Connect with us

Exclusiv

Înşelăciunea din spatele înşelăciunii – Revoluţia din 1989 (partea a II-a)

Publicat

la

“Lenin a spus a spus odată că vesticii sunt gânditori profunzi, aşa că le vom da ceva la care să se gândească. Sovieticii au un plan măreţ. Vor să alimenteze strat după strat de dezinformare către lacomii Vest-ului pentru a-i face să creadă că ei câştigă Războiul Rece. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Am descoperit că mai mulţi lideri ai lumii lucrează sau depind de KGB: Harold Wilson prim-ministrul Angliei, Olof Palme prim-ministrul Suediei, Lester Pearson fost primi-ministru al Canadei. Toţi erau bunuri ale KGB-ului. Roger Hollis, conducătorul MI5, este de mult timp agent sovietic. Averell Harriman, fostul ambasador american în URSS şi ex-guvernator al New-York-ului, este agent sovietic din anii ’30. Cu toţii protejează şi slujesc strategia sovietică. Fac parte dintr-o schemă de dezinformare pentru a ne ispiti într-o poziţie confortabilă. Şi, dintr-o dată, credem că suntem pe punctul de a câştiga Războiul Rece. Domnilor nici nu vă daţi seama dar sunteţi înconjuraţi de o mulţime de înşelăciuni.” – JAMES JESUS ANGLETON.

james-jesus-angleton-seful-contraspionajului-cia

James Jesus Angleton, şeful contraspionajului CIA

 

KGB şi Inelul Spionilor de la Cambridge

În pregătirea Războiului Rece, printr-un joc ce avea să fie descifrat zeci de ani mai târziu, cu multă dibăcie, agenţia de securitate a Uniunii Sovietice reuşise să-şi construiască o reţea de spionaj şi influenţă la vârfurile serviciilor secrete Occidentale.

Pentru a înţelege amplitudinea fenomenului ne stă la dispoziţie moştenirea lăsată de James Jesus Angleton, şeful biroului de contrainformaţii al CIA în perioada 1954-1975. Supranumit în cadrul agenţie americane „Mama”, considerat de apropiaţi „arhitectul contraspionajului american”, Angleton rămâne probabil cel mai mare specialist în confruntarea cu serviciile secrete sovietice. El este omul care timp de 20 de ani a încercat să identifice “cârtiţele ruseşti” din interiorul CIA şi MI6, din 1947, de la debutul Războiului Rece, şi până în 1975 atunci când a fost obligat să se retragă fiind acuzat că anchetele sale „dăunează agenţiei.” Cert este că, din pricina investigaţiilor realizate de “Mama” mulţi ofiţeri americani şi britanici şi-au încheiat brusc cariera fiind suspectaţi de legături cu sovieticii.

Una dintre loviturile sale de referinţă i-a reușit în 1953 prin demascarea lui Kim Philby, reprezentantul serviciilor secrete britanice la Washington (1949-1951), dovedit ca agent al KGB-ului. Vă puteţi imagina cum naiba reuşiseră ruşii să-şi aşeze un spion la masa şefului contraspionajului american? Ei bine, Angleton a suportat cu greu această înfrângere mai ales că Philby făcea parte din cercul său de apropiaţi. Acest dosar a avut însă ramificaţii neaşteptate după ce în scurt timp s-a aflat că defectorul Philby făcea parte dintr-o vastă reţea de spionaj controlată de ruşi pe teritoriul Americii denumită “Cambridge Spy Ring” (Inelul Spionilor de la Cambridge).

Trebuie să speli blana ursului fără s-o uzi…

Ţesută cu mare migală, supranumită “Cambridge Five”, această reţea este dovadă incontestabilă a abilităţii serviciilor secrete ruse de penetrare în medii extrem de sensibile, mai ales prin factor uman. Cei cinci membri marcanţi ai reţelei fuseseră rectrutaţi de sovietici încă din anii studenţiei şi mai apoi propulsaţi în funcţii cheie la vârful serviciilor de spionaj americane şi britanice: Kim Philby – agent dublu, a lucrat pentru serviciile ruse în timp ce ocupa importanta funcţie de şef al contraspionajului englez (MI6) la Washington, Donald Duart Maclean – agent dublu, în timp ce ocupa poziţia de ofiţer în cadrul Foreign Office a spionat în favoarea rușilor (1938 – 1951), Guy Burgess – agent dublu, în timp ce servea ca ofiţer de informaţii în cadrul Foreign Office a spionat în favoarea ruşilor (1944 – 1951),  Anthony Blunt – agent sovietic, profesor de Istoria Artelor la University of London, apropiat al MI6, a lucrat pentru KGB (1933-1964), John Cairncross – agent dublu, a lucrat ca ofiţer de informaţii în cadrul Foreign Office perioadă în care, conform depoziţiei defectorului rus Oleg Gordievsky, a spionat în favoarea KGB (1941 – 1952).

inelul-spionilor-de-la-cambridge

Nu s-a aflat nici până azi câţi membri a avut acest „inel” dar cer este că ruşilor le-a servit de minune. În momentul în care unul dintre agenţi urma să fie descoperit de americani, ruşii aruncau o nouă piesă în joc, şi tot aşa, până când Angleton s-a declarat pierdut:“Nu mi-am imaginat vreodată că cel mai bun prieten al meu poate fi agent dublu. Am fost înşelat de artificiile sale şi eleganţa sa. Înainte ca el să mă trădeze am ştiut mereu în ce punct mă aflu dar ulterior m-am pierdut, cu toţii ne-am pierdut.”

În 2016 un nou “inel” se conturează la Londra în “centrul pământului”

Aţi spune probabil că sunt povești prea vechi, istorii de mult apuse. Lucrurile nu sunt însă chiar atât de simple. În urmă cu doar câteva zile, comunitatea internaţională de informaţii şi-a amintit brusc de celebrul „inel al spionilor de la Cambridge.”

Într-un material publicat pe 16 Decembrie 2016 de prestigiosul cotidian britanic „The Telegraph” se anunţa că mai mulţi de experţi în probleme de securitate au renunţat pe neaşteptate să mai susţină cursurile deja programate în cadrul „Cambridge Intelligence Seminar” (un forum academic al spionajului vestic) din cauza unor suspiciuni legate de sursele de finanţare ale acestui program universitar. Printre demisionari se numără fostul şef al MI6, Sir Richard Dearlove, Stefan Halper fost consilier la Casa Albă şi istoricul Peter Martland. Ziariştii britanici susţin că decizia celor trei de a demisiona a venit pe fondul temerilor că în spatele „Cambridge Intelligence Seminar” se află surse de finanţare dirijate de Moscova prin intremediul unei reviste. Stefan Halper chiar a declarant că decizia sa de a demisiona a fost determinată de “influenţe ruseşti inacceptabile” asupra grupului de la „Cambridge Intelligence Seminar” (CIS).

Acest forum a fost înfiinţat de istoricul oficial al MI5 profesorul Christopher Andrew. Seminariile au loc în zilele de vineri la Colegiul „Corpus Christi” din cadrul Universităţii Cambridge şi participă nume sonore din lumea spionajului, inclusiv Mike Flynn, alegerea lui Donald Trump pentru postul de consilier de securitate națională al Americii.

Oleg Gordievsky, omul care a condus biroul KGB din Londra şi a fost un agent dublu din 1974 în 1985  pentru serviciile de informaţii britanice, a declarat că ruşii vizează în mod special „industriile creative” din marile oraşe precum Londra: “Este posibil că ruşii să fi ţintit acest grup de la Cambridge Intelligence Seminar dar nu este totuşi foarte important. Cambridge este doar un punct mic dar centrul pământului este Londra şi există cel puţin 40 de ofiţeri, inclusiv 25 de la KGB care operează în Londra. Nu beneficiază de bugete foarte mari şi din acest motiv vor viza industriile creative [aşa cum este presa] pentru a se infiltra.”

spionul-kgb-oleg-gordievsky-alaturi-de-ronald-reagan-presedintele-sua

Spionul KGB Oleg Gordievsky alaturi de Ronald Reagan, preşedintele SUA

Şi totuşi au existat avertizări cu privire la activităţile ruseşti pe teritoriul Regatului Unit. La începutul lunii Decembrie 2016 surse guvernamentale britanice au recunoscut că Rusia duce o campanie de propagandă în cadrul unui război neconvenţional, cu spionaj fals, dezinformare, atacuri cibernetice şi ştiri false menite probabil să izoleze Marea Britanie de celelalte puteri europene.

Moştenirea lui Angleton şi “Teoria înmulţirii orhideelor”

Pe lângă cei enumeraţi anterior există multe alte nume sonore ale spionajului englez, american şi cel francez legate de reţeaua “Cambridge Spy Ring” care a zdruncinat din temeli tabăra anti-comunistă la începutul Războiului Rece. Considerat de critici un paranoic, Jim Angleton a ieşit la pensie în 1975 obsedat de ideea că sovieticii au infiltrat şi controlează într-o proporţie considerabilă cele mai importante agenţii de securitate ale Blocului Occidental. El este cel care a afirmat că antagonismul dintre Rusia şi China din anii ’60 a fost doar un şiretlic pus la cale de cele două mari puteri comuniste, şi că KGB-ul prin oameni infiltraţi s-a aflat în spatele atacului din 1963 asupra preşedintelui John Kennedy.

Vorbind despre contraspionaj “Mama” explica metaforic că acestă ramură din intelligence se aseamănă cu orhideele:“Supravieţuieşte mereu cea mai înşelătoare Orhidee şi nu cea mai adaptată.”

Omul care i-a întârit optica lui Angleton cu privire la modul de acţiune al ruşilor a fost defectorul Anatoliy Golitsyn. Maior KGB în Directoratul 2 (atunci cea mai secretă unitate a KGB-ului) Golitsyn a defectat în America în 1962 prin Finlanda. Din discuţiile purtate cu acesta, Angleton înţelege cum KGB-ul punea în scenă un fel de partidă de şah pentru dominaţia lumii, aruncând în braţele serviciilor occidentale şi americane tot felul de falşi defectori, fenomen numit de Angleton „efectul oglinzilor” sau “înşelăciunea din spatele înşelăciunilor”.

Asasinarea lui Kennedy în plin Război Rece

Afirmaţia fostului şef al contraspionajului american care susţine că în spatele asasinării lui Kennedy s-au aflat serviciile sovietice obligă la o următoarea paranteză: Dosarul J.F.Kennedy rămâne în continuare un mare mister. Principalul suspect, Lee Harvey Oswald, lucrase în cadrul Marinei Americane la o unitate de radare din Japonia care se ocupa cu supravegherea zborurilor secrete ale avioanelor de spionaj U-2. La începutul lunii Septembrie 1959 tânărul Oswald părăseşte America la bordul unei nave de pasageri până în Europa de unde trece prin Finlanda în Uniunea Sovietică. Se stabileşte la Moscova şi le solicită rușilor cetăţenie. Anunţă totodată că va pune la dispoziţie serviciilor secrete ruse informaţii cu privire la unităţile Radar ale Americii. Aparent sovieticii n-au fost interesaţi de acest “defector”, Oswald fiind angajat la o fabrică de aparate radio din Minsk unde a lucrat până în primăvara lui 1962. Revine în ’62 în Statele Unite gata căsătorit cu o rusoaică, Marina, şi se stabilesc la Dallas.

presedintele-sua-john-kennedy-si-allen-welsh-dulles-directorul-cia

Preşedintele SUA John Kkennedy şi Allen Welsh Dulles – directorul CIA

În toată această perioadă dosarele despre activitatea lui Lee Harvey Oswald au fost ţinute în zona de contraspionaj a Agenţiei Centrale de Informaţii, mai exact la unitate care se ocupa atunci de “vânătoarea de cârtiţe” aflată sub conducerea lui Angleton. Cu toate acestea, cei de la CIA n-au fost foarte interesaţi să discute cu Oswald după revenirea din Rusia, în schimb a fost interogat de mai multe ori de FBI fără ca ancheta să ajungă la rezultate notabile.

La câteva ore după ce președintele John Kennedy a fost împuşcat, pe 22 Noiembrie 1963, Oswald este arestat iar la 2 zile diferenţă devine chiar el victima unui asasinat fiind împuşcat mortal în faţa camerelor de luat vederi de către Jack Leon Ruby – individ legat de mafia din Chicago.

extras-din-dosarul-lui-lee-harvey-oswald

Extras din Dosarul lui Lee Harvey Oswald

 

Realitatea este că Oswald lucra la momentul respectiv în clădirea din care s-a tras cel puţin un foc de armă asupra lui Kennedy, aşa cum a stabilit ulterior Comisia Warren însărcinată cu elucidarea evenimentelor care au dus la moarte preşedintelui Americii. Chiar dacă nu avem dovezi certe asupra vinovăţiei lui Oswald, personal mă voi întreba mereu cum a fost posibil ca tocmai un personaj cu aşa istorie în spate să fie prezent la momentul “potrivit” în clădirea din care s-a deschis focul?

Au trecut 54 de ani de atunci dar Lee Harvey Oswald rămâne încă singurul suspect. Era un tânăr de 24 de ani, cu legături palpabile în Rusia bolşevică dar şi-n Cuba lui Fidel Castro. Îmi este limpede că s-a dorit moartea preşedintelui iar făptașul s-a gândit s-o pună pe seama comuniştilor, subiect la mare modă în America în perioada respectivă. Puse în faţa unei situaţii fără ieşire, cele două mari servicii de informaţii americane CIA și FBI au susţinut că Oswald a acţionat singur…

Reaţeaua cubaneză

La începutul ascensiunii sale, Fidel Castro cunoscutul lider de la Havana nu făcea parte din sfera de influenţă a ruşilor. După preluarea puterii în Cuba, Fidel declara că doctrina sa nu este “nici Marxistă şi nici comunistă, ci o democraţie reprezentativă şi justiţie socială.” Cu toate acestea, în primii ani de după “Revoluţia Cubaneză” serviciile secrete cehoslovace şi-au oferit sprijinul şi expertiza în formarea noilor servicii de securitate cubaneze, în spatele cehilor aflându-se oamenii NKVD-ului rusesc. Aşa s-a ajuns ca la începutul anilor ’60 serviciul de informaţii cubanez “Dirección General de Inteligencia” (DGI) să fie controlat în totalitate de sovietici iar Fidel Castro devenise un apropiat al Moscovei. Directoratul 11 din KGB era structura de coordonare a DGI-ului, acelaşi departament care avea în „grijă” şi serviciile din Cehoslovacia şi Polonia.

DGI-ul cubanez era structurat în 7 departamente, subdivizate în secţii pe zone geografice. Cea mai mare secţie era dedicată Statelor Unite prin intermediul căreia erau controlate operaţiunile din America de Nord şi includea Naţiunile Unite, posturile diplomatice ale cubanezilor şi grupările radicale. Rusia descoperise practic la Havana un front operaţional foarte fertil şi utiliza Direcţia Generală de Informaţii cubaneză pentru lansarea reţelelor sovietice de spionaj şi sabotaj în toată America de Nord.

vanceremos-brigade

Vanceremos Brigade

 

Aşa se face că,  prin intermediul Misiunii Cubaneze la Naţiunile Unite cu sediul în New York şi a consulatului cobanez din Montreal, agenţii “Dirección General de Inteligencia” au demarat la începutul anilor ‘60 structurarea unor reţele clandestine pe teritoriul SUA şi Canadei. Prin intermediul organizaţiei Venceremos Brigade serviciile secrete cubaneze au recrutat tineri americani, care după un stagiu de pregătire la Havana erau trimişi înapoi în Statele Unite pentru a servi interesele strategice ale ruşilor.

Au fost lansate astfel pe teritoriul Americii protestele împotriva războiului din Vietnam marcate de manifestări violente şi confruntări cu forţele de ordine. Organizaţiile de activişti care luptau chipurile pentru retragerea trupelor americane din Vietnam erau întreţinute de serviciile sovietice sub steag străin prin reţeaua cubanezo-americană. Alte exemple similare sunt demonstraţiile separatiştilor francezi membri ai organizaţiei Frontul pentru Eliberarea Quebecului (Quebec Liberation Front sau FLQ) şi acţiunile de natură teroristă organizate de Black Liberation Army.

România inamic al Tratatului de la Varşovia

În acest context foarte fierbinte, Nicolae Ceauşescu găsește oportun să se îndepărteze de politica Moscovei cu sprijinul puterilor occidentale şi-n mod special al Americii şi Regatului Unit. Aşa cum susţine şi reputatul istoricul Mihai Retegat „în relaţiile internaţioale ale unui stat, în primul val al acţiunilor se află serviciile secrete” iar Securitatea română avea deschise cel puţin trei fronturi… VA URMA

 

 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Un primar cu dosar penal face sondaj despre corupția din primăria sa

Publicat

la data de

Scris de

Primăria Medgdia a lansat un sondaj on-line pentru a afla părerea locuitorilor despre fenomenul corupției în localitate.

”Primăria municipiului Medgidia vă invită să completați chestionarul privitor la modul în care dumneavoastră, în calitate de cetățeni ai municipiului Medgidia, percepeți fenomenul corupției în urma interacțiunii cu angajații Primăriei Municipiului Medgidia și ai altor instituții din subordinea acesteia.” – se arată în anunțul publicat de autoritatea locală pe Facebook.

Chestionarea locuitorilor cu privire la fenomenul corupției din Primărie este o activitate de bază în cadrul unui proiect finanțat din fonduri europene prin Programul Operațional Capacitate Administrativă. Răspunsurile rămân anonime, iar informațiile colectate de Primărie vor servi, cel puțin declarativ, la îmbunătățirea serviciilor oferite publicului.

Fals intelectual

Valentin Vrabie este primar la Medgidia din anul 2016, după ce, anterior, a ocupat aceeași funcție, timp de mai multe mandate, la Primăria comunei Peștera. În luna iulie 2020, el a fost trimis în judecată, la instanța penală a Judecătoriei Medgidia, în baza unui rechizitoriu întocmit de Parchetul Curții de Apel Constanța. Primarul este acuzat de fals intelectual, în legătură cu emiterea unui certificat de atestare fiscală. Documentul emis de Vrabie atesta în fals că o societate comercială de pe raza localității nu ar fi înregistrat datorii la taxe și impozite. În realitate, firma în cauză, controlată de socrul fostului președinte al Consiliului Județean Constanța, figura cu debite restante față de bugetul local al municipiului Medgidia.

”Martori amenințați”

Momentul esențial din cursul procesului penal s-a consumat pe 17 noiembrie 2021, atunci când instanța a încuviințat audierea martorilor protejați sub pseudonimele Colibri și Scatiu. Prin aceeași Încheiere, judecătorul fondului a conferit celor doi calitatea de ”martori amenințați”, dispunând ca aceștia să fie audiați fără a fi prezenți în sală, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea și imaginea distorsionate. Cercetarea judecătorească a fost încheiată pe 12 ianuarie 2022. Pronunțarea sentinței penale a fost programată pentru 26 ianuarie 2022.

Funcționar cu nouă fapte penale recunoscute

În trecut, Primăria Medgidia a avut probleme de natură penală și cu Direcția Națională Anticorupție. În anul 2020, un funcționar public apropiat primarului Vrabie a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției cu procurorii DNA, recunoscând astfel nouă fapte de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată. În urma acordului, funcționarul s-a ales cu un avertisment.

Discriminare

În sfârșit, primarul din Medgidia a avut probleme și din partea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. El a fost reclamat pentru discriminare de două angajate concediate în mod abuziv. Consiliul a dat dreptate celor două angajate. Valentin Vrabie a contestat soluția în dosarul 390/36/2021 al Curții de Apel Constanța, în care se judecă în contradictoriu cu CNCD și cu persoanele fizice Alexandra Georgiana Moșescu și Oana Buzoianu. În acest dosar, a fost fixat un termen de judecată pentru 14 februarie 2022.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

O firmă cu dosar penal din siajul lui Flutur ar putea schimba țevile de termoficare din Constanța

Publicat

la data de

Scris de

O firmă din Bucovina, trimisă în judecată de procurorii DNA și despre care s-a spus că este protejată de PNL-istul Gheorghe Flutur, ar putea semna un contract de aproximativ 18 milioane de euro cu Primăria Constanța, condusă de liberalul Vergil Chițac. Flutur și Chițac fac parte din aceeași tabără care a decis alegerea lui Florin Cîțu în funcția de președinte al PNL.

Investiția Primăriei Constanța are ca obiect înlocuirea conductelor termice primare pe un traseu de 21,6 kilometri din zona bulevardelor Lăpușneanu și 1 Decembrie. Banii vin de la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, condus de prietenul lui Cîțu, Dan Vâlceanu (PNL). Contractul de finanțare dintre Minister și Primărie a fost semnat pe 7 ianuarie 2022. Însă administrația locală a lansat licitația pentru alegerea unui constructor încă din octombrie 2021, sub clauza suspensivă că poate anula procedura dacă nu primește fondurile (vezi AICI). Probabil și din acest motiv, în ”competiție” a fost depusă o singură ofertă (vezi AICI).

Potrivit datelor din portalul de achiziții publice (SICAP), oferta unică de participare la această licitație a fost depusă de un consorțiu de 4 firme din Botoșani, București, Brașov și Constanța.

Liderul asocierii este Elsaco Electronic SRL Botoșani, o firmă cu 257 de angajați, care a derulat afaceri de 170 de milioane de lei în 2020. Firma a fost înființată în anul 1994 de coordonatorul ei, Valeriu Iftime, și de alți trei colegi de facultate ai acestuia, de la Institutul Politehnic din Iași, Ovidiu Jitaru, Doru Popa și Petru Parfenov.

Imperiul Elsaco

Iftime este doctor inginer, președinte al Camerei de Comerț din Botoșani, dar și ”patron” al clubului de fotbal FC Botoșani care ocupă un excelent loc 3 în campionatul național.

În jurul Elsaco Electronic gravitează și alte firme create de acești băieți deștepți (fără nicio urmă de ironie) de la Botoșani. Împreună formează un veritabil imperiu de afaceri.

Imperiul Elsaco se ocupă de termoficare, rețele de apă și irigații, distribuie repartitoare de căldură, vinde softuri, telefoane, computere, montează diverse automatizări, rețele electrice sau sisteme de telegestiune pentru utilități. De asemenea, elaborează documentații (SF-uri, PT-uri, strategii), montează panouri fotovoltaice decontate prin programul guvernamental ”Casa Verde” și face demersuri pentru dezvoltarea unor parcuri eoliene în județele Botoșani și Galați. La nevoie, mai ridică, pe bani public, și câte un centru de sănătate. 

Clienții sunt de regulă autoritățile locale și instituțiile de stat din toate zonele țării. În Pandemie, grupul s-a adaptat ca să vândă scanere termice pentru aeroporturi sau tablete pentru elevii goniți, de către virus, din școli.

Concurență trucată și dosar penal pentru lucrări fictive

În 2017, două companii din grupul Elsaco împreună cu alți jucători importanți de pe piața repartitoarelor de căldură s-au aflat în centrul unei investigații efectuate de Consiliul Concurenței. Companiile anchetate împărțiseră țara în zone de influență sau, dacă vreți, în feude, stabilind totodată și tarifele percepute de la populație. Firmele din grupul Elsaco și-au recunoscut faptele și au scăpat cu amenzi de numai 2,2 milioane de lei. Decizia Consiliului Concurenței poate fi accesată AICI

La sfârșitul aceluiași an, Elsaco Electronic SRL Botoșani a fost trimisă în judecată, ca persoană juridică, de către procurorii DNA, sub acuzația de complicitate la abuz în serviciu și obținere de foloase necuvenite. Abuzul în sine a fost imputat companiei publice de termoficare din Botoșani (Modern Calor SA), care ar fi plătit către Elsaco trei facturi de peste un milion de lei, fără ca firma condusă de Valeriu Iftime să fi prestat acele lucrări.  Mai multe detalii AICI

Vărul cel mare

Cu aceasta ajungem și la legăturile dintre Elsaco și familia Flutur. Întreaga țară îl cunoaște pe Gheorghe Flutur, care a fost ministru al Agriculturii și mai ales al Pădurilor în guvernarea PNL-PDL. Flutur a avut trei mandate de senator, iar acum se află la al treilea mandat de președinte al Consiliului Județean Suceava. El este, totodată, prim-vicepreședinte al PNL, fiind ales la congresul care l-a făcut pe Cîțu președinte.   

Mai puțin cunoscut la nivel național este faptul că Gheorghe are un văr care a fost primar, tot PDL și PNL, la Botoșani, în perioadele 2004 – 2012 și 2016 -2020. Faptele penale evocate mai sus s-au petrecut în mandatului vărului Cătălin Flutur.

Consătenii

Și tot în mandatul vărului, tipul deștept de la Elsaco a devenit întâi președinte la FC Botoșani, apoi proprietar al acestui club de fotbal. Bineînțeles, clubul a primit finanțare de la Primăria Botoșani, de regulă câte un milion de lei pe an. La rândul ei, firma Elsaco a primit contracte în valoare de 120 de milioane de lei ca să modernizeze sistemul de termoficare al municipiului Botoșani – după cum se relatează în presa din regiunea Moldova.

Soția lui Valeriu Iftime și vărul Flutur sunt născuți, deopotrivă, în aceeași comună, Vârfu Câmpului. Comuna se află la 25 de kilometri de Botoșani și 24 de Suceava. Soții Iftime dețin aici pensiunea ”Moșia Cai de Poveste”, plus o exploatație agricolă și un conac boieresc. Și Cătălin Flutur a deținut până de curând un teren agricol la Vârfu Câmpului, însă a scăpat de el, după cum a consemnat, în 2020, în ultima declarație de avere depusă ca primar. 

Sponsor și propagandist

Jurnaliștii au relatat că, de-a lungul anilor, Elsaco a sponsorizat PDL și PNL. De asemenea, un tip care a fost viceprimar PNL și chiar președinte al PNL Botoșani activează de mai bine de opt ani în conducerea grupului Elsaco.

La alegerile locale din 2020, Valeriu Iftime a apărut într-un clip electoral pentru PNL (vezi AICI). El a îndemnat alegătorii să voteze candidatul liberal pentru funcția de primar al orașului Bucecea, care este situat la mijlocul distanței dintre Vârfu Câmpului și Botoșani. Ulterior, afaceristul a declarat că a sprijinit omul, nu partidul.

Legăturile cu Suceava vărului cel mare

În perioada 2008-2009, Elsaco s-a ocupat și de modernizarea a 40 de puncte termice din Suceava și a rețelei de distribuție aferentă. Cu această ocazie, Elsaco a dobândit și un cvasi-monopol al repartitoarelor de căldură, pe care le-a montat consumatorilor, ”beneficiind de un suport puternic din partea Primăriei”, după cum relatează presa din Suceava (vezi AICI).

Primarul localității (PDL-istul, acum liberal, Ion Lungu) era subordonat politic lui Gheorghe Flutur.

În 2015, același primar din Suceava a băgat în faliment compania de termoficare a orașului (care avea producția și distribuția la un loc). Producția a fost preluată de Bioenergy Suceava SA, în acționariatul căreia se aflau și tăietorii de păduri de la Schweighofer, dar și investitori români care au pus în funcțiune o centrală în cogenerare, pe biomasă (resturi vegetale rezultate, de regulă, din exploatarea pădurilor).

În același context, distribuția a fost delegată de Primărie către Thermonet SRL, o firmă abia înființată, în care Elsaco Electronic SRL Botoșani deținea 49% din părțile sociale.

Între timp, participațiile românești în cele două firme au fost vândute, întregul sistem (producție și distribuție) fiind deținut acum de firme din Austria. Ca o coincidență, în toate cele trei mandate de senator, Gheorghe Flutur a fost membru în grupul de prietenie România-Austria.

De asemenea, compania condusă de Ifteme și-a construit o pensiune turistică (El Quatro) în județul Suceava, la Voroneț, cu fonduri europene. Contractul de finanțare a fost semnat pe 9 iunie 2010 cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, condus atunci de PDL-ista Elena Udrea.

Zeci de milioane de euro, de la primării liberale

Relația dintre verii Flutur și afaceristul de la Elsaco ar putea fi ilustrată și de fotografia de mai jos:

Captură video. Sursa: Banulbotosanean.ro

În repetate rânduri, grupul Elsaco a transmis presei că nu există nicio legătură între licitațiile câștigate și vreo influență politică. De altfel, pe zona de termoficare, Elsaco a câștigat contracte de zeci de milioane de euro în localități liberale, precum Arad, Brașov, Cluj, Oradea sau Timișoara, însă totodată a executat lucrări și pentru fostele administrații PSD-iste din Iași, Focșani, Craiova și Constanța. La malul mării, firma din regiunea verilor Flutur a montat sisteme termice la blocurile pentru tineri construite de Radu Mazăre.

La licitația de acum, de la Constanța, Elsaco are drept parteneri firma bucureșteană Sicor SRL și firma constănțeană Fluid Development SRL (cea care a primit de la administrația Chițac lucrarea de înlocuire a conductelor termice primare de pe Ștefan cel Mare). O a patra firmă, Iovidia Com SRL Brașov, este subcontractor.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Asociațiile care hărțuiesc firmele de construcții, puse la punct de Curtea Constituțională

Publicat

la data de

Scris de

Pe 23 decembrie 2021, s-a publicat în Monitorul Oficial Decizia 461 a Curții Constituționale a României. Curtea a analizat o excepție de neconstituționalitate ridicată de o firmă din Constanța în cadrul unui proces cu Asociația Constanța Altfel. Firma constănțeană a arătat că mai multe prevederi din Legea contenciosului administrativ ar putea fi neclare și deci neconstituționale. Legea stabilește că procesele în contencios pot fi declanșate de particulari doar când un act administrativ (ca de exemplu un PUZ sau o autorizație de construire) lezează drepturile lor subiective sau interesele lor legitime private. Diverse ONG-uri, care sunt persoane juridice de drept privat, adică particulari, contestă PUZ-uri sau autorizații de construire fără să fi suferit o vătămare, acționând exclusiv în apărarea interesului public. Or legea ar putea fi neclară, de vreme ce unii judecători admit, iar alții resping calitatea procesuală activă a ONG-urilor în aceste cazuri.

Salvatorii

Înainte de a prezenta decizia CCR, trebuie să amintim că moda atacării proiectelor imobiliare de către diverse asociații nonguvernamentale durează de câțiva ani. ONG-iștii spun că dezvoltatorii sunt niște ”rechini imobiliari”, ale căror proiecte distrug spațiile verzi, aglomerează cartierele, le poluează și în acest fel produc o degradare a calității vieții. ONG-iștii se descriu drept ”salvatori urbani”, luptând cu ”rechinii” pentru beneficiul marelui public.  

Cele mai cunoscute ONG-uri din țară care contestă PUZ-uri și autorizații de construire sunt Asociația Salvați Bucureștiul, Asociația pentru Protecția Urbanistică a Clujului (APUC) și Asociația Constanța Altfel. Acestea au fost lăudate în spațiul public pentru inițiativele lor. Însă au fost și criticate, în sensul că în spatele narațiunii mai sus prezentate ar urmări de fapt scopuri politice sau hărțuirea unor investitori.

Singura opinie care contează

La malul mării, a fost înființată, în anul 2017, Asociația Constanța Altfel. ONG-ul a deschis numeroase procese în care a contestat diverse PUZ-uri și autorizații de construire. Acțiunile au fost redactate și susținute de Felicia Ovanesian, o avocată arogantă și fără scrupule, mai bogată decât mulți ”rechini imobiliari”.

Înainte de a întoarce foaia și a poza în imaculata apărătoare a interesului public, Ovanesian apărase interese private extrem de controversate. Printre clienții ei s-au numărat rechini imobiliari care au încălcat reguli urbanistice, după cum au constatat instanțele de judecată, sau alții care urmăreau să ridice blocuri în zone care ar trebui protejate, pe faleză sau pe malul lacului Tăbăcărie. Ovanesian a semnat o tranzacție extrajudiciară cu Radu Mazăre, în numele italienilor de la Fincogero (vezi AICI documentul). Și tot ea a oferit servicii juridice pentru Georgică Giurgiucanu, marele rechin de la retrocedări.

Captură: Ziua de Constanța – publicația care a scris pentru prima dată despre faptul că Giurgiucanu a fost clientul Feliciei Ovanesian. Articolul AICI.

După ce a prestat pentru rechini și pentru condamnatul de la retrocedări, s-a erijat într-o voce imaculată, trăgând după ea și alte persoane, afectându-le credibilitatea. Răutatea și aroganța Feliciei Ovanesian se văd acum când declară că singura opiniei juridică valabilă și care contează pentru ea este doar opinia ei. E limpede că și la Constanța Altfel a contat doar opinia avocatei.

Grav este faptul că o parte din procesele inițiate de Constanța Altfel au fost stârnite din nimic sau din răutate, putând fi calificate drept hărțuiri.

O iarbă de două milioane de euro

Este cazul proceselor inițiate de Constanța Altfel în vederea blocării investiției Comprest Util. Această firmă a construit un bloc de locuințe pe bulevardul Alexandru Lăpușneanu, pe un teren cumpărat (în 2004) cu două milioane de euro de la Primăria Constanța. Două PUZ-uri succesive care includeau și acest teren au fost adoptate fără probleme, cu toate dezbaterile impuse de lege. De asemenea, societatea a obținut autorizații de construire și apoi de supraetajare cu un etaj, în condițiile legii. În 2019, când blocul era aproape finalizat, actele de urbanism ale firmei au fost atacate de Asociația Constanța Altfel, pe motiv că ar fi în interesul publicului ca acest teren să fie păstrat de cumpărătorul său ca spațiu verde. De cealaltă parte, investitorul a afirmat că a plătit Primăriei două milioane de euro pe teren ca să poată construi, nu ca să cultive iarbă. Procesele pentru anularea și suspendarea autorizației de construire au fost câștigate definitiv de Comprest Util. De asemenea, Comprest Util a câștigat pe fond procesul în care Asociația Constanța Altfel a solicitat anularea PUZ-ului Lăpușneanu.

Grigore Comănescu, proprietarul Comprest Util, la blocul de pe Lăpușneanu, în perioada procesului.

În octombrie 2019, în cadrul procesului de suspendare a autorizației de construire, societatea Comprest Util a ridicat excepția de neconstituționalitate la care ne-am referit mai sus. Legea stabilește că ONG-urile pot invoca apărarea interesului public doar în subsidiar, după ce se legitimează procesual printr-o vătămare a unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat. Or fără să sufere nicio vătămare, ONG-ul cerea suspendarea autorizației de construire fluturând un interes public (și acela aberant). Acționând la fel în diferite procese, Constanța Altfel a convins mulți judecători să-i recunoască legitimarea procesuală activă. Însă alți judecători nu s-au lăsat înduplecați. Or, de vreme ce aceeași lege putea fi interpretată fie că ar da, fie că n-ar da calitate procesuală activă ONG-urilor, Comprest Util s-a plâns că prevederile legale sunt neclare și deci neconstituționale.

Stop joc, de la ÎCCJ

Înainte ca excepția să fie soluționată de Curtea Constituțională, aceeași situație a fost analizată în cadrul unui recurs în interesul legii (RIL), judecat și soluționat (prin Decizia 8/2020) de Înalta Curte de Casație și Justiție, în luna martie 2020.

Decizia 8/2020 sugerează că ONG-urile care se luptă cu PUZ-urile și autorizațiile de construire în scopul formal al apărării interesului public uzurpă atribuții date în sarcina instituțiilor de stat, singurele care au acces la contenciosul obiectiv. Instanța supremă a stabilit că asociațiile private, ca toți privații din această țară, au deschisă doar calea contenciosului subiectiv, putând să apere interesul public doar în subsidiar, dacă probează în principal că au suferit o vătămare. Înalta Curte a mai stabilit că acțiunile populare, precum acelea inițiate de ONG-uri, sunt pur și simplu interzise.

Ce spune CCR

În mod vădit, completul de RIL de la ÎCCJ s-a pronunțat pe aceeași problemă semnalată de Comprest Util Curții Constituționale. Totuși, excepția de neconstituționalitate și-a urmat cursul ei firesc, fiind soluționată prin decizia 461, publicată în Monitorul Oficial pe 23 decembrie 2021. Excepția a fost respinsă deoarece Curtea Constituțională s-a mai pronunțat unitar asupra aceleiași situații prin deciziile 939/2006, 66/2009, 750/2009, 168/2011 și 349/2012. Curtea și-a reafirmat practica anterioară, conform căreia, cităm:

”prin acțiunea introdusă, persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat trebuie să dovedească mai întâi că a avut loc o încălcare a dreptului sau a interesului lor legitim privat, după care să susțină în sprijinul cererii și vătămarea interesului public, ce decurge din actul administrativ atacat. Prin adoptarea textului criticat, legiuitorul a urmărit să „paralizeze“ așa-numitele „acțiuni populare“ intentate de unele persoane fizice sau persoane juridice de drept privat care, neavând argumente să dovedească o vătămare a unui drept sau interes legitim privat propriu, recurg la calea acțiunilor întemeiate exclusiv pe motivul vătămării interesului public.”.

Așadar, nu există o bază legală și constituțională pentru acțiunile populare. Și nu a existat niciodată, motiv pentru care ONG-urile care au acționat așa ar putea ajunge în situația delicată de a suporta financiar deranjul de ani de zile creat unor firme.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: