acordului de Pace Egipto-Israelian intermediat de Nicolae Ceauşescu.

Chiar în memoriile sale, preşedintele american Jimmy Carter povesteşte cum s-a consultat permanent cu Nicolae Ceauşescu în cadrul negocierilor de la Camp David pentru încheierea Acordului de Pace din Septembrie 1978. În anul acela, Carter l-a nominalizat public pe Ceauşescu ca lider principal în facilitarea întâlnirii istorice între preşedintele egiptean Anwar Al-Sadat şi premierul israelian Menachem Begin. Ei bine, defectarea generalului Pacepa trebuie interpretată exact în această cheie. Ruşii n-ar fi renunţat niciodată la o „cârtiţă” atât de importantă, plasată la vârful serviciilor secrete române dacă situaţia n-ar fi fost una foarte delicată. Merită remarcată şi metoda de operare, identică celei aplicate în cazul deconspirării Reţelei Caraman. Cele două situaţii seamănă ca două picături de apă.

presedintele-sua-jimmy-carter-alaturi-de-anwar-al-sadat-si-premierul-israelian-menachem-begin-septembrie-1978

Preşedintele SUA Jimmy Carter, alături de Anwar Al-Sadat şi premierul israelian Menachem Begin, septembrie 1978

La sfârşitul aceluiaşi an, cei doi fraţi a lui Ceauşescu, Ilie şi Marin, încep procurarea de echipament militar şi tehnologie sovietică pentru Statele Unite într-o operaţiune secretă româno-americană care a durat până în Decembrie 1989, aşa cum titra The Washington Post, pe 6 Mai 1990: „Cu zece ani înainte ca fostul dictator român Nicolae Ceauşescu să fie executat, guvernul american a cumpărat în secret din România tehnologie militară sovietică avansată prin intermediul a doi fraţi a lui Ceauşescu. Valoarea potenţială a acestor lucruri este aproape incalculabilă. […] Accesul la sistemele de Radar sovietice a contribuit la dezvoltarea tehnologiei Stealth, concepută pentru a permite avioanelor americane să scape de detectare”

Aceste afaceri l-au adus pe Ceauşescu în faţa plutonului de execuţie în 1989, în timp ce Ilie Ceauşescu a fost arestat la Bucureşti iar Marin Ceauşescu găsit cu gâtul rupt în sediul misiunii economice a României din Viena (placă turnată a spionajului Est-European).

Citiţi părţile anterioare aici, aici şi aici.

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Manevra de la iluminatul festiv al Medgidiei (documente)

Publicat

la data de

Scris de

Iluminatul festiv de sărbători a debutat anul acesta cu stângul la Medgidia. Luminițele trebuiau să funcționeze de la 1 decembrie, însă de Ziua Națională muncitorii firmei contractate de Primărie lucrau pe deșelate să pună becuri în copaci. Oamenii în salopete s-au cățărat cu scara pe balcoanele instituțiilor publice. Fiind sărbătoare, ușile erau închise. Neputința de a onora clauzele contractuale a fost justificată de firma adusă de primar prin condițiile grele din pandemie. În realitate, aceeași firmă mai are un contract și la Primăria Constanța, mai greu și mai bănos. Cel mai probabil, pofta de câștig a firmei a fost mai mare decât capacitatea de a presta lucrări atât de ample. 

Un grup taiwanez

Firma la care ne referim se numește RC Energo Install SRL Buzău. RC este prescurtarea de la Romcarbon SA Buzău, compania mamă (unic acționar la RC Energo Install). Romcarbon este unul dintre cei mai mari procesatori de polimeri și deșeuri plastice din sud-estul Europei. Afacerea este controlată de investitori anonimi prin firme offshore înregistrate în Cipru și Insulele Cayman. De partea executivă, aflată la vedere, se ocupă un cetățean din Taiwan.

Constanța – cel mai mare contract de iluminat festiv din România

RC Energo Instal SRL lucrează și pentru Primăria Constanța. De curând, Ordinea.Ro a arătat că Primăria Constanța a organizat o licitație deschisă pentru iluminatul festiv de sărbători. Singurul ofertant interesat de achiziție (asocierea RC Energo Install – Luxten Lighting Company SA București) a împușcat un million de euro pentru a împodobi marile bulevarde, Piața Ovidiu și parcul Țara Piticilor. Vorbim de cea mai mare sumă oferită anul acesta pentru iluminatul festiv de către o municipalitate din România.

Articolul Ordinea.Ro despre iluminatul festiv al Constanței în 2021 îl puteți citi AICI.

Înaintea licitației, Primăria Constanța a fost sponsorizată de o asociație din siajul Romcarbon care promovează prietenia dintre Taiwan și România. Primarul liberal al Constanței, Vergil Chițac, a fost membru al comisiei de prietenie România-Taiwan din Senatul României, în perioada în care a fost parlamentar. Prietenia continuă și după ce fostul senator a ajuns primar.

Medgidia – o achiziție de un milion de lei

Primăria Medgidia, condusă tot de un liberal, s-a orientat de asemenea spre grupul taiwanez de la Romcarbon. O procedură simplificată de achiziție a iluminatului festiv a fost lansată de administrația Vrabie, printr-un anunț publicat în SICAP, în data de 17 septembrie 2021. Autoritatea contractantă evalua achiziția la un milion de lei plus TVA. La termenul limită de depunere a ofertelor, pe 29 septembrie 2021, o singură firmă s-a înscris la procedură, respectiv RC Energo Install. Prin urmare, firma a fost declarată câștigătoare în baza ofertei de 998.875 de lei plus TVA.

Contractul a fost modificat la două zile după semnare

Potrivit contractului încheiat pe 8 noiembrie 2021, RC Energo Install avea obligația să monteze și să pună în funcțiune sistemul de iluminat festiv în așa fel încât acesta să funcționeze deplin în perioada 1 decembrie 2021 – 15 ianuarie 2022.

La două zile după semnarea înțelegerii, firma prestatoare a notificat Primăria că nu poate onora acest termen din cauza condițiilor de pandemie. În baza acestei scuze, administrația Vrabie a fost de acord să încheie un act adițional la contractul de servicii, prin care obligația firmei a fost împinsă de pe 1 decembrie, pe 6 decembrie 2021. Toate celelalte clauze au rămas intacte. Și ne referim în primul rând la valoarea contractului, care a rămas la fel. În loc să pretindă daune contractuale pentru nerespectarea termenelor, Vrabie a fost de acord să plătească aceeași sumă pentru un termen mai scurt. Că doar nu plătește din propriul buzunar.

Un bonus de 20.000 de euro

Prin Contract, Primăria se obligase să achite 79.970 de lei pentru montarea instalațiilor, 29.988,75 de lei pentru demontare și 888.916,25 de lei pentru închirierea acestora. Intuim că închirierea se referea la perioada 1 decembrie – 15 ianuarie, adică 46 de zile. Pe un calcul simplu, valoarea chiriei era de 19.324 de lei pe zi. Pe cinci zile, acelea șterse din contract prin efectul actului adițional, valoarea chiriei era de 96.621 de lei, ceea ce înseamnă aproximativ 20.000 de euro. În mod normal, această sumă trebuia scăzută din contract, însă, după cum am arătat, actul adițional nu prevede nimic în această privință.  

Iluminatul festiv s-a scumpit de 7 ori

Trebuie să mai spunem că, în anul 2020, Primăria Medgidia a lucrat tot cu RC Energo Install SRL Buzău, pe baza unui contract atribuit direct, fără nicio procedură formală de achiziție publică. În acest sens, autoritatea contractantă a publicat în SICAP un anunț de cumpărare directă, pe 25 noiembrie 2020. Buzoienii au încasat anul trecut 134.710 lei plus TVA pentru un pachet de iluminat festiv care includea 477 de ornamente și instalații de 17 tipuri. Anul acesta, colaborarea s-a scumpit de șapte ori și ceva, ajungând de la 134.710 lei la aproape un milion de lei.

Mai jos puteți vedea câteva imagini surprinse în ziua de 1 decembrie 2021 în Medgidia, cu muncitorii firmei de iluminat muncind pe deșelate ca să respecte termenul adiționat cu primarul liberal.

Am solicitat un punct de vedere de la Primăria Medgidia cu privire la situația iluminatului festiv. Punctul de vedere nu a fost încă transmis redacției. În momentul în care îl vom primi, îl vom publica aici.

Download (PDF, 299KB)

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Consiliul Local Agigea a fost DIZOLVAT. S-a împlinit pohta primarului PSD-ist

Publicat

la data de

Scris de

Tribunalul Constanța a admis astăzi acțiunea inițiată de secretarul general al Comunei Agigea, fostul polițist Traian Bureța, de constatare a dizolvării Consiliului Local al acestei localități. Totodată, instanța a respins toate cererile de intervenție în interes alăturat Consiliului Local formulate de o serie de consilieri locali care s-au opus dizolvării. Pofta primarului din Agigea, PSD-istul Cristian Maricel Cîrjaliu, s-a îndeplinit. Acesta a anunțat cu fală, încă din luna aprilie a acestui an, că urmează dizolvarea deliberativului local în cadrul mai multor emisiuni. Iar acum, o instanță locală i-a dat satisfacție. 

Tribunalul a făcut aplicarea articolului 143, aliniatul 1, libera b) din Codul Administrativ, care sancționează cu dizolvarea conduita Consiliilor Locale care nu adoptă nicio o hotărâre în trei ședințe ordinare sau extraordinare ținute pe parcursul a patru luni calendaristice. Strict formal, la Agigea ne aflăm în situația prevăzută de lege, în sensul că nu există nicio hotărâre validată a Consiliului Local în acest mandat.

Situația tensionată a apărut încă din 12 noiembrie 2020, când primarul PSD-ist Maricel Cîrjaliu a convocat Consiliul Local în vederea alegerii președintelui de ședință, a comisiilor de specialitate și a viceprimarului localității. Partidele non-PSD reprezentate în Consiliul Local au constituit atunci o majoritate. În consecință, a fost ales președinte de ședință Daniel Niță de la PER, iar viceprimar al localității, Gabriel Ciobanu de la USR. Totodată, au fost constituite comisiile de specialitate ale Consiliului Local, care au și întocmit procese-verbale de constituire. Cu toate acestea, hotărârile în cauză nu au fost recunoscute de primar și de scretarul general al comunei. De altfel, cel din urmă a redactat un prim proces-verbal al ședinței, în care a consemnat o situație nereală în privința numărului de voturi exprimate de consilierii locali pentru cei doi candidați la funcția de viceprimar, Gabriel Ciobanu și Dan Chiru (PSD). Practic, secretarul general ar fi notat că a anulat după ședință un vot exprimat pentru Ciobanu, ceea ce ar fi condus la un scor egal între candidați. Însă în procesul-verbal trebuiau consemnate doar situațiile din cadrul ședinței, iar nu decizii și împrejurări, legale sau nu, chiar nu contează, care au avut loc ulterior ședinței. Daniel Niță spune că a refuzat semnarea procesului-verbal. Declarațiile sale sunt confirmate de o înregistrare audio care a parvenit redacției Ordinea.Ro (vezi AICI). Ulterior, a fost întocmit un nou proces-verbal al ședinței, în care secretarul general a menționat numărul corect de voturi exprimate la alegerea viceprimarului. Însă în noul document, se arăta că hotărârile nu ar fi fost supuse la vot, iar rezultatul deliberării nu ar fi fost anunțat explicit de către președintele de ședință. 

În baza acestei susțineri, secretarul general al comunei Agigea a refuzat redactarea hotărârilor. Situația a fost analizată și de Instituția Prefectului, care a pus în vedere secretarului genaral să redacteze hotărârile. Numai că, între timp, secretarul general și-a dat demisia. Iar această joacă s-a prelungit cu o duzină de funcționari promovați de Cîrjaliu să ocupe temporar funcția. Și aceștia și-au dat demisiile pe rând, fără să redacteze nicio hotărâre. 

Pe de altă parte, profitând de conduita secretarilor generali pe care el i-a numit, Maricel Cîrjaliu a pretins că nu există nicio hotărâre adoptată. El a mai convocat în două rânduri Consiliul Local, cerând revotarea comisiilor de specialitate, fără avizul cărora nu poate funcționa Consiliul Local și nu pot fi adoptate hotărâri locale. Prima ședință de acest fel nu a condus la niciun rezultat, deoarece consilierii locali din majoritatea anti-PSD au cerut o amânare până la pronunțarea unui punct de vedere din partea Instituției Prefectului. Primarul a repetat ședințaîn luna ianuarie 2021. Iar de data aceasta, la lucrări au participat toți consilierii, dar și doi reprezentanți ai Prefectului. Aceștia din urmă au transmis, verbal și în scris, opinia că ședința din 12 noiembrie 2020 a fost legală, insistând ca secretarul general să redacteze hotărârile. Maricel și ai lui au refuzat. Iar în acest context, așa cum declară Gabriel Ciobanu, consilierii din coaliția anti-PSD au fost de acord, ca un gest de maturitate, să revoteze comisiile de specialitate. Ei ar fi cerut o pauză de consultări de 15 minute. Însă profitând de acest răgaz, primarul și-ar fi luat consilierii PSD-iști și pe secretarul general care trebuia să asigure asistența de specialitate a ședinței, părăsind clădirea, conform celor susținute de Gabriel Ciobanu. 

La începutul lunii februarie 2021 (a patra de la declanșarea ostilităților), consilierii USR Agigea au depus la Primărie o cerere de convocare a Consiliului Local. Primarul și secretarul nu s-au sinchisit să mai răspundă. Jocul lor era deja făcut. Ca urmare, în luna aprilie a fost promovat un nou secretar general la Agigea, în persoana fostului șef al Poliției Locale, Traian Bureța. Acesta a depus la Tribunalul Constanța cererea de constatare a dizolvării Consiliului Local. Condițiile formale de dizolvare erau îndeplinite, însă este vizibil faptul că întreaga situație a fost premeditată de actualul primar, întreaga sa conduită trădând urmărirea acestui scop. 

Astăzi, cererea lui Bureța a fost admisă de Tribunal. Consiliul Local a fost dizolvat. Hotărârea este definitivă. Prin urmare, la Agigea vor avea loc alegeri parțiale pentru alegerea unui nou Consiliu Local. În opinia noastră, decizia instanței locale naște un precedent periculos, de care vor putea uza toți primarii care n-au chef să convoace Consiliul Local și nici să-i primească pe consilieri prin Primărie. Legea nu are doar literă, are și spirit. Or ceea ce s-a întâmplat la Agigea nu este deloc în spiritul legii. 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Agigea. Restaurant nou, pe un teren furat de la stat de clanul Cîrjaliu (documente)

Publicat

la data de

Scris de

De câteva zile, pe buza falezei din zona Steaua de Mare – Agigea, a început să se construiască un nou restaurant. Proiectul este dezvoltat de soțul unei învățătoare care a predat la Agigea și care primește aprecieri pe Facebook de la fiica și cumnata primarului Cristian Maricel Cîrjaliu. Înainte să ajungă la familia învățătoarei, terenul a fost plimbat printr-o suveică imobiliară între Primărie, contabila care vidanjează fosele din comună, fratele primarului și un fost asociat al firmei de vidanjare. Aceștia și-au vândut bunul imobil între ei, la prețuri ireale, ca să se piardă o informație esențială, anume că terenul a fost mărit din pix cu o porțiune din faleza Mării Negre, parte componentă a domeniului public de stat. Iar legăturile cu mariceii din Agigea nu se opresc aici. Astfel, constructorul angajat de investitor să ridice noul restaurant a modernizat parcurile din Agigea, pe baza unui contract care i-a fost atribuit de Maricel, fără buget aprobat, fără hotărâre de Consiliu și fără anunț de atribuire urcat în SICAP.

Terenul furat de la stat

În primul său mandat de primar al Agigei, Maricel Cîrjaliu s-a îngrijit să inventarieze mai toate terenurile libere, și numai bune de furat, de pe raza comunei sale. Prin HCL 18 din 29 ianuarie 2010, o ”gașcă” de terenuri cu statut incert a fost inclusă scriptic în domeniul privat al comunei. La poziția 820 din anexa HCL a fost înscris un teren de 250 de metri pătrați de pe strada Emil Racoviță nr. 65. Potrivit datelor din inventar, bunul imobil se învecina cu domeniul public pe laturile de sud și est (adică înspre mare).

Fiind situat pe buza falezei, terenul în cauză avea un statut incert. Mai multă certitudine putea aduce o delimitare a terenurilor cu Apele Române, instituția care, potrivit legii, administrează domeniul public de stat constituit din plaje și faleze.

Pe 10 martie 2010, Primăria a făcut o delimitare, dar nu cu Apele Române, ci cu ea însăși. Vorbim aici despre un proces-verbal de vecinătate, încheiat de Primăria Agigea (ca proprietar) cu Primăria Agigea (ca vecin pe toate cele 4 laturi ale proprietății). În ambele ipostaze, Primăria era reprezentată de viceprimarul Dan Chiru, zis Danchi.

Actele de inventariere, de majorare a suprafeței și de intabulare le puteți consulta AICI in extenso. Documentele cu probleme sunt semnate de Dan Chiru. Maricel Cîrjaliu a semnat doar o adeverință. 

Danchi a fost de acord cu el însuși că terenul ar fi fost împrejmuit cu gard și că ar fi măsurat cu 100 de metri pătrați mai mult decât în acte. Cel mai probabil, gardul n-a existat decât în această hârtie, pentru că nimeni nu-și amintește de el. Iar dacă a existat aievea, nu putea fi făcut decât de proprietar, adică de Primărie, în cele câteva zile scurse de la inventariere. În mod cert, terenul s-a lăbărțat prin această procedură cu 100 de metri pătrați peste faleza de stat. Statul care era vecin nu a fost invitat la delimitare. Iar cadastristul care a contrasemnat această documentul a reușit mai apoi să obțină intabularea terenului cu suprafața de 350 de metri pătrați.

Suveica

Ulterior, terenul a fost învârtit printr-o suveică, după cum urmează:

Prin Contractul de schimb 2217/28.12.2011, terenul a ajuns de la Primărie la Elisabeta Magdalena Andrei – contabila care se ocupă de firmele familiei Cîrjaliu.

Prin Contractul de vânzare-cumpărare 1880/29.08.2012, contabila a vândut 3 terenuri, în suprafață totală de 2.212 mp, către Scan SRL, firmă fondată de Maricel Cîrjaliu, dar deținută la acel moment de fratele său Bogdan și de cumnata sa Cristiana. Toate cele 3 terenuri au aparținut la bază Primăriei Agigea, fiind scoase din patrimoniul acesteia în scopul îmbogățirii familiei Cîrjaliu. Firma Scan a plătit în numerar 15.000 de euro pentru cele 3 terenuri, fapt dovedit notarului prin declarația părților, iar nu printr-un instrument de plată, așa cum ar fi fost normal. Din acest motiv, există suspiciunea că vânzarea nu a avut o componentă financiară reală, fiind una scriptică, la vrăjeală (mai multe detalii AICI).

Suveica imobiliară: primarul a scos terenurile din patrimoniul comunei Agigea pe baza unui contract de schimb încheiat cu contabila fostelor sale firme. Ulterior, contabila a vândut o parte din bunurile primite către firma fondată de primar și deținută la acel moment de fratele și cumnata sa.

Până în 2020, terenul s-a aflat în patrimoniul acestei firme. Suprafața de 350 de metri pătrați, ca și alte suprafețe din vecinătate, a servit drept parcare pentru restaurantul Golful Pescarilor. Clienții acestui restaurant parcau pe terenul lui Bogdan Cîrjaliu și coborau spre restaurant, pe treptele amenajate în ”carnea” falezei de către primarul Maricel. La momentul de față, restaurantul Golful Pescarilor este deținut, în proporție de 50%, de către ginerele primarului – Ionuț Nuțoaia Cîrjaliu. Primarul este judecat într-un dosar penal tocmai pentru furtul terenului de la Golf și vânzarea acestuia către firma deținută acum de rubedeniile sale.

În 2020, înainte ca Maricel să fie trimis în judecată, fratele său a vândut terenul de pe faleză către Niculae Voicu, prin Contractul de vânzare-cumpărare 1627/15.05.2020, pentru 10.000 de euro. Voicu este co-fondatorul societății Asus Service SRL, alături de contabila Elisabeta Magdalena Andrei. Firma Asus s-a ocupat ani de zile de vidanjarea foselor septice de pe raza comunei Agigea, încasând pentru serviciile sale sume halucinante de la Primărie (detalii AICI și AICI).

Like&Love

La trei luni distanță, prin Contractul 1825/05.08.2020, fondatorul firmei de vidanjare a vândut terenul de pe faleză către TCV Up Mission SRL Constanța, cu 15.000 de euro. Firma fusese fondată cu fix un an înainte de Costin-Valentin Teodorovici din Constanța.  

În luna octombrie 2020, Teodorovici s-a căsătorit cu prietena lui, Mihaela Drăghici. Aceasta este fiica adoptivă a unui fost consilier local, putred de bogat, din Cernavodă. Mihaela este învățătoare, iar o perioadă a predat la Școala Ion Borcea din Agigea. Anterior căsătoriei, aceasta a promovat pe contul ei de Facebook restaurantul Golful Pescarilor, al familiei Cîrjaliu, și a adunat aprecieri de la Sorina Nuțoaia Cîrjaliu, fiica primarului. Fotografiile de la nuntă au fost apreciate atât de fiica primarului, cât și de cumnata acestuia, Cristiana Cîrjaliu (semnatară a contractului de vânzare-cumpărare prin care SC Scan SRL a dobândit terenul de pe faleză, vândut mai departe către TCV Up Mission SRL). Cartea Funciară a imobilului poate fi consultată AICI

Pe 1 februarie 2021, Maricel Cîrjaliu a emis certificatul de urbanism cu numărul 63 în beneficiul TCV Up Mission, stabilind coeficienți urbanistici opozabili acestei firme în baza unui PUD din 1991 și a Planului Urbanistic General provizoriu (adică întocmit fără avize) din anul 2009. Singurul aviz solicitat de la firmă a fost cel emis de Agenția pentru Protecția Mediului Constanța. Firma lui Teodorovici a depus documentația de obținere a avizului APM pe 17 februarie 2021, pentru împrejmuirea terenului și construirea unui restaurant P+1.

Cel mai probabil, localul va avea o clientelă formată din șoferii de TIR-uri care parchează peste drum, la firma Andi Trans SRL deținută pe jumătate de Anghel Dragu, cunoscut în comunitatea locală drept finul primarului Maricel. Firma finului a concesionat terenul pe care se află parcarea de TIR-uri de la Primărie, după ce Primăria a obținut acel teren de la contabila primarului, în baza contractului de schimb mai sus evocat (mai multe detalii AICI).

TCV Up Mission SRL a obținut avizul APM pe 3 martie 2021. În perioada de consultare, nu au fost depuse contestații. Pe 4 octombrie 2021, proiectul noului restaurant a primit autorizație de construire de la Primăria Agigea.

Acte depuse la Agenția de Protecția Mediului Constanța de TCV Up Mission SRL, consultate de Ordinea.Ro

Șantierul

Între timp, firma și-a schimbat sediul social din Constanța, în localitatea Agigea, pe strada Pescărușului nr. 4. Iar săptămâna trecută s-a apucat de amenajarea șantierului, pe terenul de pe buza falezei. Pe panoul de obiectiv se arată că lucrarea va fi realizată de către societatea Lux RIM Soft SRL. Vorbim fix de firma care a primit contractul pentru amenajarea parcului Mihai Eminescu din Agigea, în vara acestui an. Societatea nu avea niciun istoric în spate, însă patronul ei apărea și el în poze la Golful Pescarilor, ca mai toți afaceriștii care au reușit să obțină ceva de la Primăria Agigea. În acest caz, firma a fost aleasă discreționar de primarul Maricel, fără aprobarea Consiliului Local (care nici nu funcționează, întrucât primarul nu are chef să-l convoace potrivit obligației sale legale), fără buget adoptat și fără vreo achiziție competitivă anunțată în SICAP  (mai multe detalii AICI și AICI).

Deci iată cum, la Agigea, pe buza falezei, va răsări un nou restaurant, pe un teren furat din domeniul public de stat și învârtit de primar, de contabila sa și de familia sa, printr-o suveică imobiliară. Și dintre toți constructorii de la malul mării, tocmai firma avantajată de primar s-a găsit să îl ridice.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: