Connect with us

Exclusiv

Înşelăciunea din spatele înşelăciunii – Revoluţia din 1989 (partea a III-a)

Dragoş Ionescu

Publicat

la

Acţiunile lui Nicolae Ceauşescu de la începutul anilor ’70 urmăresc exact celebra AXĂ „Bucureşti – Londra Washington” relansată în România, cel puţin la nivel declarativ, după campania electorală din 2004. Strângerea relaţiilor cu SUA şi Marea Britanie transformase ţara noastră în „inamic” al Pactului de la Varşovia. Serviciile secrete române sunt reformate, îndepărtaţi foştii „studenţi” ai Moscovei şi aduşi în loc ofiţeri tineri. Este primul  moment de prosperitate şi deschidere al României de după război. În locul banilor de la Varşovia conducerea de la Bucureşti apelează acum la Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială de unde primim 33 de împrumuturi, începând din 1975, în valoare totală de 2,3 miliarde de dolari. Cu banii aceştia s-a industrializat România. În consecinţă sovieticii demarează pe frontul clandestin „măsuri active” împotriva României deschise prin Operaţiunea „PROGESS” din 1971. Spre finalul anilor ‘80 agenţii Moscovei reuşesc să penetreze inclusiv agenţiile secrete Americane şi Occidentale plasate în Est-ul Europei şi chiar la Bucureşti.

România inamic al Tratatului de la Varşovia

În contextul foarte fierbine al anilor ‘70, Nicolae Ceauşescu găseşte oportun să se îndepărteze de politica Moscovei cu sprijinul puterilor occidentelate şi-n mod special al Americii şi Regatului Unit. Aşa cum susţine şi reputatul istoricul Mihai Retegat „în relaţiile internaţioale ale unui stat, în primul val al acţiunilor se află serviciile secrete” iar Securitatea română avea deschise cel puţin trei fronturi: gestionarea relaţiilor tot mai încordate cu Rusia şi aliaţii săi din Pactul de la Varşovia, problema arabă şi identificarea resurselor diplomatice şi economice necesare asigurării independenţei şi suveranităţii statului.

trupele-sovietice-in-praga-1968

Trupele sovietice, în Praga, 1968

Guvernul de la Bucureşti s-a ridicat cu mari eforturi pe radarul intereselor occidentale iar prima mişcare semnificativă a devenit posibilă în 1968, atunci când România a fost singura ţară membră a Pactului de la Varşovia care s-a opus invadării Cehoslovaciei. Istoricul Larry Wats avea să dezvăluie publicului, după o incursiune în arhivele ţărilor membre ale Tratatului, cum “tovarăşii” socialişti transformaseră România în ţintă, cel puţin până în 1989, prin acţiuni subterane de sabotaj coordonate de Moscova.

nicolae-ceausescu-alaturi-de-regina-elisabeta-presedintii-americani-nixon-si-carter-si-presedintele-frantei-valery-giscard-destaing

Nicolae Ceausescu, alaturi de Regina Elisabeta, preşedinţii americani Nixon şi Carter si preşedintele Franţei Vallery Giscard-Destaing

România fusese inclusă definitiv pe lista inamicilor iar “măsurile active” ale ruşilor împotriva ţării noastre s-au realizat prin intermediul altor state “vecine şi prietene” sau aşa cum spun specialiştii din domeniu prin “acţiuni sub steag strain.”

Unitatea Anti-KGB şi cârtiţele lui Angleton

Atacat din toate părţile, Ceauşescu decide să organizeze în cadrul Securităţii prima unitate Anti-KGB cunoscută mai târziu publicului amator ca UM 0110. Aceasta avea patru sub-direcţii, două care se ocupau de KGB şi GRU, alta destinată combaterii operaţiunilor Iugoslaviei şi Ungariei şi ultima contracara acţiunile serviciilor din Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia şi Germania de Est.

Din structura organizatorică transpare în mod clar zona de acţiune a acestei unităţi de informaţii speciale, ruşii, ungurii şi iugoslavii constituind principala preocupare a spionajului românesc: „Era de fapt unitatea de contraspionaj împotriva ţărilor socialiste, pentru că noi am fost ţinta serviciilor de spionaj şi din NATO dar şi cele de la Varşovia. Eu am prins începuturile când era doar un serviciu în cadrul Direcţiei de Contraspionaj dar pentru că acţiunile acestora au devenit obraznice, iar acum sunt şi mai obraznice, atunci s-a hotărât înfiinţarea unei unităţi separate”explică colonelul (r) Radu Tinu, fostul adjunct al Securităţii Timişoara.

‘Bridge of Spies’ by DreamWorks Studios.

James Jesus Angleton, şeful contraspionajului CIA, 1947 – 1975

La punctul acesta cercetările lui Lerry Wats ne ajută să înţelegem mai clar percepţia americanilor despre România, istoricul explicând că sovieticii reuşiseră la finalul anilor ‘60 să inducă în eroare Washington-ul printr-o „realitate paralelă atent construită. Era vorba despre reţeaua rusească de influenţă care-l chinuise ani de zile pe Angleton. Referitor la această acţiune de dezinformare masivă, şeful contraspionajului american spunea că ruşii au construit un fel de poveste similară cu „Allice în ţara minunilor” adică povestea din poveste. Alcătuită din agenţi de influenţă ai KGB, această structură complexă reuşise să-i facă pe americani şi britanici să creadă că în spatele acţiunilor lui Ceauşescu se află de fapt interesele Moscovei şi că România nu este altceva decât un „cal troian” aruncat de sovietici în braţele occidentalilor.

Desecretizarea arhivelor fostului serviciu secret al Germaniei de Est, în 1991, celebrul STASI, a scos la lumină documente care atestă planul unei acţiuni coordonate a Pactului de la Varşovia împotriva României. Proiectul fusese demarat din 1962 atunci când Hruşciov ordonase statelor membre ale Pactului să restricţioneze cooperare pe linie de informaţii cu România, moment la care ţara noastră devenise deja în ochii ruşilor „aliatul dizident.” Acţiunea a fost re-confirmată în anii ’90 de documentele secrete din aşa numita „Arhiva Mitrokhin” date publicităţii în Iulie 2014 de Universitatea Cambridge.

Revoluţia din 1989, copia operaţiunii „PROGRESS” din 1971

Documentele oferite britanicilor în 1991 de defectorul Vasili Mitrokhin (fost archivist al KGB) relevă, printre altele, o operaţiune denumită sugestiv „PROGESS.” Pusă în operă la ordinele liderului rus Leonid Brejnev, „PROGRESS” a urmărit poziţionarea la vârful statelor membre ale Pactului de la Varşovia a unor agenţi controlaţi de serviciile secrete ruse. În aceste condiţii KGB-ul iniţiază rezidenţe sub diverse acoperiri (turişti, oameni de afaceri), în România fiind trimişi, din 1971, un număr necunoscut de agenţi ilegali. Istoricul Mihai Retegan povesteşte chiar despre apariţia, în 1968, a celebrilor „turişti” care aveau să ne mai calce pragul şi în 1989, printr-o acţiune similară.

vasili-mitrokhin-fost-arhivist-kgb

Vasili Mitrokhin, fost arhivist KGB

Activarea „PROGRESS” a urmărit şi scoaterea din adormire a grupurilor de influenţă, aflate în conservare, alcătuite din foşti studenţi români care studiaseră în anii ‘50 la Moscova. Aşa se explică de ce Uniunea Sovietică începuse să ofere dublă cetăţenie „specialiştilor” aflaţi la „studii” în Rusia, de la finalul anilor ’70. Sovieticii au tot ţesut ani la rând această pânză de păianjen foarte stufoasă, care a dat mari bătăi de cap contraspionajului român şi care şi-a dovedit utilitatea în 1989. Iar dacă începuturile acestei operaţiuni sunt bine cunoscute, nu ştim exact când anume şi dacă a fost vreodată oprită, înainte sau după 1989. Pe logica lui Jim Angleton, care spunea că „înşelăciunea este o stare mentală şi în acelaşi timp mintea statului” acest joc este unul fără sfârşit.

O regulă a contraspionajului ne spune că adversarul va căuta să fie mereu cu 10 paşi înaintea noastră, aruncând în acţiune diverse strategii care se suprapun şi se acoperă reciproc, până la nivelul la care adevăratul scop devine imposibil de înţeles şi contracarat.

Dacă KGB-ul strănută, Budapeste face gripă

Preocupat încă din anii ’80 de spaţiul sovietic, istoricul american Larry Wats ne povesteşte că serviciile secrete ale Budapestei începuseră, din anii 60, să „răspândească” în Statele Unite ideea că în Transilvania se produce un genocid împotriva populaţiei maghiare. Şi tot de la Lerry Wats aflăm că, întâmplător sau nu, mulţi dintre ofiţerii din centrala CIA însărcinaţi cu Europa Răsăriteană aveau origini maghiare sau poloneze, iar această situaţie a avut „efecte secundare” asupra raportării evenimentelor din teren, evident în defavoarea României.

harold-james-nicholson-seful-statiei-cia-din-bucuresti-1990-1992

Harold James Nicholson, şeful staţiei CIA din Bucureşti,1990-1992

Realitatea este că, la nivelul anului 1989, direcţia CIA care s-a preocupat de „revoluţia” din România, denumită „Unitatea Sovietică-Europa de Est – Divizia SEE”, era condusă de şeful de operaţiuni (un fel de adjunct al directorului diviziei) care era născut în Ungaria, unde lucrase înainte chiar în structurile guvernamentale de la Budapesta. Acesta era omul care oferea CIA informaţii importante cu privire la evenimentele din ţara noastră. Şeful de operaţiuni se afla în strânsă legătură, pe linie de serviciu, cu şeful biroului local pentru România al CIA, care era născut, coincidenţă, tot în Ungaria. Şi tocmai în Noiembrie 1996, în urma unei anchete a FBI, americanii aveau să afle că ofiţerul Harold James Nicholson, nimeni altul decât şeful staţiei CIA la Bucureşti (1990-1992), era de fapt agent dublu al KGB-ului. Nicholson a fost arestat, pe 16 Noiembrie 1997, pe aeroportul Dulles din SUA, în timp ce încerca să plece spre Elveţia, având asupra sa o geantă diplomat burduşită cu documente clasificate, sustrase din interiorul CIA. Ruşii reuşiseră şi de această dată un joc foarte inteligent prin infiltrarea agenţiei americane de informaţii, folosind diaspora maghiară din Statele Unite. Acest fenomen era cunoscut la Bucureşti la cel mai înalt nivel, dar cum era să-i explici americanului că el lucrează de fapt pentru ruşi?

Acţiunile maghiare împotriva ţării noastre au devenit evidente spre finalul lui 1989, fiind confirmate şi de contraspionajul românesc. Acesta vorbeşte despre implicarea agenţilor de influenţă ai Budapestei în amorsarea revoltelor de la Timişoara: „AVO a fost foarte agresiv în ultimii ani. La început a lucrat sub steag străin, adică prin emigraţia maghiară din Germania, din Franţa şi din America” a explicat colonelul (r) Radu Tinu, în 1989 adjunct al Securităţii Timiş.

Angleton avea dreptate: CIA lucra pentru KGB dar fără să ştie

Spre finalul anilor ’80, scepticii aveau să-i dea dreptate „Mamei”, după ce multe din operaţiunile puse la punct în laboratoarele CIA deveniseră eşecuri ruşinoase, culimând cu arestarea, în Februarie 1994, sub acuzaţia de spionaj în favoarea ruşilor, a şefului diviziei de contrainformaţii sovietice, Aldrich Hazen Ames. Vorbitor de rusă, fiul unui fost analist al CIA, Ames lucrase timp de 31 de ani în cadrul agenţiei americane, fiind specializat exact pe spaţiul sovietic. Potrivit dosarului întocmit de FBI, acesta a devenit agent dublu în 1985, furnizând KGB-ului informaţii deosebit de sensbilite despre agenţii CIA din interiorul KGB, dar şi cu privire la spionii americani activi pe spaţiul sovietic. Ca urmare a scurgerilor de informaţii, provocate de Ames, pierderile CIA-ului au fost imense. Un număr mare de agenţi şi oameni de influenţă au fost identificaţi şi neutralizaţi de serviciile sovietice: „Ştiam destul de bine atunci când am furnizat numele agenţilor noştri că în felul acesta i-am expus în faţa maşinăriei contraspionajului sovietic, a legii şi chiar a pedepsei capitale”, a declarant Aldrich Ames în cadrul unui documentar, realizat după condamnarea sa la închisoare pe viaţă.

analistul-cia-aldrich-ames-arestat-de-agentii-fbi-in-fata-casei-pe-21-februarie

Analistul CIA Aldrich Ames, arestat de agenţii FBI în faţa casei pe 21 februarie 1994

A fost momentul în care comunitatea americană de intelligence şi-a amintit de vorbele fostului „vânător de cârtiţe”, James Jesus Angleton, care spunea adesea: “Fundamental, părinţii fondatori ai serviciilor americane de spionaj au fost nişte mincinoşi. Cu cât minţeai mai bine şi cu cât erai un mai mare trădător, cu atât era mai probabil să fii promovat… Pe lângă duplicitatea lor, singurul lucru pe care îl aveau în comun a fost dorinţa de putere absolută.”

Un general GRU în slujba Americii

Unul dintre cei mai importanţi agenţi ai americanilor din perioada Războiului Rece a fost generalul GRU (serviciile de informaţii ale armatei ruse), Dmitri Polyakov. Supranumit „spionul perfect”, acesta a ales să devină sursă pentru serviciile secrete americane, prin intermediul FBI, în 1961, după ce fiul său murise cu zile din cauza autorităţilor de la Moscova, care nu-i permiseseră deplasarea la New York, pentru un tratament medical adecvat. Generalul a căutat să se răzbune prin trădare pe conducerea partidului, mânat de ideea că poporul rus suferă din cauza nebuniei conducătorilor. Datorită funcţiei deţinute, Polyakov a fost în măsură să ofere americanilor o imagine de ansamblu, de sus în jos a serviciilor militare sovietice, reuşind totodată să identifice mai mulţi agenţi angrenaţi în diverse acţiuni de spionaj împotriva Americii şi aliaţilor din NATO. Într-un final, prin actul de trădare al ofiţerului de informaţii american Aldrich Ames, generalul Polyakov a fost depistat de KGB, judecat şi executat în 1988, undeva la periferiile Moscovei.

Cazul Polyakov n-a fost unul singular. Pe parcursul Războiului Rece, mulţi ofiţeri superiori din cadrul serviciilor secrete sovietice au ajuns să lucreze în favoarea puterilor occidentale sau cel puţin aşa s-a crezut atunci: Oleg Danilovich Kalugin – general-maior KGB, fost şef de antenă al spionajului sovietic la Washington, a ales să rămână în SUA în 1995 (este omul care a oferit consultanţă părţii americane pentru o asociere între AT&T şi compania de telecomunicaţii a Rusiei);  Oleg Antonovich Gordievsky – colonel KGB, şeful biroului KGB din Londra, a lucrat ca agent dublu pentru MI6 din 1974 în 1985, reuşind să fugă în Marea Britanie în Iulie 1985; Yuri Ivanovich Nosenko locotenent-colonel KGB, a fost agent dublu în favoarea CIA din 1962 până în 1964; Vasili Nikitich Mitrokhin, maior, arhivist principal în cadrul Directoratului I al KGB, a defectat în Marea Britanie în 1991, având asupra sa documente secrete copiate din arhiva spionajului extern al Rusiei. VA URMA!           (Dragoş Ionescu)

Primele două părţi ale materialului sunt disponibile aici:

Înşelăciunea din spatele înşelăciunii – Revoluţia din 1989 (PARTEA I)

Înşelăciunea din spatele înşelăciunii – Revoluţia din 1989 (partea a II-a)

 

 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Fostul primar din Năvodari Nicolae Matei, condamnat la 9 ani de închisoare în dosarul retrocedărilor

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Fostul primar din Năvodari, Nicolae Matei, a fost condamnat, pe fond, la 9 ani de închisoare cu executare în dosarul retrocedărilor de terenuri din zona Mamaia Nord – Năvodari. Fosta judecătoare Corina Eugenia Jianu de la Tribunalul Constanța, acuzată pentru luare de mită de la fostul primar în scopul pronunțării unor hotărâri de retrocedare prin fraudă la lege, a fost la rândul ei condamnată la 7 ani de închisoare cu executare.

Victoria Căpățână, beneficiara unor soluții de retrocedare flauduloasă, a fost condamnată la 4 ani și 6 luni de închisoare pentru complicitate la abuz în serviciu.

Isidor Gurgu, cumnatul fără forme legale al fostului primar, acuzat de spălarea banilor proveniți din vânzarea unor terenuri provenite din retrocedările frauduloase va executa 4 ani de închisoare. De asemenea, Constantin Florin Ivdu, acuzat de aceleași fapte de spălare a banilor, a primit 3 ani cu executare. În sfârșit, inculpatul Alexandru Manu, fost președinte al clubului de fotbal Săgeata Năvodari, club prin care au fost derulate, potrivit procurorilor, operațiuni de finanțare ilegală, a fost achitat de instanța de judecată.

Hotărârea a fost pronunțată pe fond de Curtea de Apel București, instanță competentă având în vedere calitatea de magistrat a inculpatei Corina Eugenia Jianu.  Sentința nu este definitivă și poate fi atacată cu apel în zece zile de la comunicare.

Dosarul retrocedărilor a fost instrumentat de actualul procuror șef al DNA Constanța, Andrei Bodean. În esență, DNA a probat că Nicolae Matei a oferit un teren de 500 mp în zona Taberei de Copii Năvodari către fiica judecătoarei Corina Eugenia Jianu, pentru ca aceasta să aprobe retrocedarea unor terenuri către persoane care aveau convenții de a înstrăina terenurile obținute către rude și interpuși ai fostului primar. În toate cazurile de retrocedare analizate în rechizitoriu, persoanele care au depus cereri în procedura Legii 18/1991 a fondului funciar aveau dreptul real să primească terenuri agricole în extravilanul orașului Năvodari, la limita cu localitatea Lumina, respectiv cu localitatea Sibioara. Cererile moștenitorilor au fost respinse de Comisia Locală Năvodasri pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra pământului, pe motiv că localitatea nu dispune de terenuri agricole libere. În consecință, moștenitorii s-au adresat instanței de judecată. Procurorul Andrei Bodean a arătat că petenții din aceste dosare de fond funciar au fraudat sistemul de distribuire aleatorie a cauzelor de judecată, depunând cereri multiple de chemare în judecată, cu același conținut. Când una din aceste cereri clonate era repartizată de sistemul electroic la completul consud de Corina Eugenia Jianu, petenții depuneau cereri de renunțare la judecată în celelalte dosare identice, alegându-și astfel judecătoarea. Mai departe, judecătoarea șpăguită de Matei obliga Orașul Năvodari să le pună în posesie pe aceste persoane cu terenuri situate pe malul mării, în zona turistică a localității, care aveau valori de sute de ori mai mari.

În cazul retrocedării Căpățână, Jianu a admis să i se restituie acesteia, în locul suprafeței agricole la care avea dreptul, un teren intravilan situat pe malul mării, pe care chiar condamnata Căpățână l-a indicat instanței. Practic, aceasta nu și-a ales doar judecătoarea, ci și terenul pe care pusese ochii, fără a avea niciun drept asupra respectivului amplasament.

În dosarul penal instrumentat de Andrei Bodean mai sunt analiate vânzări de terenruri provenite din aceste fapte ilegale, dar și un schimb de terenuri încheiat de Orașul Năvodari, la inițiativa lui Nicolae Matei, cu cumnatul acestuia fără forme legale, Isidor Gurgu. De asemenea, dosarul include elemente referitoare la finanțarea clubului de fotbal Săgeata Năvodari.

Trebuie să mai spunem că instanța a dispus confiscări de terenuri și sume de bani de la inculpați.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Puiu Hașotti rămâne cu eticheta de ”MAFIOT”. Istoria unui proces de calomnie

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Politicianul constănțean Puiu Hașotti, fost deputat, senator și ministru, a pierdut un proces în care a solicitat reparații morale exagerate de la un om de afaceri, pretinzând că acesta l-ar fi numit ”MAFIOT”. Decizia nu este definitivă, putând fi atacată în recurs.

Un miting împotriva Mafiei

Totul a început de la un miting de protest organizat în noiembrie 2015 de angajații societății Somaco Construct SRL. Aceștia au cerut ca Justiția să-și facă treaba și să ancheteze fapte de corupție săvârșite împotriva societății de primarul de atunci din Năvodari, Nicolae Matei, și de către avocatul Ionel Hașotti. Conturile bancare ale societății erau blocate la cererea Primăriei Năvodari, pentru o taxă fiscală de două milioane de euro inventată pe baza unor falsuri vădite. De asemenea, exploatația minieră a societății din localitatea Sibioara fusese retrocedată ilegal pe baza unor minciuni debitate de avocatul Ionel Hașotti. Practic, Somaco Construct se afla într-o situație dificilă generată de acte de corupție. Băncile nu-i acordau credite, nu se putea prezenta la licitații având poprire pe conturi, iar la un moment dat executorul judecătoresc a retras din cont sume care erau destinate pentru plata salariilor și care nu puteau, potrivit legii, să facă obiectul executării silite. În tot acest timp, făptuitorii erau protejați la cel mai înalt nivel.

Acesta este contextul în care sindicatul societății a decis ieșirea în stradă, împreună cu proprietarul afacerii, antreprenorul Grigore Comănescu. În cadrul acțiunii de protest, mai multe mașini utilitare (în principal cife de beton) au ”defilat” cu bannere inscripționate cu sloganuri precum ”DNA – asta este treaba ta” sau ”Stop abuzurilor din administrație”. De asemenea, la miting a fost adus un coșciug și o cruce inscripționate cu mesajul ”La Constanța, dreptatea a murit”.

Imagine de la mitingul Somaco Construct din anul 2015

Presa locală constănțeană a acordat atenție acțiunii inedite de protest, iar Grigore Comănescu a făcut declarații, în care a explicat cele două cazuri de corupție. El a spus că este victima unui grup mafiot care urmărește destructurarea și falimentarea firmelor sale. Întrebat cine sunt mafioții implicați, acesta i-a numit pe Nicolae Matei (fostul primar din Năvodari) și pe avocatul Ionel Hașotti, despre care a menționat expres că este fratele senatorului Puiu Hașotti. 

Procesul

La scurt timp, Puiu Hașotti a deschis un proces în răspundere civilă delictuală împotriva lui Grigore Comănescu. El a motivat că este o persoană diferită de fratele său, nefiind implicat în activitățile acestuia și nici acesta în activitățile sale. De asemenea, a susținut că nu are cu Nicolae Matei decât o colaborare politică. Hașotti a pretins că a fost numit mafiot și încă pe nedrept, acest fapt cauzându-i suferințe psihice. La urmă a solicitat daune de jumătate de milion de lei de la omul de afaceri.

Încă de la bun început, procesul a fost strămutat la Tribunalul Tulcea, unde Puiu Hașotti a avut câștig de cauză. Omul de afaceri Grigore Comănescu a declarat apel, care la rândul său a fost strămutat de la Curtea de Apel Constanța la Curtea de Apel Galați, motivat de bănuiala legitimă că reclamantul, prin fratele său, ar fi putut să influențeze obiectivitatea instanței locale. Curtea din Galați a admis apelul lui Grigore Comănescu, însă Puiu Hașotti a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. Magistrații de aici au decis să trimită cauza înapoi, spre rejudecare, la Curtea de Apel Galați, pentru corectarea unor probleme din apel. La sfârșitul săptămânii trecute, Curtea a rejudecat și a admis (pentru a doua oară) apelul lui Grigore Comănescu.

”Hașotti = Mafia imobiliară”

Strategia juridică a celui care a câștigat procesul a fost una remarcabilă. Avocații omului de afaceri au demonstrat în instanță că Puiu Hașotti nu putea avea suferințe psihice dacă ar fi fost numit mafiot. Ei au arătat că același Hașotti a fost numit mafiot, cu ani înainte, de un coleg parlamentar pe care nici măcar nu l-a dat în judecată, în ciuda faptului că declarația acestuia a fost preluată, la vremea ei, de toată presa din România. Apoi, au probat că același Puiu Hașotti a fost contestat vehement în anul 2012, pe vremea când era ministru al Culturii, de către sindicaliștii din industria cinematografică de stat. Protestatarii au pichetat ministerul timp de o lună de zile, cu pancarte pe care scria: ”Hașotti = Mafia imobiliară”. Liderii lor au declanșat chiar și forma extremă de protest a grevei foamei.

Imagine de la unul din mitingurile organizate de sindicaliștii de la România Film în anul 2012, pentru a cere demisia lui Puiu Hașotti. Sursa: gandul.info

Sindicaliștii l-au acuzat pe Puiu Hașotti că punea la cale înstrăinarea activelor de stat prin manevre dubioase în favoarea unor afaceriști constănțeni, care – ca o coincidență – erau reprezentați în diverse procese chiar de către fratele său, avocatul Ionel Hașotti. Or cuvântul mafiot nu i-a produs suferințe psihice în anul 2012.

Un miting anti-justiție și alte legături de familie

De asemenea, avocații lui Grigore Comănescu au arătat că legăturile lui Puiu Hașotti cu fostul primar penal din Năvodari nu s-au limitat la o simplă colaborare politică, așa cum susținuse acesta. Astfel, în anul 2012, ministrul Hașotti a participat la un miting anti-justiție de la Năvodari, în care a cerut răspicat eliberarea lui Nicolae Matei, care tocmai fusese arestat preventiv pentru fapte de corupție. Asta era grija lui Hașotti, să-l scoată pe corupt din pușcărie.

Și legăturile nu se opresc aici. Nicolae Matei a mai fost arestat preventiv și în anul 2014 în dosarul retrocedărilor frauduloase a terenurilor din Mamaia Nord și Tabăra de Copii. Procurorii DNA au susținut atunci că fostul primar a mituit o judecătoare de la Tribunalul Constanța, pe numele ei Corina Eugenia Jianu, aceasta pronunțând la schimb hotărâri de retrocedare prin fraudă la lege în favoarea unor interpuși ai lui Matei. Unul dintre beneficiarii fraudei era reprezentat juridic, așa cum se afirma în actele procurorilor, tocmai de către nepotul lui Puiu Hașotti, avocatul Tudor Hașotti.

În sfârșit, judecătoarea implicată în această fraudă s-a pronunțat și în dosarul retrocedării ilegale a carierei de piatră de la Sibioara. Vorbim aici de cea mai valoroasă carieră de granit din Dobrogea, care fusese cumpărată de Grigore Comănescu, în anul 2005, în baza unui credit bancar de 4 milioane de euro. Deși legea interzice expres retrocedarea carierelor în exploatare, așa cum era și cariera Sibioara, avocatul Ionel Hașotti a mințit că pe teren nu se află nicio carieră, obținând o decizie de retrocedare în favoarea clienților săi.

Oricine în locul lui Grigore Comănescu, analizând aceste legături și coincidențe, putea să considere că are un suport factual suficient să creadă că se află în fața unei lucrături de tip mafiot. Desigur, și instanța de apel din procesul de răspundere civilă delictuală a apreciat în mod similar, dându-i de două ori la rând dreptate lui Grigore Comănescu.

Desființarea taxei fiscale de două milioane de euro

Pe parcursul acestui proces de răspundere civilă delictuală, taxa uriașă de două milioane de euro impusă societății Somaco Construct SRL de către fostul primar Nicolae Matei, prietenul lui Puiu Hașotti, a fost desființată de Justiție. Magistrații au stabilit că taxa a fost rezultatul infracțiunii de fals intelectual. Practic, Matei a pretins în fals că Somaco Construct SRL ar fi depozitat materiale de construcții pe un teren al localității, în vecinătatea lacului Siutghiol și a complexului de vile Verona de patru stele, proprietatea societății. În realitate, societatea realizase o lucrare hidrotehnică de protejare a malului, cu acordul Apelor Române, lucrările fiind cuprinse și în autorizația de construire emisă de Primăria Năvodari. Terenul era al statului, însă Primăria Năvodari l-a inventariat fraudulos în domeniul ei privat, ca să poată pretinde cele două milioane de euro de la Somaco Construct, pentru așa-zisa depozitare. Nicolae Matei nu a fost condamnat în această speță, faptele sale fiind prescrise.

Legea lacului Siutghiol, declarată neconstituțională

În perioada de controale care au condus la desființarea taxei fiscale, autoritățile au descoperit că Orașul Năvodari, la inițiativa lui Matei, a inventariat hectare întregi de teren din lac și de pe malul lacului în proprietatea privată a localității. Ca urmare, din 2018 există un proces pe rolul Tribunalului Constanța în care statul român revendică aceste terenuri furate pe vremea lui Matei. Somaco Construct SRL este intervenientă în proces, în favoarea statului. Un rezultat absolut remarcabil al procesului a fost sesizarea Curții Constituționale a României cu privire la neconstituționalitatea Legii 42/2010, la umbra căreia s-a produs acest jaf al terenurilor de stat. Practic, prin această lege, lacul a fost luat din administrarea Apelor Române și trecut în administrarea primăriilor din Constanța, Ovidiu și Năvodari. CCR a găsit sesizarea întemeiată și a declarat legea neconstituțională în ansamblu său.

Casa Hașotti intervine în Războiul Lacului

Procesul de la Constanța ar trebui să continue în linie dreaptă, până când statul își va recupera terenurile furate de gașca fostului primar Matei. Însă, în acest punct, se încearcă tergiversarea procesului de o firmă reprezentată tocmai de avocatul Tudor Hașotti, fiul lui Ionel și nepotul lui Puiu Hașotti. Prin poziția exprimată, acesta a încercat să aducă servicii fostului primar Nicolae Matei, care are toate motivele din lume ca procesul să nu se soluționeze în favoarea statului român, ca nu cumva să ajungă să răspundă.

De asemenea, același Tudor Hașotti a încercat să influențeze prin mijloace legale și decizia CCR, depunând un memoriu amicus curiae, de care, însă, judecătorii constituționali nu au ținut cont.

Epilog

Revenind la Puiu Hașotti, trebuie să mai spunem că acesta s-a retras din politică în anul 2016, atunci când problemele sale de imagine i-au determinat pe colegii de partid să-l scoată din prima linie. Din acel moment, politicianul s-a dat la fund, numele său revenind în actualitate abia cu această soluție pronunțată în dosarul prin care a încercat să obțină jumătate de milion de lei pentru că ar fi fost numit mafiot. Cel mai probabil, Puiu Hașotti va declara recurs. Însă în această cale de atac se analizează doar chestiuni de legalitate a hotărârii din apel. Șansele sale de a scăpa de eticheta de mafiot, prin acest proces, rămân extrem de mici.

Omul de afaceri Grigore Comănescu și-a petrecut ani de zile în instanțele de judecată, în confruntarea cu gruparea Hașotti-Matei

Pentru Grigore Comănescu lupta cu cei pe care i-a numit mafioți n-a fost deloc ușoară. Vorbim de o confruntare juridică dusă pe mai multe fronturi, atât pentru apărarea proprietății asupra carierei Sibioara, cât și pentru anularea taxei fiscale prin care aceștia au încercat practic să-l exproprieze de munca sa de o viață. Reamintim că societatea Somaco a avut conturile bancare blocate și nu a putut participa la licitații. Din acest motiv, tot grupul de firme coordonat de Grigore Comănescu a avut accesul restricționat sau condiționat sever la credite pentru dezvoltare. 

În tot acest timp, antreprenorul târât în această poveste uluitoare, în loc să fie lăsat să-și vadă de afacerile lui și de soarta celor 500 de salariați, a trebuit să meargă personal la zeci de procese, de la Judecătorie până la Înalta Curte de Casație și chiar la Curtea Constituțională a României, la audieri la parchete de toate gradele, de la Parchetul Judecătoriei până la Parchetul General și DNA Central, să se adreseze tuturor instituțiilor statului, de la Comisia de Abuzuri a Senatului, până la Curtea de Conturi și corpurile de control ale ministerelor de resort.  Dacă nu s-ar fi opus și n-ar fi luptat pentru drepturile sale, afacerea sa ar fi fost devorată de acești rechini. Aceasta este România reală.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Ultima diversiune a primarului Maricel. I-a făcut plângere penală viceprimarului ales, ca să nu-l lase în Primărie

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Primarul PSD-ist din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, apelează la o diversiune penibilă pentru a bloca numirea lui Gabriel Ciobanu (USR) în funcția de viceprimar al acestei comunei. Maricel a pregătit deja o poveste ridicolă, cu suspiciuni demne de anii 50, pe care a ventilat-o în două publicații locale. În realitate, inculpatul de la Agigea ar fi capabil de orice grozăvie și orice invenție, pentru a împiedica lucrul de care se teme cel mai mult, anume acela de a împărți puterea executivă cu principalul său contracandidat de la alegerile locale. În trecut, același Maricel și-a ”executat” politic și alți adversari, refuzând să-i valideze în funcțiile pe care aceștia le câștigaseră, de consilieri locali. De altfel, Consiliul Local Agigea a funcționat în ultimele două legislaturi cu mai puțini consilieri decât prevede legea, situația fiind de fiecare dată generată prin abuz de Cîrjaliu. Și tot de fiecare dată, Cîrjaliu a scăpat basma curată, fiind de notorietate protecția de care se bucură din partea unui procuror de la Parchetul Curții de Apel Constanța.

Pe Cîrjaliu îl înfurie până la demență ideea că Ciobanu ar putea ajunge în Primărie. În primăvara acestui an, în momentul în care USR-istul și-a anunțat intenția de a candida pentru funcția de primar, Maricel Cîrjaliu a lăsat de înțeles că vrea să-i dărăme locuința. Primarul a făcut sesizări la toate instituțiile statului să controleze modul în care familia Ciobanu a construit o casă ca oricare alta. Și în același timp, s-a îngrijit ca această mizerie să ajungă în presă. În precampanie, același Maricel și-a trimis Poliția Locală să aplice două amenzi contracandidatului său, legat de afișele lipite pe o mașină și pe ferestrele organizației de partid. El a continuat acest comportament stalinist chiar și după ce Direcția Națională Anticorupție l-a trimis în judecată pentru că a furat terenurile de stat din Golful Pescarilor, atribuind un lot unei rubedenii  a fratelui său. 

Maricel a câștigat cu greu Primăria, abia obținând 31 de voturi în plus față de contracandidatul său. O vreme destul de lungă, re-alesul s-a închis în Primărie împreună cu gașca sa, împărțind funcții publice către persoanele apropiate. Observând direcția pe care a apucat-o primarul, consilierii non-PSD s-au întâlnit, au dialogat, iar la un moment dat au decis să convoace o ședință extraordinară a Consiliului Local, pentru alegerea președintelui de ședință, a comisiilor de specialitate și a viceprimarului. Aflând de această situație, Maricel a convocat la rândul său Consiliul Local, în ședință ordinară, cu o zi mai devreme. Ședința a avut loc ieri, iar despre tensiunea din cadrul acesteiua am relatat AICI. încă de la bun început, Maricel i-a amenințat pe consilierii locali că le va face plângere penală, dacă vor mai îndrăzni să convoace ședințe de urgență fără să depună și documentația aferentă. În opinia noastră, singurul scop real al primarului a fost acela de a-i timora pe consilierii locali.

Președinte de ședință a fost ales Marius Niță, de la Partidul Ecologist Român. De asemenea, viceprimar a fost ales Gabriel Ciobanu, dar nu cu zece voturi, așa cum era de așteptat ca urmare a dialogului consilierilor non-PSD, ci cu 8 voturi. Se pare că doi dintre cei care au participat la dialogul pentru formarea majorității, care este un dialog uzual și perfect legal, au ales să se vândă, cel puțin plastic vorbind, către jupânul Maricel. Ca urmare, candidatul PSD pentru funcția de viceprimar a obținut 7 voturi. Este vorba de Dan Chiru, un personaj care s-a evidențiat ca redactor-șef al unei fițuici în care i se aduceau osanale primarului – inculpat și pe deasupra și cetățean de onoare prin impostură. De curând, soția acestui Chiru a câștigat un concurs organizat de Primărie pentru a ocupa funcția de director al creșei din Agigea. 

Tensiunea ședinței a fost maximă la momentul votului pentru viceprimar. În fapt, unul dintre consilierii locali a greșit scrisul pe buletinul de vot și a cerut ca buletinul să fie anulat. De asemenea, a solicitat și a primit un nou buletin de vot, pe care l-a completat și l-a introdus în urnă. Procedura e perfect legală. La fel se întâmplă și la alegerile generale: orice alegător care greșește in cabina de vot poate merge la președintele secției să ceară să i se anuleze buletinul cu greșeală; acesta primește un buletin nou; se consideră vot exprimat doar cel exercitat pe buletinul care ajunge în urnă. O astfel de greșeală, care este omenească, nu te poate priva de dreptul de a-ți exercita votul. La ședința de la Agigea, în mod cert, în urna de votare au ajuns 14 voturi exprimate de consilierii prezenți, în vreme ce un al 15-lea vot a fost exercitat electonic de către un consilier PSD care a participat în această modalitate din motive medicale. În total sunt 15 consilieri aleși, fiind exprimate 15 voturi. 

Cu toate acestea, Maricel a început să urle – potrivit surselor noastre – că un vot se anulează. Atenție, vorbim de voturi secrete, care erau într-o urnă. Or nimeni nu poate pretinde că ar putea identifica un vot secret, după vărsarea urnei, ca fiind exprimat de o persoană anume. Cu toate acestea, astăzi Maricel a răspândit în presă o informație, din care reiese că la Agigea a fost anulat un vot exprimat pentru Gabriel Ciobanu. 

”Viceprimarul nu a mai fost ales, au fost 7 voturi pentru Ciobanu, 7 pentru Chiru și două buletine anulate.” – a scris o publicație locală care transmite de regulă punctele de vedere ale primarului Cîrjaliu. Același Cîrjaliu a relatat citat de presă că a depus plângere penală la Parchet împotriva lui Ciobanu, după ce secretarul general al localității ar fi constatat că pe 5 buletine de vot apăreau semnele grafice de plus și minus. 

După cum spuneam, acest om ar fi în stare să facă orice ca să nu-l primească în Primărie pe Gabriel Ciobanu. Cel mai probabil, Maricel Cîrjaliu se va alege la rândul său cu o plângere penală pentru fapta sa de a instiga la anularea ilegală a unui vot și la blocarea abuzivă a activității administrației publice locale. 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: