Connect with us

Exclusiv

Înşelăciunea din spatele înşelăciunii – Revoluţia din 1989 (partea a II-a)

Publicat

la

“Lenin a spus a spus odată că vesticii sunt gânditori profunzi, aşa că le vom da ceva la care să se gândească. Sovieticii au un plan măreţ. Vor să alimenteze strat după strat de dezinformare către lacomii Vest-ului pentru a-i face să creadă că ei câştigă Războiul Rece. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Am descoperit că mai mulţi lideri ai lumii lucrează sau depind de KGB: Harold Wilson prim-ministrul Angliei, Olof Palme prim-ministrul Suediei, Lester Pearson fost primi-ministru al Canadei. Toţi erau bunuri ale KGB-ului. Roger Hollis, conducătorul MI5, este de mult timp agent sovietic. Averell Harriman, fostul ambasador american în URSS şi ex-guvernator al New-York-ului, este agent sovietic din anii ’30. Cu toţii protejează şi slujesc strategia sovietică. Fac parte dintr-o schemă de dezinformare pentru a ne ispiti într-o poziţie confortabilă. Şi, dintr-o dată, credem că suntem pe punctul de a câştiga Războiul Rece. Domnilor nici nu vă daţi seama dar sunteţi înconjuraţi de o mulţime de înşelăciuni.” – JAMES JESUS ANGLETON.

james-jesus-angleton-seful-contraspionajului-cia

James Jesus Angleton, şeful contraspionajului CIA

 

KGB şi Inelul Spionilor de la Cambridge

În pregătirea Războiului Rece, printr-un joc ce avea să fie descifrat zeci de ani mai târziu, cu multă dibăcie, agenţia de securitate a Uniunii Sovietice reuşise să-şi construiască o reţea de spionaj şi influenţă la vârfurile serviciilor secrete Occidentale.

Pentru a înţelege amplitudinea fenomenului ne stă la dispoziţie moştenirea lăsată de James Jesus Angleton, şeful biroului de contrainformaţii al CIA în perioada 1954-1975. Supranumit în cadrul agenţie americane „Mama”, considerat de apropiaţi „arhitectul contraspionajului american”, Angleton rămâne probabil cel mai mare specialist în confruntarea cu serviciile secrete sovietice. El este omul care timp de 20 de ani a încercat să identifice “cârtiţele ruseşti” din interiorul CIA şi MI6, din 1947, de la debutul Războiului Rece, şi până în 1975 atunci când a fost obligat să se retragă fiind acuzat că anchetele sale „dăunează agenţiei.” Cert este că, din pricina investigaţiilor realizate de “Mama” mulţi ofiţeri americani şi britanici şi-au încheiat brusc cariera fiind suspectaţi de legături cu sovieticii.

Una dintre loviturile sale de referinţă i-a reușit în 1953 prin demascarea lui Kim Philby, reprezentantul serviciilor secrete britanice la Washington (1949-1951), dovedit ca agent al KGB-ului. Vă puteţi imagina cum naiba reuşiseră ruşii să-şi aşeze un spion la masa şefului contraspionajului american? Ei bine, Angleton a suportat cu greu această înfrângere mai ales că Philby făcea parte din cercul său de apropiaţi. Acest dosar a avut însă ramificaţii neaşteptate după ce în scurt timp s-a aflat că defectorul Philby făcea parte dintr-o vastă reţea de spionaj controlată de ruşi pe teritoriul Americii denumită “Cambridge Spy Ring” (Inelul Spionilor de la Cambridge).

Trebuie să speli blana ursului fără s-o uzi…

Ţesută cu mare migală, supranumită “Cambridge Five”, această reţea este dovadă incontestabilă a abilităţii serviciilor secrete ruse de penetrare în medii extrem de sensibile, mai ales prin factor uman. Cei cinci membri marcanţi ai reţelei fuseseră rectrutaţi de sovietici încă din anii studenţiei şi mai apoi propulsaţi în funcţii cheie la vârful serviciilor de spionaj americane şi britanice: Kim Philby – agent dublu, a lucrat pentru serviciile ruse în timp ce ocupa importanta funcţie de şef al contraspionajului englez (MI6) la Washington, Donald Duart Maclean – agent dublu, în timp ce ocupa poziţia de ofiţer în cadrul Foreign Office a spionat în favoarea rușilor (1938 – 1951), Guy Burgess – agent dublu, în timp ce servea ca ofiţer de informaţii în cadrul Foreign Office a spionat în favoarea ruşilor (1944 – 1951),  Anthony Blunt – agent sovietic, profesor de Istoria Artelor la University of London, apropiat al MI6, a lucrat pentru KGB (1933-1964), John Cairncross – agent dublu, a lucrat ca ofiţer de informaţii în cadrul Foreign Office perioadă în care, conform depoziţiei defectorului rus Oleg Gordievsky, a spionat în favoarea KGB (1941 – 1952).

inelul-spionilor-de-la-cambridge

Nu s-a aflat nici până azi câţi membri a avut acest „inel” dar cer este că ruşilor le-a servit de minune. În momentul în care unul dintre agenţi urma să fie descoperit de americani, ruşii aruncau o nouă piesă în joc, şi tot aşa, până când Angleton s-a declarat pierdut:“Nu mi-am imaginat vreodată că cel mai bun prieten al meu poate fi agent dublu. Am fost înşelat de artificiile sale şi eleganţa sa. Înainte ca el să mă trădeze am ştiut mereu în ce punct mă aflu dar ulterior m-am pierdut, cu toţii ne-am pierdut.”

În 2016 un nou “inel” se conturează la Londra în “centrul pământului”

Aţi spune probabil că sunt povești prea vechi, istorii de mult apuse. Lucrurile nu sunt însă chiar atât de simple. În urmă cu doar câteva zile, comunitatea internaţională de informaţii şi-a amintit brusc de celebrul „inel al spionilor de la Cambridge.”

Într-un material publicat pe 16 Decembrie 2016 de prestigiosul cotidian britanic „The Telegraph” se anunţa că mai mulţi de experţi în probleme de securitate au renunţat pe neaşteptate să mai susţină cursurile deja programate în cadrul „Cambridge Intelligence Seminar” (un forum academic al spionajului vestic) din cauza unor suspiciuni legate de sursele de finanţare ale acestui program universitar. Printre demisionari se numără fostul şef al MI6, Sir Richard Dearlove, Stefan Halper fost consilier la Casa Albă şi istoricul Peter Martland. Ziariştii britanici susţin că decizia celor trei de a demisiona a venit pe fondul temerilor că în spatele „Cambridge Intelligence Seminar” se află surse de finanţare dirijate de Moscova prin intremediul unei reviste. Stefan Halper chiar a declarant că decizia sa de a demisiona a fost determinată de “influenţe ruseşti inacceptabile” asupra grupului de la „Cambridge Intelligence Seminar” (CIS).

Acest forum a fost înfiinţat de istoricul oficial al MI5 profesorul Christopher Andrew. Seminariile au loc în zilele de vineri la Colegiul „Corpus Christi” din cadrul Universităţii Cambridge şi participă nume sonore din lumea spionajului, inclusiv Mike Flynn, alegerea lui Donald Trump pentru postul de consilier de securitate națională al Americii.

Oleg Gordievsky, omul care a condus biroul KGB din Londra şi a fost un agent dublu din 1974 în 1985  pentru serviciile de informaţii britanice, a declarat că ruşii vizează în mod special „industriile creative” din marile oraşe precum Londra: “Este posibil că ruşii să fi ţintit acest grup de la Cambridge Intelligence Seminar dar nu este totuşi foarte important. Cambridge este doar un punct mic dar centrul pământului este Londra şi există cel puţin 40 de ofiţeri, inclusiv 25 de la KGB care operează în Londra. Nu beneficiază de bugete foarte mari şi din acest motiv vor viza industriile creative [aşa cum este presa] pentru a se infiltra.”

spionul-kgb-oleg-gordievsky-alaturi-de-ronald-reagan-presedintele-sua

Spionul KGB Oleg Gordievsky alaturi de Ronald Reagan, preşedintele SUA

Şi totuşi au existat avertizări cu privire la activităţile ruseşti pe teritoriul Regatului Unit. La începutul lunii Decembrie 2016 surse guvernamentale britanice au recunoscut că Rusia duce o campanie de propagandă în cadrul unui război neconvenţional, cu spionaj fals, dezinformare, atacuri cibernetice şi ştiri false menite probabil să izoleze Marea Britanie de celelalte puteri europene.

Moştenirea lui Angleton şi “Teoria înmulţirii orhideelor”

Pe lângă cei enumeraţi anterior există multe alte nume sonore ale spionajului englez, american şi cel francez legate de reţeaua “Cambridge Spy Ring” care a zdruncinat din temeli tabăra anti-comunistă la începutul Războiului Rece. Considerat de critici un paranoic, Jim Angleton a ieşit la pensie în 1975 obsedat de ideea că sovieticii au infiltrat şi controlează într-o proporţie considerabilă cele mai importante agenţii de securitate ale Blocului Occidental. El este cel care a afirmat că antagonismul dintre Rusia şi China din anii ’60 a fost doar un şiretlic pus la cale de cele două mari puteri comuniste, şi că KGB-ul prin oameni infiltraţi s-a aflat în spatele atacului din 1963 asupra preşedintelui John Kennedy.

Vorbind despre contraspionaj “Mama” explica metaforic că acestă ramură din intelligence se aseamănă cu orhideele:“Supravieţuieşte mereu cea mai înşelătoare Orhidee şi nu cea mai adaptată.”

Omul care i-a întârit optica lui Angleton cu privire la modul de acţiune al ruşilor a fost defectorul Anatoliy Golitsyn. Maior KGB în Directoratul 2 (atunci cea mai secretă unitate a KGB-ului) Golitsyn a defectat în America în 1962 prin Finlanda. Din discuţiile purtate cu acesta, Angleton înţelege cum KGB-ul punea în scenă un fel de partidă de şah pentru dominaţia lumii, aruncând în braţele serviciilor occidentale şi americane tot felul de falşi defectori, fenomen numit de Angleton „efectul oglinzilor” sau “înşelăciunea din spatele înşelăciunilor”.

Asasinarea lui Kennedy în plin Război Rece

Afirmaţia fostului şef al contraspionajului american care susţine că în spatele asasinării lui Kennedy s-au aflat serviciile sovietice obligă la o următoarea paranteză: Dosarul J.F.Kennedy rămâne în continuare un mare mister. Principalul suspect, Lee Harvey Oswald, lucrase în cadrul Marinei Americane la o unitate de radare din Japonia care se ocupa cu supravegherea zborurilor secrete ale avioanelor de spionaj U-2. La începutul lunii Septembrie 1959 tânărul Oswald părăseşte America la bordul unei nave de pasageri până în Europa de unde trece prin Finlanda în Uniunea Sovietică. Se stabileşte la Moscova şi le solicită rușilor cetăţenie. Anunţă totodată că va pune la dispoziţie serviciilor secrete ruse informaţii cu privire la unităţile Radar ale Americii. Aparent sovieticii n-au fost interesaţi de acest “defector”, Oswald fiind angajat la o fabrică de aparate radio din Minsk unde a lucrat până în primăvara lui 1962. Revine în ’62 în Statele Unite gata căsătorit cu o rusoaică, Marina, şi se stabilesc la Dallas.

presedintele-sua-john-kennedy-si-allen-welsh-dulles-directorul-cia

Preşedintele SUA John Kkennedy şi Allen Welsh Dulles – directorul CIA

În toată această perioadă dosarele despre activitatea lui Lee Harvey Oswald au fost ţinute în zona de contraspionaj a Agenţiei Centrale de Informaţii, mai exact la unitate care se ocupa atunci de “vânătoarea de cârtiţe” aflată sub conducerea lui Angleton. Cu toate acestea, cei de la CIA n-au fost foarte interesaţi să discute cu Oswald după revenirea din Rusia, în schimb a fost interogat de mai multe ori de FBI fără ca ancheta să ajungă la rezultate notabile.

La câteva ore după ce președintele John Kennedy a fost împuşcat, pe 22 Noiembrie 1963, Oswald este arestat iar la 2 zile diferenţă devine chiar el victima unui asasinat fiind împuşcat mortal în faţa camerelor de luat vederi de către Jack Leon Ruby – individ legat de mafia din Chicago.

extras-din-dosarul-lui-lee-harvey-oswald

Extras din Dosarul lui Lee Harvey Oswald

 

Realitatea este că Oswald lucra la momentul respectiv în clădirea din care s-a tras cel puţin un foc de armă asupra lui Kennedy, aşa cum a stabilit ulterior Comisia Warren însărcinată cu elucidarea evenimentelor care au dus la moarte preşedintelui Americii. Chiar dacă nu avem dovezi certe asupra vinovăţiei lui Oswald, personal mă voi întreba mereu cum a fost posibil ca tocmai un personaj cu aşa istorie în spate să fie prezent la momentul “potrivit” în clădirea din care s-a deschis focul?

Au trecut 54 de ani de atunci dar Lee Harvey Oswald rămâne încă singurul suspect. Era un tânăr de 24 de ani, cu legături palpabile în Rusia bolşevică dar şi-n Cuba lui Fidel Castro. Îmi este limpede că s-a dorit moartea preşedintelui iar făptașul s-a gândit s-o pună pe seama comuniştilor, subiect la mare modă în America în perioada respectivă. Puse în faţa unei situaţii fără ieşire, cele două mari servicii de informaţii americane CIA și FBI au susţinut că Oswald a acţionat singur…

Reaţeaua cubaneză

La începutul ascensiunii sale, Fidel Castro cunoscutul lider de la Havana nu făcea parte din sfera de influenţă a ruşilor. După preluarea puterii în Cuba, Fidel declara că doctrina sa nu este “nici Marxistă şi nici comunistă, ci o democraţie reprezentativă şi justiţie socială.” Cu toate acestea, în primii ani de după “Revoluţia Cubaneză” serviciile secrete cehoslovace şi-au oferit sprijinul şi expertiza în formarea noilor servicii de securitate cubaneze, în spatele cehilor aflându-se oamenii NKVD-ului rusesc. Aşa s-a ajuns ca la începutul anilor ’60 serviciul de informaţii cubanez “Dirección General de Inteligencia” (DGI) să fie controlat în totalitate de sovietici iar Fidel Castro devenise un apropiat al Moscovei. Directoratul 11 din KGB era structura de coordonare a DGI-ului, acelaşi departament care avea în „grijă” şi serviciile din Cehoslovacia şi Polonia.

DGI-ul cubanez era structurat în 7 departamente, subdivizate în secţii pe zone geografice. Cea mai mare secţie era dedicată Statelor Unite prin intermediul căreia erau controlate operaţiunile din America de Nord şi includea Naţiunile Unite, posturile diplomatice ale cubanezilor şi grupările radicale. Rusia descoperise practic la Havana un front operaţional foarte fertil şi utiliza Direcţia Generală de Informaţii cubaneză pentru lansarea reţelelor sovietice de spionaj şi sabotaj în toată America de Nord.

vanceremos-brigade

Vanceremos Brigade

 

Aşa se face că,  prin intermediul Misiunii Cubaneze la Naţiunile Unite cu sediul în New York şi a consulatului cobanez din Montreal, agenţii “Dirección General de Inteligencia” au demarat la începutul anilor ‘60 structurarea unor reţele clandestine pe teritoriul SUA şi Canadei. Prin intermediul organizaţiei Venceremos Brigade serviciile secrete cubaneze au recrutat tineri americani, care după un stagiu de pregătire la Havana erau trimişi înapoi în Statele Unite pentru a servi interesele strategice ale ruşilor.

Au fost lansate astfel pe teritoriul Americii protestele împotriva războiului din Vietnam marcate de manifestări violente şi confruntări cu forţele de ordine. Organizaţiile de activişti care luptau chipurile pentru retragerea trupelor americane din Vietnam erau întreţinute de serviciile sovietice sub steag străin prin reţeaua cubanezo-americană. Alte exemple similare sunt demonstraţiile separatiştilor francezi membri ai organizaţiei Frontul pentru Eliberarea Quebecului (Quebec Liberation Front sau FLQ) şi acţiunile de natură teroristă organizate de Black Liberation Army.

România inamic al Tratatului de la Varşovia

În acest context foarte fierbinte, Nicolae Ceauşescu găsește oportun să se îndepărteze de politica Moscovei cu sprijinul puterilor occidentale şi-n mod special al Americii şi Regatului Unit. Aşa cum susţine şi reputatul istoricul Mihai Retegat „în relaţiile internaţioale ale unui stat, în primul val al acţiunilor se află serviciile secrete” iar Securitatea română avea deschise cel puţin trei fronturi… VA URMA

 

 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Mascaradă la Hârșova. Viceprimărița și-a dat demisia pentru a fi aleasă din nou, un pic mai legal decât data trecută

Publicat

la data de

Scris de

Primarul din Hârșova și consilierii locali din anturajul său au pus ieri în scenă o veritabilă mascaradă politică. La inițiativa lui Viorel Ionescu, aleșii locali au fost convocați în ședință extraordinară pentru a alege un nou viceprimar, după ce ocupanta postului, Dumitra Stan, și-a dat demisia din această funcție. În mod bizar, Dumitra Stan a fost propusă din nou, a acceptat propunerea și a fost votată pentru a exercita funcția de viceprimar, pe care abia o părăsise prin demisie. Deși totul pare o mare caterincă, în realitate vorbim de aspecte grave și de un război juridic în care s-au pronunțat hotărâri judecătorești. Or, din acest punct de vedere, era necesar ca viceprimărița să fie realeasă, un pic mai legal decât data trecută. Legal până la capăt tot nu a fost acest proces, după cum vom explica mai jos. Și nici moral, deoarece vorbim și de trădarea unor PSD-iști care au votat în beneficiul puterii! 

Primul viceprimar, cu biroul la cimitir

Ceea ce se întâmplă acum la Hârșova izvorăște cumva din ultimul proces electoral. Primarul localității, Viorel Ionescu, a fost racolat anul trecut de PNL, după un mandat în fruntea orașului din partea ALDE. El a reușit să câștige un nou mandat de primar, însă nu și majoritatea în Consiliul Local. PSD a scos cel mai bun scor la alegerile pentru Consiliu, obținând 8 mandate. Deși PNL a obținut mai puține voturi, la redistribuire a primit tot 8 mandate. În Consiliu a mai intrat și partidul Pro România cu un consilier.

Pe 2 noiembrie 2020, primarul a convocat Consiliul Local în vederea alegerii viceprimarului. Propunerea sa a fost Dumitra Stan de la PNL – ”o persoană în care am încredere și alături de care am făcut echipă și în mandatul trecut. Cred, în continuare, că Hârșova are nevoie de liniște și de o echipă care să asigure continuitate. Este posibilă, însă, și constituirea unei majorități care să impună un viceprimar al opoziției, dar care nu va avea atribuții și care va încasa o indemnizație degeaba, doar pentru a fi împotriva primarului.”. Declarația primarului a fost citată de site-ul www.harsova.ro. 

La ședință, așa cum anticipase primarul, s-a format o majoritate PSD – Pro România, iar reprezentantul acesteia, Emil Paraschiv, a fost ales viceprimar. La scurt timp, Ionescu și-a pus amenințarea în practică. Astfel, viceprimarul ales a primit un birou la cimitirul din localitate și atribuții spre ZERO (să se ocupe de utilajele Primăriei). A fost nevoie ca majoritatea de 9 consilieri să voteze o hotărâre expresă ca Paraschiv să fie lăsat să lucreze în biroul din Primărie. Însă această decizie n-a ajutat prea mult. 

Una din postările lui Emil Paraschiv, din perioada în care a fost viceprimar

Prefectul se implică, iar consilierii aleg ILEGAL un nou viceprimar

Pe 19 noiembrie 2020, Instituția Prefectului a atacat în contencios administrativ hotărârea locală prin care Paraschiv fusese ales viceprimar. Iar după lege, HCL-ul s-a suspendat de drept. Profitând de această situație, pe 8 decembrie 2020, primarul Ionescu a întocmit un proiect de hotărâre pentru alegerea unui nou viceprimar. Documentația a fost trimsă spre avizare comisiei juridice a Consiliului Local. Însă comisia a considerat că nu există toate informațiile necesare, motiv pentru care a amânat discutarea și avizarea proiectului.

Potrivit legii, niciun proiect de hotărâre nu poate ajunge la vot, în plenul Consiliului Local, fără avizul comisiei de specialitate. Cu toate acestea, proiectul neavizat a fost supus la vot, în ședința de Consiliu din 18 decembrie 2020. În acest fel s-a desfășurat procedura de alegere a unui nou viceprimar, iar Dumitra Stan de la PNL a fost aleasă în funcție cu cele 8 voturi liberale și cu încă un vot provenit din tabăra PSD. Secretarul general al orașului a opiniat că hotărârea nu este legală și a refuzat să o semneze. 

Trădătorul

La scurt timp după ședință, PSD Constanța a decis să-l excludă din partid pe consilierul Marian Paștea, care votase la vedere diverse proiecte ale primarului, de unde și suspiciunea că își exercitase votul secret de la alegerea viceprimarului pe aceeași linie. Prefectul a luat act de excluderea lui Paștea și a întocmit un ordin de încetare a mandatului. Însă la scurt timp, probabil pe fondul unor obligații politice, și-a revocat propriul ordin, lăsându-l pe trădător în funcție, ca să voteze contrar voinței electoratului. 

”Trădătorul”, primarul narcisist și prefectul

Au urmat două procese de contencios administrativ.

Acțiunea Prefectului, admisă de instanță

În primul rând, vorbim de procesul inițiat de Prefect contra Consiliului Local, la care ne-am referit mai sus. Pe 8 aprilie 2021, acțiunea Prefectului a fost admisă, pe fond, de Tribunalul Constanța. Apărările Consiliului Local au fost respinse ca neîntemeiate și la fel intervenția accesorie în favoarea Consiliului Local depusă de Emil Paraschiv. Mai apoi, pe 8 septembrie 2021, Curtea de Apel Constanța a anulat recursul formulat de Consiliul Local Hârșova, deoarece acesta era semnat – ATENȚIE!!! – de persoane care nu aveau calitatea să reprezinte această autoritate (practic, recursul a fost semnat de niște consilieri locali, după ce majoritatea din jurul primarului a refuzat să ducă procesul mai departe). Ca urmare, recursul intervenientului Paraschiv a fost la rândul său respins, ca neavenit, iar criticile sale nici nu au mai fost examinate. 

Tribunalul apreciază că alegerea Dumitrei Stan a fost ilegală

În al doilea rând, vorbim de procesul prin care Emil Paraschiv a atacat hotărârea de Consiliu Local 140 din 18 decembrie 2020, prin care Dumitra Stan a fost aleasă în funcția de viceprimar. Reprezentându-se pe sine în acest nou proces, nefiind așadar un simplu intervenient în favoarea altei persoane, Paraschiv a reușit să se facă auzit. Iar pe 12 iulie 2021, Tribunalul Constanța i-a dat câștig de cauză, anulând HCL-ul din decembrie 2020 prin care fusese aleasă Dumitra Stan. Instanța a evidențiat 3 vicii ale HCL-ului din decembrie: 1 – lipsa avizului comisiei juridice, 2 – încălcarea procedurii legale pentru situațiile în care secretarul general refuză semnarea hotărârii (așa cum a fost cazul) și 3 – faptul că postul de viceprimar nu era vacant, întrucât acțiunea Prefectului de a ataca alegerea lui Paraschiv conducea de drept doar la suspendarea temporară a HCL-ului, nu la apariția condițiilor pentru alegerea altei persoane. 

Extrase din Sentința Civilă 1317, prin care a fost anulată HCL 140/18.12.2020 privind alegerea Dumitrei Stan în funcția de viceprimar

Mascarada

Pe 6 august 2021, primarul din Hârșova, ca reprezentant al Consiliului Local, a declarat recurs. Șansele sale de a răsturna argumentele instanței de fond nu sunt prea mari, în contextul în care acestea sunt clare și surprind esența cazului. Cel mai probabil, cântărind aceste șanse, Viorel Ionescu a luat decizia să organizeze mascarada realegerii viceprimăriței, după cum spuneam: un pic mai legal decât data trecută. Mai legal a fost faptul că, de data aceasta, postul de viceprimar a fost vacantat, după ce HCL-ul pentru alegerea lui Paraschiv a fost anulat definitiv, pe 8 septembrie 2021 de instanța de contencios administrativ. Nu întâmplător, chiar la două zile distanță, pe 10 septembrie, viceprimărița a înregistrat documentul prin care își anunța demisia din funcție începând cu 14 septembrie.

În cele câteva zile, proiectul de hotărâre pentru alegerea unui nou viceprimar a fost înaintat comisiilor de specialitate. Comisia juridică nu a emis aviz. Însă proiectul a fost avizat de comisia socială, ceea ce ar putea fi un pic mai legal dacă punem în balanță situația total ilegală fără aviz, pe de o parte, cu situația existenței unui aviz, chiar dacă de la o comisie nepotrivită, pe de altă parte. În sfârșit, rămâne de văzut ce va avea de spus secretarul general, dar nu credem să fie emoții în această privința pentru primar și pentru majoritatea sa, câștigată la vot sau cumpărată.

Ca să fie clar, la mascarada alegerii unui nou viceprimar în persoana vechiului viceprimar au participat cei 8 consilieri PNL și încă doi de la PSD. Un vot din cele 10 a fost anulat, astfel că viceprimărița a fost realeasă cu 9 voturi pentru. Cel puțin un vot a fost de la PSD. Iar pe viitor, la cum se prefigurează colaborarea lui Florin Cîțu cu PSD-iștii, nu ne-ar mira să vedem o unanimitate tăcută și dispusă să voteze orice în spatele primarului Viorel. 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Cine ”coafează” parcurile din Agigea: o firmă fără angajați, fără cifră de afaceri… dar cu relații în Golf

Publicat

la data de

Scris de

O firmă înființată pentru producția de hârtie igienică, a cărei singură ispravă de până acum a fost aceea de a-și completa obiectul de activitate cu prestații de coafură și înfrumusețare, a ajuns să toarne alei de beton și să amenajeze locuri de joacă în Agigea.  

N-au trecut decât trei săptămâni de când primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, posta pe contul său de Facebook o filmare, prin care se lăuda că a început să amenajeze parcul Mihai Eminescu din localitate cu alei de beton, un loc de joacă pentru copii și o platformă cu echipamente de fitness. La acel moment, am semnalat că la parcul băgat în modernizare nu exista o amenajare de șantier și nici banalul, dar obligatoriul, panou informativ cu titlul investiției, numărul autorizației de construire și prestatorul lucrărilor.

La câteva zile distanță, autorul rândurilor de față a filmat în parcul Mihai Eminescu, la o acțiune de dezinsecție organizată de consilierul local Gabriel Ciobanu (viceprimar ales, dar nerecunoscut și neacceptat în Primărie de ”jupânul” Maricel). Cu acea ocazie, am dat nas în nas cu echipa de constructori. Un bărbat, trecut ușor de 40 de ani, ne-a interzis să îl filmăm (vezi AICI). Totuși, la insistențele lui Gabriel Ciobanu, acesta a precizat că reprezintă firma Lux R.I.M. SRL, care fusese contractată de Primărie. Dacă nu ar fi fost întâmplarea de mai sus, raporturile dintre Primăria Agigea și această firmă s-ar fi consumat într-o discreție totală.

O firmă concepută pentru producția de hârtie igienică

În realitate, așa cum rezultă din documentarea noastră, firma în cauză se numește Lux R.I.M. Soft SRL. Aceasta a fost înființată în anul 2015 de Marius Ghiță (cel care ne întâmpinase pe ”șantier”). Sediul social al firmei se află în satul Movilița din comuna Topraisar. Potrivit anunțului publicat la înființare în Monitorul Oficial al României, firma are ca activitate principală fabricarea produselor de uz gospodăresc și sanitar, din hârtie sau carton. Este vorba de codul CAEN 1722, care se referă – potrivit site-ului caen.ro – la fabricarea de: hârtie igienică, șervețele pentru curățarea tenului, batiste, prosoape, șervețele de masă, prosoape și tampoane igienice, scutece pentru adulți și copii, pahare, farfurii și tăvi.

Tot din Monitorul Oficial al României aflăm că, pe 5 noiembrie 2018, Marius Ghiță a decis să extindă activitatea firmei cu un  cod pentru coafură și alte activități de înfrumusețare.

Activitate ZERO, experiență ZERO

Până pe 31 decembrie 2020, Lux RIM Soft SRL n-a apucat să fabrice niciun sul de hârtie igienică și nici să coafeze pe nimeni. Ca dovadă, Marius Ghiță a depus declarații de inactivitate pe proprie răspundere la organul fiscal, după cum atestă portalul Confidas.Ro și site-ul Ministerului de Finanțe.

Așadar, la începutul acestui an, firma avea zero angajați, zero venituri, zero activități și zero competență. Ca urmare, nimic, dar absolut nimic, nu o recomanda pentru a fi contractată de Primăria Agigea în vederea efectuării unor lucrări de construcții. Cu toate acestea, societatea a fost aleasă de primarul localității, pe baza unor relații de gașcă, după cum vom demonstra în cele ce urmează. Vorbim mai jos de relații care se degajă din activitatea unor persoane în rețeaua Facebook (rețea definită drept spațiu public de instanțele de judecată din România).

Prietenia virtuală cu fratele și cumnata primarului

În primul rând, trebuie să spunem că Marius Ghiță nu are un cont de facebook, însă soția sa deține două. Un cont al soției sale prezintă activitatea ei profesională, de specialist în tehnici și terapii de înfrumusețare, precum volumizarea buzelor cu hyaluron pen, epilare definitivă cu laser dioda, tratamente faciale cu oxigen hiperbaric etc. Soția lui Marius Ghiță nu ascunde prietenia, cel puțin virtuală, cu fratele și cumnata primarului din Agigea.

În poze, la Golful Pescarilor

Mai multe fotografii publicate pe Facebook îi înfățișează pe soții Ghiță la restaurantul Golful Pescarilor din Agigea.

Vorbim de un restaurant deținut de Ionuț Cătălin Nuțoaia Cîrjaliu (50%), Petre Daniel Popa (25%) și Mihai Cristian Lupoiu (25%). Primul dintre aceștia este chiar ginerele primarului din Agigea. De asemenea, Petre Daniel Popa, pe scurt Dan Popa, este prietenul intim al lui Maricel Cîrjaliu și ctitor, alături de edil, al bisericii de lemn de pe malul lacului Agigea.

Primarul din Agigea a fost trimis în judecată anul trecut pentru fapte de corupție cu privire la includerea abuzivă a terenurilor din zona Golful Pescarilor în domeniul privat al localității. După inventarierea frauduloasă a terenurilor, edilul a vândut un lot important, în anul 2014, la un preț subevaluat, către firma care deține restaurantul Golful Pescarilor. La acel moment, societatea era deținută 100% de Dumitru Stanciu, finul lui Bogdan Cîrjaliu. Stanciu le-a declarat procurorilor DNA că a plătit terenul cu bani împrumutați de la nașul său. La scurt timp de la achiziția terenului de pe malul mării la preț de garsonieră, Stanciu a cedat 50% din firmă către afaceriștii constănțeani Popa și Lupoiu. În noua structură, firma a ridicat restaurantul din Golf și a ajuns să deruleze afaceri de peste un milion de euro pe an. 

În 2018, în afacerea Golful Pescarilor a fost cooptat și Ionuț Cătălin Nuțoaia Cîrjaliu, ginerele lui Maricel Cîrjaliu, care a primit 20 de procente din afacerea de milioane de euro cu un aport simbolic de 200 de lei. Concomitent, Dumitru Stanciu, finul lui Bogdan Cîrjaliu, și-a redus participația la 30%, refuzând practic să aducă un aport în numerar de 200 de lei care i-ar fi asigurat în continuare 50% din firmă. E limpede că la mijloc a fost un aranjament dubios, de transfer al bunului de la interpus către beneficiarul dinainte știut, în speță primarul din Agigea. 

O vreme, firma a funcționat cu următorii asociați: Dumitru Stanciu – 30%, Dan Popa – 25%, Mihai Lupoiu – 25% și Ionuț Nuțoaia Cîrjaliu – 20%. Pe 18 decembrie 2020, Stanciu și-a cesionat și celelalte 30 de procente din firmă către ginerele primarului. De data aceasta, cesiunea s-a făcut cu bani, Nuțoaia Cîrjaliu achitând 50.000 de euro în schimbul părților sociale. Schimbarea structurii a fost publicată în Monitorul Oficial pe 15 aprilie 2021, dată de la care familia primarului deține oficial jumătate din acest restaurant cu o poveste penală în spate.  

Prietenii soților Ghiță s-au tras în sanie cu Maricel

În fotografiile de la Golf, soții Ghiță apar în anturajul unui antreprenor local specializat în montarea de pergole retractabile, precum și a soției acestuia. Vorbim de o prietenie veche, de familie, care nu s-a consumat doar la restaurantul primarului, ci și în concedii prin țară și străinătate. Mai departe, prietenii intimi ai soților Ghiță apar în fotografii alături de Dan Popa și Mihai Lupoiu de la Golful Pescarilor. Și legăturile nu se opresc aici. Prietenii soților Ghiță au petrecut începutul de an 2020 în Bucovina, alături de primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, și de alte persoane. O fotografie de atunci, înfățișându-l pe Maricel într-o sanie trasă de un cal, a ajuns pe Facebook, pe contul unei persoane din acest grup.

Există numeroase alte detalii care atestă apartenența soților Ghiță la un grup social mai larg, grup din care face parte și primarul din Agigea. Nu intrăm în aceste detalii, pentru a nu afecta mai mult decât este necesar aspecte care țin de viața privată. În orice caz, datele prezentate sunt suficiente pentru a susține că firma lui Marius Ghiță, Lux RIM Soft SRL, cu activitate ZERO și CAEN-uri de frumusețe corporală și producție de hârtie igienică, a fost aleasă de Primăria Agigea pe criterii de gașcă.

Cel mai probabil, aceste relații de grup au contat în privința atribuirii lucrărilor de modernizare a parcurilor din Agigea către societatea din Movilița care, repetăm, avea zero angajați, zero activitate, zero cifră de afaceri și zero competență, necalificându-se pentru astfel de lucrări. Dar nu ne surprinde. Așa merg lucrurile la Agigea, nu după lege, ci după diverse cumetrii și favoritisme.

Citește și:

Exclusiv. Cîrjaliu sifonează fondurile europene de pescuit spre gașca de la Golful Pescarilor

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Constanța Altfel și-a mai luat o palmă. PUZ-ul Lăpușneanu, păstrat aproape intact de instanță

Publicat

la data de

Scris de

La sfârșitul săptămânii trecute, Tribunalul Constanța a anulat parțial PUZ-ul bulevardului Alexandru Lăpușneanu, la cererea Instituției Prefectului. PUZ-ul fusese aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Constanța nr. 102/30.04.2015. Hotărârea locală a fost anulată doar în privința Coeficientului de Utilizare a Terenului (CUT) aprobat de consilierii locali pentru un amplasament aflat în proprietatea companiei Cambela Prod. Toate celelalte reglementări ale PUZ-ului au rămas în vigoare. Hotărârea nu este definitivă și poate fi atacată cu recurs.

Un interes aparte cu privire la anularea PUZ-ului Lăpușneanu a fost manifestat de Asociația Constanța Altfel, fondată de actualii conducători ai Primăriei, Vergil Chițac și Felicia Ovanesian. La inițiativa acestora, în anul 2019, ONG-ul a atacat în mod direct PUZ-ul la instanța de judecată. Ei urmăreau blocarea, nu doar a investiției Cambela Prod, care a rămas la stadiul unei gropi în pământ, ci și a altor proiecte aflate atunci aproape de finalizare. Este vorba în primul rând de blocul Comprest Util de pe Lăpușneanu, care a atras furia fondatorilor Altfel.

În paralel, PUZ-ul a mai fost atacat de Instituția Prefectului și de o altă asociație nonguvernamentală. Iar toate aceste demersuri au fost conexate într-un singur proces, împotriva unui singur pârât, Consiliul Local Municipal. Beneficiarii PUZ-ului au depus cereri de intervenție accesorie.

Pe parcursul judecății de la Constanța, a avut loc o schimbare de paradigmă la nivelul Justiției naționale. Astfel, anul trecut a fost admis un Recurs în Interesul Legii, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că asociațiile nonguvernamentale nu mai pot iniția procese în contencios obiectiv. ONG-urile sunt persoane juridice de drept privat, astfel încât, în rând cu toți particularii, trebuie să facă dovada unui prejudiciu personal pentru a sta în astfel de litigii. 

Deși s-a chinuit să însceneze un așa-zis prejudiciu, Constanța Altfel n-a reușit decât să se facă de râs. Iar după mai multe recuzări ale magistraților, asociația s-a ales și cu o amendă pentru rea-credință. Șicanările nu au folosit la nimic ”salvatorilor”, care au pierdut în cele din urmă procesul pe fond, pe lipsa calității procesuale active, în luna iunie anul curent.

De la acel moment, a mai rămas de soluționat doar plângerea Instituției Prefectului, singura care fusese formulată în deplină calitate procesuală activă. Constanța Altfel a depus cerere de intervenție accesorie, sprijinind poziția procesuală a reclamantului. Pe 20 august, Tribunalul Constanța a dat câștig de cauză Prefectului, anulând parțial HCL 102/2015 ”exclusiv în referire la Coeficientul de Utilizare al Terenului (CUT) stabilit pentru amplasamentul situat la 183 B”, adică pe lotul Cambela Prod. Nicio altă prevedere a PUZ-ului Lăpușneanu nu a fost anulată de instanță. Or, din acest motiv, rezultatul poate fi privit ca un eșec al Asociației Constanța Altfel care și-a cam pierdut din forță de când emanații săi au pus mâna pe oraș și și-au dat arama pe față.

Rămâne de văzut dacă primarul Vergil Chițac va declara recurs. Pe lege, primarul este obligat să uzeze de toate căile de atac în apărarea legalității PUZ-ului adoptat de Consiliul Local. Însă, în mod paradoxal, cetățeanul Chițac și-a exprimat convingerea că PUZ-ul este ilegal, atunci când era președinte la Constanța Altfel și l-a atacat în instanță. Acum, același Chițac, ajuns primar, trebuie să susțină contrariul, luptând cu Prefectul și implicit cu asociația pe care a fondat-o și de care nici nu se poate lepăda cu totul. De ce nu se poate lepăda? Un motiv ar fi acela că funcția de președinte la Constanța Altfel a fost preluată de Samir Gafar, un intim al actualului primar, în vreme ce nora lui Chițac ocupă și ea un loc în Consiliul Director. Colac peste pupăză, asociația este reprezentată convențional de o avocată care are sediul profesional acasă la Felicia Ovanesian și care s-a obligat să-i achite acesteia un purcoi de bani, după cum reiese din declarația de avere a doamnei city-manager. Or toate aceste aspecte bat spre nepotism și spre conflict de interese, două păcate pe care ”imaculații” Altfel le-au criticat la alții.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: