Connect with us

Exclusiv

Justiţia selectivă de la Constanţa. Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă. Cazuri similare, tratate diferit

Adrian Cârlescu

Publicat

la

De la romani încoace, simbolul Justiţiei este o zeiţă cu spadă şi balanţă. Însă nota cu adevărat distinctivă a zeiţei este dată de o eşarfă care îi acoperă ochii. „Justiţia este oarbă” – spune o maximă, vechea şi ea de mii de ani. Este oarbă, pentru că dreptatea nu trebuie să ţină cont de calitatea persoanelor. Nu contează dacă sunt mici sau mari, dacă sunt bogate sau sărace, dacă au stele pe umăr, coroane pe cap sau alte calităţi. Justiţia nu vede persoanele, ci faptele lor. Atunci când, în sistemul de justiţie, fapte similare sunt tratate diferit, unele sancţionate, iar altele trecute cu vederea, e semn că cineva a scos eşarfa de pe ochii zeiţei.

Justiţia oarbă, în sensul bun, din dosarul penal al retrocedării de la Carrefour

O nouă dovadă că justiţia de la Constanţa funcţionează în mod selectiv, când oarbă, când forte văzătoare, reiese din comparaţia, revelatoare ca o radiografie, a două cazuri aproape similare. Ne referim în primul rând la dosarul de maximă rezonanţă al retrocedării terenului de 19 hectare de pe malul lacului Siutghiol, din vecinătatea complexului comercial Tom-Carrefour. Vineri, procurorii Parchetului Curţii de Apel Constanţa au anunţat finalizarea urmăririi penale. În acest caz, Justiţia a fost oarbă, în sensul bun al expresiei mai sus pomenite. Nu a contat că Zoea Rădulescu este fiica eroului anti-comunist Gogu Puiu. Nu a contat nici că venerabila doamnă a fost secretar în Ministerul de Interne. Nu a contat că s-a aflat în cercul de apropiaţi ai fostului preşedinte Emil Constantinescu. Tot ce a contat au fost faptele. Rechizitoriul a fost înaintat instanţei de judecată.

Tunul de la Carrefour, redus la esenţe

Deşi am relatat pe larg povestea retrocedării de la Carrefour (vezi aici), reluăm pe scurt reperele cele mai importante ale cazului. Pe 17 februarie 2000, Comisia Locală Mihail Kogălniceanu a emis două procese-verbale de punere în posesia a Zoei Rădulescu asupra a două terenuri, de 18 hectare, situate în sola A 510, din Mihail Kogălniceanu. Însă din documente lipseau, în mod inexplicabil, vecinătăţile de amplasament. Doi ani mai târziu, Comisia Locală din Constanţa a retrocedat unor constănţeni terenurile de vizavi de Carrefour. Întâmplător, una din solele de la Carrfour se numea la fel ca cea de la Kogălniceanu: A 510. Zoea Rădulescu a reuşit prin două procese consecutive, ambele judecate pe fond de controversata judecătoare Corina Eugenia Jianu, să-şi mute terenul primit la Kogălniceanu, direct pe malul lacului Siutghiol, în vecinătatea Carrefour. Marea ei dovadă a fost un raport de expertiză extrajudiciară, scris de un personaj toxic. Noul amplasament valora peste 20 de milioane de euro. În primul proces, judecătoarea Jianu a eliberat terenul de la Carrefour, anulând titlurile de proprietate emise la Constanţa pentru nişte constănţeni. În al doilea, a anulat şi titlurile primite de Zoea Rădulescu la Kogălniceanu, obligând autorităţile să-i emită noi titluri pentru terenul din Constanţa, eliberat anterior.

Revenind la momentul actual, trebuie să spunem că Parchetul Curţii de Apel Constanţa a decis să-l trimită în judecată pe expertul mincinos. În acest fel, se deschide calea revizuirii hotărârilor judecătoreşti pronunţate de Corina Eugenia Jianu, pe baza expertizei mincinoase.

Exemplul de justiţie văzătoare

De cealaltă parte, avem mai multe dosare penale care se tot închid. Vorbim aici despre mai multe plângeri formulate de omul de afaceri Grigore Comănescu împotriva expertului judiciar Tudorel Vizireanu din Brăila, a avocatului Ionel Haşotti şi a fratelui acestuia, fostul senator Puiu Haşotti, a fostului primar din Năvodari, Nicolae Matei, şi a judecătoarei Corina-Eugenia Jianu. În 2005, Grigore Comănescu a cumpărat, cu patru milioane de euro, o carieră de piatră în localitatea Sibioara, comuna Lumina. La ani de zile după investiţie, acesta a aflat că o parte din cariera sa de piatră a fost retrocedată unor persoane reprezentate convenţional de celebrul avocat Ionel Haşotti. Procesul de fond funciar fusese demarat de clienţii lui Haşotti, în contradictoriu cu Comisia Locală Lumina. Firma lui Grigore Comănescu nu a fost citată în proces. Deşi erau, chipurile, în litigiu, părţile s-au învoit să aducă un expert judiciar din afara Curţii de Apel Constanţa, respectiv pe Tudorel Vizireanu, de la Brăila. Acesta a realizat un raport în care a scris că terenul din mijlocul carierei ar fi liber de sarcini. În realitate, terenul era ocupat de exploataţia minieră. Vizireanu a scris că a făcut o recunoaştere pe teren, dar nu a văzut clădirile, utilajele, depozitul de explozibili, angajaţii şi personalul de securitate.

Aceeaşi judecătoare Jianu, aceeaşi manglă cu expertul mincinos

Miza acestui fals ordinar era aceea de fraudare a articolului 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000, care interzice în mod expres retrocedarea terenurilor miniere în exploatare. Bazându-se pe falsul expertului, avocatul Ionel Haşotti a susţinut în faţa instanţei că nu există dovadă că există o exploatare minieră pe teren. Reţineţi această expresie: nu există dovadă! Deci nu realitatea conta, ci dovezile falsificate de expert. Un rol aparte l-a jucat prestaţia judecătoarei Corina-Eugenia Jianu, care a conferit calitate de autor în procedurile de retrocedare unei persoane care decedase în anul 1942 şi care, prin urmare, nu fusese deposedată de terenuri de regimul comunist instaurat după 6 martie 1945. Toate terenurile luate de regimul comunist de la urmaşii persoanei decedate în 1942 au fost retrocedate, pe amplasamente agricole, după anul 1991, descendenţilor legali. Desigur, aşa cum era de aşteptat, Jianu nu a cerut o situaţie a retrocedărilor anterioare. Iar în acest fel s-a ajuns la o retrocedare multiplă.

Un viespar de interese

Fiind în război cu avocatul Ionel Haşotti, omul de afaceri s-a pomenit, în august 2012, cu cea mai mare taxă fiscală impusă vreodată unui contribuabil român: două milioane de euro. Grigore Comănescu consolidase malul lacului Siutghiol, în vecinătatea complexului turistic Verona, proprietatea sa. Primarul din Năvodari, Nicolae Matei, a pretins că omul de afaceri nu a făcut o faptă bună, ci a depozitat materiale de construcţie pe un teren al oraşului Năvodari. În noiembrie 2012, Nicolae Matei a fost arestat pentru una din multele sale fapte penale. La Năvodari s-a organizat, cu acea ocazie, un miting anti-justiţie. Printre vorbitorii care au cerut public eliberarea lui Matei s-a numărat şi Puiu Haşotti, pe atunci ministru al culturii. Doi ani mai târziu, în noiembrie 2014, DNA Constanţa i-a trimis în judecată pe Nicolae Matei şi pe judecătoarea Corina-Eugenia Jianu, demonstrând că cel dintâi îi oferise ca mită un teren, în schimbul unor hotărâri judecătoreşti ilegale de retrocedare a unor terenuri. Judecătoarea frauda legea, iar primarul penal plătea pentru aceste servicii. În mod bizar, la pagina 36 a rechizitoriului DNA, este menţionat şi numele avocatului Tudor Haşotti, fiul lui Ionel şi nepotul lui Puiu. Acesta l-a anunţat pe unul din persoanejele dosarului că tocmai „au câştigat” un proces la judecătoarea Jianu.

Au pus eşarfa pe ţambal. Eşarfa de pe ochii Justiţiei

Aşa cum spuneam, Grigore Comănescu a formulat mai multe plângeri penale. Cele mai multe au fost închise chiar în ziua în care a fost deschisă urmărirea penală in rem. Trei dosare au fost deschise şi închise în aceeaşi zi. Urmărirea durase exact atât cât durase redactarea ordonanţelor de clasare. Cel mai probabil, Justiţia care trebuia să fie orbă s-a uitat cu multă atenţie la personajele extrem de influente din dosare. Cum altfel să ne explicăm că expertul din cazul Carrefour, care a comis un fals mizerabil, a putut fi trimis în judecată, iar expertul din cazul Sibioara, comiţând un fals la fel de mizerabil, a primit clasare, laolaltă cu eminentele personaje din politică, magistratură şi avocatură? Cum s-a putut (nota bene!) ca Justiţia cea oarbă să nu vadă stelele de pe umeri, coroanele de pe cap, într-un caz, dar le-a văzut, cu ochii mari, în celălalt? Ce stele şi ce coroane să ai, ca să se vadă prin eşarfă? Tocmai de aceea credem că şmecherii care au instrumentat aceste dosare au scos eşarfa de la ochii Justiţiei. Au scos-o şi au pus-o pe ţambal. Batista era prea mică.

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Bărbierul din Agigea. Primarul Maricel ”sifonează” fondurile europene pentru pescuit la mafia sa personală

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Din nou despre fondurile europene pentru pescuit de care și-a bătut joc Asociația Grup Local Dobrogea Sud, condusă de edilul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu! De data aceasta, vorbim de ultima speranță a primarului PSD-ist de a dirija fondurile din programul aflat acum în derulare spre comunitatea pescărească. Să rămână, măcar de data aceasta, ceva palpabil în urmă, iar nu ca data trecută doar patru ediții de festival pe vremuri ploioase și fără niciun folos pentru pescari. Asociația condusă de Cîrjaliu a selectat deja un proiect pentru construirea unei pensiuni pescărești. Dar, ce să vezi!,  fondurile vor merge tocmai la mafia personală a primarului din Agigea. Vorbim aici de directorul de la Agigeaserv Util, societatea Primăriei. Belghiz Bolat, directorul în discuție, a fost angajatul Asociației Grup Local Dobrogea Sud. Acum, soția sa urmează să primească bani europeni din fondurile controlate de asociație. Pensiunea pescărească va fi ridicată pe un teren concesionat de la Primărie, pe malul lacului Agigea, cu statut de rezervație naturală. Acest statut e doar pe hârtie, pentru că în realitate, zona a fost inclusă într-un PUZ controversat, la inițiativa lui Cîrjaliu, în dauna evidentă a mediului înconjurător.  

Bani de la UE pentru comunitățile pescărești

Într-un articol trecut (vezi AICI), am explicat pe larg filozofia aplicată de Uniunea Europeană pentru încurajarea sectorului piscicol din țara noastră. Prima etapă de infuzie a fondurilor din programul operațional pentru pescuit (POP) trebuia să se deruleze între 2007 și 2013. Din motive specific românești, programul a început de facto în 2012 și s-a încheiat în 2016, cu rezultate deloc satisfăcătoare. Din 2016, se implementează, cu o întârziere de doi ani, un nou program operațional pentru pescuit și afaceri maritime (POPAM), în exercițiul căruia ne aflăm în momentul de față.

Fondurile europene pentru pescuit sunt gestionate de o autoritate de management din subordinea ministerului român al agriculturii. Pentru a se asigura că banii vor ajunge să acopere nevoi reale, Uniunea a rezervat comunităților pescărești un rol privilegiat. Astfel, pescarii au fost încurajați să înființeze asociații de tip FLAG cu rolul de a elabora strategii de dezvoltare locală și de a selecta proiectele relevante la nivel local, în vederea finanțării din fonduri europene.

FLAG-ul condus de Cîrjaliu a prăpădit primele fonduri      pe festivaluri și salarii

În anul 2013, profitând de această oportunitate, primarul din Agigea s-a cățărat în fruntea pescarilor sud-dobrogeni. În calitate de președinte al Asociației Grup Local Dobrogea Sud, Maricel a ajuns să coordoneze o strategie de dezvoltare în valoare de 3,5 milioane de euro. Ce s-a ales de bani v-am spus în articolul trecut: absorbția fondurilor a fost de 17%, acesta fiind al doilea cel mai prost rezultat la nivel național. La ”comunitățile pescărești” au ajuns doar 14% din bani. Însă pescarii nu s-au ales nici măcar cu o undiță sau cu un cârlig. Nimic. Toți banii s-au tocat pe muzică așa-zis pescărească, în două festivaluri, unul la Eforie și altul în Vama Veche, fiecare cu câte două ediții organizate la începutul și la sfârșitul sezonului estival 2015. Diferența de 3% a cheltuit-o asociația condusă de Cîrjaliu, pe salarii și diverse. Printre salariați s-a aflat și Belghiz Bolat, directorul de la Agigeaserv Util.

Banii din noul program operațional merg la nevasta lui Belghiz Bolat

În momentul de față, după cum am arătat mai sus, ne aflăm în exercițiul unui nou program operațional. Asociația condusă de primarul PSD-st de la Agigea a obținut banii să întocmească o nouă strategie locală și dreptul să se ocupe de implementarea ei. Belghiz Bolat nu mai este angajatul FLAG-ului. Însă o firmă deținută de soția sa a fost deja selectată pentru a primi aproximativ 190.000 de euro din fondurile alocate strategiei. Este vorba de Aybo Pescuit și Turism SRL Agigea, deținută de Cătălina Ionela Bolat, care vrea să ridice o pensiune pescărească, regim de înălțime P+1, pe un teren de 566 de metri pătrați concesionat de la Primărie, pe malul lacului Agigea. 

Maricel Cîrjaliu a aprobat ca banii europeni să ajungă la soția lui Bolat

Aybo Pescuit și Turism SRL a fost înființată pe 10 august 2018, exact în scopul accesării fondurilor de pescuit gestionate de FLAG-ul din Agigea. O lună mai târziu, cu acordul Consiliului Local, societatea a devenit titulară în contractul de concesiune nr. 7161/08.04.2016. Practic, soția lui Belghiz Bolat a preluat o concesiune acordată de Primărie, unei terțe persoane, cu doi ani înainte de înființarea firmei Aybo Pescuit și Turism SRL.  Acest contract a fost încheiat în baza unei licitații publice organizate pe 4 aprilie 2016. Anunțul de licitație se găsește și acum pe site-ul Primăriei. Terenul măsoară 566 de metri pătrați și se află în prima linie de la lac. 

La câteva luni după ce a obținut terenul în concesiune, mai exact pe 18 noiembrie 2018, soția lui Bolat a solicitat de la APM Constanța acordul de mediu pentru proiectul ”Construire pensiune turistică P+1 cu specific pescăresc, împrejmuire teren și bazin vidanjabil”. Cu toate avizele obținute, firma Aybo a aplicat la Asociația Grup Local Dobrogea Sud, pe măsura 3, care se referă la ”sporirea valorii adăugate a produselor pescărești”. Pe 12 februarie 2019, președintele prim-pescar, Cristian Maricel Cîrjaliu a aprobat selectarea proiectului. Pe 19 februarie 2019, proiectul a fost înscris într-o listă finală, fiind transmis autorității de management a programului operațional, prin care vin banii Europei. Obiectivul a fost atins. Noile fonduri nu se vor mai prăpădi pe festivaluri inutile. Din banii Europei se va construi un obiectiv concret, însă nici de această dată pescarii veritabili nu se vor alege cu nimic. Toți banii merg la fostul angakat al asociației conduse de Cîrjaliu. Să fie acolo, în familie!

O rezervație naturală, distrusă de interese imobiliare

După cum spuneam mai sus, locul ales pentru ridicarea pensiunii se află pe malul lacului Agigea. Formal, lacul Agigea este rezervație naturală. Încă din anul 2008, primarul Maricel Cîrjaliu a plănuit să invadeze vecinătatea directă a rezervației, în scopul dezvoltării turistice. În 2012, în mod total inexplicabil, Agenția de Protecție a Mediului din Constanța a emis aviz fără raport de mediu pentru un PUZ întocmit de Primăria Agigea în zona rzervației. În baza acestui act, terenurile de lângă lac au fost introduse în intravilan. După ce a rezolvat această problemă în mod miraculos, Maricel a obținut fonduri pentru a trage curent și apă. La un moment dat, edilul s-a plâns presei că autoritățile centrale nu au vrut să-i aprobe o inițiativă… am spune noi, de-a dreptul bolnavă, prin care insul dorea să betoneze malurile lacului cu statut de rezervație naturală. Chiar și așa, Maricel nu s-a descurajat. El a lotizat terenurile de lângă lac și a organizat zeci de licitații publice în vederea concesionării. La un moment dat, un consilier local din gașca lui Maricel a fost ridicat pe sus de procurorii DNA, din locul în care negocia șpăgi pentru a aranja câștigarea unor licitații de concesiune în PUZ-ul lacului. După cum s-a consemnat în stenogramele din dosarul penal, șpăgarul susținea că toate licitațiile pentru terenurile din zonă sunt trucate. Coruptul din anturajul lui Maricel a fost condamnat, fără a mai turna pe nimeni. Vorbele pe care le spusese la negocierea șpăgilor au rămas fără urmări. Ceva probleme vor fi fost, de vreme ce, iată, în 2018, nevasta lui Bolat a preluat fluierând un astfel de contract de concesiune, încheiat în 2016.

Belghiz Bolat a fost angajatul cumnatei lui Maricel

Este evident că toată afacerea este un aranjament ordinar de la un capăt la altul. Belghiz Bolat este un intim al primarului Maricel și asta explică pe deplin și salariile pe care le-a încasat de la FLAG, și concesiunea preluată în 2018 pe malul lacului, și selectarea soției pentru a beneficia de 190.000 de euro din strategia pentru pescuit. Relațiile dintre cei doi coboară adânc în timp. Bolat este fiul unui frizer din Agigea. El a terminat Academia Navală Mircea cel Bătrân din Constanța, în anul 2007, cu o diplomă de inginer mecanic. În loc să se îndrepte spre zona navigației, s-a angajat, ca inginer, la firma Crisbo Service SRL, care era deținută de Cristiana Cîrjaliu, cumnata lui Maricel.

La începutul anului 2008, Belghiz este plantat ca inginer la Regia Autonomă Județeană de Drumuri și Poduri, din subordinea Consiliului Județean Constanța. Consiliul era condus de Nicușor Constantinescu, prieten de nădejde al lui Maricel Cîrjaliu. Însă Maricel, deși învârtea afaceri pe picior mare, era un simplu consilier local, care năzuia să ajungă primar. Războiul pe care îl ducea cu Ion Ioniță, primarul în funcție, era unul crâncen. Cum orice vot conta, Cîrjaliu s-a decis să îl includă pe Belghiz Bolat pe un loc eligibil pe lista de candidați a PSD-ului pentru Consiliul Local. În mai multe ocazii, s-a lăudat în presă că este singurul candidat care promovează un membru al comunității musulmane. În 2008, Maricel a devenit primar. Belghiz a devenit consilier local.

Băiatul frizerului a moștenit o avere fabuloasă

Un an mai târziu, părinții lui Bolat au făcut o donație Primăriei. Ei au cedat două terenuri în zona de vest a localității. Primăria a acceptat donația, sub motivația de a înființa un drum public, în speță strada Dropiei. Ulterior, în zonă a apărut un cartier de vile. Pe 12 august 2010, Bolat a fost numit director la Agigeaserv Util, o întreprindere publică deținută de Comuna Agigea, care se ocupă de lucrările din localitate, plătite de la buget. An de an, îi trec milioane de lei printre degete. Din declarațiile de avere depuse de-a lungul anilor în această calitate, aflăm că acesta a moștenit în anul 2014, după decesul mamei, o adevărată comoară imobiliară, respectiv cote proporționale dreptului său de urmaș din trei case cu o suprafață construită totală de 600,50 de metri pătrați, un apartament de 77 mp și terenuri intravilane în suprafață de 14.022 de metri pătrați. În 2017, după mai multe dezmembrări și vânzări de case și terenuri, tipul s-a decis să scape de întreaga avere, care era compusă atunci din cote în 18 terenuri intravilane, în suprafață de 12.009 mp, într-o casă și un apartament. Toate bunurile au fost donate tatălui său, rămânând în familie. După ce a devenit oficial sărac lipit pământului, Belghiz Bolat a concesionat un teren de 300 de metri pătrați de la Primărie. În ultima sa declarație de avere, din 2019, acesta apare în continuare fără casă și fără terenuri în proprietate. În schimb, a declarat câștiguri salariale de 69.564 de lei (adică 5.797 de lei net/lună). Soția sa a câștigat 48.000 de lei (adică 4.000 de lei net/lună).

Sora lui Belghiz, angajată la Primărie

Tatăl lui Belghiz Bolat, bătrânul frizer al localității, figurează titular în mai multe investiții imobiliare pe raza comunei. De asemenea, sora lui Belghiz, care se numește Filis Bolat, și-a ridicat de curând o casă de 181 de metri pătrați. Ea a lucrat o perioadă în Primăria Agigea, la serviciul de taxe și impozite. În declarația de avere depusă în această calitate în anul 2016, Filis menționează 22 de terenuri intravilane. În mare parte, este vorba de terenuri pe care le deținea împreună cu fratele și tatăl ei, după decesul mamei. Însă, în listă apar și 4 terenuri pe care le-a dobândit în anul 2015, prin donație. Situația ei particulară ne arată că nu contează dacă te-ai născut în familia unui frizer. Dacă ai noroc, te poți trezi cu donații de mii de metri pătrați de la cine știe cine. Păi se întâmplă, nu-i așa?

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

(VIDEO) La Cernavodă s-a răsturnat căruța cu… ignoranți. Primarul habarnist, cartierul Columbia și rețelele de proxeneți

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Primarul din Cernavodă, Liviu Negoiță, s-a făcute de râs într-un videoreportaj difuzat de postul de televiziune Kanal D. Acesta nu cunoștea absolut nimic despre un fenomen reflectat tot mai intens în presa internațională, anume că un număr impresionant de tinere din orașul pe care îl conduce au fost și sunt traficate pentru servicii sexuale, de rețele de proxenetism cu bazele în Cernavodă. Negoiță a declarat, cu o mimică de elev prost, dar agasat că i se pun întrebări incomode, că nu știe nici măcar de unde vine numele cartierului Columbia. În mijlocul interviului, edilul s-a supărat subit pe un angajat al Primăriei, pe care l-a tratat ca pe ultimul negru de pe plantație. După ce s-a răcorit cu angajatul, arătându-i cine e șeful în zonă, primarul s-a îndreptat glonț spre vicele său, Șerif Cârjali, șuierându-i acestuia printre dinți, într-un stil băiețesc, de cartier, că ei doi vor avea probleme. Negoiță nici nu a băgat de seamă că incidentul era filmat, din spatele său, de cameramanul Kanal D.

Jurnaliștii de la Kanal D au realizat un videoreportaj, în care au sugerat că orașul Cernavodă se apropie ca profil de Caracal, locul terifiant al asasinării Alexandrei Măceșanu. Ei au plecat în investigația lor de la un material difuzat de publicația The Guardian, care a intervievat familia unei fete traficate din cartierul Columbia. În materialul The Guardian se afirma că 7 fete din 10, din Cernavodă, ajung să practice prostituția. Jurnaliștii Kanal D au plecat pe urmele acestei informații șocante, la Cernavodă. Coordonatele au fost stabilite din capul locului, pe baza unor scurte interviuri acordate de trecători. Întreaga suflare din oraș cunoștea problema, însă persoanele intervievate pe stradă au spus aproape la unison că se tem să ofere detalii concrete.

În piațeta din fața Primăriei, jurnaliștii Kanal D au fost întâmpinați de viceprimarul Șerif Cîrjali, care a acceptat bucuros să vorbească în fața camerei. Acesta a recunoscut existența fenomenului, dar a subliniat că informațiile n-ar mai fi de actualitate. ”Cernavoda este curată, nu mai vedem pe stradă, v-am spus, am monitorizat tot orașul, vedeam dacă ar fi fost prostituate pe străzi.” – a spus Cîrjali. Acesta a recunoscut că în trecut, în cartierul Columbia, ar fi existat rețele de proxenetism, ”curve” și persoane rău famate, însă a dat asigurări că zona s-a schimbat atât de mult încât el s-ar muta acolo.

Nu de aceeași părere a fost edilul Liviu Negoiță, care – în mod evident deranjat de subiect – a declarat că nu cunoaște nimic despre infracționalitate. El l-a certat pe reporterul Kanal D că îi pune întrebări tendențioase și a subliniat că ”în absolut toate cartierele din Cernavodă trăiesc oameni civilizați”. Înainte să bage gunoiul sub preș, Negoiță a mai spus că nu știe nici măcar de unde vine numele cartierului Columbia.

Răspunsurile primarului sunt o dovadă a derivei intelectuale și morale în care se află conducerea acestui oraș, care nici măcar nu realizează dimensiunile unui fenomen care ține întreaga suflare în frică. Lipsa busolei intelectuale a primarului se observă și din incapacitatea sa de a explica, măcar cât un elev de liceu, de unde vine numele cartierului Columbia, mai ales că acest nume face parte din istoria localității, obligatoriu de știut de unul care se pretinde pregătit să o conducă. Ei bine, numele Columbia provine dintr-o perioadă istorică în care orașul Cernavodă era cea mai industrializată localitate din județul Constanța. În 1901, în prejma localității, pe malul Dunării, în zona denumită atunci ”Zăvoiu”, a fost înființată una din cele mai moderne rafinării petroliere din România. În 1913, rafinăria a început să lucreze în parteneriat cu Societatea de Petrol Franco-Română Columbia, care în urma unei fuziuni avea să integreze și activele de la Cernavodă. Din acest motiv, rafinăria de la Cernavodă, care se numise până atunci Traian, a primit numele oficial: rafinăria Columbia.

În 1929, pe fondul crizei economice, unitatea a fost închisă, iar instalațiile petroliere au fost demontate. Dealul pe care funcționase aceasta a continuat să poarte numele Columbia. În 1950, pe dealul Columbia, golit de instalații, a fost organizată o colonie de muncă forțată, unde au fost aduși deținuți politici pentru a săpa canalul Dunăre-Marea Neagră. Construcția canalului vechi a durat până în 1953, timp în care, în medie, s-au aflat aici 20.000 de deținuți politici. În 1953, la Columbia s-au petrecut atrocități crunte, săvârșite de comandantul Florian Cormoș și de brigadierul șef Nicolae Cârcu. Acesta din urmă obișnuia să-i curenteze pe deținuți și să-i violeze. De multe ori îi bătea cu o bâtă pe ”bandiții” internați la infirmerie, pe motiv că ar sabota măreața lucrare socialistă. Din ordinul lui Cormoș, mai mulți deținuți care sufereau de epilepsie au fost udați cu furtunul și scoși la muncă pe un ger cumplit, pe o faleză înaltă a Dunării, la o carieră de piatră. Mulți din aceștia au decedat. Un alt deținut a fost ținut în carceră până când picioarele i s-au cangrenat și i-au putrezit în bocanci. Alți deținuți au fost ținuți câte 18 ore la muncă, fără mâncare și apă, pierzându-și viața în acel regim de exterminare. Cormoș și Cârcu au fost arestați pentru acte de teroare în 1953, la pachet cu torționarii de la Midia, Poarta Albă și Salcia. Deși au fost condamnați la moarte de un tribunal militar, Gheorghe Gheorghiu-Dej, stalinistul dement care conducea atunci România, le-a comutat pedeapsa în muncă silnică pe viață. După doi ani, torționarii au fost eliberați din ordinul lui Alexandru Drăghici, șeful Securității, fiind trimiși în case de tratament și apoi reintegrați în muncă pe linia de penitenciare, cu drept de pensie și pentru perioada de detenție.

După ororile de la canalul vechi, lagărul de exterminare de la Columbia a fost transformat în colonie penitenciară pentru deținuții de drept comun. În anii 70, dealul a fost terasat, iar aici au fost construite blocurile comuniste care formează acum cartierul Columbia. Presa internațională susține că din acest cartier se racolează intens tinere pentru industria sexuală occidentală. După cum am expus mai sus, primarul localității, care colectează voturi importante din cartierul Columbia, bagă gunoiul sub preș, negând total o realitate care țipă în presa occidentală. Cernavodă este un oraș cu un buget impresionant. Drama acestor fete nu-i mișcă deloc pe liderii locali Liviu Negoiță, Șerif Cîrjali și Marian Iordache, care conduc Primăria într-o formă de triumvirat, tocând banii pe petreceri, iar în trecut pe achiziții de electronice și electrocasnice de la un coafor (vezi AICI).

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Primăria Năvodari minte cu nerușinare în procesul taxei abuzive de două milioane de euro

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Primăria Năvodari se luptă cu toate armele, inclusiv cu un întreg arsenal de minciuni sfruntate, pentru a menține în ființă o taxă abuzivă de două milioane de euro. Ultimul asalt din acest război irațional s-a consumat ieri la Tribunalul Constanța, în fața unui complet specializat în cauze penale. Avocata Primăriei Năvodari a răspuns cu o serie de mistificări și enormități acuzațiilor aduse de Parchetul Curții de Apel Constanța, de statul român (prin Ministerul de Finanțe), de Apele Române și de societatea taxată abuziv cu două milioane de euro. De asemenea, reprezentanta convențională a Primăriei a combătut constatările Parchetului, ale Curții de Conturi, ale comisiei de abuzuri a Senatului, ale Direcției Antifraudă Fiscală, ale Ministerului Administrației și Internelor, ANAR și MFP. Instituțiile statului sunt în eroare – a sugerat avocata combinată cu cea mai problematică Primărie din acest județ, care a fost condusă de doi primări încarcerați pentru fapte de corupție, și de actualul, nu tocmai străin de aceleași probleme.

Rețeta de furat terenuri de la stat

Minciunile mai noi, pe care le vom trece mai jos în revistă, altoiesc minciuni mai vechi, concepute de fostul primar penal din Năvodari, Nicolae Matei. Cuvântul ”penal” nu este o figură de stil. Tipul a fost condamnat pentru fapte de corupție, a stat o vreme închis la Poarta Albă, iar acum, deși este liber ca pasărea cerului, este inculpat în alte dosare penale de răsunet care vizează retrocedări frauduloase de terenuri, sifonarea banilor publici și furtul taberei de copii de la Năvodari. Marea rețetă a lui Nicolae Matei, pe care am prezentat-o în repetate rânduri în Ordinea.Ro, se referă la însușirea frauduloasă a unor terenuri de stat, de pe malul mării, din tabăra de copii și de pe malul lacului Siutghiol, în proprietatea Primăriei, urmată de înstrăinarea acestora. De pildă, terenurile din tabăra de copii, care sunt terenuri de stat atribuite în folosință sindicatelor din România încă din perioada comunistă, au fost înscrise fraudulos în inventarul bunurilor private ale Orașului Năvodari, pe baza unei simple hotărâri de Consiliu Local inițiate de Matei. În pasul doi, consilierii locali au votat ca aceste terenuri furate de la stat să fie transmise în proprietatea unei societăți, în care Orașul Năvodari primea 40% din acțiuni, iar o firmuliță a cumnatului fără forme legale al lui Matei primea controlul absolut, cu 60%.

Nicolae Matei și Florin Chelaru, în vremurile în care se considerau puternici și dezlegați.

Jaful imobiliar de la Siutghiol

Patentul descris mai sus a fost aplicat de Nicolae Matei și în privința terenurilor de stat de pe malul lacului Siutghiol. Tot malul, dar și hălci întregi din lac, așa cum ar fi zona de stuf de la Mamaia-Sat, despre care am scris AICI, au fost inventariate din pix în proprietatea Primăriei, deși aparțineau prin Constituție și prin lege organică domeniului public de stat. O mică parte din terenul furat de la stat se află între luciul de apă și complexul de vile Verona, al societății Somaco Construct SRL. Pe această porțiune, malul lacului fusese consolidat de Somaco Construct, cu avizul Apelor Române emis în anul 2007. Vorbim de o construcție permanentă, în speță de o platformă de consolidare, cu piatră de carieră în subsol și un strat uniform de nisip la nivelul solului. Toată investiția a fost plătită de Somaco, deoarece Apele Române au motivat că nu au bani.

Amendă pentru construcție neautorizată

În luna martie 2012, Primăria a intabulat terenul furat de la stat. La scurt timp, autoritatea locală a amendat societatea cu 40.000 de lei pentru construcție neautorizată/ amenajarea terenului și a obligat-o să procedeze la demolare. Somaco a depus plângere contravențională la instanță, apărându-se cu avizul obținut de la Apele Române. Amenda nu a fost anulată, ci a fost redusă la 1.000 de lei. Însă, cel mai important lucru, instanța a respins demolarea. Nicolae Matei a insistat, emițând dispoziția de primar 1015/08.08.2012, prin care obliga societatea să demoleze construcțiile neautorizate: spații verzi, alei pietonale, plajă, dușuri, 4 cheuri de amarare. Dușuri și cheuri de amarare erau din pix, pentru nu existau la fața locului, iar spațiile verzi și aleile nu sunt supuse autorizării, potrivit legii române. Dispoziția lui Matei a fost desființată de instanță.

O suceală de două milioane de euro

Pe 12 august 2012, enervat la culme de îndrăzneala firmei Somaco, Nicolae Matei a trimis pe adresa acesteia o decizie de impunere fiscală de două milioane de euro. Primăria s-a sucit, susținând acum că nu ar fi vorba de o construcție permanentă, ci de o depozitare provizorie de materiale de construcții. Un fel de grămezi neconsolidate de piatră și nisip. Deși devenise, și încă în mod fraudulos, proprietară pe teren în martie 2012, Primăria a o pretins taxa retroactiv, din anul 2010.

Procurorul Teliceanu constată că nu s-a depozitat nimic

Procurorul Viorel Teliceanu a constatat că niciodată terenul nu a fost ocupat cu materiale de construcții, cum au mințit funcționarii lui Matei

Evident că grămezile n-au existat niciodată. Faptul că pe teren nu s-au depozitat niciodată materiale de construcții a fost reținut pentru prima dată de Parchetul Judecătoriei Constanța, în anul 2016. În ciuda constatării sale, procurorul de caz, Viorel Teliceanu, a clasat dosarul penal pe baza unui viciu procesual, fără a îndrepta paguba suferită de această societate. Vorbim aici de debitul principal de două milioane de euro, care a rămas în ființă, de accesorii de încă două milioane de euro, de sechestrul pus pe bunuri și pe conturi, dar și de imposibilitatea firmei de a mai participa la licitații.

Falsul intelectual, constatat de Parchetul Curții de Apel

În 2017, cazul a fost preluat de Parchetul Curții de Apel Constanța, care a constatat că susținerea Primăriei cu privire la depozitarea de materiale este un fals intelectual. Funcționarii implicați în săvârșirea faptelor penale, deși au recunoscut că nu au văzut niciodată grămezile, nu au mai putut fi trimiși în judecată, din cauza prescripției. Însă, de data aceasta, Parchetul a cerut instanței să anuleze decizia de impunere falsificată intelectual.

Procurorul de ședință s-a erijat în avocat al Primăriei

Într-o primă fază, decizia falsă de două milioane de euro a fost desființată de Judecătoria Constanța. Însă Primăria Năvodari, condusă de Florin Chelaru, tovarășul politic al fostului primar penal Matei, a depus o contestație la Tribunal. Cererea a fost admisă și astfel dosarul a fost returnat Judecătoriei, în vederea rejudecării. În mod bizar, procurorul de ședință, așa cum rar se întâmplă, a pledat împotriva șefilor săi de la Parchet. El a ținut partea Primăriei, arătând că aceasta este proprietara terenului și ca urmare decizia de impunere n-ar trebui desființată. Ce treabă avea regimul de proprietate? Adică ce? Faptul că terenul ar fi al Primăriei, înseamnă că funcționarii acesteia pot emite decizii prin fals intelectual, susținând în mod mincinos că au fost grămezile care n-au fost de fapt pe teren?

4 contestații. Statul român intră în proces

Soluția generată de această conduită a fost atacată cu patru contestații, de Parchetul Curții de Apel Constanța, de statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, de Apele Române și de societatea Somaco Construct. Interesul statului este acela de a-și afirma dreptul de proprietate asupra terenurilor de pe malul lacului, pe care le revendică și într-un proces civil inițiat încă din 2018.

După cum am arătat în partea introductivă a articolului de față, această contestație s-a judecat ieri, la Tribunalul Constanța. De data aceasta, Parchetul a fost reprezentat de un procuror de ședință bine pregătit profesional, care a susținut, așa cum era firesc, propria contestație a Parchetului și admiterea celorlalte contestații din dosar. Primăria Năvodari a combătut toate evidențele din proces, care se bazează, așa cum am spus, pe constatări ale Parchetului, ale Curții de Conturi, ale Direcției Antifraudă Fiscală, ale comisiei de abuzuri a Senatului României etc. Toate aceste instituții spun că terenul pentru care s-a emis taxa fiscală aparține de drept statului român și că niciodată nu a fost ocupat cu grămezi de materiale.  

Aberații

Aici intervine minciuna altoită a Primăriei Năvodari, care a susținut că nu se opune și nu contestă dreptul de proprietate al statului asupra cuvetei și zonei de protecție a lacului, mistificând însă că proprietatea Primăriei ar fi undeva în spatele zonei de protecție. În realitate, terenul în discuție se suprapune fix peste cuveta lacului și peste zona de protecție, cum atestă toate dovezile. Primăria a evocat dreptul său de proprietate asupra terenului, pe motiv că a obținut intabularea. Însă, la momentul de față, neexistând cadastru general la nivelul țării, încă nu se aplică prevederea din Codul Civil conform căreia intabularea va deveni dovadă a proprietății. Până atunci, Primăria trebuie să exhibe un titlu pentru dreptul său de proprietate, care nu poate fi o adeverință sau o hotărâre confecționată în regie proprie. Legea spune că în domeniul privat al localităților pot fi înscrise doar bunuri dobândite legal. Însă Primăria nu a dobândit legal aceste terenuri și nici nu le putea dobândi, în absența unui act de dezafectare din domeniul public al statului sau a unui act de transfer între stat și UAT. Așa ceva nu există, iar dacă ar fi existat, cu siguranță Primăria și-ar fi prezentat dovezile în fața instanței. 

Avocata Primăriei a continuat seria mistificărilor, evocând un raport de expertiză întocmit în anul 2013. Ea a susținut că raportul ar confirma ocuparea terenului de către Somaco Construct SRL cu spațiu verde, hidranți, alee, banner publicitar etc. O fi, nu contestă nimeni. Dar decizia de două milioane de euro s-a dat pentru depozitarea de materiale de construcții, nu pentru depozitarea de iarbă, nu pentru depozitarea unei alei și nu pentru depozitarea unui banner. Ceea ce a omis mistificatoarea să spună este faptul că raportul de expertiză din 2013 atestă fără dubiu că: ”nu s-a identificat nisip de râu și piatră spartă depozitate (în sens tehnic depozitele se definesc ca grămezi neconsolidate de materiale)… Materialele identificate în infrastructura terenului în litigiu nu se aflau depozitate pe teren, ci intrau în componența lucrărilor de consolidare a terenului.”. Treaba e simplă: nu s-a depozitat nisip și piatră, cum a mințit Primăria ca să jupoaie societatea de turism de două milioane de euro. De fapt, aici e esența problemei, că taxa se bazează pe un fals intelectual. Chiar dacă Primăria ar avea dovezi că este proprietara terenului, deși nu are, acest aspect nu poate anula minciuna de două milioane de euro. 

S-au dat în vileag

În sfârșit, avocata Primăriei s-a dat în vileag evocând argumentele legate de plajă, utilizate în trecut chiar de fostul condamnat penal Nicolae Matei. Ea răbufnit că statul român ar încerca să inducă în eroare instanța de judecată susținând că e vorba de o lucrare hidrotehnică, când de fapt Somaco ar fi făcut lucrarea pentru că nu avea plajă în fața vilelor. Păi, chiar așa, dacă vorbim de plajă, unde sunt grămezile de materiale? Unde este caracterul provizoriu al depozitării? Păi ce, venea patronul de la Somaco să mai vândă niște nisip de pe plajă, ca apoi să-l completeze la loc? Și dacă vorbim de extindere în lac, în vederea înființării unei plaje, nu e clar că această ”plajă” reprezintă teren câștigat din cuveta lacului? Orice amenajare în cuveta unui lac, fie că îi spunem plajă, platformă de consolidare, lucrare hidrotehnică sau pur și simplu teren asanat ori câștigat din lac nu schimbă regimul de proprietate al suprafeței în cauză, după cum scrie negru pe alb în lege. Dar, după cum spuneam, avocata lui Matei și-a lui Chelaru a răbufnit la nervi, dând în vileag întreaga situație. Gura păcătosului…

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: