O viață de artist! Radu Ciorei, un muzician prețuit și de Placido Domingo!

Maestrul Radu Ciorei – absolvent al Conservatorulului din Cluj la clasa de dirijat a maestrului Emil Simon – desfășoară o activitate muzicală complexă. Dacă ne gândim că s-au împlinit deja peste 40 de ani de când concertează pe scenele din România și străinătate, vom realiza că are foarte multe amintiri de neșters. Aminitiri dragi cu și despre oameni minunați.

Reporter – Domnule Ciorei, voi intra direct în problema care mă frământă, iar apoi vom continua discuția cu subiecte firești unui interviu. Am văzut o fotografie cu marele tenor Placido Domingo și vreau să știu mai multe detalii. În ce împrejurare ați făcut această fotografie ?

 Radu Ciorei – Am aflat întâmplător de la mezzo-soprana Ruxandra Donose, de care mă leagă o prietenie de 30 de ani, din perioada când era solista Operei din Constanța, că va avea repetiții la Paris, pentru o premieră mondială, în compania unor artiști celebri. Și așa am ajuns în ”laboratorul” spectacolului cu opera ”The Fly” (Musca), scrisă după un film celebru din 1968.  Am fost singurul ”intrus” în echipa care participa la repetițiile de regie. Am stat 3 săptămâni la Paris, alături de nume imense ale culturii mondiale. Autorul operei era Howard Shore, compozitorul coloanelor sonore de film, dintre care amintim doar  ”Stăpânul inelelor” – 3 premii Oscar și “Tăcerea mieilor” – 5 premii Oscar. Regizor era celebrul regizor de film David Cronenberg , cunoscut în special pentru  “The Fly”, film care i-a adus Premiul Oscar pentru Machiaj, “Naked Lunch” – 8 premii Genie, echivalentul canadian al Oscarurilor sau  “Existenz” – Premiul Desăvârșirii Artistice la Festivalul de la Berlin. Dirijor era Placido Domingo, care pentru melomani nu mai are nevoie de o prezentare specială.  În rolul principal – Ruxandra Donose (pentru care compozitorul a creat special rolul) care s-a afirmat pe cele mai mari scene ale lumii, cum ar fi Covent Garden din Londra, Metropolitan Opera din New York sau Staatsoper  din Viena, fiind una dintre cele mai cunoscute mezzo-soprane române din lume. Între repetițiile de regie, care erau zilnic de la 10 – 13 și 15 – 18, mergeam împreună cu întreaga echipă la un mic restaurant și povesteam diverse. Cu Howard Shore și soția lui despre …Border Collie ! Ei veniseră cu cei 2 căței ai lor, de la Los Angeles, iar eu le povesteam de al nostru Idefix (tot Border Collie !). Cu David Cronenberg discutam despre filme sau…orice alte subiecte. Totul era relaxat. Nu erau locuri fixe la masă. Stăteam lângă cine se nimerea…

Reporter – Înțeleg, ați avut ocazia să cunoașteți niște personalități de care ați rămas atașat. Și tot nu mi-ați spus cum a fost cu Domingo…

Radu Ciorei – De câteva ori, în pauză, când nu era timp suficient să mergem la vreun Bistro din apropiere, comandam de la un restaurant chinezesc ”prânzul la caserola” și stăteam la povești cu Placido Domingo și alții din distribuție. Domingo a fost mare prieten (de suflet și coleg de scenă) cu David Ohanesian.  Iar el, David Ohanesian, a fost în anii’50 solist la Opera din Cluj și …vecin cu noi ! Când venea spre casă îmi aducea câteodată bomboane ! Apoi…prin 1986 l-am dirijat în ”Tosca” ! Deci…am avut un subiect comun cu Domingo.

Reporter – Cum vi s-a părut Placido Domingo ? Drăguț și amabil sau greu de abordat ?

Radu Ciorei – Este un OM ! Un om normal pe care succesul nu l-a ametit. Discutam cu el firesc, cu caldură. De câteva ori s-a întâmplat să intrăm împreună în sala de repetitii, iar el a deschis ușa de la sală, ca să intru eu primul! Ca între ”colegi” maeștri, spunea el !!!

Reporter – Domnule Ciorei, normal ar fi să vorbim despre activitatea recentă a d-voastră, dar știu că aveți o poveste de viață impresionantă despre care mi-aș dori să știu cât mai multe. O luăm, așadar, cu începutul. Știu că v-ați născut la Cluj și încă de atunci cineva important v-a urat să deveniți un mare muzician. Ceea ce s-a și întâmplat.

Radu Ciorei – Este adevărat că provin dintr-o familie în care muzica a fost mereu pe primul plan. Bunicii mei au fost preoți, iar părinții au iubit mult muzica. Tatăl meu a urmat cursurile Conservatorului din Timișoara, iar apoi a făcut Silvicultura la Politehnica București. Mama a început Conservatorul la Cluj, apoi a plecat la Brașov și a făcut Academia Comercială. Sora mea a făcut, la rândul ei, școala de muzică, dar apoi a terminat ASE Cluj. Dar muzică s-a făcut tot timpul la noi. Mi s-a povestit că, înainte cu o zi de a mă naște, în casa noastră a fost o serata muzicala, așa cum se întâmpla mereu. Venisera în acel moment mai mulți muzicieni din București, printre care și maestrul Dinu Stelian. La plecare, a lăsat pentru mine o carte de vizită, pe care scria că îmi dorește să ajung un mare muzician.  Mi-am început cariera muzicală la vârsta de 4 ani, când am luat primele lecții de pian. La 7 ani, am dat examen la Liceul de muzică din Cluj, la care m-am prezentat și cu un Rondo de Mozart. Prietenii familiei mi-au spus “Micul Mozart”. Dar nu am fost admis. În aceea perioadă copiii de intelectuali, cu origine “nesănătoasă”, nu erau acceptați. Eram o persoană non-grata politic. Am început să fac ore de pian în particular cu un student de la Conservator, care a devenit compozitorul Dan Voiculescu! Ani mai târziu, prin 1963, s-a mai schimbat oarecum situația politică și am intrat la Liceul de muzică din Cluj, pe care l-am terminat în anul 1971. Apoi am intrat la facultate, unde am făcut 2 ani secția de pedagogie și 4 ani secția de dirijat-orchestra, cu maestrul Emil Simion.

Reporter – Din acea perioadă aveți vreo amintire dragă, pe care nu o puteți uita?

Radu Ciorei – Îmi amintesc ca eram prin clasa a 6-a, când am făcut o mică orchestră de camera, împreună cu câțiva colegi,  iar repetițiile le făceam acasă la mine. Nu aveam pupitre pentru partituri. Am legat o sfoară de la sobă la dulap, iar partiturile le-am agățat cu prinzători de rufe. Ulterior tata s-a ocupat și ne-a făcut și pupitre din lemn !

Reporter – Sunteți dirijor de foarte multă vreme. Știu că ați lucrat și la Craiova, dar și în alte instituții din țară înainte de a ajunge la Constanța.

Radu Ciorei – Sunt mai mult de 40 de ani de când dirijez. Dar, în 1976 am avut primul concert cu o orchestra profesionistă – Filarmonica din Bacău. Pentru că la repartiție nu existau posturi de dirijor, în același an am intrat pe postul de  corepetitor la Opera din Cluj, unde am rămas 4 ani. În anul 1980 am văzut într-un ziar un anunț de angajare la Teatru Liric din Craiova. Am fost 9 candidați pentru acel post. La Craiova am stat până în anul 1985, dar am plecat pentru că intrase în vigoare autofinanțarea impusă de Ceaușescu și primeam 20% din salariul de încadrare. Era atât de puțin, încât nu puteai să trăiești cu banii aceia. Motiv pentru care am venit la Constanța, unde salariul ajungea până la 80% . Erau vremuri grele pentru artiști.  La Constanța, era altceva, era un alt oraș, erau turiști, lumea era pasionată de muzica simfonică.

Reporter – Ați fost și director al Operei constănțene?

Radu Ciorei – O scurtă perioadă, între 1990 – 1991. Apoi am separat Orchestra simfonică de Teatrul Liric Constanța, iar în 1996 am înființat Filarmonica “Marea Neagră” Constanța. Am fost directorul ambelor  instituții între 1991 – 2001, când  mi-am prezentat demisia din această funcție.  Am rămas dirijor până în anul 2004, când Filarmonica s-a desființat. De atunci sunt dirijor la Teatrul Național de Operă și Balet Constanța.

Reporter – Știu că ați avut numeroase turnee în țară și străinătate. În ce țări ați avut concerte?

Radu Ciorei – Mi-am dorit să fac cunoscut numele Constanței în lume și pe tărâm cultural. Am reușit să formez o orchestra simfonică de excepție, cu care am organizat multe Festivaluri internaționale la Constanța, unde au participat mulți artiști de prestigiu din România și străinătate. De asemenea, am organizat turnee cu orchestra în Spania, Franța, Belgia, Germania, Grecia, Coreea de Sud, Statele Unite ale Americii, Bermuda etc.  Ca dirijor invitat am dirijat orchestra din Franța, Belgia, Portugalia, Coreea de Sud, Statele Unite ale Americii, Argentina, El Salvador etc.

Reporter – De câțiva ani, organizați niște spectacole la Gura Râului. Oferiți-mi, vă rog, mai multe detalii…

Radu Ciorei – Ideea acestui Festival Internațional GRAF-Art  aparține soției mele, Cristina Oprean, actriță a Teatrului de Stat Constanța. Sunt de fapt niște vacanțe muzicale pentru muzicieni amatori din întreaga lume, iar ideea  a ve­nit de la un obicei vechi al saşilor. Ei se întâlneau seara, cântau piese de mu­zi­că de cameră, cu ins­tru­mente clasice, după care continuau cu poveşti, la un şnaps. Ne-am gândit să-i dăm viaţă la Gura Râului. E o comună bogată, cu oa­meni entuziaști.  Aşa se face că au ve­nit muzicieni ama­tori din Franţa, Germania, Spania, SUA, Uruguay, Coreea de Sud.

Reporter – Apropo de Gura Râului, știu că acolo ajuns pianul  familiei d-voastră. Cum s-a întâmplat acest lucru?

Radu Ciorei – Pentru ca sora mea s-a mutat din casa părintească într-un apartament în care  nu mai avea loc pentru pian, ne-am gândit ce să facem. L-am sunat pe prietenul meu prof. Dumitru Cimpean, de la Gura Râului și i-am spus despre pian. A fost de acord să-l primească în pensiunea lui. Istoria pianului este impresionantă.  E un pian fabricat în Viena și a fost cumpărat în jurul anului 1900, din Budapesta de către străbunicul meu și adus cu carul cu boi până la Oravița. Când m-am născut, tatăl meu a scris pe capac data şi ora naşterii mele.

Reporter – Vă mulțumesc mult pentru acest interviu în care am obținut informații remarcabile atât despre muzică, cât și despre o bucățică de istorie.

Comentarii pe Facebook

Autentifica-te pe Facebook pentru a comenta