Connect with us

Exclusiv

Înşelăciunea din spatele înşelăciunii – Revoluţia din 1989 (partea a III-a)

Publicat

la

Acţiunile lui Nicolae Ceauşescu de la începutul anilor ’70 urmăresc exact celebra AXĂ „Bucureşti – Londra Washington” relansată în România, cel puţin la nivel declarativ, după campania electorală din 2004. Strângerea relaţiilor cu SUA şi Marea Britanie transformase ţara noastră în „inamic” al Pactului de la Varşovia. Serviciile secrete române sunt reformate, îndepărtaţi foştii „studenţi” ai Moscovei şi aduşi în loc ofiţeri tineri. Este primul  moment de prosperitate şi deschidere al României de după război. În locul banilor de la Varşovia conducerea de la Bucureşti apelează acum la Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială de unde primim 33 de împrumuturi, începând din 1975, în valoare totală de 2,3 miliarde de dolari. Cu banii aceştia s-a industrializat România. În consecinţă sovieticii demarează pe frontul clandestin „măsuri active” împotriva României deschise prin Operaţiunea „PROGESS” din 1971. Spre finalul anilor ‘80 agenţii Moscovei reuşesc să penetreze inclusiv agenţiile secrete Americane şi Occidentale plasate în Est-ul Europei şi chiar la Bucureşti.

România inamic al Tratatului de la Varşovia

În contextul foarte fierbine al anilor ‘70, Nicolae Ceauşescu găseşte oportun să se îndepărteze de politica Moscovei cu sprijinul puterilor occidentelate şi-n mod special al Americii şi Regatului Unit. Aşa cum susţine şi reputatul istoricul Mihai Retegat „în relaţiile internaţioale ale unui stat, în primul val al acţiunilor se află serviciile secrete” iar Securitatea română avea deschise cel puţin trei fronturi: gestionarea relaţiilor tot mai încordate cu Rusia şi aliaţii săi din Pactul de la Varşovia, problema arabă şi identificarea resurselor diplomatice şi economice necesare asigurării independenţei şi suveranităţii statului.

trupele-sovietice-in-praga-1968

Trupele sovietice, în Praga, 1968

Guvernul de la Bucureşti s-a ridicat cu mari eforturi pe radarul intereselor occidentale iar prima mişcare semnificativă a devenit posibilă în 1968, atunci când România a fost singura ţară membră a Pactului de la Varşovia care s-a opus invadării Cehoslovaciei. Istoricul Larry Wats avea să dezvăluie publicului, după o incursiune în arhivele ţărilor membre ale Tratatului, cum “tovarăşii” socialişti transformaseră România în ţintă, cel puţin până în 1989, prin acţiuni subterane de sabotaj coordonate de Moscova.

nicolae-ceausescu-alaturi-de-regina-elisabeta-presedintii-americani-nixon-si-carter-si-presedintele-frantei-valery-giscard-destaing

Nicolae Ceausescu, alaturi de Regina Elisabeta, preşedinţii americani Nixon şi Carter si preşedintele Franţei Vallery Giscard-Destaing

România fusese inclusă definitiv pe lista inamicilor iar “măsurile active” ale ruşilor împotriva ţării noastre s-au realizat prin intermediul altor state “vecine şi prietene” sau aşa cum spun specialiştii din domeniu prin “acţiuni sub steag strain.”

Unitatea Anti-KGB şi cârtiţele lui Angleton

Atacat din toate părţile, Ceauşescu decide să organizeze în cadrul Securităţii prima unitate Anti-KGB cunoscută mai târziu publicului amator ca UM 0110. Aceasta avea patru sub-direcţii, două care se ocupau de KGB şi GRU, alta destinată combaterii operaţiunilor Iugoslaviei şi Ungariei şi ultima contracara acţiunile serviciilor din Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia şi Germania de Est.

Din structura organizatorică transpare în mod clar zona de acţiune a acestei unităţi de informaţii speciale, ruşii, ungurii şi iugoslavii constituind principala preocupare a spionajului românesc: „Era de fapt unitatea de contraspionaj împotriva ţărilor socialiste, pentru că noi am fost ţinta serviciilor de spionaj şi din NATO dar şi cele de la Varşovia. Eu am prins începuturile când era doar un serviciu în cadrul Direcţiei de Contraspionaj dar pentru că acţiunile acestora au devenit obraznice, iar acum sunt şi mai obraznice, atunci s-a hotărât înfiinţarea unei unităţi separate”explică colonelul (r) Radu Tinu, fostul adjunct al Securităţii Timişoara.

‘Bridge of Spies’ by DreamWorks Studios.

James Jesus Angleton, şeful contraspionajului CIA, 1947 – 1975

La punctul acesta cercetările lui Lerry Wats ne ajută să înţelegem mai clar percepţia americanilor despre România, istoricul explicând că sovieticii reuşiseră la finalul anilor ‘60 să inducă în eroare Washington-ul printr-o „realitate paralelă atent construită. Era vorba despre reţeaua rusească de influenţă care-l chinuise ani de zile pe Angleton. Referitor la această acţiune de dezinformare masivă, şeful contraspionajului american spunea că ruşii au construit un fel de poveste similară cu „Allice în ţara minunilor” adică povestea din poveste. Alcătuită din agenţi de influenţă ai KGB, această structură complexă reuşise să-i facă pe americani şi britanici să creadă că în spatele acţiunilor lui Ceauşescu se află de fapt interesele Moscovei şi că România nu este altceva decât un „cal troian” aruncat de sovietici în braţele occidentalilor.

Desecretizarea arhivelor fostului serviciu secret al Germaniei de Est, în 1991, celebrul STASI, a scos la lumină documente care atestă planul unei acţiuni coordonate a Pactului de la Varşovia împotriva României. Proiectul fusese demarat din 1962 atunci când Hruşciov ordonase statelor membre ale Pactului să restricţioneze cooperare pe linie de informaţii cu România, moment la care ţara noastră devenise deja în ochii ruşilor „aliatul dizident.” Acţiunea a fost re-confirmată în anii ’90 de documentele secrete din aşa numita „Arhiva Mitrokhin” date publicităţii în Iulie 2014 de Universitatea Cambridge.

Revoluţia din 1989, copia operaţiunii „PROGRESS” din 1971

Documentele oferite britanicilor în 1991 de defectorul Vasili Mitrokhin (fost archivist al KGB) relevă, printre altele, o operaţiune denumită sugestiv „PROGESS.” Pusă în operă la ordinele liderului rus Leonid Brejnev, „PROGRESS” a urmărit poziţionarea la vârful statelor membre ale Pactului de la Varşovia a unor agenţi controlaţi de serviciile secrete ruse. În aceste condiţii KGB-ul iniţiază rezidenţe sub diverse acoperiri (turişti, oameni de afaceri), în România fiind trimişi, din 1971, un număr necunoscut de agenţi ilegali. Istoricul Mihai Retegan povesteşte chiar despre apariţia, în 1968, a celebrilor „turişti” care aveau să ne mai calce pragul şi în 1989, printr-o acţiune similară.

vasili-mitrokhin-fost-arhivist-kgb

Vasili Mitrokhin, fost arhivist KGB

Activarea „PROGRESS” a urmărit şi scoaterea din adormire a grupurilor de influenţă, aflate în conservare, alcătuite din foşti studenţi români care studiaseră în anii ‘50 la Moscova. Aşa se explică de ce Uniunea Sovietică începuse să ofere dublă cetăţenie „specialiştilor” aflaţi la „studii” în Rusia, de la finalul anilor ’70. Sovieticii au tot ţesut ani la rând această pânză de păianjen foarte stufoasă, care a dat mari bătăi de cap contraspionajului român şi care şi-a dovedit utilitatea în 1989. Iar dacă începuturile acestei operaţiuni sunt bine cunoscute, nu ştim exact când anume şi dacă a fost vreodată oprită, înainte sau după 1989. Pe logica lui Jim Angleton, care spunea că „înşelăciunea este o stare mentală şi în acelaşi timp mintea statului” acest joc este unul fără sfârşit.

O regulă a contraspionajului ne spune că adversarul va căuta să fie mereu cu 10 paşi înaintea noastră, aruncând în acţiune diverse strategii care se suprapun şi se acoperă reciproc, până la nivelul la care adevăratul scop devine imposibil de înţeles şi contracarat.

Dacă KGB-ul strănută, Budapeste face gripă

Preocupat încă din anii ’80 de spaţiul sovietic, istoricul american Larry Wats ne povesteşte că serviciile secrete ale Budapestei începuseră, din anii 60, să „răspândească” în Statele Unite ideea că în Transilvania se produce un genocid împotriva populaţiei maghiare. Şi tot de la Lerry Wats aflăm că, întâmplător sau nu, mulţi dintre ofiţerii din centrala CIA însărcinaţi cu Europa Răsăriteană aveau origini maghiare sau poloneze, iar această situaţie a avut „efecte secundare” asupra raportării evenimentelor din teren, evident în defavoarea României.

harold-james-nicholson-seful-statiei-cia-din-bucuresti-1990-1992

Harold James Nicholson, şeful staţiei CIA din Bucureşti,1990-1992

Realitatea este că, la nivelul anului 1989, direcţia CIA care s-a preocupat de „revoluţia” din România, denumită „Unitatea Sovietică-Europa de Est – Divizia SEE”, era condusă de şeful de operaţiuni (un fel de adjunct al directorului diviziei) care era născut în Ungaria, unde lucrase înainte chiar în structurile guvernamentale de la Budapesta. Acesta era omul care oferea CIA informaţii importante cu privire la evenimentele din ţara noastră. Şeful de operaţiuni se afla în strânsă legătură, pe linie de serviciu, cu şeful biroului local pentru România al CIA, care era născut, coincidenţă, tot în Ungaria. Şi tocmai în Noiembrie 1996, în urma unei anchete a FBI, americanii aveau să afle că ofiţerul Harold James Nicholson, nimeni altul decât şeful staţiei CIA la Bucureşti (1990-1992), era de fapt agent dublu al KGB-ului. Nicholson a fost arestat, pe 16 Noiembrie 1997, pe aeroportul Dulles din SUA, în timp ce încerca să plece spre Elveţia, având asupra sa o geantă diplomat burduşită cu documente clasificate, sustrase din interiorul CIA. Ruşii reuşiseră şi de această dată un joc foarte inteligent prin infiltrarea agenţiei americane de informaţii, folosind diaspora maghiară din Statele Unite. Acest fenomen era cunoscut la Bucureşti la cel mai înalt nivel, dar cum era să-i explici americanului că el lucrează de fapt pentru ruşi?

Acţiunile maghiare împotriva ţării noastre au devenit evidente spre finalul lui 1989, fiind confirmate şi de contraspionajul românesc. Acesta vorbeşte despre implicarea agenţilor de influenţă ai Budapestei în amorsarea revoltelor de la Timişoara: „AVO a fost foarte agresiv în ultimii ani. La început a lucrat sub steag străin, adică prin emigraţia maghiară din Germania, din Franţa şi din America” a explicat colonelul (r) Radu Tinu, în 1989 adjunct al Securităţii Timiş.

Angleton avea dreptate: CIA lucra pentru KGB dar fără să ştie

Spre finalul anilor ’80, scepticii aveau să-i dea dreptate „Mamei”, după ce multe din operaţiunile puse la punct în laboratoarele CIA deveniseră eşecuri ruşinoase, culimând cu arestarea, în Februarie 1994, sub acuzaţia de spionaj în favoarea ruşilor, a şefului diviziei de contrainformaţii sovietice, Aldrich Hazen Ames. Vorbitor de rusă, fiul unui fost analist al CIA, Ames lucrase timp de 31 de ani în cadrul agenţiei americane, fiind specializat exact pe spaţiul sovietic. Potrivit dosarului întocmit de FBI, acesta a devenit agent dublu în 1985, furnizând KGB-ului informaţii deosebit de sensbilite despre agenţii CIA din interiorul KGB, dar şi cu privire la spionii americani activi pe spaţiul sovietic. Ca urmare a scurgerilor de informaţii, provocate de Ames, pierderile CIA-ului au fost imense. Un număr mare de agenţi şi oameni de influenţă au fost identificaţi şi neutralizaţi de serviciile sovietice: „Ştiam destul de bine atunci când am furnizat numele agenţilor noştri că în felul acesta i-am expus în faţa maşinăriei contraspionajului sovietic, a legii şi chiar a pedepsei capitale”, a declarant Aldrich Ames în cadrul unui documentar, realizat după condamnarea sa la închisoare pe viaţă.

analistul-cia-aldrich-ames-arestat-de-agentii-fbi-in-fata-casei-pe-21-februarie

Analistul CIA Aldrich Ames, arestat de agenţii FBI în faţa casei pe 21 februarie 1994

A fost momentul în care comunitatea americană de intelligence şi-a amintit de vorbele fostului „vânător de cârtiţe”, James Jesus Angleton, care spunea adesea: “Fundamental, părinţii fondatori ai serviciilor americane de spionaj au fost nişte mincinoşi. Cu cât minţeai mai bine şi cu cât erai un mai mare trădător, cu atât era mai probabil să fii promovat… Pe lângă duplicitatea lor, singurul lucru pe care îl aveau în comun a fost dorinţa de putere absolută.”

Un general GRU în slujba Americii

Unul dintre cei mai importanţi agenţi ai americanilor din perioada Războiului Rece a fost generalul GRU (serviciile de informaţii ale armatei ruse), Dmitri Polyakov. Supranumit „spionul perfect”, acesta a ales să devină sursă pentru serviciile secrete americane, prin intermediul FBI, în 1961, după ce fiul său murise cu zile din cauza autorităţilor de la Moscova, care nu-i permiseseră deplasarea la New York, pentru un tratament medical adecvat. Generalul a căutat să se răzbune prin trădare pe conducerea partidului, mânat de ideea că poporul rus suferă din cauza nebuniei conducătorilor. Datorită funcţiei deţinute, Polyakov a fost în măsură să ofere americanilor o imagine de ansamblu, de sus în jos a serviciilor militare sovietice, reuşind totodată să identifice mai mulţi agenţi angrenaţi în diverse acţiuni de spionaj împotriva Americii şi aliaţilor din NATO. Într-un final, prin actul de trădare al ofiţerului de informaţii american Aldrich Ames, generalul Polyakov a fost depistat de KGB, judecat şi executat în 1988, undeva la periferiile Moscovei.

Cazul Polyakov n-a fost unul singular. Pe parcursul Războiului Rece, mulţi ofiţeri superiori din cadrul serviciilor secrete sovietice au ajuns să lucreze în favoarea puterilor occidentale sau cel puţin aşa s-a crezut atunci: Oleg Danilovich Kalugin – general-maior KGB, fost şef de antenă al spionajului sovietic la Washington, a ales să rămână în SUA în 1995 (este omul care a oferit consultanţă părţii americane pentru o asociere între AT&T şi compania de telecomunicaţii a Rusiei);  Oleg Antonovich Gordievsky – colonel KGB, şeful biroului KGB din Londra, a lucrat ca agent dublu pentru MI6 din 1974 în 1985, reuşind să fugă în Marea Britanie în Iulie 1985; Yuri Ivanovich Nosenko locotenent-colonel KGB, a fost agent dublu în favoarea CIA din 1962 până în 1964; Vasili Nikitich Mitrokhin, maior, arhivist principal în cadrul Directoratului I al KGB, a defectat în Marea Britanie în 1991, având asupra sa documente secrete copiate din arhiva spionajului extern al Rusiei. VA URMA!           (Dragoş Ionescu)

Primele două părţi ale materialului sunt disponibile aici:

Înşelăciunea din spatele înşelăciunii – Revoluţia din 1989 (PARTEA I)

Înşelăciunea din spatele înşelăciunii – Revoluţia din 1989 (partea a II-a)

 

 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Vrabie scapă de condamnare… cel puțin până în martie. ”Dosarul păsărilor”, repus pe rol la termenul de pronunțare

Publicat

la data de

Scris de

Judecătoria Medgidia trebuia să se pronunțe astăzi, 26 ianuarie 2022, în dosarul penal în care primarul Valentin Vrabie a fost trimis în judecată pentru fals intelectual. În cursul deliberării, judecătorul fondului a apreciat însă că o anumită împrejurare nu a fost lămurită în cursul cercetării judecătorești. Din acest motiv, făcând aplicarea articolului 395 din Codul de Procedură Penală, magistratul a dispus repunerea cauzei pe rol și reluarea dezbaterilor, stabilind un nou termen pentru 23 martie 2022. 

Valentin Vrabie a fost trimis în judecată în anul 2020, pe baza unui rechizitoriu întocmit de Parchetul Curții de Apel Constanța. Unitatea de parchet îl acuză că a eliberat un certificat fiscal, atestând prin fals intelectual că o societate care activa pe raza localității ar fi fost la zi cu datoriile către Primărie. În realitate, societatea în cauză avea datorii către bugetul local al municipiului Medgidia. Cetificatul fiscal folosea acestei firme pentru vânzarea unui imobil. Potrivit unor surse extrajudiciare, primarul ar fi mers cu respectivul om de afaceri la funcționarii care aveau în competență emiterea certificatelor fiscale. Însă funcționarii ar fi refuzat emiterea documentului. În aceste condiții, însuși primarul din Medgidia ar fi emis un certificat fiscal, pe care l-a falsificat intelectual pentru a-și ajuta prietenul. Relevant în acest sens este faptul că Valentin Vrabie este singurul inculpat din dosar, nicio altă persoană nefiind acuzată de complicitate. 

Dosarul păsărilor

Dosarul penal al primarului Vrabie poate fi numit și ”dosarul păsărilor”, întrucât martorii cheie pe care se bazează acuzarea au fost protejați sub pseudonime avifaunistice. Aceștia au primit numele de cod – dacă ne putem exprima metaforic – Scațiu Tănase și Colibri Gheorghiță. Cumva, un procedeu metaforic și simbolistic a aplicat și parchetul care a instrumentat cauza, alegând pesudonime pentru martorii anti-Vrabie din categoria unor zburătoare. 

Scatiul este o pasăre mică, de 12 centimetri, din familia Sticleților. Aceasta are capul negru, penajul verde și partea inferioară galbenă.

Colibri este cea mai mică pasăre din lume, fiind supranumită și ”pasărea muscă”. Aceasta se hrănește de regulă cu polen. 

Pe de altă parte, Tănase Scatiu este numele unui roman celebru al scriitorului Duiliu Zamfirescu. Lucrarea este o continuare a operei ”Viața la țară”, făcând parte dintr-un serial epic denumit ”Istoria Comăneștenilor” sau ”Romanul Comăneștenilor”. 

Personajul principal, Tănase Sotirescu, poreclit Scatiu, se căsătorește, la țară, cu fiica unui boier bogat. Ulterior, ”ciocoiul” se mută la oraș, se implică în politică și reușește să prindă trei mandate de deputat, deși nu avea o orientare politică prea coerentă, migrând mereu la partidul puterii. Sactiu este un intrigant, un personaj malefic, dar mai ales un bădăran. El jignește pe toată lumea, iar pe slugile sale le bate în mod frecvent. Personajul își găsește sfârșitul, linșat de țăranii pe care îi asuprea. 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Un primar cu dosar penal face sondaj despre corupția din primăria sa

Publicat

la data de

Scris de

Primăria Medgdia a lansat un sondaj on-line pentru a afla părerea locuitorilor despre fenomenul corupției în localitate.

”Primăria municipiului Medgidia vă invită să completați chestionarul privitor la modul în care dumneavoastră, în calitate de cetățeni ai municipiului Medgidia, percepeți fenomenul corupției în urma interacțiunii cu angajații Primăriei Municipiului Medgidia și ai altor instituții din subordinea acesteia.” – se arată în anunțul publicat de autoritatea locală pe Facebook.

Chestionarea locuitorilor cu privire la fenomenul corupției din Primărie este o activitate de bază în cadrul unui proiect finanțat din fonduri europene prin Programul Operațional Capacitate Administrativă. Răspunsurile rămân anonime, iar informațiile colectate de Primărie vor servi, cel puțin declarativ, la îmbunătățirea serviciilor oferite publicului.

Fals intelectual

Valentin Vrabie este primar la Medgidia din anul 2016, după ce, anterior, a ocupat aceeași funcție, timp de mai multe mandate, la Primăria comunei Peștera. În luna iulie 2020, el a fost trimis în judecată, la instanța penală a Judecătoriei Medgidia, în baza unui rechizitoriu întocmit de Parchetul Curții de Apel Constanța. Primarul este acuzat de fals intelectual, în legătură cu emiterea unui certificat de atestare fiscală. Documentul emis de Vrabie atesta în fals că o societate comercială de pe raza localității nu ar fi înregistrat datorii la taxe și impozite. În realitate, firma în cauză, controlată de socrul fostului președinte al Consiliului Județean Constanța, figura cu debite restante față de bugetul local al municipiului Medgidia.

”Martori amenințați”

Momentul esențial din cursul procesului penal s-a consumat pe 17 noiembrie 2021, atunci când instanța a încuviințat audierea martorilor protejați sub pseudonimele Colibri și Scatiu. Prin aceeași Încheiere, judecătorul fondului a conferit celor doi calitatea de ”martori amenințați”, dispunând ca aceștia să fie audiați fără a fi prezenți în sală, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea și imaginea distorsionate. Cercetarea judecătorească a fost încheiată pe 12 ianuarie 2022. Pronunțarea sentinței penale a fost programată pentru 26 ianuarie 2022.

Funcționar cu nouă fapte penale recunoscute

În trecut, Primăria Medgidia a avut probleme de natură penală și cu Direcția Națională Anticorupție. În anul 2020, un funcționar public apropiat primarului Vrabie a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției cu procurorii DNA, recunoscând astfel nouă fapte de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată. În urma acordului, funcționarul s-a ales cu un avertisment.

Discriminare

În sfârșit, primarul din Medgidia a avut probleme și din partea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. El a fost reclamat pentru discriminare de două angajate concediate în mod abuziv. Consiliul a dat dreptate celor două angajate. Valentin Vrabie a contestat soluția în dosarul 390/36/2021 al Curții de Apel Constanța, în care se judecă în contradictoriu cu CNCD și cu persoanele fizice Alexandra Georgiana Moșescu și Oana Buzoianu. În acest dosar, a fost fixat un termen de judecată pentru 14 februarie 2022.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

O firmă cu dosar penal din siajul lui Flutur ar putea schimba țevile de termoficare din Constanța

Publicat

la data de

Scris de

O firmă din Bucovina, trimisă în judecată de procurorii DNA și despre care s-a spus că este protejată de PNL-istul Gheorghe Flutur, ar putea semna un contract de aproximativ 18 milioane de euro cu Primăria Constanța, condusă de liberalul Vergil Chițac. Flutur și Chițac fac parte din aceeași tabără care a decis alegerea lui Florin Cîțu în funcția de președinte al PNL.

Investiția Primăriei Constanța are ca obiect înlocuirea conductelor termice primare pe un traseu de 21,6 kilometri din zona bulevardelor Lăpușneanu și 1 Decembrie. Banii vin de la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, condus de prietenul lui Cîțu, Dan Vâlceanu (PNL). Contractul de finanțare dintre Minister și Primărie a fost semnat pe 7 ianuarie 2022. Însă administrația locală a lansat licitația pentru alegerea unui constructor încă din octombrie 2021, sub clauza suspensivă că poate anula procedura dacă nu primește fondurile (vezi AICI). Probabil și din acest motiv, în ”competiție” a fost depusă o singură ofertă (vezi AICI).

Potrivit datelor din portalul de achiziții publice (SICAP), oferta unică de participare la această licitație a fost depusă de un consorțiu de 4 firme din Botoșani, București, Brașov și Constanța.

Liderul asocierii este Elsaco Electronic SRL Botoșani, o firmă cu 257 de angajați, care a derulat afaceri de 170 de milioane de lei în 2020. Firma a fost înființată în anul 1994 de coordonatorul ei, Valeriu Iftime, și de alți trei colegi de facultate ai acestuia, de la Institutul Politehnic din Iași, Ovidiu Jitaru, Doru Popa și Petru Parfenov.

Imperiul Elsaco

Iftime este doctor inginer, președinte al Camerei de Comerț din Botoșani, dar și ”patron” al clubului de fotbal FC Botoșani care ocupă un excelent loc 3 în campionatul național.

În jurul Elsaco Electronic gravitează și alte firme create de acești băieți deștepți (fără nicio urmă de ironie) de la Botoșani. Împreună formează un veritabil imperiu de afaceri.

Imperiul Elsaco se ocupă de termoficare, rețele de apă și irigații, distribuie repartitoare de căldură, vinde softuri, telefoane, computere, montează diverse automatizări, rețele electrice sau sisteme de telegestiune pentru utilități. De asemenea, elaborează documentații (SF-uri, PT-uri, strategii), montează panouri fotovoltaice decontate prin programul guvernamental ”Casa Verde” și face demersuri pentru dezvoltarea unor parcuri eoliene în județele Botoșani și Galați. La nevoie, mai ridică, pe bani public, și câte un centru de sănătate. 

Clienții sunt de regulă autoritățile locale și instituțiile de stat din toate zonele țării. În Pandemie, grupul s-a adaptat ca să vândă scanere termice pentru aeroporturi sau tablete pentru elevii goniți, de către virus, din școli.

Concurență trucată și dosar penal pentru lucrări fictive

În 2017, două companii din grupul Elsaco împreună cu alți jucători importanți de pe piața repartitoarelor de căldură s-au aflat în centrul unei investigații efectuate de Consiliul Concurenței. Companiile anchetate împărțiseră țara în zone de influență sau, dacă vreți, în feude, stabilind totodată și tarifele percepute de la populație. Firmele din grupul Elsaco și-au recunoscut faptele și au scăpat cu amenzi de numai 2,2 milioane de lei. Decizia Consiliului Concurenței poate fi accesată AICI

La sfârșitul aceluiași an, Elsaco Electronic SRL Botoșani a fost trimisă în judecată, ca persoană juridică, de către procurorii DNA, sub acuzația de complicitate la abuz în serviciu și obținere de foloase necuvenite. Abuzul în sine a fost imputat companiei publice de termoficare din Botoșani (Modern Calor SA), care ar fi plătit către Elsaco trei facturi de peste un milion de lei, fără ca firma condusă de Valeriu Iftime să fi prestat acele lucrări.  Mai multe detalii AICI

Vărul cel mare

Cu aceasta ajungem și la legăturile dintre Elsaco și familia Flutur. Întreaga țară îl cunoaște pe Gheorghe Flutur, care a fost ministru al Agriculturii și mai ales al Pădurilor în guvernarea PNL-PDL. Flutur a avut trei mandate de senator, iar acum se află la al treilea mandat de președinte al Consiliului Județean Suceava. El este, totodată, prim-vicepreședinte al PNL, fiind ales la congresul care l-a făcut pe Cîțu președinte.   

Mai puțin cunoscut la nivel național este faptul că Gheorghe are un văr care a fost primar, tot PDL și PNL, la Botoșani, în perioadele 2004 – 2012 și 2016 -2020. Faptele penale evocate mai sus s-au petrecut în mandatului vărului Cătălin Flutur.

Consătenii

Și tot în mandatul vărului, tipul deștept de la Elsaco a devenit întâi președinte la FC Botoșani, apoi proprietar al acestui club de fotbal. Bineînțeles, clubul a primit finanțare de la Primăria Botoșani, de regulă câte un milion de lei pe an. La rândul ei, firma Elsaco a primit contracte în valoare de 120 de milioane de lei ca să modernizeze sistemul de termoficare al municipiului Botoșani – după cum se relatează în presa din regiunea Moldova.

Soția lui Valeriu Iftime și vărul Flutur sunt născuți, deopotrivă, în aceeași comună, Vârfu Câmpului. Comuna se află la 25 de kilometri de Botoșani și 24 de Suceava. Soții Iftime dețin aici pensiunea ”Moșia Cai de Poveste”, plus o exploatație agricolă și un conac boieresc. Și Cătălin Flutur a deținut până de curând un teren agricol la Vârfu Câmpului, însă a scăpat de el, după cum a consemnat, în 2020, în ultima declarație de avere depusă ca primar. 

Sponsor și propagandist

Jurnaliștii au relatat că, de-a lungul anilor, Elsaco a sponsorizat PDL și PNL. De asemenea, un tip care a fost viceprimar PNL și chiar președinte al PNL Botoșani activează de mai bine de opt ani în conducerea grupului Elsaco.

La alegerile locale din 2020, Valeriu Iftime a apărut într-un clip electoral pentru PNL (vezi AICI). El a îndemnat alegătorii să voteze candidatul liberal pentru funcția de primar al orașului Bucecea, care este situat la mijlocul distanței dintre Vârfu Câmpului și Botoșani. Ulterior, afaceristul a declarat că a sprijinit omul, nu partidul.

Legăturile cu Suceava vărului cel mare

În perioada 2008-2009, Elsaco s-a ocupat și de modernizarea a 40 de puncte termice din Suceava și a rețelei de distribuție aferentă. Cu această ocazie, Elsaco a dobândit și un cvasi-monopol al repartitoarelor de căldură, pe care le-a montat consumatorilor, ”beneficiind de un suport puternic din partea Primăriei”, după cum relatează presa din Suceava (vezi AICI).

Primarul localității (PDL-istul, acum liberal, Ion Lungu) era subordonat politic lui Gheorghe Flutur.

În 2015, același primar din Suceava a băgat în faliment compania de termoficare a orașului (care avea producția și distribuția la un loc). Producția a fost preluată de Bioenergy Suceava SA, în acționariatul căreia se aflau și tăietorii de păduri de la Schweighofer, dar și investitori români care au pus în funcțiune o centrală în cogenerare, pe biomasă (resturi vegetale rezultate, de regulă, din exploatarea pădurilor).

În același context, distribuția a fost delegată de Primărie către Thermonet SRL, o firmă abia înființată, în care Elsaco Electronic SRL Botoșani deținea 49% din părțile sociale.

Între timp, participațiile românești în cele două firme au fost vândute, întregul sistem (producție și distribuție) fiind deținut acum de firme din Austria. Ca o coincidență, în toate cele trei mandate de senator, Gheorghe Flutur a fost membru în grupul de prietenie România-Austria.

De asemenea, compania condusă de Ifteme și-a construit o pensiune turistică (El Quatro) în județul Suceava, la Voroneț, cu fonduri europene. Contractul de finanțare a fost semnat pe 9 iunie 2010 cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, condus atunci de PDL-ista Elena Udrea.

Zeci de milioane de euro, de la primării liberale

Relația dintre verii Flutur și afaceristul de la Elsaco ar putea fi ilustrată și de fotografia de mai jos:

Captură video. Sursa: Banulbotosanean.ro

În repetate rânduri, grupul Elsaco a transmis presei că nu există nicio legătură între licitațiile câștigate și vreo influență politică. De altfel, pe zona de termoficare, Elsaco a câștigat contracte de zeci de milioane de euro în localități liberale, precum Arad, Brașov, Cluj, Oradea sau Timișoara, însă totodată a executat lucrări și pentru fostele administrații PSD-iste din Iași, Focșani, Craiova și Constanța. La malul mării, firma din regiunea verilor Flutur a montat sisteme termice la blocurile pentru tineri construite de Radu Mazăre.

La licitația de acum, de la Constanța, Elsaco are drept parteneri firma bucureșteană Sicor SRL și firma constănțeană Fluid Development SRL (cea care a primit de la administrația Chițac lucrarea de înlocuire a conductelor termice primare de pe Ștefan cel Mare). O a patra firmă, Iovidia Com SRL Brașov, este subcontractor.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: