Connect with us

Exclusiv

Înşelăciunea din spatele înşelăciunii – Revoluţia din 1989 (partea a IV-a)

Dragoş Ionescu

Publicat

la

„Cele mai multe specii de orhidee depind de capacitatea lor de a-şi denatura prezenţa insectelor. Orhideele înşeală insectele ca să aterizeze pe ele, şi ca apoi să-şi împrăştie polenul la alte orhidee. Propria noastră supravieţuire depinde de capacitatea de a vedea adevărul care se află în spatele subterfugiului.” – James Jesus Angleton

Pulverizarea “Reţelei Caraman” o imensă schemă de dezinformare

De numele generalului român Mihai Caraman se leagă una dintre cele mai reuşite acţiuni de spionaj efectuată de serviciile secrete române în perioada 1960-1969: “Caraman a reuşit performanţa puţin obişnuită: înjghebarea unei reţele extraordinar de eficiente prin care s-au scurs informaţii deosebit de valoroase pentru tratatul de la Varşovia. Mihai Caraman, fie că o ştia sau nu pe atunci, lucra mai mult pentru serviciile sovietice KGB şi GRU.” Paul Ştefănescu, Culisele României – Secretele Securităţii, vol II, Craiova, editura Obiectiv, 2004.

Legenda spune că, trimis la Paris sub acoperire diplomatică, Mihai Caraman ofiţer al Direcţiei de Informaţii Externe (DIE) a reuşit să-şi atragă colaborarea a trei angajaţi din interiorul Cartierul General NATO: Imre Nahit, ofiţer turc, Robert Van de Wielhe şi Frnacis Roussilhe, doi funcţionari francezi. Prin intermediul acestei reţele, Mihai Caraman a sustras mii de documente care se refereau la absolut toate problemele ce preocupau NATO în perioada respectivă. Informaţiile culese astfel erau trimise centralei DIE de la Bucureşti şi mai departe KGB-ului la Moscova care patrona Pactul de la Varşovia.

mihai-caraman

Mihai Caraman

Căderea „Reţelei Caraman”, după numele celui care i-a fost artizan nu s-a datorat vreunei greşeli. Caraman a fost dat în primire serviciilor secrete engleze MI6 chiar de adjunctul său, căpitanul Dan Iacobescu care îndeplinea oficial funcţia de secretar III al Misiunii române la UNESCO. În Iulie 1969 însoţit de soţie şi de copil, ofiţerul român Iacobescu s-a prezentat la ambasada Marii Britanii din Paris unde a cerut azil politic. În schimbul protecţiei, Iacobescu a pus pe tavă serviciilor secrete britancie reţeaua lui Caraman. Anchetele ulterioare ale Securităţii au dus la concluzia că Mihai Caraman, şeful rezidenţei spionajului român la Paris, a fost mai mult ca sigur agent dublu, folosit de serviciile franceze pentru a transfera Moscovei informaţii din interiorul NATO.

Este de înţeles prudenţa acestei concluzii a părţii române dar merită să nuanţăm şi mai mult: În momentul în care occidentalii erau pe punctul de a descoperii adevăratele „cârtiţe” plasate de ruşi la vârful NATO, centrala KGB de la Moscova s-a gândit că este mai ieftin să piardă reţeaua coordonată de ofiţerul român Caraman. Scurgerile de informaţii din interiorul NATO către KGB produse pe o perioadă de aproape 10 ani au fost puse astfel pe seama spionajului românesc, situaţie perfect falsă dar foarte utilă sovieticilor. Ruşii au scăpat la mustaţă în timp ce serviciul român de informaţii externe (DIE) a ajuns ţapul ispăşitor iar ofiţerul Caraman erou şi victimă în acelaşi timp.

presedintele-sua-richard-nixon-in-vizita-in-romania-1969

Preşedintele SUA, Richard Nixon, în vizită în Romania, în 1969.

Un an mai târziu, atunci când preşedintele american Nixon a vizitat România l-a rugat personal pe Nicolae Ceauşescu să nu se mai lase angrenat în astfel de acţiuni care deteriorează imaginea ţării noastre în faţa occidentalilor şi a aliaţilor din NATO. Sfat pe care Ceauşescu a găsit de cuviinţă să-l urmeze, mai ales că realizase cum sovieticii l-au sacrificat pentru a-şi scăpa ei pielea. Din păcate, prin demantelarea reţelei Caraman, KGB-ul reuşise încă o dată să discrediteze România în faţa americanilor, englezilor şi mai ales a francezilor, puteri de la care regimul Ceauşescu aştepta sprijin. Şi mai important, Saşa reuşise să-şi protejeze probabil propria reţea care a supravieţuit pe mai departe la etajele superioare ale Alianţei Nord-Atlantice. Pentru a compensa această palmă nemeritată dar încasată cu demnitate, Mihai Caraman a fost decorat ulterior de KGB şi avansat în cadrul Securităţii, până în 1979 când este trecut în rezervă.

România primea astfel o nouă lecţie de la Răsărit dar pe două planuri distincte: În primul rând reţeaua Caraman a fost deconspirată la mai puţin de un an de la celebrul discurs anti-sovietic din 1968 ţinut de Ceauşescu în faţa întregii lumi. A fost acel moment în care Bucureştiul s-a opus public deciziilor Moscovei şi alianţei militare de la Varşovia din care şi ţara noastră făcea parte. Jocul lui Ceauşescu a pus URSS-ul într-o situaţia dificilă care demonstra slăbiciunile Pactului Estic şi poziţia penibilă a Kremlinului. În al doilea rând nu este normal să sacrifici o reţea de spionaj care-ţi aduce informaţii importante, dar poate fi util atunci când ai de protejat alte elemente mult mai valoroase.

Ion Mihai Pacepa “agent detaşat” al KGB pe lângă centrala CIA

Un alt episod bine împachetat de propaganda sovietică (înainte şi după 1989) este „fuga” generalului Pacepa, considerat de mare parte din mediul avizat un agent al KGB-ului: „Din punctul meu de vedere Pacepa a fost agent sovietic. Este cel mai bun produs. A fost adus în Securitate de Saharovsky care era şeful consilierilor sovietici în România până în ’53 când a plecat la Moscova şi din 53 în 55 este adjunctul şefului Directoratului I din KGB, şi apoi devine pentru următorii 15 ani directorul spionajului KGB. Este cel mai longeviv şef al spionajului din toată istoria spionajului sovieto-ţarist. Acesta l-a adus pe Pacepa în Securitate şi îmi spuneţi mie că l-a uitat? Eu aşa ceva nu cred!” a explicat profesorul Cristian Troncotă în cadrul documentarului Moştenirea Clandestină” realizat de Televiziunea Română, 2013-2014.

Situaţia de fapt: La finalul lunii Iunie 1978, Ion Mihai Pacepa fost secretar de stat în Ministerul de Interne, adjunct al Direcţiei de Informaţii Externe (DIE) şi consilier prezidenţial pe probleme de securitate cere azil Statelor Unite prin intermediul ambasadei americane de la Bonn, Germania de Est. Cererea sa este aprobată de preşedintele Jimmy Carter iar fostul general se stabileşte în Statele Unite, în timp ce în România este condamnat în lipsă pentru trădare. Profesorul Troncotă este de părere că generalul Pacepa a fost aruncat în braţele americanilor, la fel ca mulţi alţi defectori în perioada Războiului Rece: „O metodă rusească de a implanta ofiţeri sub acoperire de trădător s-a practicat. Foarte mulţi defectori, ofiţeri cu funcţii grele în KGB, cum au fost Mitrokin, Orlov sau Kalughin au plecat şi au început să vorbească şi să-şi scrie memoriile.”

Din păcate şi acest episod face parte din imensa schema de dezinformare pusă la punct de laboratoarele Kremlinului iar explicaţia este următoarea: În momentul în care Pacepa a defectat, relaţiile României cu America erau mai bune ca oricând, scopul KGB-ul fiind tocmai distrugerea acestora. Era necesar un defector cu grad mare care să explice comunităţii internaţionale că, de fapt, Ceauşescu este un “anti-american turbat.”  Acest eveniment coincide şi este legat de momentul în care KGB-ul mai aruncă o piesă de rezistenţă în scenă, pe celebrul Carlos Şacalul. Legenda pusă la punct de ruşi dorea acreditarea ideii că Pacepa este un pion important pentru regimul de la Bucureşti şi din acest motiv Ceauşescu caută să-l asasineze cu ajutorul teroristului Carlos. Exact acest element făcea ca povestea lui Pacepa depănată în faţa comisiei de interogarea a CIA să capete mai multă greutate. Nu este deci de mirare că CIA l-a interogat pe Pacepa timp de 3 ani de zile. Au avut nevoie de timp pentru a înţelege ce anume le este folos din bagajul lui Pacepa dar mai ales ce urmăresc ruşii prin această “defectare.”

Americanii au ştiut că au în faţa un agent detaşat

La capitolul defectori părerea profesorului Troncotă se suprapune într-o proporţie considerabilă pe expertiza lui Jim Angleton, şeful contraspionajului CIA 1947 -1975, care avea următoarea teorie: “Dacă defectorul este unul real va trebuie să trecem print-un proces îndelungat ca să stabilim asta. Dar dacă discutăm despre un agent detaşat, înseamnă că ruşii îşi dau prea tare osteneala şi trebuie să aflăm de ce fac asta. Interogarea unui defector e o artă în sine. Nu e o simplă chestiune de a pune întrebările potrivite, ci de a nu le pune prea devreme.  Este un joc foarte delicat.”

ion-mihai-pacepa

Ion Mihai Pacepa

Explicaţia lui James Angleton face practic parte din fundamentele contraspionajului şi trebuie interpretată cam la modul următor: Când o descoperire se face prea uşor, trebuie înţeles că adversarul nu poate fi chiar atât de neglijent. Pentru un serviciu secret cel mai important lucru este reputaţia şi din acest motiv nu se pot iniţia acţiuni concrete sau eventual suspendarea propriilor angajaţi doar pe baza declaraţiilor unui defector sau a unei surse. Se lucrează mereu pe certitudini. În lipsa unui flagrant, în materie de spionaj lucrurile sunt foarte greu de dovedit mai ales că înşelăciunea face parte din arsenalul uzual al profesioniştilor din domeniu.

Dacă Pacepa n-ar fi fost căutat de nimeni şi dacă nu s-ar fi pus un preţ pe capul său, atunci nici americanii nu l-ar mai fi ascultat, iar pentru KGB credibilizarea defectorului era esenţială ca misiunea lui Pacepa să reuşească. Istoricul american Larry Wats susţine că preşedintele Jimmy Carter a ştiut de la bun început că Pacepa este agent sovietic, de unde putem trage concluzia că spionajul american fusese bine informat, probabil chiar de la Bucureşti despre misiunea lui Pacepa. Ştiau că se  urmărea distrugerea cooperării româno-americane şi nimic altceva şi de aici toată osteneala Moscovei.

În pofida scandalului prilejuit de „fuga” lui Pacepa, regimul de la Bucureşti s-a ţinut bine pe poziţii, în mod special din cauza intereselor comune româno-americane în privinţa schimbului de informaţii de natură militară. Relaţiile erau atât de strânse încât, în 1978, preşedintele american Jimmy Carter îi propune lui Ceauşescu listarea pe bursa americană a industriei româneşti evaluată atunci la 147 miliarde de dolari. După o analiză sumară Bucureştiul a declinat oferta de teama diminuării controlului asupra întreprinderilor româneşti, situaţie privită de Cabinetul 1 ca o pierdere a suveranităţii.

Cum ajungi în faţa plutonului de execuţie !

Relaţiile economice dintre România şi SUA au continuat şi după ‘78, în mod special în baza unor acorduri secrete perfectate în perioada 1974 – 1978 pe linia schimbul de informaţii strategice, chestiune despre care Pacepa n-a ştiut să explice prea multe băieţilor de la CIA. În plus, susţinerile lui Pacepa erau uşor de demontat iar partea americană ştia exact ce conţine planul de dezinformare al KGB-ului. Lucrurile erau foarte clare pentru urmaşii lui Angleton din CIA mai ales că “fuga” lui Pacepa survenise chiar în mijlocul tratativelor pentru semnarea Acordului de Pace Egipto-Israelian intermediat de Nicolae Ceauşescu.

Chiar în memoriile sale, preşedintele american Jimmy Carter povesteşte cum s-a consultat permanent cu Nicolae Ceauşescu în cadrul negocierilor de la Camp David pentru încheierea Acordului de Pace din Septembrie 1978. În anul acela, Carter l-a nominalizat public pe Ceauşescu ca lider principal în facilitarea întâlnirii istorice între preşedintele egiptean Anwar Al-Sadat şi premierul israelian Menachem Begin. Ei bine, defectarea generalului Pacepa trebuie interpretată exact în această cheie. Ruşii n-ar fi renunţat niciodată la o „cârtiţă” atât de importantă, plasată la vârful serviciilor secrete române dacă situaţia n-ar fi fost una foarte delicată. Merită remarcată şi metoda de operare, identică celei aplicate în cazul deconspirării Reţelei Caraman. Cele două situaţii seamănă ca două picături de apă.

presedintele-sua-jimmy-carter-alaturi-de-anwar-al-sadat-si-premierul-israelian-menachem-begin-septembrie-1978

Preşedintele SUA Jimmy Carter, alături de Anwar Al-Sadat şi premierul israelian Menachem Begin, septembrie 1978

La sfârşitul aceluiaşi an, cei doi fraţi a lui Ceauşescu, Ilie şi Marin, încep procurarea de echipament militar şi tehnologie sovietică pentru Statele Unite într-o operaţiune secretă româno-americană care a durat până în Decembrie 1989, aşa cum titra The Washington Post, pe 6 Mai 1990: „Cu zece ani înainte ca fostul dictator român Nicolae Ceauşescu să fie executat, guvernul american a cumpărat în secret din România tehnologie militară sovietică avansată prin intermediul a doi fraţi a lui Ceauşescu. Valoarea potenţială a acestor lucruri este aproape incalculabilă. […] Accesul la sistemele de Radar sovietice a contribuit la dezvoltarea tehnologiei Stealth, concepută pentru a permite avioanelor americane să scape de detectare”

Aceste afaceri l-au adus pe Ceauşescu în faţa plutonului de execuţie în 1989, în timp ce Ilie Ceauşescu a fost arestat la Bucureşti iar Marin Ceauşescu găsit cu gâtul rupt în sediul misiunii economice a României din Viena (placă turnată a spionajului Est-European).

Citiţi părţile anterioare aici, aici şi aici.

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Fostul primar din Năvodari Nicolae Matei, condamnat la 9 ani de închisoare în dosarul retrocedărilor

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Fostul primar din Năvodari, Nicolae Matei, a fost condamnat, pe fond, la 9 ani de închisoare cu executare în dosarul retrocedărilor de terenuri din zona Mamaia Nord – Năvodari. Fosta judecătoare Corina Eugenia Jianu de la Tribunalul Constanța, acuzată pentru luare de mită de la fostul primar în scopul pronunțării unor hotărâri de retrocedare prin fraudă la lege, a fost la rândul ei condamnată la 7 ani de închisoare cu executare.

Victoria Căpățână, beneficiara unor soluții de retrocedare flauduloasă, a fost condamnată la 4 ani și 6 luni de închisoare pentru complicitate la abuz în serviciu.

Isidor Gurgu, cumnatul fără forme legale al fostului primar, acuzat de spălarea banilor proveniți din vânzarea unor terenuri provenite din retrocedările frauduloase va executa 4 ani de închisoare. De asemenea, Constantin Florin Ivdu, acuzat de aceleași fapte de spălare a banilor, a primit 3 ani cu executare. În sfârșit, inculpatul Alexandru Manu, fost președinte al clubului de fotbal Săgeata Năvodari, club prin care au fost derulate, potrivit procurorilor, operațiuni de finanțare ilegală, a fost achitat de instanța de judecată.

Hotărârea a fost pronunțată pe fond de Curtea de Apel București, instanță competentă având în vedere calitatea de magistrat a inculpatei Corina Eugenia Jianu.  Sentința nu este definitivă și poate fi atacată cu apel în zece zile de la comunicare.

Dosarul retrocedărilor a fost instrumentat de actualul procuror șef al DNA Constanța, Andrei Bodean. În esență, DNA a probat că Nicolae Matei a oferit un teren de 500 mp în zona Taberei de Copii Năvodari către fiica judecătoarei Corina Eugenia Jianu, pentru ca aceasta să aprobe retrocedarea unor terenuri către persoane care aveau convenții de a înstrăina terenurile obținute către rude și interpuși ai fostului primar. În toate cazurile de retrocedare analizate în rechizitoriu, persoanele care au depus cereri în procedura Legii 18/1991 a fondului funciar aveau dreptul real să primească terenuri agricole în extravilanul orașului Năvodari, la limita cu localitatea Lumina, respectiv cu localitatea Sibioara. Cererile moștenitorilor au fost respinse de Comisia Locală Năvodasri pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra pământului, pe motiv că localitatea nu dispune de terenuri agricole libere. În consecință, moștenitorii s-au adresat instanței de judecată. Procurorul Andrei Bodean a arătat că petenții din aceste dosare de fond funciar au fraudat sistemul de distribuire aleatorie a cauzelor de judecată, depunând cereri multiple de chemare în judecată, cu același conținut. Când una din aceste cereri clonate era repartizată de sistemul electroic la completul consud de Corina Eugenia Jianu, petenții depuneau cereri de renunțare la judecată în celelalte dosare identice, alegându-și astfel judecătoarea. Mai departe, judecătoarea șpăguită de Matei obliga Orașul Năvodari să le pună în posesie pe aceste persoane cu terenuri situate pe malul mării, în zona turistică a localității, care aveau valori de sute de ori mai mari.

În cazul retrocedării Căpățână, Jianu a admis să i se restituie acesteia, în locul suprafeței agricole la care avea dreptul, un teren intravilan situat pe malul mării, pe care chiar condamnata Căpățână l-a indicat instanței. Practic, aceasta nu și-a ales doar judecătoarea, ci și terenul pe care pusese ochii, fără a avea niciun drept asupra respectivului amplasament.

În dosarul penal instrumentat de Andrei Bodean mai sunt analiate vânzări de terenruri provenite din aceste fapte ilegale, dar și un schimb de terenuri încheiat de Orașul Năvodari, la inițiativa lui Nicolae Matei, cu cumnatul acestuia fără forme legale, Isidor Gurgu. De asemenea, dosarul include elemente referitoare la finanțarea clubului de fotbal Săgeata Năvodari.

Trebuie să mai spunem că instanța a dispus confiscări de terenuri și sume de bani de la inculpați.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Puiu Hașotti rămâne cu eticheta de ”MAFIOT”. Istoria unui proces de calomnie

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Politicianul constănțean Puiu Hașotti, fost deputat, senator și ministru, a pierdut un proces în care a solicitat reparații morale exagerate de la un om de afaceri, pretinzând că acesta l-ar fi numit ”MAFIOT”. Decizia nu este definitivă, putând fi atacată în recurs.

Un miting împotriva Mafiei

Totul a început de la un miting de protest organizat în noiembrie 2015 de angajații societății Somaco Construct SRL. Aceștia au cerut ca Justiția să-și facă treaba și să ancheteze fapte de corupție săvârșite împotriva societății de primarul de atunci din Năvodari, Nicolae Matei, și de către avocatul Ionel Hașotti. Conturile bancare ale societății erau blocate la cererea Primăriei Năvodari, pentru o taxă fiscală de două milioane de euro inventată pe baza unor falsuri vădite. De asemenea, exploatația minieră a societății din localitatea Sibioara fusese retrocedată ilegal pe baza unor minciuni debitate de avocatul Ionel Hașotti. Practic, Somaco Construct se afla într-o situație dificilă generată de acte de corupție. Băncile nu-i acordau credite, nu se putea prezenta la licitații având poprire pe conturi, iar la un moment dat executorul judecătoresc a retras din cont sume care erau destinate pentru plata salariilor și care nu puteau, potrivit legii, să facă obiectul executării silite. În tot acest timp, făptuitorii erau protejați la cel mai înalt nivel.

Acesta este contextul în care sindicatul societății a decis ieșirea în stradă, împreună cu proprietarul afacerii, antreprenorul Grigore Comănescu. În cadrul acțiunii de protest, mai multe mașini utilitare (în principal cife de beton) au ”defilat” cu bannere inscripționate cu sloganuri precum ”DNA – asta este treaba ta” sau ”Stop abuzurilor din administrație”. De asemenea, la miting a fost adus un coșciug și o cruce inscripționate cu mesajul ”La Constanța, dreptatea a murit”.

Imagine de la mitingul Somaco Construct din anul 2015

Presa locală constănțeană a acordat atenție acțiunii inedite de protest, iar Grigore Comănescu a făcut declarații, în care a explicat cele două cazuri de corupție. El a spus că este victima unui grup mafiot care urmărește destructurarea și falimentarea firmelor sale. Întrebat cine sunt mafioții implicați, acesta i-a numit pe Nicolae Matei (fostul primar din Năvodari) și pe avocatul Ionel Hașotti, despre care a menționat expres că este fratele senatorului Puiu Hașotti. 

Procesul

La scurt timp, Puiu Hașotti a deschis un proces în răspundere civilă delictuală împotriva lui Grigore Comănescu. El a motivat că este o persoană diferită de fratele său, nefiind implicat în activitățile acestuia și nici acesta în activitățile sale. De asemenea, a susținut că nu are cu Nicolae Matei decât o colaborare politică. Hașotti a pretins că a fost numit mafiot și încă pe nedrept, acest fapt cauzându-i suferințe psihice. La urmă a solicitat daune de jumătate de milion de lei de la omul de afaceri.

Încă de la bun început, procesul a fost strămutat la Tribunalul Tulcea, unde Puiu Hașotti a avut câștig de cauză. Omul de afaceri Grigore Comănescu a declarat apel, care la rândul său a fost strămutat de la Curtea de Apel Constanța la Curtea de Apel Galați, motivat de bănuiala legitimă că reclamantul, prin fratele său, ar fi putut să influențeze obiectivitatea instanței locale. Curtea din Galați a admis apelul lui Grigore Comănescu, însă Puiu Hașotti a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. Magistrații de aici au decis să trimită cauza înapoi, spre rejudecare, la Curtea de Apel Galați, pentru corectarea unor probleme din apel. La sfârșitul săptămânii trecute, Curtea a rejudecat și a admis (pentru a doua oară) apelul lui Grigore Comănescu.

”Hașotti = Mafia imobiliară”

Strategia juridică a celui care a câștigat procesul a fost una remarcabilă. Avocații omului de afaceri au demonstrat în instanță că Puiu Hașotti nu putea avea suferințe psihice dacă ar fi fost numit mafiot. Ei au arătat că același Hașotti a fost numit mafiot, cu ani înainte, de un coleg parlamentar pe care nici măcar nu l-a dat în judecată, în ciuda faptului că declarația acestuia a fost preluată, la vremea ei, de toată presa din România. Apoi, au probat că același Puiu Hașotti a fost contestat vehement în anul 2012, pe vremea când era ministru al Culturii, de către sindicaliștii din industria cinematografică de stat. Protestatarii au pichetat ministerul timp de o lună de zile, cu pancarte pe care scria: ”Hașotti = Mafia imobiliară”. Liderii lor au declanșat chiar și forma extremă de protest a grevei foamei.

Imagine de la unul din mitingurile organizate de sindicaliștii de la România Film în anul 2012, pentru a cere demisia lui Puiu Hașotti. Sursa: gandul.info

Sindicaliștii l-au acuzat pe Puiu Hașotti că punea la cale înstrăinarea activelor de stat prin manevre dubioase în favoarea unor afaceriști constănțeni, care – ca o coincidență – erau reprezentați în diverse procese chiar de către fratele său, avocatul Ionel Hașotti. Or cuvântul mafiot nu i-a produs suferințe psihice în anul 2012.

Un miting anti-justiție și alte legături de familie

De asemenea, avocații lui Grigore Comănescu au arătat că legăturile lui Puiu Hașotti cu fostul primar penal din Năvodari nu s-au limitat la o simplă colaborare politică, așa cum susținuse acesta. Astfel, în anul 2012, ministrul Hașotti a participat la un miting anti-justiție de la Năvodari, în care a cerut răspicat eliberarea lui Nicolae Matei, care tocmai fusese arestat preventiv pentru fapte de corupție. Asta era grija lui Hașotti, să-l scoată pe corupt din pușcărie.

Și legăturile nu se opresc aici. Nicolae Matei a mai fost arestat preventiv și în anul 2014 în dosarul retrocedărilor frauduloase a terenurilor din Mamaia Nord și Tabăra de Copii. Procurorii DNA au susținut atunci că fostul primar a mituit o judecătoare de la Tribunalul Constanța, pe numele ei Corina Eugenia Jianu, aceasta pronunțând la schimb hotărâri de retrocedare prin fraudă la lege în favoarea unor interpuși ai lui Matei. Unul dintre beneficiarii fraudei era reprezentat juridic, așa cum se afirma în actele procurorilor, tocmai de către nepotul lui Puiu Hașotti, avocatul Tudor Hașotti.

În sfârșit, judecătoarea implicată în această fraudă s-a pronunțat și în dosarul retrocedării ilegale a carierei de piatră de la Sibioara. Vorbim aici de cea mai valoroasă carieră de granit din Dobrogea, care fusese cumpărată de Grigore Comănescu, în anul 2005, în baza unui credit bancar de 4 milioane de euro. Deși legea interzice expres retrocedarea carierelor în exploatare, așa cum era și cariera Sibioara, avocatul Ionel Hașotti a mințit că pe teren nu se află nicio carieră, obținând o decizie de retrocedare în favoarea clienților săi.

Oricine în locul lui Grigore Comănescu, analizând aceste legături și coincidențe, putea să considere că are un suport factual suficient să creadă că se află în fața unei lucrături de tip mafiot. Desigur, și instanța de apel din procesul de răspundere civilă delictuală a apreciat în mod similar, dându-i de două ori la rând dreptate lui Grigore Comănescu.

Desființarea taxei fiscale de două milioane de euro

Pe parcursul acestui proces de răspundere civilă delictuală, taxa uriașă de două milioane de euro impusă societății Somaco Construct SRL de către fostul primar Nicolae Matei, prietenul lui Puiu Hașotti, a fost desființată de Justiție. Magistrații au stabilit că taxa a fost rezultatul infracțiunii de fals intelectual. Practic, Matei a pretins în fals că Somaco Construct SRL ar fi depozitat materiale de construcții pe un teren al localității, în vecinătatea lacului Siutghiol și a complexului de vile Verona de patru stele, proprietatea societății. În realitate, societatea realizase o lucrare hidrotehnică de protejare a malului, cu acordul Apelor Române, lucrările fiind cuprinse și în autorizația de construire emisă de Primăria Năvodari. Terenul era al statului, însă Primăria Năvodari l-a inventariat fraudulos în domeniul ei privat, ca să poată pretinde cele două milioane de euro de la Somaco Construct, pentru așa-zisa depozitare. Nicolae Matei nu a fost condamnat în această speță, faptele sale fiind prescrise.

Legea lacului Siutghiol, declarată neconstituțională

În perioada de controale care au condus la desființarea taxei fiscale, autoritățile au descoperit că Orașul Năvodari, la inițiativa lui Matei, a inventariat hectare întregi de teren din lac și de pe malul lacului în proprietatea privată a localității. Ca urmare, din 2018 există un proces pe rolul Tribunalului Constanța în care statul român revendică aceste terenuri furate pe vremea lui Matei. Somaco Construct SRL este intervenientă în proces, în favoarea statului. Un rezultat absolut remarcabil al procesului a fost sesizarea Curții Constituționale a României cu privire la neconstituționalitatea Legii 42/2010, la umbra căreia s-a produs acest jaf al terenurilor de stat. Practic, prin această lege, lacul a fost luat din administrarea Apelor Române și trecut în administrarea primăriilor din Constanța, Ovidiu și Năvodari. CCR a găsit sesizarea întemeiată și a declarat legea neconstituțională în ansamblu său.

Casa Hașotti intervine în Războiul Lacului

Procesul de la Constanța ar trebui să continue în linie dreaptă, până când statul își va recupera terenurile furate de gașca fostului primar Matei. Însă, în acest punct, se încearcă tergiversarea procesului de o firmă reprezentată tocmai de avocatul Tudor Hașotti, fiul lui Ionel și nepotul lui Puiu Hașotti. Prin poziția exprimată, acesta a încercat să aducă servicii fostului primar Nicolae Matei, care are toate motivele din lume ca procesul să nu se soluționeze în favoarea statului român, ca nu cumva să ajungă să răspundă.

De asemenea, același Tudor Hașotti a încercat să influențeze prin mijloace legale și decizia CCR, depunând un memoriu amicus curiae, de care, însă, judecătorii constituționali nu au ținut cont.

Epilog

Revenind la Puiu Hașotti, trebuie să mai spunem că acesta s-a retras din politică în anul 2016, atunci când problemele sale de imagine i-au determinat pe colegii de partid să-l scoată din prima linie. Din acel moment, politicianul s-a dat la fund, numele său revenind în actualitate abia cu această soluție pronunțată în dosarul prin care a încercat să obțină jumătate de milion de lei pentru că ar fi fost numit mafiot. Cel mai probabil, Puiu Hașotti va declara recurs. Însă în această cale de atac se analizează doar chestiuni de legalitate a hotărârii din apel. Șansele sale de a scăpa de eticheta de mafiot, prin acest proces, rămân extrem de mici.

Omul de afaceri Grigore Comănescu și-a petrecut ani de zile în instanțele de judecată, în confruntarea cu gruparea Hașotti-Matei

Pentru Grigore Comănescu lupta cu cei pe care i-a numit mafioți n-a fost deloc ușoară. Vorbim de o confruntare juridică dusă pe mai multe fronturi, atât pentru apărarea proprietății asupra carierei Sibioara, cât și pentru anularea taxei fiscale prin care aceștia au încercat practic să-l exproprieze de munca sa de o viață. Reamintim că societatea Somaco a avut conturile bancare blocate și nu a putut participa la licitații. Din acest motiv, tot grupul de firme coordonat de Grigore Comănescu a avut accesul restricționat sau condiționat sever la credite pentru dezvoltare. 

În tot acest timp, antreprenorul târât în această poveste uluitoare, în loc să fie lăsat să-și vadă de afacerile lui și de soarta celor 500 de salariați, a trebuit să meargă personal la zeci de procese, de la Judecătorie până la Înalta Curte de Casație și chiar la Curtea Constituțională a României, la audieri la parchete de toate gradele, de la Parchetul Judecătoriei până la Parchetul General și DNA Central, să se adreseze tuturor instituțiilor statului, de la Comisia de Abuzuri a Senatului, până la Curtea de Conturi și corpurile de control ale ministerelor de resort.  Dacă nu s-ar fi opus și n-ar fi luptat pentru drepturile sale, afacerea sa ar fi fost devorată de acești rechini. Aceasta este România reală.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Ultima diversiune a primarului Maricel. I-a făcut plângere penală viceprimarului ales, ca să nu-l lase în Primărie

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Primarul PSD-ist din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, apelează la o diversiune penibilă pentru a bloca numirea lui Gabriel Ciobanu (USR) în funcția de viceprimar al acestei comunei. Maricel a pregătit deja o poveste ridicolă, cu suspiciuni demne de anii 50, pe care a ventilat-o în două publicații locale. În realitate, inculpatul de la Agigea ar fi capabil de orice grozăvie și orice invenție, pentru a împiedica lucrul de care se teme cel mai mult, anume acela de a împărți puterea executivă cu principalul său contracandidat de la alegerile locale. În trecut, același Maricel și-a ”executat” politic și alți adversari, refuzând să-i valideze în funcțiile pe care aceștia le câștigaseră, de consilieri locali. De altfel, Consiliul Local Agigea a funcționat în ultimele două legislaturi cu mai puțini consilieri decât prevede legea, situația fiind de fiecare dată generată prin abuz de Cîrjaliu. Și tot de fiecare dată, Cîrjaliu a scăpat basma curată, fiind de notorietate protecția de care se bucură din partea unui procuror de la Parchetul Curții de Apel Constanța.

Pe Cîrjaliu îl înfurie până la demență ideea că Ciobanu ar putea ajunge în Primărie. În primăvara acestui an, în momentul în care USR-istul și-a anunțat intenția de a candida pentru funcția de primar, Maricel Cîrjaliu a lăsat de înțeles că vrea să-i dărăme locuința. Primarul a făcut sesizări la toate instituțiile statului să controleze modul în care familia Ciobanu a construit o casă ca oricare alta. Și în același timp, s-a îngrijit ca această mizerie să ajungă în presă. În precampanie, același Maricel și-a trimis Poliția Locală să aplice două amenzi contracandidatului său, legat de afișele lipite pe o mașină și pe ferestrele organizației de partid. El a continuat acest comportament stalinist chiar și după ce Direcția Națională Anticorupție l-a trimis în judecată pentru că a furat terenurile de stat din Golful Pescarilor, atribuind un lot unei rubedenii  a fratelui său. 

Maricel a câștigat cu greu Primăria, abia obținând 31 de voturi în plus față de contracandidatul său. O vreme destul de lungă, re-alesul s-a închis în Primărie împreună cu gașca sa, împărțind funcții publice către persoanele apropiate. Observând direcția pe care a apucat-o primarul, consilierii non-PSD s-au întâlnit, au dialogat, iar la un moment dat au decis să convoace o ședință extraordinară a Consiliului Local, pentru alegerea președintelui de ședință, a comisiilor de specialitate și a viceprimarului. Aflând de această situație, Maricel a convocat la rândul său Consiliul Local, în ședință ordinară, cu o zi mai devreme. Ședința a avut loc ieri, iar despre tensiunea din cadrul acesteiua am relatat AICI. încă de la bun început, Maricel i-a amenințat pe consilierii locali că le va face plângere penală, dacă vor mai îndrăzni să convoace ședințe de urgență fără să depună și documentația aferentă. În opinia noastră, singurul scop real al primarului a fost acela de a-i timora pe consilierii locali.

Președinte de ședință a fost ales Marius Niță, de la Partidul Ecologist Român. De asemenea, viceprimar a fost ales Gabriel Ciobanu, dar nu cu zece voturi, așa cum era de așteptat ca urmare a dialogului consilierilor non-PSD, ci cu 8 voturi. Se pare că doi dintre cei care au participat la dialogul pentru formarea majorității, care este un dialog uzual și perfect legal, au ales să se vândă, cel puțin plastic vorbind, către jupânul Maricel. Ca urmare, candidatul PSD pentru funcția de viceprimar a obținut 7 voturi. Este vorba de Dan Chiru, un personaj care s-a evidențiat ca redactor-șef al unei fițuici în care i se aduceau osanale primarului – inculpat și pe deasupra și cetățean de onoare prin impostură. De curând, soția acestui Chiru a câștigat un concurs organizat de Primărie pentru a ocupa funcția de director al creșei din Agigea. 

Tensiunea ședinței a fost maximă la momentul votului pentru viceprimar. În fapt, unul dintre consilierii locali a greșit scrisul pe buletinul de vot și a cerut ca buletinul să fie anulat. De asemenea, a solicitat și a primit un nou buletin de vot, pe care l-a completat și l-a introdus în urnă. Procedura e perfect legală. La fel se întâmplă și la alegerile generale: orice alegător care greșește in cabina de vot poate merge la președintele secției să ceară să i se anuleze buletinul cu greșeală; acesta primește un buletin nou; se consideră vot exprimat doar cel exercitat pe buletinul care ajunge în urnă. O astfel de greșeală, care este omenească, nu te poate priva de dreptul de a-ți exercita votul. La ședința de la Agigea, în mod cert, în urna de votare au ajuns 14 voturi exprimate de consilierii prezenți, în vreme ce un al 15-lea vot a fost exercitat electonic de către un consilier PSD care a participat în această modalitate din motive medicale. În total sunt 15 consilieri aleși, fiind exprimate 15 voturi. 

Cu toate acestea, Maricel a început să urle – potrivit surselor noastre – că un vot se anulează. Atenție, vorbim de voturi secrete, care erau într-o urnă. Or nimeni nu poate pretinde că ar putea identifica un vot secret, după vărsarea urnei, ca fiind exprimat de o persoană anume. Cu toate acestea, astăzi Maricel a răspândit în presă o informație, din care reiese că la Agigea a fost anulat un vot exprimat pentru Gabriel Ciobanu. 

”Viceprimarul nu a mai fost ales, au fost 7 voturi pentru Ciobanu, 7 pentru Chiru și două buletine anulate.” – a scris o publicație locală care transmite de regulă punctele de vedere ale primarului Cîrjaliu. Același Cîrjaliu a relatat citat de presă că a depus plângere penală la Parchet împotriva lui Ciobanu, după ce secretarul general al localității ar fi constatat că pe 5 buletine de vot apăreau semnele grafice de plus și minus. 

După cum spuneam, acest om ar fi în stare să facă orice ca să nu-l primească în Primărie pe Gabriel Ciobanu. Cel mai probabil, Maricel Cîrjaliu se va alege la rândul său cu o plângere penală pentru fapta sa de a instiga la anularea ilegală a unui vot și la blocarea abuzivă a activității administrației publice locale. 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: