Connect with us

Exclusiv

Înşelăciunea din spatele înşelăciunii – Revoluţia din 1989 (PARTEA I)

Publicat

la

Prima istorie în format scurt a războiului clandestin derulat pe teritoriul european în ultimii 70 de ani * De la debutul Războiului Rece până la prăbuşirea URSS şi mineriadele din România * De la KGB şi Inelul Spionilor de la Cambridge, la ruşii care ridică un gard la Londra, în jurul Majestăţii Sale * Moştenirea lui Jim Angleton, cel mai mare specialist în contracararea serviciilor sovietice * Revoluţia din 1989 exersată de KGB în 1977, la Bucureşti * Atunci când KGB-ul strănută, Budapeste face gripă * Pulverizarea „Reţelei Caraman”, Ion Mihai Pacepa „agentul detaşat” şi teroristul Carlos Şacalul * Din arhivele STASI, Vladimir Putin şi Gazprom, din Germania la Kremlin, în toamna bolşevismului * Mihail Gorbaciov, accidentul de la Cernobîl şi Ciocănitoarea Sovietică. Nicolae Ceauşescu în faţa plutonului de execuţie.

revolutia

O cetate nu este apărată de ziduri, ci de cetăţenii săi…

Este 30 Decembrie 1989, orele 14:00. Din curtea Ministerului Apărării din Bucureşti sunt scoși în stare de arest, printre baionetele soldaților, comandanţii serviciului de securitate al României în frunte cu şeful acestei instituţii, generalul Iulian Vlad. Ofiţerii de informaţii români sunt urcaţi rând pe rând în transportoare blindate şi duşi direct la închisoare sub pază armată ca nişte criminali deosebit de periculoşi. Scena este privită cu satisfacţie de la primul etaj al clădirii de proaspătul ministru al apărării, generalul Nicolae Militaru la braţ cu Evgheni Tiajelnikov nimeni altul decât ambasadorul Uniunii Sovietice la Bucureşti. Tragicul eveniment istoric este surprins pe peliculă de un cameraman al ambasadei URSS adus special la faţa locului. Era momentul victoriei KGB-ului împotriva Securității, după un sfert de veac în care serviciul român de intelligence reuşise de unul singur în Blocul Răsăritean să-i ţină piept temutului Saşa. Au trecut 27 de ani de atunci şi românii sunt tot aici. Întrebarea este oare Saşa a mai plecat?

Începuturile Războiului Rece, naşterea CIA şi Pactul de la Varşovia

Cu toate eforturile necesare nu putem explica schimbările structurale demarate în şi după ‘89 pe axa din care şi România face parte fără a înţelege cum s-a ajuns la ingredientele planului ce avea să configureze actuala hartă geostrategică a lumii. Trebuie să ţinem cont de perioada care a precedat momentul 1989, cunoscută ca „Războiul Rece” (1947-1991), definit drept o etapă de tensiuni politice şi ideologice între două mari grupuri de state: Blocul Răsăritean sub tutela Rusiei şi Blocul Apusean sau Occidental coordonat de trilaterala SUA, Marea Britanie şi Franţa.

După terminarea războiului pe continentul nostru, Conferinţa de la Ialta (4-11 februarie 1945) la care Europa a fost împărţită pe un bilețel de hârtie avea să deschidă teatrul de operaţiuni al noului război, de această dată unul invizibil. Protagoniştii noului conflict numit „Războiul Rece”, SUA, Marea Britanie şi Franţa pe de-o parte iar de cealaltă URSS alături de aliaţii Tratatului de la Varşovia au trecut de la bombe la „informaţie” utilizată ca armă de război.

hata-razboiului-rece

În timp ce Uniunea Sovietică își întărea rapid controlul asupra statelor satelit din Europa de Est și RDG, de teama expansiunii comunismului în lume preşedintele Harry Truman semna în 1947 Actul Securităţii Naţionale prin care a lua fiinţă Agenţia Centrală de Informaţii a Statelor Unite (CIA). Noua structură avea la bază un model propus preşedintelui Roosevelt, în 1942, de generalul William Joseph Donovan, fostul şef al Biroului de Servicii Strategice (OSS) al SUA din timpul războiului. Ca şi NATO (fondat în 1949) agenţia a primit drept misiune principală organizarea de acţiuni pentru combaterea influenţei Uniunii Sovietice atât în Europa cât şi în restul lumii.

Această „re-orientare” a occidentalilor a atras rapid atenţia Moscovei care şi-a anunţat intenţia ca Rusia să facă parte din NATO. Refuzată la modul diplomatic, marea putere de la Răsărit n-a zăbovit prea mult şi-n 1955 pune bazele alianţei militare „Tratatul de la Varşovia”. Sub coordonarea URSS în noua alianţă au fost incluse toate statele Europei de Est aflate atunci în sfera de influenţă a Kremlinului. Aşa se face că România a devenit şi ea semnatară a Pactului alături de: Albania, Cehoslovacia, Polonia, Republica Democrată Germania (RDG), Ungaria şi Bulgaria. Conform înţelegerii, statele semnatare ale Tratatului şi-au luat angajamentul să-şi ofere sprijin militar şi financiar reciproc cu respectarea suveranităţii şi independenţei naţionale a fiecărui stat membru.

Occidentul în luptă cu temutele instituţii secrete ale URSS

Chiar dacă imediat după război englezii şi americanii au căutat soluţia echilibrului de forţe între Occident şi Blocul Răsăritean, inamicul lor comun era unul foarte bine pregătit. Ruşii nu aveau de gând să piardă nici măcar un petic de pământ, ba chiar se aflau în plin având expansionist.

Colonelul (r) Ioan Burdulea, ofițer de informații activ înainte de 1989 în celebra UM 0110 (cunoscută ca unitatea Anti-KGB) realizează în cartea sa următoarea descriere a instituțiilor secrete rusești: “Încă din anul 1557 țarul Ivan cel Groaznic a creat Opricina, prima poliție politică a Rusiei, care avea puteri nelimitate […] În anul 1881 s-a construit temuta poliţie Ohrana Ţaristă, care a avut performanţe deosebite în reprimarea adversarilor politici. La 20 decembrie 1917, la două luni de la izbucnirea Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie s-a înfiinţat CEKA – Comisia Extraordinară pe Întreaga Rusie pentru Combaterea Contrarevoluţiei și a Sabotajului, condusă de Felix Dzerjinski […] Până la prăbușirea bolşevismului în URSS, în anul 1991, CEKA a cunoscut mai multe denumiri: GPU, OGPU, GUGB, NKGB, NKVD, MGB, MVD şi KGB.” Ioan Burdulea, În slujba adevărului – din amintirile unui ofițer de informaţii, Târgoviște,  Ed. Bibliotheca, 2016.

armata-rosie

Consilierii sovietici în România. O securitate după model KGB

În perioada 1944-1965 serviciile secrete române trec printr-un proces de sovietizare prin „contribuția” unor persoane care cunoşteau foarte bine practicile temutelor instituţii de represiune din Uniunea Sovietică. La Bucureşti sosesc „consilierii sovietici” trimişi direct din centrele de pregătire ale Moscovei şi instalaţi la vârful structurilor de forţă ale statului român. Obsedaţi de conspirarea activităţii, unii ofiţeri considerau că opinia publică nu are dreptul să cunoască nimic din acest domeniu: „Buni specialişti, aceştia au avut un rol important în schimbările politice din ţara noastră, printre care instaurarea guvernului democratic condus de dr. Petru Groza la 6 martie 1945, alterarea alegerilor parlamentare din anul 1946, desfiinţarea Partidului Naţional Ţărănesc şi a Partidului Naţional Liberal, impunerea unui program de reforme economice şi social-politice după modelul sovietic, reprimarea duşmanilor de clasă, instaurarea dictaturii proletariatului.” Cristian Troncotă, Istoria securităţii regimului comunist din România 1948-1964, Bucureşti, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, 2003.

sovietizarea

Practic, în 1948, după abolirea monarhiei şi proclamarea republicii populare, Comisia Extraordinară pe Întreaga Rusie pentru Combaterea Contrarevoluţiei şi a Sabotajului sau CEKA, transformată în NKVD, se ocupă de înfiinţarea în România a Direcţiei Generale pentru Securitatea Poporului (DGSP). Această nouă unitate (care înlocuia practic vechiul serviciu numit „Siguranţa Statului”) era subordonată total intereselor ruşilor. Această structură a fost populată cu ofiţeri NKVD, cei mai mulţi ruşi, care ulterior şi-au schimbat numele cu unul românesc. Baza de recrutare a acestei structuri a constituit-o pătura de ofiţeri români din anii ’50, selectaţi cu „origine sănătoasă” printre care şi viitorul general Pleşiţă, omul care a susţinut după 1989 că el a fost agentul de legătură al Securităţii cu teroristul Carlos Şacalul.

Şi astfel viitoare Securitate a „beneficiat” de instructori sovietici de prim rang, situaţie care a permis românilor să înţeleagă mai bine modul de gândire şi de operare al ruşilor, dezavantajul din prima etapă devenind un atu în următorii ani.

Printr-un proces similar de sovietizare au trecut şi celelalte state membre al Tratatului de la Varşovia, peste tot cu implicarea directă a „consilierilor sovietici” care au transformat Est-ul Europei într-o veritabilă „Cortină de Fier” aşa cum spunea Churchill, cu rol în protejarea şi promovarea valorilor bolşevismului în întreaga lume.

KGB şi Inelul Spionilor de la Cambridge

În pregătirea Războiului Rece, printr-un joc ce avea să fie descifrat zeci de ani mai târziu, agenţia de securitate a Uniunii Sovietice reuşise, cu multă dibăcie, să-şi construiască o reţea de spionaj şi influenţă la vârfurile serviciilor secrete Occidentale… VA URMA

 

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Un primar cu dosar penal face sondaj despre corupția din primăria sa

Publicat

la data de

Scris de

Primăria Medgdia a lansat un sondaj on-line pentru a afla părerea locuitorilor despre fenomenul corupției în localitate.

”Primăria municipiului Medgidia vă invită să completați chestionarul privitor la modul în care dumneavoastră, în calitate de cetățeni ai municipiului Medgidia, percepeți fenomenul corupției în urma interacțiunii cu angajații Primăriei Municipiului Medgidia și ai altor instituții din subordinea acesteia.” – se arată în anunțul publicat de autoritatea locală pe Facebook.

Chestionarea locuitorilor cu privire la fenomenul corupției din Primărie este o activitate de bază în cadrul unui proiect finanțat din fonduri europene prin Programul Operațional Capacitate Administrativă. Răspunsurile rămân anonime, iar informațiile colectate de Primărie vor servi, cel puțin declarativ, la îmbunătățirea serviciilor oferite publicului.

Fals intelectual

Valentin Vrabie este primar la Medgidia din anul 2016, după ce, anterior, a ocupat aceeași funcție, timp de mai multe mandate, la Primăria comunei Peștera. În luna iulie 2020, el a fost trimis în judecată, la instanța penală a Judecătoriei Medgidia, în baza unui rechizitoriu întocmit de Parchetul Curții de Apel Constanța. Primarul este acuzat de fals intelectual, în legătură cu emiterea unui certificat de atestare fiscală. Documentul emis de Vrabie atesta în fals că o societate comercială de pe raza localității nu ar fi înregistrat datorii la taxe și impozite. În realitate, firma în cauză, controlată de socrul fostului președinte al Consiliului Județean Constanța, figura cu debite restante față de bugetul local al municipiului Medgidia.

”Martori amenințați”

Momentul esențial din cursul procesului penal s-a consumat pe 17 noiembrie 2021, atunci când instanța a încuviințat audierea martorilor protejați sub pseudonimele Colibri și Scatiu. Prin aceeași Încheiere, judecătorul fondului a conferit celor doi calitatea de ”martori amenințați”, dispunând ca aceștia să fie audiați fără a fi prezenți în sală, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea și imaginea distorsionate. Cercetarea judecătorească a fost încheiată pe 12 ianuarie 2022. Pronunțarea sentinței penale a fost programată pentru 26 ianuarie 2022.

Funcționar cu nouă fapte penale recunoscute

În trecut, Primăria Medgidia a avut probleme de natură penală și cu Direcția Națională Anticorupție. În anul 2020, un funcționar public apropiat primarului Vrabie a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției cu procurorii DNA, recunoscând astfel nouă fapte de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată. În urma acordului, funcționarul s-a ales cu un avertisment.

Discriminare

În sfârșit, primarul din Medgidia a avut probleme și din partea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. El a fost reclamat pentru discriminare de două angajate concediate în mod abuziv. Consiliul a dat dreptate celor două angajate. Valentin Vrabie a contestat soluția în dosarul 390/36/2021 al Curții de Apel Constanța, în care se judecă în contradictoriu cu CNCD și cu persoanele fizice Alexandra Georgiana Moșescu și Oana Buzoianu. În acest dosar, a fost fixat un termen de judecată pentru 14 februarie 2022.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

O firmă cu dosar penal din siajul lui Flutur ar putea schimba țevile de termoficare din Constanța

Publicat

la data de

Scris de

O firmă din Bucovina, trimisă în judecată de procurorii DNA și despre care s-a spus că este protejată de PNL-istul Gheorghe Flutur, ar putea semna un contract de aproximativ 18 milioane de euro cu Primăria Constanța, condusă de liberalul Vergil Chițac. Flutur și Chițac fac parte din aceeași tabără care a decis alegerea lui Florin Cîțu în funcția de președinte al PNL.

Investiția Primăriei Constanța are ca obiect înlocuirea conductelor termice primare pe un traseu de 21,6 kilometri din zona bulevardelor Lăpușneanu și 1 Decembrie. Banii vin de la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, condus de prietenul lui Cîțu, Dan Vâlceanu (PNL). Contractul de finanțare dintre Minister și Primărie a fost semnat pe 7 ianuarie 2022. Însă administrația locală a lansat licitația pentru alegerea unui constructor încă din octombrie 2021, sub clauza suspensivă că poate anula procedura dacă nu primește fondurile (vezi AICI). Probabil și din acest motiv, în ”competiție” a fost depusă o singură ofertă (vezi AICI).

Potrivit datelor din portalul de achiziții publice (SICAP), oferta unică de participare la această licitație a fost depusă de un consorțiu de 4 firme din Botoșani, București, Brașov și Constanța.

Liderul asocierii este Elsaco Electronic SRL Botoșani, o firmă cu 257 de angajați, care a derulat afaceri de 170 de milioane de lei în 2020. Firma a fost înființată în anul 1994 de coordonatorul ei, Valeriu Iftime, și de alți trei colegi de facultate ai acestuia, de la Institutul Politehnic din Iași, Ovidiu Jitaru, Doru Popa și Petru Parfenov.

Imperiul Elsaco

Iftime este doctor inginer, președinte al Camerei de Comerț din Botoșani, dar și ”patron” al clubului de fotbal FC Botoșani care ocupă un excelent loc 3 în campionatul național.

În jurul Elsaco Electronic gravitează și alte firme create de acești băieți deștepți (fără nicio urmă de ironie) de la Botoșani. Împreună formează un veritabil imperiu de afaceri.

Imperiul Elsaco se ocupă de termoficare, rețele de apă și irigații, distribuie repartitoare de căldură, vinde softuri, telefoane, computere, montează diverse automatizări, rețele electrice sau sisteme de telegestiune pentru utilități. De asemenea, elaborează documentații (SF-uri, PT-uri, strategii), montează panouri fotovoltaice decontate prin programul guvernamental ”Casa Verde” și face demersuri pentru dezvoltarea unor parcuri eoliene în județele Botoșani și Galați. La nevoie, mai ridică, pe bani public, și câte un centru de sănătate. 

Clienții sunt de regulă autoritățile locale și instituțiile de stat din toate zonele țării. În Pandemie, grupul s-a adaptat ca să vândă scanere termice pentru aeroporturi sau tablete pentru elevii goniți, de către virus, din școli.

Concurență trucată și dosar penal pentru lucrări fictive

În 2017, două companii din grupul Elsaco împreună cu alți jucători importanți de pe piața repartitoarelor de căldură s-au aflat în centrul unei investigații efectuate de Consiliul Concurenței. Companiile anchetate împărțiseră țara în zone de influență sau, dacă vreți, în feude, stabilind totodată și tarifele percepute de la populație. Firmele din grupul Elsaco și-au recunoscut faptele și au scăpat cu amenzi de numai 2,2 milioane de lei. Decizia Consiliului Concurenței poate fi accesată AICI

La sfârșitul aceluiași an, Elsaco Electronic SRL Botoșani a fost trimisă în judecată, ca persoană juridică, de către procurorii DNA, sub acuzația de complicitate la abuz în serviciu și obținere de foloase necuvenite. Abuzul în sine a fost imputat companiei publice de termoficare din Botoșani (Modern Calor SA), care ar fi plătit către Elsaco trei facturi de peste un milion de lei, fără ca firma condusă de Valeriu Iftime să fi prestat acele lucrări.  Mai multe detalii AICI

Vărul cel mare

Cu aceasta ajungem și la legăturile dintre Elsaco și familia Flutur. Întreaga țară îl cunoaște pe Gheorghe Flutur, care a fost ministru al Agriculturii și mai ales al Pădurilor în guvernarea PNL-PDL. Flutur a avut trei mandate de senator, iar acum se află la al treilea mandat de președinte al Consiliului Județean Suceava. El este, totodată, prim-vicepreședinte al PNL, fiind ales la congresul care l-a făcut pe Cîțu președinte.   

Mai puțin cunoscut la nivel național este faptul că Gheorghe are un văr care a fost primar, tot PDL și PNL, la Botoșani, în perioadele 2004 – 2012 și 2016 -2020. Faptele penale evocate mai sus s-au petrecut în mandatului vărului Cătălin Flutur.

Consătenii

Și tot în mandatul vărului, tipul deștept de la Elsaco a devenit întâi președinte la FC Botoșani, apoi proprietar al acestui club de fotbal. Bineînțeles, clubul a primit finanțare de la Primăria Botoșani, de regulă câte un milion de lei pe an. La rândul ei, firma Elsaco a primit contracte în valoare de 120 de milioane de lei ca să modernizeze sistemul de termoficare al municipiului Botoșani – după cum se relatează în presa din regiunea Moldova.

Soția lui Valeriu Iftime și vărul Flutur sunt născuți, deopotrivă, în aceeași comună, Vârfu Câmpului. Comuna se află la 25 de kilometri de Botoșani și 24 de Suceava. Soții Iftime dețin aici pensiunea ”Moșia Cai de Poveste”, plus o exploatație agricolă și un conac boieresc. Și Cătălin Flutur a deținut până de curând un teren agricol la Vârfu Câmpului, însă a scăpat de el, după cum a consemnat, în 2020, în ultima declarație de avere depusă ca primar. 

Sponsor și propagandist

Jurnaliștii au relatat că, de-a lungul anilor, Elsaco a sponsorizat PDL și PNL. De asemenea, un tip care a fost viceprimar PNL și chiar președinte al PNL Botoșani activează de mai bine de opt ani în conducerea grupului Elsaco.

La alegerile locale din 2020, Valeriu Iftime a apărut într-un clip electoral pentru PNL (vezi AICI). El a îndemnat alegătorii să voteze candidatul liberal pentru funcția de primar al orașului Bucecea, care este situat la mijlocul distanței dintre Vârfu Câmpului și Botoșani. Ulterior, afaceristul a declarat că a sprijinit omul, nu partidul.

Legăturile cu Suceava vărului cel mare

În perioada 2008-2009, Elsaco s-a ocupat și de modernizarea a 40 de puncte termice din Suceava și a rețelei de distribuție aferentă. Cu această ocazie, Elsaco a dobândit și un cvasi-monopol al repartitoarelor de căldură, pe care le-a montat consumatorilor, ”beneficiind de un suport puternic din partea Primăriei”, după cum relatează presa din Suceava (vezi AICI).

Primarul localității (PDL-istul, acum liberal, Ion Lungu) era subordonat politic lui Gheorghe Flutur.

În 2015, același primar din Suceava a băgat în faliment compania de termoficare a orașului (care avea producția și distribuția la un loc). Producția a fost preluată de Bioenergy Suceava SA, în acționariatul căreia se aflau și tăietorii de păduri de la Schweighofer, dar și investitori români care au pus în funcțiune o centrală în cogenerare, pe biomasă (resturi vegetale rezultate, de regulă, din exploatarea pădurilor).

În același context, distribuția a fost delegată de Primărie către Thermonet SRL, o firmă abia înființată, în care Elsaco Electronic SRL Botoșani deținea 49% din părțile sociale.

Între timp, participațiile românești în cele două firme au fost vândute, întregul sistem (producție și distribuție) fiind deținut acum de firme din Austria. Ca o coincidență, în toate cele trei mandate de senator, Gheorghe Flutur a fost membru în grupul de prietenie România-Austria.

De asemenea, compania condusă de Ifteme și-a construit o pensiune turistică (El Quatro) în județul Suceava, la Voroneț, cu fonduri europene. Contractul de finanțare a fost semnat pe 9 iunie 2010 cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, condus atunci de PDL-ista Elena Udrea.

Zeci de milioane de euro, de la primării liberale

Relația dintre verii Flutur și afaceristul de la Elsaco ar putea fi ilustrată și de fotografia de mai jos:

Captură video. Sursa: Banulbotosanean.ro

În repetate rânduri, grupul Elsaco a transmis presei că nu există nicio legătură între licitațiile câștigate și vreo influență politică. De altfel, pe zona de termoficare, Elsaco a câștigat contracte de zeci de milioane de euro în localități liberale, precum Arad, Brașov, Cluj, Oradea sau Timișoara, însă totodată a executat lucrări și pentru fostele administrații PSD-iste din Iași, Focșani, Craiova și Constanța. La malul mării, firma din regiunea verilor Flutur a montat sisteme termice la blocurile pentru tineri construite de Radu Mazăre.

La licitația de acum, de la Constanța, Elsaco are drept parteneri firma bucureșteană Sicor SRL și firma constănțeană Fluid Development SRL (cea care a primit de la administrația Chițac lucrarea de înlocuire a conductelor termice primare de pe Ștefan cel Mare). O a patra firmă, Iovidia Com SRL Brașov, este subcontractor.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Asociațiile care hărțuiesc firmele de construcții, puse la punct de Curtea Constituțională

Publicat

la data de

Scris de

Pe 23 decembrie 2021, s-a publicat în Monitorul Oficial Decizia 461 a Curții Constituționale a României. Curtea a analizat o excepție de neconstituționalitate ridicată de o firmă din Constanța în cadrul unui proces cu Asociația Constanța Altfel. Firma constănțeană a arătat că mai multe prevederi din Legea contenciosului administrativ ar putea fi neclare și deci neconstituționale. Legea stabilește că procesele în contencios pot fi declanșate de particulari doar când un act administrativ (ca de exemplu un PUZ sau o autorizație de construire) lezează drepturile lor subiective sau interesele lor legitime private. Diverse ONG-uri, care sunt persoane juridice de drept privat, adică particulari, contestă PUZ-uri sau autorizații de construire fără să fi suferit o vătămare, acționând exclusiv în apărarea interesului public. Or legea ar putea fi neclară, de vreme ce unii judecători admit, iar alții resping calitatea procesuală activă a ONG-urilor în aceste cazuri.

Salvatorii

Înainte de a prezenta decizia CCR, trebuie să amintim că moda atacării proiectelor imobiliare de către diverse asociații nonguvernamentale durează de câțiva ani. ONG-iștii spun că dezvoltatorii sunt niște ”rechini imobiliari”, ale căror proiecte distrug spațiile verzi, aglomerează cartierele, le poluează și în acest fel produc o degradare a calității vieții. ONG-iștii se descriu drept ”salvatori urbani”, luptând cu ”rechinii” pentru beneficiul marelui public.  

Cele mai cunoscute ONG-uri din țară care contestă PUZ-uri și autorizații de construire sunt Asociația Salvați Bucureștiul, Asociația pentru Protecția Urbanistică a Clujului (APUC) și Asociația Constanța Altfel. Acestea au fost lăudate în spațiul public pentru inițiativele lor. Însă au fost și criticate, în sensul că în spatele narațiunii mai sus prezentate ar urmări de fapt scopuri politice sau hărțuirea unor investitori.

Singura opinie care contează

La malul mării, a fost înființată, în anul 2017, Asociația Constanța Altfel. ONG-ul a deschis numeroase procese în care a contestat diverse PUZ-uri și autorizații de construire. Acțiunile au fost redactate și susținute de Felicia Ovanesian, o avocată arogantă și fără scrupule, mai bogată decât mulți ”rechini imobiliari”.

Înainte de a întoarce foaia și a poza în imaculata apărătoare a interesului public, Ovanesian apărase interese private extrem de controversate. Printre clienții ei s-au numărat rechini imobiliari care au încălcat reguli urbanistice, după cum au constatat instanțele de judecată, sau alții care urmăreau să ridice blocuri în zone care ar trebui protejate, pe faleză sau pe malul lacului Tăbăcărie. Ovanesian a semnat o tranzacție extrajudiciară cu Radu Mazăre, în numele italienilor de la Fincogero (vezi AICI documentul). Și tot ea a oferit servicii juridice pentru Georgică Giurgiucanu, marele rechin de la retrocedări.

Captură: Ziua de Constanța – publicația care a scris pentru prima dată despre faptul că Giurgiucanu a fost clientul Feliciei Ovanesian. Articolul AICI.

După ce a prestat pentru rechini și pentru condamnatul de la retrocedări, s-a erijat într-o voce imaculată, trăgând după ea și alte persoane, afectându-le credibilitatea. Răutatea și aroganța Feliciei Ovanesian se văd acum când declară că singura opiniei juridică valabilă și care contează pentru ea este doar opinia ei. E limpede că și la Constanța Altfel a contat doar opinia avocatei.

Grav este faptul că o parte din procesele inițiate de Constanța Altfel au fost stârnite din nimic sau din răutate, putând fi calificate drept hărțuiri.

O iarbă de două milioane de euro

Este cazul proceselor inițiate de Constanța Altfel în vederea blocării investiției Comprest Util. Această firmă a construit un bloc de locuințe pe bulevardul Alexandru Lăpușneanu, pe un teren cumpărat (în 2004) cu două milioane de euro de la Primăria Constanța. Două PUZ-uri succesive care includeau și acest teren au fost adoptate fără probleme, cu toate dezbaterile impuse de lege. De asemenea, societatea a obținut autorizații de construire și apoi de supraetajare cu un etaj, în condițiile legii. În 2019, când blocul era aproape finalizat, actele de urbanism ale firmei au fost atacate de Asociația Constanța Altfel, pe motiv că ar fi în interesul publicului ca acest teren să fie păstrat de cumpărătorul său ca spațiu verde. De cealaltă parte, investitorul a afirmat că a plătit Primăriei două milioane de euro pe teren ca să poată construi, nu ca să cultive iarbă. Procesele pentru anularea și suspendarea autorizației de construire au fost câștigate definitiv de Comprest Util. De asemenea, Comprest Util a câștigat pe fond procesul în care Asociația Constanța Altfel a solicitat anularea PUZ-ului Lăpușneanu.

Grigore Comănescu, proprietarul Comprest Util, la blocul de pe Lăpușneanu, în perioada procesului.

În octombrie 2019, în cadrul procesului de suspendare a autorizației de construire, societatea Comprest Util a ridicat excepția de neconstituționalitate la care ne-am referit mai sus. Legea stabilește că ONG-urile pot invoca apărarea interesului public doar în subsidiar, după ce se legitimează procesual printr-o vătămare a unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat. Or fără să sufere nicio vătămare, ONG-ul cerea suspendarea autorizației de construire fluturând un interes public (și acela aberant). Acționând la fel în diferite procese, Constanța Altfel a convins mulți judecători să-i recunoască legitimarea procesuală activă. Însă alți judecători nu s-au lăsat înduplecați. Or, de vreme ce aceeași lege putea fi interpretată fie că ar da, fie că n-ar da calitate procesuală activă ONG-urilor, Comprest Util s-a plâns că prevederile legale sunt neclare și deci neconstituționale.

Stop joc, de la ÎCCJ

Înainte ca excepția să fie soluționată de Curtea Constituțională, aceeași situație a fost analizată în cadrul unui recurs în interesul legii (RIL), judecat și soluționat (prin Decizia 8/2020) de Înalta Curte de Casație și Justiție, în luna martie 2020.

Decizia 8/2020 sugerează că ONG-urile care se luptă cu PUZ-urile și autorizațiile de construire în scopul formal al apărării interesului public uzurpă atribuții date în sarcina instituțiilor de stat, singurele care au acces la contenciosul obiectiv. Instanța supremă a stabilit că asociațiile private, ca toți privații din această țară, au deschisă doar calea contenciosului subiectiv, putând să apere interesul public doar în subsidiar, dacă probează în principal că au suferit o vătămare. Înalta Curte a mai stabilit că acțiunile populare, precum acelea inițiate de ONG-uri, sunt pur și simplu interzise.

Ce spune CCR

În mod vădit, completul de RIL de la ÎCCJ s-a pronunțat pe aceeași problemă semnalată de Comprest Util Curții Constituționale. Totuși, excepția de neconstituționalitate și-a urmat cursul ei firesc, fiind soluționată prin decizia 461, publicată în Monitorul Oficial pe 23 decembrie 2021. Excepția a fost respinsă deoarece Curtea Constituțională s-a mai pronunțat unitar asupra aceleiași situații prin deciziile 939/2006, 66/2009, 750/2009, 168/2011 și 349/2012. Curtea și-a reafirmat practica anterioară, conform căreia, cităm:

”prin acțiunea introdusă, persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat trebuie să dovedească mai întâi că a avut loc o încălcare a dreptului sau a interesului lor legitim privat, după care să susțină în sprijinul cererii și vătămarea interesului public, ce decurge din actul administrativ atacat. Prin adoptarea textului criticat, legiuitorul a urmărit să „paralizeze“ așa-numitele „acțiuni populare“ intentate de unele persoane fizice sau persoane juridice de drept privat care, neavând argumente să dovedească o vătămare a unui drept sau interes legitim privat propriu, recurg la calea acțiunilor întemeiate exclusiv pe motivul vătămării interesului public.”.

Așadar, nu există o bază legală și constituțională pentru acțiunile populare. Și nu a existat niciodată, motiv pentru care ONG-urile care au acționat așa ar putea ajunge în situația delicată de a suporta financiar deranjul de ani de zile creat unor firme.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: