Connect with us

Exclusiv

Înşelăciunea din spatele înşelăciunii – Revoluţia din 1989 (partea a III-a)

Dragoş Ionescu

Publicat

la data de

Acţiunile lui Nicolae Ceauşescu de la începutul anilor ’70 urmăresc exact celebra AXĂ „Bucureşti – Londra Washington” relansată în România, cel puţin la nivel declarativ, după campania electorală din 2004. Strângerea relaţiilor cu SUA şi Marea Britanie transformase ţara noastră în „inamic” al Pactului de la Varşovia. Serviciile secrete române sunt reformate, îndepărtaţi foştii „studenţi” ai Moscovei şi aduşi în loc ofiţeri tineri. Este primul  moment de prosperitate şi deschidere al României de după război. În locul banilor de la Varşovia conducerea de la Bucureşti apelează acum la Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială de unde primim 33 de împrumuturi, începând din 1975, în valoare totală de 2,3 miliarde de dolari. Cu banii aceştia s-a industrializat România. În consecinţă sovieticii demarează pe frontul clandestin „măsuri active” împotriva României deschise prin Operaţiunea „PROGESS” din 1971. Spre finalul anilor ‘80 agenţii Moscovei reuşesc să penetreze inclusiv agenţiile secrete Americane şi Occidentale plasate în Est-ul Europei şi chiar la Bucureşti.

România inamic al Tratatului de la Varşovia

În contextul foarte fierbine al anilor ‘70, Nicolae Ceauşescu găseşte oportun să se îndepărteze de politica Moscovei cu sprijinul puterilor occidentelate şi-n mod special al Americii şi Regatului Unit. Aşa cum susţine şi reputatul istoricul Mihai Retegat „în relaţiile internaţioale ale unui stat, în primul val al acţiunilor se află serviciile secrete” iar Securitatea română avea deschise cel puţin trei fronturi: gestionarea relaţiilor tot mai încordate cu Rusia şi aliaţii săi din Pactul de la Varşovia, problema arabă şi identificarea resurselor diplomatice şi economice necesare asigurării independenţei şi suveranităţii statului.

trupele-sovietice-in-praga-1968

Trupele sovietice, în Praga, 1968

Guvernul de la Bucureşti s-a ridicat cu mari eforturi pe radarul intereselor occidentale iar prima mişcare semnificativă a devenit posibilă în 1968, atunci când România a fost singura ţară membră a Pactului de la Varşovia care s-a opus invadării Cehoslovaciei. Istoricul Larry Wats avea să dezvăluie publicului, după o incursiune în arhivele ţărilor membre ale Tratatului, cum “tovarăşii” socialişti transformaseră România în ţintă, cel puţin până în 1989, prin acţiuni subterane de sabotaj coordonate de Moscova.

nicolae-ceausescu-alaturi-de-regina-elisabeta-presedintii-americani-nixon-si-carter-si-presedintele-frantei-valery-giscard-destaing

Nicolae Ceausescu, alaturi de Regina Elisabeta, preşedinţii americani Nixon şi Carter si preşedintele Franţei Vallery Giscard-Destaing

România fusese inclusă definitiv pe lista inamicilor iar “măsurile active” ale ruşilor împotriva ţării noastre s-au realizat prin intermediul altor state “vecine şi prietene” sau aşa cum spun specialiştii din domeniu prin “acţiuni sub steag strain.”

Unitatea Anti-KGB şi cârtiţele lui Angleton

Atacat din toate părţile, Ceauşescu decide să organizeze în cadrul Securităţii prima unitate Anti-KGB cunoscută mai târziu publicului amator ca UM 0110. Aceasta avea patru sub-direcţii, două care se ocupau de KGB şi GRU, alta destinată combaterii operaţiunilor Iugoslaviei şi Ungariei şi ultima contracara acţiunile serviciilor din Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia şi Germania de Est.

Din structura organizatorică transpare în mod clar zona de acţiune a acestei unităţi de informaţii speciale, ruşii, ungurii şi iugoslavii constituind principala preocupare a spionajului românesc: „Era de fapt unitatea de contraspionaj împotriva ţărilor socialiste, pentru că noi am fost ţinta serviciilor de spionaj şi din NATO dar şi cele de la Varşovia. Eu am prins începuturile când era doar un serviciu în cadrul Direcţiei de Contraspionaj dar pentru că acţiunile acestora au devenit obraznice, iar acum sunt şi mai obraznice, atunci s-a hotărât înfiinţarea unei unităţi separate”explică colonelul (r) Radu Tinu, fostul adjunct al Securităţii Timişoara.

‘Bridge of Spies’ by DreamWorks Studios.

James Jesus Angleton, şeful contraspionajului CIA, 1947 – 1975

La punctul acesta cercetările lui Lerry Wats ne ajută să înţelegem mai clar percepţia americanilor despre România, istoricul explicând că sovieticii reuşiseră la finalul anilor ‘60 să inducă în eroare Washington-ul printr-o „realitate paralelă atent construită. Era vorba despre reţeaua rusească de influenţă care-l chinuise ani de zile pe Angleton. Referitor la această acţiune de dezinformare masivă, şeful contraspionajului american spunea că ruşii au construit un fel de poveste similară cu „Allice în ţara minunilor” adică povestea din poveste. Alcătuită din agenţi de influenţă ai KGB, această structură complexă reuşise să-i facă pe americani şi britanici să creadă că în spatele acţiunilor lui Ceauşescu se află de fapt interesele Moscovei şi că România nu este altceva decât un „cal troian” aruncat de sovietici în braţele occidentalilor.

Desecretizarea arhivelor fostului serviciu secret al Germaniei de Est, în 1991, celebrul STASI, a scos la lumină documente care atestă planul unei acţiuni coordonate a Pactului de la Varşovia împotriva României. Proiectul fusese demarat din 1962 atunci când Hruşciov ordonase statelor membre ale Pactului să restricţioneze cooperare pe linie de informaţii cu România, moment la care ţara noastră devenise deja în ochii ruşilor „aliatul dizident.” Acţiunea a fost re-confirmată în anii ’90 de documentele secrete din aşa numita „Arhiva Mitrokhin” date publicităţii în Iulie 2014 de Universitatea Cambridge.

Revoluţia din 1989, copia operaţiunii „PROGRESS” din 1971

Documentele oferite britanicilor în 1991 de defectorul Vasili Mitrokhin (fost archivist al KGB) relevă, printre altele, o operaţiune denumită sugestiv „PROGESS.” Pusă în operă la ordinele liderului rus Leonid Brejnev, „PROGRESS” a urmărit poziţionarea la vârful statelor membre ale Pactului de la Varşovia a unor agenţi controlaţi de serviciile secrete ruse. În aceste condiţii KGB-ul iniţiază rezidenţe sub diverse acoperiri (turişti, oameni de afaceri), în România fiind trimişi, din 1971, un număr necunoscut de agenţi ilegali. Istoricul Mihai Retegan povesteşte chiar despre apariţia, în 1968, a celebrilor „turişti” care aveau să ne mai calce pragul şi în 1989, printr-o acţiune similară.

vasili-mitrokhin-fost-arhivist-kgb

Vasili Mitrokhin, fost arhivist KGB

Activarea „PROGRESS” a urmărit şi scoaterea din adormire a grupurilor de influenţă, aflate în conservare, alcătuite din foşti studenţi români care studiaseră în anii ‘50 la Moscova. Aşa se explică de ce Uniunea Sovietică începuse să ofere dublă cetăţenie „specialiştilor” aflaţi la „studii” în Rusia, de la finalul anilor ’70. Sovieticii au tot ţesut ani la rând această pânză de păianjen foarte stufoasă, care a dat mari bătăi de cap contraspionajului român şi care şi-a dovedit utilitatea în 1989. Iar dacă începuturile acestei operaţiuni sunt bine cunoscute, nu ştim exact când anume şi dacă a fost vreodată oprită, înainte sau după 1989. Pe logica lui Jim Angleton, care spunea că „înşelăciunea este o stare mentală şi în acelaşi timp mintea statului” acest joc este unul fără sfârşit.

O regulă a contraspionajului ne spune că adversarul va căuta să fie mereu cu 10 paşi înaintea noastră, aruncând în acţiune diverse strategii care se suprapun şi se acoperă reciproc, până la nivelul la care adevăratul scop devine imposibil de înţeles şi contracarat.

Dacă KGB-ul strănută, Budapeste face gripă

Preocupat încă din anii ’80 de spaţiul sovietic, istoricul american Larry Wats ne povesteşte că serviciile secrete ale Budapestei începuseră, din anii 60, să „răspândească” în Statele Unite ideea că în Transilvania se produce un genocid împotriva populaţiei maghiare. Şi tot de la Lerry Wats aflăm că, întâmplător sau nu, mulţi dintre ofiţerii din centrala CIA însărcinaţi cu Europa Răsăriteană aveau origini maghiare sau poloneze, iar această situaţie a avut „efecte secundare” asupra raportării evenimentelor din teren, evident în defavoarea României.

harold-james-nicholson-seful-statiei-cia-din-bucuresti-1990-1992

Harold James Nicholson, şeful staţiei CIA din Bucureşti,1990-1992

Realitatea este că, la nivelul anului 1989, direcţia CIA care s-a preocupat de „revoluţia” din România, denumită „Unitatea Sovietică-Europa de Est – Divizia SEE”, era condusă de şeful de operaţiuni (un fel de adjunct al directorului diviziei) care era născut în Ungaria, unde lucrase înainte chiar în structurile guvernamentale de la Budapesta. Acesta era omul care oferea CIA informaţii importante cu privire la evenimentele din ţara noastră. Şeful de operaţiuni se afla în strânsă legătură, pe linie de serviciu, cu şeful biroului local pentru România al CIA, care era născut, coincidenţă, tot în Ungaria. Şi tocmai în Noiembrie 1996, în urma unei anchete a FBI, americanii aveau să afle că ofiţerul Harold James Nicholson, nimeni altul decât şeful staţiei CIA la Bucureşti (1990-1992), era de fapt agent dublu al KGB-ului. Nicholson a fost arestat, pe 16 Noiembrie 1997, pe aeroportul Dulles din SUA, în timp ce încerca să plece spre Elveţia, având asupra sa o geantă diplomat burduşită cu documente clasificate, sustrase din interiorul CIA. Ruşii reuşiseră şi de această dată un joc foarte inteligent prin infiltrarea agenţiei americane de informaţii, folosind diaspora maghiară din Statele Unite. Acest fenomen era cunoscut la Bucureşti la cel mai înalt nivel, dar cum era să-i explici americanului că el lucrează de fapt pentru ruşi?

Acţiunile maghiare împotriva ţării noastre au devenit evidente spre finalul lui 1989, fiind confirmate şi de contraspionajul românesc. Acesta vorbeşte despre implicarea agenţilor de influenţă ai Budapestei în amorsarea revoltelor de la Timişoara: „AVO a fost foarte agresiv în ultimii ani. La început a lucrat sub steag străin, adică prin emigraţia maghiară din Germania, din Franţa şi din America” a explicat colonelul (r) Radu Tinu, în 1989 adjunct al Securităţii Timiş.

Angleton avea dreptate: CIA lucra pentru KGB dar fără să ştie

Spre finalul anilor ’80, scepticii aveau să-i dea dreptate „Mamei”, după ce multe din operaţiunile puse la punct în laboratoarele CIA deveniseră eşecuri ruşinoase, culimând cu arestarea, în Februarie 1994, sub acuzaţia de spionaj în favoarea ruşilor, a şefului diviziei de contrainformaţii sovietice, Aldrich Hazen Ames. Vorbitor de rusă, fiul unui fost analist al CIA, Ames lucrase timp de 31 de ani în cadrul agenţiei americane, fiind specializat exact pe spaţiul sovietic. Potrivit dosarului întocmit de FBI, acesta a devenit agent dublu în 1985, furnizând KGB-ului informaţii deosebit de sensbilite despre agenţii CIA din interiorul KGB, dar şi cu privire la spionii americani activi pe spaţiul sovietic. Ca urmare a scurgerilor de informaţii, provocate de Ames, pierderile CIA-ului au fost imense. Un număr mare de agenţi şi oameni de influenţă au fost identificaţi şi neutralizaţi de serviciile sovietice: „Ştiam destul de bine atunci când am furnizat numele agenţilor noştri că în felul acesta i-am expus în faţa maşinăriei contraspionajului sovietic, a legii şi chiar a pedepsei capitale”, a declarant Aldrich Ames în cadrul unui documentar, realizat după condamnarea sa la închisoare pe viaţă.

analistul-cia-aldrich-ames-arestat-de-agentii-fbi-in-fata-casei-pe-21-februarie

Analistul CIA Aldrich Ames, arestat de agenţii FBI în faţa casei pe 21 februarie 1994

A fost momentul în care comunitatea americană de intelligence şi-a amintit de vorbele fostului „vânător de cârtiţe”, James Jesus Angleton, care spunea adesea: “Fundamental, părinţii fondatori ai serviciilor americane de spionaj au fost nişte mincinoşi. Cu cât minţeai mai bine şi cu cât erai un mai mare trădător, cu atât era mai probabil să fii promovat… Pe lângă duplicitatea lor, singurul lucru pe care îl aveau în comun a fost dorinţa de putere absolută.”

Un general GRU în slujba Americii

Unul dintre cei mai importanţi agenţi ai americanilor din perioada Războiului Rece a fost generalul GRU (serviciile de informaţii ale armatei ruse), Dmitri Polyakov. Supranumit „spionul perfect”, acesta a ales să devină sursă pentru serviciile secrete americane, prin intermediul FBI, în 1961, după ce fiul său murise cu zile din cauza autorităţilor de la Moscova, care nu-i permiseseră deplasarea la New York, pentru un tratament medical adecvat. Generalul a căutat să se răzbune prin trădare pe conducerea partidului, mânat de ideea că poporul rus suferă din cauza nebuniei conducătorilor. Datorită funcţiei deţinute, Polyakov a fost în măsură să ofere americanilor o imagine de ansamblu, de sus în jos a serviciilor militare sovietice, reuşind totodată să identifice mai mulţi agenţi angrenaţi în diverse acţiuni de spionaj împotriva Americii şi aliaţilor din NATO. Într-un final, prin actul de trădare al ofiţerului de informaţii american Aldrich Ames, generalul Polyakov a fost depistat de KGB, judecat şi executat în 1988, undeva la periferiile Moscovei.

Cazul Polyakov n-a fost unul singular. Pe parcursul Războiului Rece, mulţi ofiţeri superiori din cadrul serviciilor secrete sovietice au ajuns să lucreze în favoarea puterilor occidentale sau cel puţin aşa s-a crezut atunci: Oleg Danilovich Kalugin – general-maior KGB, fost şef de antenă al spionajului sovietic la Washington, a ales să rămână în SUA în 1995 (este omul care a oferit consultanţă părţii americane pentru o asociere între AT&T şi compania de telecomunicaţii a Rusiei);  Oleg Antonovich Gordievsky – colonel KGB, şeful biroului KGB din Londra, a lucrat ca agent dublu pentru MI6 din 1974 în 1985, reuşind să fugă în Marea Britanie în Iulie 1985; Yuri Ivanovich Nosenko locotenent-colonel KGB, a fost agent dublu în favoarea CIA din 1962 până în 1964; Vasili Nikitich Mitrokhin, maior, arhivist principal în cadrul Directoratului I al KGB, a defectat în Marea Britanie în 1991, având asupra sa documente secrete copiate din arhiva spionajului extern al Rusiei. VA URMA!           (Dragoş Ionescu)

Primele două părţi ale materialului sunt disponibile aici:

Înşelăciunea din spatele înşelăciunii – Revoluţia din 1989 (PARTEA I)

Înşelăciunea din spatele înşelăciunii – Revoluţia din 1989 (partea a II-a)

 

 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

(VIDEO) Scandal la Corsa. Angajați ai Primăriei Mangalia, denunțați la Poliție pentru distrugere și furt

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Mai mulți angajați ai Primăriei Mangalia, supravegheați chiar de șeful Poliției Locale, Mihai Angelescu, au tăiat împrejmuirea și bariera metalică de la parcarea hotelului Corsa din localitate. Acțiunea a avut loc vinerea trecută, înaintea minivacanței de Rusalii. Reprezentanții societății Eco Corsa SRL, care administrează parcarea, spun că acțiunea Primăriei Mangalia a fost abuzivă, deoarece autoritatea locală nu a prezentat un ordin de demolare, așa cum ar fi fost legal. Ca urmare, aceștia au solicitat intervenția Poliției Naționale, prin apel la 112, și au depus plângere penală pentru distrugere și furt calificat. După intervenția Poliției Naționale, acțiunea a fost suspendată, însă a fost reluată la scurt timp, până la tăierea tuturor stâlpilor împrejmuirii. Oamenii Primăriei au încărcat elementele metalice într-o camionetă, astfel acestea fiind evacuate din zonă. Până la finalul acțiunii, Primăria nu a comunicat un ordin de demolare către societate.

Primăria vrea să pună laba pe pământ, de doi ani de zile

De doi ani, Primăria Mangalia se chinuie să pună mâna pe parcarea Hotelului Corsa de pe faleza orașului. Terenul parcării aparține municipalității. Însă din 2005 face parte din contractul de asociere nr. 1710/28.04.2005 încheiat pe un termen de 23 de ani cu Eco Corsa SRL, societatea care deține hotelul Corsa. La debutul asocierii, Eco Corsa a obținut certificat de urbanism, autorizație de construire și proces-verbal de recepție finală, pentru amenajarea parcării. An de an, societatea a exploatat activul și a vărsat cota de profit stabilită prin contract. Însă în ultimii doi ani, Primăria a transmis societății mai multe notificări, în care a arătat că asocierea este neprofitabilă. Eco Corsa SRL a ripostat de fiecare dată, probând că s-a ținut o contabilitate separată pentru acest activ, că s-a realizat profit și că s-a vărsat la timp cota contractuală către bugetul local.

Rezilierea unilaterală, interzisă expres prin contract

Pe 11 iunie 2019, invocând aceleași argumente, Primăria a trimis o ultimă adresă, prin care a notificat denunțarea unilaterală a contractului de asociere din anul 2005 și a somat societatea să dezafecteze împrejmuirea în termen de 24 de ore. Rezilierea unilaterală era interzisă expres prin articolul 15 din contractul de asociere 1710/28.04.2005, care reprezintă ”legea părților”. ”Contractul nu poate fi denunțat unilateral. Se va acționa de comun acord sau prin instanță la eliberarea terenului de orice sarcini” – scria în contract. De asemenea, ”legea părților” mai stipula, la articolul 18, că ”orice neînțelegere decurgând din interpretarea și aplicarea prevederilor prezentului contract vor fi soluționate pe cale amiabilă, dar nu mai târziu de 30 de zile de la apariția lor. În cazul în care nu se ajunge la un acord pe cale amiabilă, neînțelegerile vor fi soluționate de către instanțele judecătorești competente.”.

În ziua în care a primit notificarea prin care era călcat în picioare contractul părților, Eco Corsa a deschis o acțiune în instanță, în care a cerut să i se constate drepturile. De asemenea, a obținut certificat de grefă și a transmis Primăriei aceste documente, cu specificarea că se opune rezilierii unilaterale a contractului.

Golănește, fără ordin de demolare

Societatea nu a mai primit niciun răspuns scris. În schimb, pe 14 iunie 2019, în debutul minivacanței de Rusalii, angajații Primăriei au descins cu flexuri, generator de curent electric și camionetă de transport la parcarea hotelului Corsa. Reprezentanții firmei au aflat de acțiune… după zgomot. Deși au solicitat un ordin de demolare sau orice alt document prin care a fost autorizată intervenția care se consuma sub ochii lor, nu au primit nimic. În aceste condiții, societatea a cerut intervenția Poliției Naționale, prin apel la 112. Mai mult, au depus plângere penală pentru distrugere și furt calificat. După intervenția Poliției Naționale, acțiunea a fost sistată pentru scurt timp, însă a fost apoi reluată până la dezafectarea integrală a împrejmuirii și a barierei de acces. Elementele metalice au fost încărcate de oamenii Primăriei într-o camionetă, fiind duse într-o locație necunoscută. Până la finalul acțiunii, societatea nu a primit ordinul de demolare, care este act administrativ și care, în mod obligatoriu, trebuia să cuprindă un termen de contestație. Neavând actul, Eco Corsa nu a avut ce să atace la instanță, ca să poată cere, în mod accesoriu, o ordonanță de sistare a acțiunii. În clipul atașat, puteți observa atitudinea uluitoare a agenților de la Poliția Națională, care, fiind vădit că se află în fața unei acțiuni abuzive, nu au mișcat un deget ca să sisteze faptele de natură penală. Mai mult, agentul Poliției Naționale a procedat la legitimarea unui singur participant la acțiunea abuzivă, doar ca urmare a protestelor administratorului Eco Corsa SRL, Liliana Becheru.

Protestul unui om de afaceri din Mangalia

”M-am nascut la malul mării și aici vreau să rămân. Trăiesc in Mangalia de jumătate de veac, îmi iubesc orașul și prin toată ființa mea trec valuri, brize și gustul sărat amărui al mării. Aici am mamă, frați, copii, aici am prieteni de-o viață. Cu cinste și îngăduință am respectat întotdeauna tot ce înseamnă autoritate, învățându-i pe copiii mei să cunoască legile și să le respecte. În activitatea pe care o desfășor am înțeles întotdeauna să-mi achit toate datoriile la timp, fără întârzieri, chiar dacă uneori nu am fost de acord cu modul de calcul. Am achitat în ultimii ani la bugetul de stat, personal, sau prin firmele pe care le administrez, bani cât pentru a construi o gradiniță sau o școală. 
Ca cetățean îmi aduc prinosul meu cum pot eu mai bine, conducând o asociație care a făcut mult bine cetățenilor orașului.
Astăzi am asistat și am fost parte a unui abuz și ale unor grave încălcări legale, făcute de Primărie care , fără să prezinte vreun act, fără să ne informeze în vreun fel, au purces la distrugerea unor bunuri personale. 
Pentru ce plătim taxele?
Și de ce să fim victimele abuzurilor doar pentru că… așa vrea primarul ( așa ni s-a spus)?
Până unde s-a ajuns?
În orașul Mangalia sunt doar 4 ( patru) investitori in turism născuți/ crescuți aici. De ce? Pentru că administrația nu numai că nu încurajează investitorii locali, ci face tot posibilul să-i extermine.
Vă informăm, domnule Primar, că dumneavoastră sunteți doar un administrator trecător al urbei, nu stăpânul ei.” – a scris Liliana Becheru, pe Facebook, în ziua demolării.

Modul operandi: demolarea de la Rusaliile din 2013

Trebuie să mai spunem că, în anul 2013, tot de Rusalii, Primăria Mangalia a procedat la demolarea a 30 de clădiri în Bazarul Prichindel din Neptun, fără a comunica societăților care dețineau construcțiile un ordin de demolare. Vedeți AICI un articol pe această temă. Se pare că demolarea de Rusalii este un modus operandi.

Am solicitat Primăriei Mangalia un punct de vedere față de cele întâmplate, solicitând ca acesta să ne fie furnizat până astăzi la ora 12. Autoritatea Locală nu a răspuns solicitării noastre, ignorând-o cu desăvârșire, așa cum a mai făcut în trecut de mai multe ori, chit că Legea 544/2001 nu este facultativă. Totuși, în situația în care Primăria Mangalia va trimite răspuns la întrebările noastre, îl vom publica aici de îndată.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Păienjenișul de interese de la stârpirea țânțarilor din Năvodari

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

O firmă angajată de Primăria Năvodari, fără licitație publică, a început acțiunea de stârpire a țânțarilor din acest oraș. Contractul de dezinsecție terestră a fost semnat pe 28 mai 2019 și are o valoare de 134.264 de lei plus TVA. Potrivit anunțului urcat în SICAP de autoritatea contractantă, prețul corespunde unei cantități de 1.040 (o mie patruzeci) de hectare de teren. Suprafața efectivă pe care se va realiza combaterea cu substanțe toxice a faunei reziduale de țânțari, muște, căpușe, ploșnițe, păianjeni și alte artropode este de 65 de hectare. Însă stropirile se repetă 16 săptămâni la rând, până când suprafața totală prestată  va ajunge la 1.040 de hectare.

Acțiunea de stârpire a țânțarilor a început pe 10 iunie 2019. Mai jos vedeți două din fotografiile date publicității de Primăria Năvodari.

 

Societatea Partener Construct General SRL, chemată pe sprânceană să ucidă insectele timp de 16 săptămâni la rând, s-a lipit și de alte două contracte, tot fără licitație publică și tot la fel de avantajoase, cu Primăria din Năvodari. Primul dintre acestea a fost încheiat pe 15 mai 2019, la o valoare de 129.409 lei plus TVA. De acești bani, societatea trebuie să toaleteze 700 de arbori. Al doilea contract are ca obiect cosirea ierbii și a fost încheiat pe 30 mai 2019, la o valoare de 135.000 de lei plus TVA. Prețul corespunde unei cantități de 90 de hectare de iarbă. De fapt, este vorba de o suprafață de 45 de hectare, care va fi cosită de două ori în această vară. Vorbim aici de spațiile verzi adiacente bulevardului Mamaia Nord, spre Constanța și cele din zona bulevardului Năvodari, spre Lumina.

Valoarea cumulată a celor trei contracte atribuite fără licitație publică este de 398.673 de lei plus TVA.

Potrivit datelor de la Registrul Comerțului, Partener Construct General SRL este o societate înființată în  anul 2013. Aceasta funcționează la mansarda unei case de pe strada Muzicii din Năvodari și are ca obiect principal de activitate ”Lucrări de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat”. În anul 2017, firma a derulat afaceri de 6,7 milioane de lei, cu 76 de angajați. Datele financiare pentru anul 2018 nu sunt disponibile. Potrivit Registrului Comerțului, afacerea este deținută de Gabriela Ursu, de 32 de ani, și de Maria-Magdalena Bîlea, de 44 de ani.

Presa locală constănțeană a relatat că Partener Construct General SRL a derulat în anul 2017 un contract extrem de avantajos cu Uzina Teromoelectrică Midia SA Năvodari, cea care livrează agentul termic primar către Termica Distribuție SRL Năvodari, societatea Consiliului Local.

Tot din 2017 datează și un anunț al unui executor judecătoresc, prin care se aducea la cunoștința publicului faptul că Partener Construct General SRL a adjudecat imobilul de pe strada Muzicii nr. 63, Năvodari, în care societatea își avea deja sediul social, la mansardă. Clădirea fusese scoasă la vânzare de executorul judecătoresc la cererea Băncii Transilvania, care avea de recuperat o sumă importantă de bani de la proprietarul casei, Marian Găliceanu, și de la ruda acestuia, Manuel Găliceanu. În 2018, licitația pentru vânzarea imobilului a fost reluată, după ce executorul judecătoresc a constatat că Partener Construct General SRL a fost un fals adjudecatar. Intuim că firma s-a implicat pentru a amâna de fapt momentul înstrăinării imobilului către un terț, plătind doar taxa de participare și refuzând apoi să achite prețul licitat.

Marian Găliceanu, proprietarul casei în care funcționează firma care cosește iarba, tunde copacii și stârpește țânțarii din Năvodari, a fost reținut timp de 24 de ore de organele judiciare în septembrie 2013, alături de Vasile Alexandru Manu, fost director la Termica Distribuție Năvodari, într-un dosar de conflict de interese.

Parchetul Curții de Apel Constanța a comunicat atunci că a propus arestarea preventivă a lui Vasile Alexandru Manu pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese ”constând în aceea că în calitate de director la SC TERMICA DISTRIBUŢIE NĂVODARI SRL, persoana juridică la care asociat unic este oraşul Năvodari, a încheiat contracte cu SC CSI ENERGO ELECTRIC SRL, în perioada 2011 – 2013, prin care s-au realizat foloase materiale pentru ginere său Găliceanu Marian, administrator la societatea comercială beneficiară a contractelor încheiate”. Aceeași propunere de arestare preventivă a fost înaintată și pentru Marian Găliceanu, urmărit pentru complicitate la conflictul de interese. Instanța de judecată nu a încuviințat arestarea preventivă, însă a aprobat instituirea controlului judiciar în privința celor doi.

În comunicatul PCA Constanța se mai preciza că firma lui Găliceanu fusese implicată în lucrări de reamenajare a sensului giratoriu de la intersecția străzilor Albinelor și Constanței (în care se află grupul statuar al pescarului aruncând năvodul din mahună), dar și într-un contract care viza închirierea de utilaje și mijloace de transport către Termica Distribuție. În perioada 4 ianuarie 2012 – 17 iunie 2013, firma ginerelui a primit de la întreprinderea publică administrată de socru suma de 690.146,59 de lei.

Trebuie să mai spunem că Vasile Alexandru Manu este coinculpat alături de Nicolae Matei și de fosta judecătoare Corina Eugenia Jianu în dosarul retrocedărilor, fiind acuzat de încălcarea legii cu privire la finanțarea clubului de fotbal Săgeata Năvodari.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Vama Veche. Primăria Limanu a amplasat 12 chioșcuri, urâte ca naiba, pe buza plajei (VIDEO)

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Nu se mai termină chiloțăria de pe litoral. La Vama Veche, administrația locală a comunei Limanu a decis să amplaseze 12 chioșcuri, urâte ca naiba, pe strada Falezei, la limita plajei. Vorbim de cea mai bună zonă din Vama Veche, acolo unde există investiții private de sute de mii de euro în hoteluri, restaurante și terase. Antreprenorii locali își vor pierde vadul, în favoarea chioșcarilor. În clipul de mai jos puteți vedea momentul amplasării hidoșeniilor comerciale pe buza plajei din Vama Veche.

Inițiativa de a face loc unor chioșcuri în proximitatea celei mai frumoase plaje de pe litoralul românesc i-a aparținut primarului PSD-ist al comunei Limanu, Daniel Georgescu. Pe 8 august 2017, acesta a semnat în numele Primăriei Limanu un contract de furnizare produse, prin care a cumpărat 21 de chioșcuri din lemn pentru comerț stradal. Un an mai târziu, mai exact pe 15 mai 2018, Georgescu a venit în fața Consiliului Local Limanu cu un proiect de hotărâre referitor la aprobarea procedurii de închiriere a 17 chioșcuri situate în satul 2 Mai, pe strada Gheorghe Bunoiu și a patru chioșcuri situate în Vama Veche, pe strada Ion Creangă și strada Falezei.  În facsimil, puteți citi HCL 66/15.05.2018.

Download (PDF, 56KB)

Documentul de mai sus a fost postat pe site-ul Primăriei Limanu. Din nefericire, HCL-urile adoptate în 2019, nu au mai fost urcate pe site. Din acest motiv, nu știm dacă în anul curent s-a adoptat o hotărâre prin care s-a majorat numărul de chioșcuri pe strada Falezei. În schimb, tot pe site am găsit anunțul publicat de Primăria Limanu pe 20 mai 2019, privind organizarea licitației de închiriere a 12 chioșcuri în Vama Veche.

Download (PDF, 40KB)

Deși am încercat să obținem un punct de vedere de la primarul din Limanu, Daniel Georgescu, acesta nu a răspuns apelurilor noastre. În schimb, la telefonul fix al autorității locale o funcționară ne-a lămurit că nu ne poate da relații decât despre taxele și impozitele locale, conducătorii instituției fiind plecați pe teren.

Contactat telefonic, fostul primar al localității, Nicolae Iustin Urdea, care este consilier local în mandatul actual, ne-a declarat că nu știe dacă s-a adoptat o hotărâre de Consiliu Local cu privire la suplimentarea numărului de chioșcuri din Vama Veche. Acesta a precizat că s-a întâmplat de două sau trei ori să lipsească de la ședințele de Consiliu, însă la niciuna din ședințele la care a participat nu s-a pus în discuție un proiect de suplimentare a numărului de chioșcuri. Acesta a opinat că s-ar fi impus o analiză mai atentă și o dezbatere mai aplicată cu privire la oportunitatea amplasării de chioșcuri. ”Sunt consumatori mulți în Vama Veche. Dar această inițiativă de a se amplasa baterii de chioșcuri în fața clădirilor în care s-au investit sute de mii de euro cred că merita o analiză mai atentă și o dezbatere aplicată” – a declarat Urdea pentru Ordinea.Ro.

În situația în care primarul actual din Limanu va dori să exprime un punct de vedere cu privire la oportunitatea acestei decizii controversate, îl vom publica de îndată.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: