Connect with us

Exclusiv

”Lămâile” din Parchetul Mangalia. Povestea unei mușamalizări incredibile

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Se întâmplă în România, stat semnatar al Convenției Europene a Drepturilor Omului. La marginea Uniunii, într-un sat uitat de lume, pe numele său Movilița, din comuna Topraisar, un bărbat și o femeie au fost snopiți în bătaie de doi agresori. Pe bărbat îl cheamă Gabriel Bechir și are un certificat de încadrare în grad de handicap. Pe femeie o chemă Claudia Zamfirache și este mama a patru copii. Agresiunea a avut loc pe 16 mai 2014. Femeia a sunat la 112 și a fost luată de ambulanță. Ea a fost internată în spital și a primit un certificat medico-legal care atestă că a fost lovită cu un corp dur (o bâtă – n.r.). Pe 20 mai 2014, bătuții s-au prezentat la secția de poliție din Topraisar, unde i-au reclamat pe agresori.

Falsuri ordinare în dosarul Poliției

Cele două plângeri au fost mușamalizate într-un mod foarte grav. Astfel, un polițist de la Topraisar, pe numele său Bogdan Constantin Tarmigan, crezându-se mai presus de lege, a pretins că i-a audiat pe cei doi bătuți la sfârșitul anului 2015, când aceștia ar fi declarat că renunță la plângerile depuse. Polițistul a folosit în acest sens declarații de parte  vătămată, pe care le-a completat cu mâna sa, deși nu avea nicio justificare legală să procedeze în acest fel. În plus, semnăturile victimelor au fost contrafăcute. Falsurile se văd cu ochiul liber și au fost între timp confirmate de experții criminaliști.

Judecătoria întoarce dosarul la Parchet

Pe 22 decembrie 2015, Claudia Zamfirache a primit o ordonanță de clasare, emisă în dosarul 1295/P/2014 de Parchetul Judecătoriei Mangalia, sub semnătura procurorului de caz Laura-Angela Cornea. Știind că nu a fost audiată și că nu a renunțat niciodată la plângerea împotriva agresorilor, femeia a contestat soluția Parchetului. Un judecător de cameră preliminară de la Judecătoria Mangalia i-a dat dreptate și a obligat unitatea de parchet să continue urmărirea penală. Se întâmpla pe 28 aprilie 2016.

Alt dosar, alte falsuri

În mod paradoxal, numele lui Bechir nu era pomenit în ordonanță. Acesta declară că plângerea sa a fost smulsă din dosarul 1295/P/2014 și ”plantată” în dosarul 1485/P/2014, după ce numărul de înregistrare inițial, 649.576, comun cu al Claudiei Zamfirache, a fost modificat în 649.577, prin suprascriere.

De asemenea, bărbatul a primit o copie a declarației prin care ar fi renunțat la urmărirea penală. Declarația este un formular tipizat de trei pagini. Susținerile atribuite părții vătămate sunt scrise olograf de polițist, în vreme ce semnăturile de pe cele trei pagini, care apar în dreptul numelui lui Bechir, nici măcar nu seamănă între ele, fiind falsificate în mod rudimentar.

Pe baza acestui fals ordinar, dosarul lui Bechir a fost și el clasat. Însă bărbatul a pierdut termenul de a ataca ordonanța la instanță, întrucât soluția i-a fost comunicată la adresa din buletin, acolo unde nu mai locuia efectiv de ani de zile.

Luați cu mandat de aducere, ca ultimii infractori

Șocați de aceste falsuri comise de un om al legii, Bechir și Zamfirache au formulat o sesizare comună, la DGA, împotriva agentului Bogdan Tarmigan, pentru fals în înscrisuri, uz de fals și favorizarea infractorului. Cauza a fost declinată Parchetului Judecătoriei Mangalia, care a întocmit dosarul penal nr. 695/P/2016, repartizat procurorului Octavia Toader.

În mod halucinant, Toader a emis două mandate de aducere pe numele părților vătămate, pe 22 februarie și 24 aprilie 2017.  Fiind tratați ca ultimii infractori, bătuții au cerut să li se comunice unul din mandatele de aducere. În bătaie de joc, procurorul de caz a emis o ordonanță prin care a respins cererea, pe motivul halucinant că mandatul conține date cu caracter personal care nu pot fi date publicității pe această cale. Desigur, era vorba de datele personale pe care părțile vătămate deja le cunoșteau, și încă în mod legitim, întrucât erau chiar datele lor.

Răspunsuri negative, pe bandă rulantă

În răstimp, Claudia Zamfirache a constatat că dosarul agresiunii bătea cumplit pasul pe loc. În consecință, femeia a cerut Parchetului să-l schimbe pe polițistul desemnat, care preluase ancheta de la Tarmigan, întrucât, după aproape un an și jumătate, acesta nu reușise să audieze decât un martor. Și această cerere a fost respinsă de Laura Cornea, procurorul de caz al dosarului 1295/P/2014. Cornea a apreciat că nu sunt incidente cazurile de incompatibilitate prevăzute de codul de procedură penală. Însă nu era vorba de incompatibilitate, ci de tergiversare.

Văzând că totul se blochează, cei doi au cerut procurorului general al Curții de Apel Constanța, Gigi Valentin Ștefan, să mute dosarele 1295/P/2014 și 695/P/2016 la un parchet din Constanța. Răspunsul: negativ. Au scris, mai apoi, Consiliului Superior al Magistraturii și Procurorului General al României. Răspunsul l-au primit de la Parchetul Mangalia: se clasează! Mai mult, au fost obligați să suporte cheltuieli judiciare. Parchetul le-a indicat că pot ataca ordonanța la instanță, ceea ce au și făcut. Însă judecătorul a fost de părere că plângerea este inadmisibilă, adică neprevăzută de lege, trăgându-le o nouă serie de cheltuieli judiciare, să se învețe minte dacă s-au luat după ce le-a indicat procurorul.

O nouă clasare în dosarul agresiunii

Într-un târziu, pe 8 februarie 2018, dosarul agresiunii, 1295/P/2014, a fost clasat, dar nu de procurorul care îl instrumentase până atunci, Laura Cornea, ci de Marius Trandaf. Cum a ajuns dosarul pe mâna lui Trandaf, rămâne un mister, deocamdată cunoscut doar procurorului-șef de la Mangalia, Gabriela Rugea.

Noul procuror de caz, Trandaf, a apreciat că nu există un interes public să-i tragă la răspundere pe agresorii care au bătut-o pe femeie, până au băgat-o în spital. Acesta a motivat că Zamfirache are un copil cu unul din suspecți. De asemenea, a mai constatat că a trecut mult timp de la comiterea faptelor.

Mai apoi, un judecător de cameră preliminară a confirmat soluția lui Trandaf, pomenind, printre altele, declarația agresorului că nu-și explică de ce bătuta a primit certificat medico-legal. Or, în logica elementară, l-a primit pentru că a fost bătută, cu pumnii și cu bâta. După spălătura de fapte și idei, nu rămâi cu nicio impresie. Rămâi prostit. Carevasăzică, nu există un interes public să-i tragem la răspundere pe cei care bat femeile cu bâta. Păi să le dăm și certificate de bună purtare. Să-i declarăm cetățeni de onoare.

Experții confirmă falsurile ordinare

În dosarul falsurilor, cercetările continuă… cu viteza melcului. După doi ani, s-au administrat două expertize criminalistice, care atestă că semnăturile celor două victime au fost falsificate. Ba chiar se atestă existența compatibilităților și a unor asemănări între semnăturile falsificate și semnătura proprie a polițistului de caz.

”Procedându-se la compararea celor patru semnături în litigiu cu semnăturile provenind de la persoana bănuită, respectiv numitul Tarmigan Bogdan Constantin, s-a constatat că între acestea există compatibilități în privința gradului de evoluție și a unor dominante grafice precum forma generală a mișcărilor componente, raporturile dimensionale, viteza de execuție și presiunea… În zona mediană, însă, gamele concave sunt asemănătoare ca formă și dimensiuni cu cele pe care numitul Tarmigan Bogdan Constantin le execută în zona centrală a propriilor semnături. Totodată, modalitatea de trasare a parafei la semnăturile în litigiu este asemănătoare cu ceea ce execută persoana bănuită în finalul semnăturilor sale.” – se arată într-unul din cele două rapoarte de expertiză.

Expertul a opinat că, totuși, nu sunt suficiente elemente pentru a stabili cu certitudine că Tarmigan este persoana care a falsificat semnăturile.

 

Însă, cu certitudine, declarațiile au fost scrise de Tarmigan, cu mânuța lui, iar faptul că ar fi chemat pe altcineva să falsifice semnăturile ar trebui, în opinia noastră, să-i îngreuneze situația, nu să i-o ușureze.

Parchetul administrează probe în contra adevărului științific

Cu toate acestea, Tarmigan a primit dreptul să propună martori că Bechir și Zamfirache ar fi fost văzuți în sediul Poliției. Și dacă ar fi fost văzuți, ce? Semnăturile lor n-au fost falsificate? Mint experții? Și de când o expertiză poate fi contrazisă cu martori? În același dispreț față de proba științifică, procurorul de caz a dispus o confruntare între polițist și părțile vătămate, pentru a se stabili dacă acestea au fost sau nu audiate de Tarmigan.

Polițistul neagă evidențele științifice, chiar și în declarația pe care ne-a acordat-o.

Bogdan Tarmigan, sursa foto: Facebook

”Declarațiile au fost semnate de către domnul Bechir și doamna Zamfirache. În rapoartele de expertiză, din ceea ce cunosc, nu scrie nicăieri că sunt elemente comune cu semnatura mea. Iar în ceea ce privește cele reclamante, nu pot să înțeleg de ce acești domni doresc să-mi facă rău. Dosarul în care cei doi mă reclamă că eu am semnat declarațiile ulterior a fost clasat de către un alt lucrător de poliție. Daca dumneavoastră ați sta și ați gândi, v-ați da seama că nu aveam ce să câștig sau pentru ce să fac lucrul de care ei mă reclamă… Daca scrieți pe Google polițistul erou Topraisar, o să observați că sunt printre puținii oameni care au făcut bine și care și-a făcut meseria așa cum scrie la carte. Și asa cum am spus mai sus, agresiunea pe care cei doi au reclamat-o a constituit un dosar penal pe care un alt lucrător de poliție l-a clasat ulterior, propunerea fiind acceptată inclusiv de către un domn judecator.” – a declarat Tarmigan pentru Ordinea.ro.

Precizăm că am solicitat și Parchetului Judecătoriei Mangalia un punct de vede cu privire la maniera șocantă de a emite mandate de aducere pentru părțile vătămate, precum și justificarea care a stat la baza înlocuirii procurorului de caz din doarul 1295/P/2014. Unitatea de parchet nu a răspuns încă solicitării noastre.

Să recapitulăm: părțile vătămate nu au scris nicio declarație; polițistul recunoaște că el a scris declarațiile, deși nu avea acest drept legal; experții spun că semnăturile părților vătămate au fost falsificate; falsurile sunt vizibile cu ochiul liber. Cu toate acestea, procurorul de caz admite în continuare probe propuse de suspect, pe baza unor teze probatorii care nu duc nicăieri… decât la tragerea de timp. Încurajat de acest comportament greu de calificat al procurorului de caz, suspectul deja pozează în victimă, acuzându-i pe oamenii de care și-a bătut joc cu pixul că ar vrea să-i strice imaginea de erou local, premiat de ISU pentru că ar fi stins un incendiu.

După cum spuneam, se întâmplă în România, stat semnatar al Convenției Europene a Drepturilor Omului. La marginea uniunii, într-un loc uitat de lume…

Definiții

De ”portocalele” din Justiție ați auzit cu toții. Sintagma se referă la ”oamenii legii” care inventează acuzații în scopul inculpării unor nevinovați. De cealaltă parte sunt ”lămâile”, care de asemenea inventează, de pildă declarații false, mandate de aducere pentru părțile vătămate sau justificări aiuritoare, însă cu scopul de a mușamaliza.

 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Războiul pentru patrimoniul Taberei de Copii Năvodari. Liberalul Gălbău, unealtă pentru gașca lui Matei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Consilierul liberal Ștefan Gălbău de la Năvodari s-a transformat într-o unealtă a fostului primar penal al localității, Nicolae Matei. La ședința de consiliu local programată în ultima zi a lunii ianuarie 2019, Gălbău a înaintat un proiect de hotărâre inițiat de el în folosul găștii lui Matei. El a cerut Consiliului să emită un acord de principiu în favoarea SC Tabăra Năvodari SA, pe baza căruia acest agent economic să poată solicita de la ANRE autorizarea de a furniza/refurniza energie electrică pentru iluminatul public și pentru consumatorii casnici din zonele Beach Land și tabără. Motivul invocat a fost acela că zonele menționate primesc energie electrică dintr-un post trafo aflat în incinta taberei de copii Năvodari. Situația trebuie reglementată, pentru că altfel acești oameni ar risca să rămână fără curent – a motivat liberalul în cadrul ședinței. În realitate, casele din Beach Land sunt alimentate de la acest post trafo, fără vreo reglementare specială, încă de la înființarea cartierului. În schimb, tabăra de copii, care a reintrat în posesia proprietarul ei de drept, Sind România, a fost lăsată în beznă de oamenii lui Matei, încă din toamna anului trecut, cu scopul de a bloca investițiile și funcționarea acesteia. Aici e miza reală a afacerii. Sind România are acte de proprietate asupra postului trafo și-l revendică. Ai lui Matei nu au niciun fel de act. De aici nevoia unui acord al Consiliului Local, aruncat în discuție pe semnătura unui sudor liberal distribuit în rolul idiotului util. Ce nevoie are firma lui Gurgu de postul trafo? Singura nevoie este aceea de a ține tabăra de copii în întuneric, de a bloca investițiile și funcționarea, cu speranța că până la urmă, prin cine știe ce minune, ar putea pune din nou gheara pe active.

Proiectul inițiat de gașca lui Matei pe semnătura sudorului liberal a trecut fără probleme, deși Sind România a trimis o notificare consilierilor și actul de proprietate asupra postului trafo. Mai mulți consumatori din zona Beach Land au fost aduși la ședința de consiliu, pentru a face galerie. Doar 3 consilieri – doi de la PMP și unul de la PNL – nu au votat proiectul. Ceilalți au ridicat din degete, ca de fiecare dată.

Drama taberei de copii de la Năvodari a pornit tot de la ridicări din degete. În anul 2011, sudorii și lăcătușii care compuneau Consiliul Local al momentului au fost de acord cu inițiativa primarului Matei, la rândul său un fost magazioner de la USAS, abulic și agramat, de a înscrie clădirile și terenurile taberei de copii Năvodari în inventarul bunurilor private ale localității. Practic, aceste bunuri care aparțineau de drept sindicatelor, prin Sind România, au fost însușite de Primărie. Mai departe, consilierii au ridicat din nou din degete, ca bunurile furate prin vot să ajungă în capitalul social al unei societăți noi, Tabăra Năvodari SA. Vorbim de 298 de clădiri și de 58 de hectare de teren în vecinătatea mării. Orașul Năvodari primea 40% din acțiunile firmei noi, în vreme ce 60% ajungeau la o firmă a lui Isidor Gurgu, concubinul surorii lui Nicolae Matei. Practic, familionul lui Matei devenea stăpân pe tabără. Preluarea bunurilor s-a făcut cu ajutorul controversatului executor judecătoresc Vasile Deacu. Acesta a întocmit acte de executare abuzive.

Abia în 2018, după ani de procese, Sind România a reușit să reintre în posesia taberei. Societatea a obținut anularea actelor de executare silită întocmite în mod abuziv de Deacu. De asemenea, a reușit să obțină anularea definitivă a hotărârii de Consiliu Local 144/2011, prin care a fost tâlhărită de bunurile sale din tabăra de copii. Hotărârea judecătorească atestă că Orașul Năvodari nu are niciun drept asupra taberei, titlul prin care și-a trecut în proprietate bunurile furate prin vot fiind desființat pentru totdeauna în justiție. În consecință, nici Tabăra Năvodari SA, firmă controlată de cumnatul fără forme legale al fostului primar, nu mai are niciun drept asupra bunurilor pe care le-a primit de la Primărie, după ce Primăria le-a furat de la sindicate. La începutul anului trecut, Sind România a obținut o hotărâre executorie cu fondul la Judecătoria Constanța, de întoarcere a executării silite.

Procedura de preluare îndărăt a patrimoniului taberei de copii a demarat cu acordul societății Tabăra Năvodari SA, care a predat voluntar către Sind România Hotelul Delfin și toate clădirile taberei… mai puțin postul trafo la care am făcut referire. Procedura a fost suspendată în ultimul ceas, pe baza unei cereri accesorii formulate de Primăria Năvodari. Actele de executare silită întocmite până în acest punct au rămas în vigoare, însă Sind România, deși are în posesie toate clădirile taberei, nu poate intra și în posesia postului trafo decât după ce va câștiga în apelul declarat de Tabăra Năvodari SA și de Orașul Năvodari împotriva hotărârii de întoarcere a executării silite.

O asemenea dezlegare este inevitabilă, întrucât, așa cum am arătat, titlul prin care Orașul Năvodari s-a înstăpânit pe bunurile sindicatelor a fost anulat definitiv, la fel și executarea silită făcută abuziv de Deacu, a cărei întoarcere s-a cerut. În schimb, datorită influenței asupra unor magistrați locali, gașca lui Matei a reușit până acum să tergiverseze deznodământul inevitabil. Între timp, invocând exact această influență nefastă, Sind România a cerut și a obținut strămutarea dosarului la Tribunalul Bacău. Procesul merge în linie dreaptă și se îndreaptă spre final.

Pe ultima sută de metri, gașca lui Matei caută soluții de tipul ”cuiul lui Pepelea”, ca să fabrice cu mâna consilierilor un acord referitor la postul trafo care încă nu a fost predat proprietarului de drept. Un astfel de act ar justifica posesia temporară și ar fi motiv de procese ulterioare. Până atunci, gașca lui Matei se folosește de situație, pentru a ține în beznă tabăra de copii și a bloca funcționarea acesteia și investițiile. Situația face deja obiectul unui doar penal deschis pe baza plângerii Sind România în vara anului trecut. Din acest motiv, PSD-iștii de la Năvodari s-au temut să inițieze pe semnătura lor proiectul referitor la postul trafo, păcălindu-l pe sudorul liberal să-și ia în răspundere această inițiativă.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Drept la replică al Arhiepiscopiei Tomisului: ”IPS Teodosie nu a fost turnător al Securității”

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Arhiepiscopia Tomisului a transmis publicației noastre un drept la replică, pe care îl publicăm integral în cele ce urmează:

 

”Întrucât publicația dvs., în articolul „Chiriașii lui Strutinsky continuă ”reconstrucția morală”. Turnătorul Mache, premiat la Gala 10 oameni de valoare ai Constanței”, a acreditat ideea falsă că IPS Teodosie,  Arhiepiscopul Tomisului, ar fi fost turnător la Securitate, aducem la cunoștința redacției și a publicului cititor că ierarhul Tomisului nu a fost turnător la Securitate, deoarece nu a colaborat cu poliția politică comunistă, cunoscută generic ca „Securitate”.

 

Drept dovadă stau cele două decizii ale CNSAS (2425/28.08.2007 și 7081/20.12.2007), pe care vi le înaintăm, în care se atestă că IPS Teodosie nu a fost agent/colaborator al poliției politice comuniste, prin urmare nici turnător. Facem mențiunea că, la vremea respectivă, legislația nu prevedea obligativitatea existenței unei decizii de instanță pentru ca aceste acte ale CNSAS să aibă relevanță juridică, așa cum a stabilit ulterior Legea nr. 293/2008.

 

Faptul că la dosarul IPS Teodosie există un așa-zis angajament scris este un eufemism. În realitate, IPS Teodosie a semnat redundant o hârtie prin care își asuma obligații patriotice deja prevăzute de lege, așa cum și astăzi Legea 51/1991 prevede la art. 2, alin. 2 că „Cetățenii români, ca expresie a fidelității lor față de țară, au îndatorirea morală de a contribui la realizarea siguranței (securității, modificat după 2013) naționale.” Ca urmare,  acel act semnat nu reprezintă deloc un angajament de colaborare cu poliția politică comunistă, ci de colaborare în „probleme de interes major ale statului”.  De altfel, dosarul IPS Teodosie, făcut și public de anumite mijloace de presă, nu conține nici o notă informativă, denunț sau alt înscris care ar putea fi catalogat drept „turnătorie”.”.

 

 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Răsturnare de situație în afacerea Țeapa Olandeză. Van Oord și-a plătit datoria pentru a scăpa de insolvență

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Litigiul arhicunoscut dintre compania constănțeană Comprest Util și multinaționala Van Oord, pentru o plată restantă de aproximativ un milion de euro, a ajuns la un deznodământ parțial. Olandezii au plătit datoria principală, fără penalitățile de întârziere, pentru a scăpa de dosarul de insolvență care i-ar fi obligat să permită accesul creditorilor și instanței la datele financiare ale operațiunilor derulate în România.  Suspiciunea principală, enunțată inclusiv de persoane publice, anume că olandezii ar fi exportat profitul pentru a fenta statul și partenerii români, are acum toate șansele să rămână o afacere închisă.

Dosarul de insolvență al Van Oord – Sucursala Constanța a fost deschis în anul 2016 la cererea Comprest Util SRL Constanța, care a reclamat că a fost țepuită cu un milion de euro, pe de urma lucrărilor de extindere a plajelor turistice din municipiul Constanța. Compania locală încercase să recupereze această sumă pe calea unei ordonanțe de plată, însă s-a lovit de practici bizare la nivelul justiției locale. Astfel, o primă acțiune în materia ordonanței de plată a fost respinsă de Tribunalul Constanța, în anul 2016, pe motiv că Van Oord nu ar avea calitate procesuală pasivă. Olandezii, care au condus consorțiul implicat în extinderea plajelor, au invocat atunci că suma în litigiu ar fi datorată de un partener de consorțiu, respectiv compania SCT București SA, aparținând controversatului om de afaceri Horia Simu. În acele condiții, Comprest Util s-a îndreptat împotriva SCT, formulând o cerere de înscriere la masa credală a acestei companii care se afla în insolvență, sub supravegherea unui judecător sindic de la Tribunalul București. Instanța din Capitală a stabilit definitiv că datoria nu se află în patrimoniul SCT, sugerând că debitorul este Van Oord.

Pe baza acestei hotărâri, Comprest Util a deschis un nou dosar în materia ordonanței de plată împotriva Van Oord. Constănțenii au câștigat acțiunea pe fond, olandezii fiind obligați să achite datoria principală și penalități de întârziere. Însă Van Oord a formulat o contestație. Încă de la bun început, instanța competentă să soluționeze contestația a dispus suspendarea provizorie a ordonanței de plată până la judecarea procesului și a indicat în mod expres că această soluție ar fi definitivă. În realitate, așa cum avea să demonstreze Curtea de Apel Constanța, hotărârea de suspendare era supusă căii de atac. Eroarea Tribunalului a profitat din plin olandezilor, care au scăpat de la executarea silită. Mai departe, Tribunalul a admis contestația Van Oord și a anulat ordonanța de plată. Comprest Util a reclamat faptul că instanța s-a pronunțat pe toate excepțiile ridicate de olandezi, însă nu și pe excepțiile ridicate de compania românească.

Grigore Comănescu, proprietarul Comprest Util, a câștigat lupta cu gigantul Van Oord

După cum spuneam, în 2016, Comprest Util a deschis și un dosar de insolvență împotriva Van Oord. După luni bune de proces, judecătorul sindic de la Tribunalul Constanța a respins cererea. Comprest Util a contestat soluția la Curtea de Apel Constanța, iar instanța superioară, analizând dovezile aflate la dosar, a constatat că Van Oord este debitorul obligației de plată, stabilind totodată caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. În consecință, Curtea a dispus retrimiterea dosarului la judecătorul sindic de la Tribunal, cu misiunea expresă de a deschide procedura insolvenței împotriva Van Oord. Fiind reprezentați de o mare casă de avocatură din București, olandezii au reușit să tergiverseze luni bune intrarea în insolvență.

De altfel, de-a lungul tuturor proceselor la care ne-am referit până acum, olandezii au aplicat tehnica ”forfecării”, pasând răspunderea când pe sucursala din România, când pe firma-mamă din Olanda, în funcție de situație. Dacă juriștii Comprest Util susțineau că Van Oord Sucursala Constanța are patrimoniu propriu și poate răspunde pentru datoriile ei, olandezii argumentau că răspunderea aparține societății-mamă. Și invers, când s-a pus problema că răspunderea aparține societății-mamă, olandezii s-au contrazis fățiș susținând că sucursala are patrimoniu propriu și poate răspunde direct. Totul a fost gândit ca într-un meci de fotbal, presărat cu fente, când pe dreapta, când pe stânga, în funcție de așezarea adversarilor în teren.

Ultima încercare de tergiversare a avocaților Van Oord (un avocat pentru sucursala din România, un altul pentru firma-mamă din Olanda) s-a consumat la termenul din 15 ianuarie 2019. Atunci, avocații Van Oord România și Van Oord Olanda au trimis cereri de amânare, invocând că nu se pot prezenta la proces datorită ninsorii. La Constanța nu ningea deloc, iar fulguiala de la București nu reușise să închidă autostrada. În aceste condiții, judecătorul sindic a respins cererea de amânare. Precizăm că am participat la acest termen de judecată în rândul publicului interesat, astfel încât consemnarea de față are valoarea unei relatări. La un moment dat, în mod teatral, din sala de judecată s-a ridicat o avocată, care a depus din partea colegilor care lipseau o altă cerere de acordare a unui termen de o săptămână, în vederea achitării voluntare a debitului principal.

Instanța a încuviințat cererea, iar în răgazul de o săptămână, olandezii au achitat debitul principal, fără penalități de întârziere, menționând ca temei al plății hotărârea Curții de Apel la care ne-am referit mai sus. Procedând astfel, ei au evitat intrarea în insolvență. Riscul ca datele despre operațiunile lor financiare în România să ajungă la cunoștința opiniei publice a fost eliminat. Mai mult ca sigur, nu vom cunoaște niciodată detaliile care au condus la situația caraghioasă a prezentului, în care Van Oord Olanda se laudă cu profituri uriașe, în vreme ce sucursala din România a declarat pierderi și datorii imense, deși a încasat sute de milioane de euro de la statul român. Au fost persoane publice, inclusiv un consilier al primului-ministru, care au opinat că profitul Van Oord a fost exportat, pentru a se fenta impozitarea în România.

După cum spuneam, olandezii au plătit, pentru a evita să se afle mecanismul exact al pierderilor din România. Dar războiul juridic nu se termină aici. Ei au precizat că, deși au plătit în baza hotărârii Curții de Apel Constanța, nu recunosc debitul și vor deschide un proces pe dreptul comun împotriva Comprest Util. În mod normal, un asemenea demers ar fi nul din start, întrucât vorbim de o hotărâre definitivă a Curții de Apel, care a stabilit cu putere de lucru judecat că Van Oord este debitorul Comprest Util și că datoria este certă, lichidă și exigibilă. Acest adevăr judiciar nu poate fi răsturnat decât în căile extraordinare de atac ale contestației în anulare și revizuirii. Însă Van Oord a exercitat deja aceste căi extraordinare, pierzând atât contestația în anulare, cât și revizuirea. Doar o vrajă ar mai putea răsturna această situație deja răsturnată de prea multe ori.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: