Exclusiv Slide

”Lămâile” din Parchetul Mangalia. Povestea unei mușamalizări incredibile

iul. 11, 2018 Adrian Cârlescu

Se întâmplă în România, stat semnatar al Convenției Europene a Drepturilor Omului. La marginea Uniunii, într-un sat uitat de lume, pe numele său Movilița, din comuna Topraisar, un bărbat și o femeie au fost snopiți în bătaie de doi agresori. Pe bărbat îl cheamă Gabriel Bechir și are un certificat de încadrare în grad de handicap. Pe femeie o chemă Claudia Zamfirache și este mama a patru copii. Agresiunea a avut loc pe 16 mai 2014. Femeia a sunat la 112 și a fost luată de ambulanță. Ea a fost internată în spital și a primit un certificat medico-legal care atestă că a fost lovită cu un corp dur (o bâtă – n.r.). Pe 20 mai 2014, bătuții s-au prezentat la secția de poliție din Topraisar, unde i-au reclamat pe agresori.

Falsuri ordinare în dosarul Poliției

Cele două plângeri au fost mușamalizate într-un mod foarte grav. Astfel, un polițist de la Topraisar, pe numele său Bogdan Constantin Tarmigan, crezându-se mai presus de lege, a pretins că i-a audiat pe cei doi bătuți la sfârșitul anului 2015, când aceștia ar fi declarat că renunță la plângerile depuse. Polițistul a folosit în acest sens declarații de parte  vătămată, pe care le-a completat cu mâna sa, deși nu avea nicio justificare legală să procedeze în acest fel. În plus, semnăturile victimelor au fost contrafăcute. Falsurile se văd cu ochiul liber și au fost între timp confirmate de experții criminaliști.

Judecătoria întoarce dosarul la Parchet

Pe 22 decembrie 2015, Claudia Zamfirache a primit o ordonanță de clasare, emisă în dosarul 1295/P/2014 de Parchetul Judecătoriei Mangalia, sub semnătura procurorului de caz Laura-Angela Cornea. Știind că nu a fost audiată și că nu a renunțat niciodată la plângerea împotriva agresorilor, femeia a contestat soluția Parchetului. Un judecător de cameră preliminară de la Judecătoria Mangalia i-a dat dreptate și a obligat unitatea de parchet să continue urmărirea penală. Se întâmpla pe 28 aprilie 2016.

Alt dosar, alte falsuri

În mod paradoxal, numele lui Bechir nu era pomenit în ordonanță. Acesta declară că plângerea sa a fost smulsă din dosarul 1295/P/2014 și ”plantată” în dosarul 1485/P/2014, după ce numărul de înregistrare inițial, 649.576, comun cu al Claudiei Zamfirache, a fost modificat în 649.577, prin suprascriere.

De asemenea, bărbatul a primit o copie a declarației prin care ar fi renunțat la urmărirea penală. Declarația este un formular tipizat de trei pagini. Susținerile atribuite părții vătămate sunt scrise olograf de polițist, în vreme ce semnăturile de pe cele trei pagini, care apar în dreptul numelui lui Bechir, nici măcar nu seamănă între ele, fiind falsificate în mod rudimentar.

Pe baza acestui fals ordinar, dosarul lui Bechir a fost și el clasat. Însă bărbatul a pierdut termenul de a ataca ordonanța la instanță, întrucât soluția i-a fost comunicată la adresa din buletin, acolo unde nu mai locuia efectiv de ani de zile.

Luați cu mandat de aducere, ca ultimii infractori

Șocați de aceste falsuri comise de un om al legii, Bechir și Zamfirache au formulat o sesizare comună, la DGA, împotriva agentului Bogdan Tarmigan, pentru fals în înscrisuri, uz de fals și favorizarea infractorului. Cauza a fost declinată Parchetului Judecătoriei Mangalia, care a întocmit dosarul penal nr. 695/P/2016, repartizat procurorului Octavia Toader.

În mod halucinant, Toader a emis două mandate de aducere pe numele părților vătămate, pe 22 februarie și 24 aprilie 2017.  Fiind tratați ca ultimii infractori, bătuții au cerut să li se comunice unul din mandatele de aducere. În bătaie de joc, procurorul de caz a emis o ordonanță prin care a respins cererea, pe motivul halucinant că mandatul conține date cu caracter personal care nu pot fi date publicității pe această cale. Desigur, era vorba de datele personale pe care părțile vătămate deja le cunoșteau, și încă în mod legitim, întrucât erau chiar datele lor.

Răspunsuri negative, pe bandă rulantă

În răstimp, Claudia Zamfirache a constatat că dosarul agresiunii bătea cumplit pasul pe loc. În consecință, femeia a cerut Parchetului să-l schimbe pe polițistul desemnat, care preluase ancheta de la Tarmigan, întrucât, după aproape un an și jumătate, acesta nu reușise să audieze decât un martor. Și această cerere a fost respinsă de Laura Cornea, procurorul de caz al dosarului 1295/P/2014. Cornea a apreciat că nu sunt incidente cazurile de incompatibilitate prevăzute de codul de procedură penală. Însă nu era vorba de incompatibilitate, ci de tergiversare.

Văzând că totul se blochează, cei doi au cerut procurorului general al Curții de Apel Constanța, Gigi Valentin Ștefan, să mute dosarele 1295/P/2014 și 695/P/2016 la un parchet din Constanța. Răspunsul: negativ. Au scris, mai apoi, Consiliului Superior al Magistraturii și Procurorului General al României. Răspunsul l-au primit de la Parchetul Mangalia: se clasează! Mai mult, au fost obligați să suporte cheltuieli judiciare. Parchetul le-a indicat că pot ataca ordonanța la instanță, ceea ce au și făcut. Însă judecătorul a fost de părere că plângerea este inadmisibilă, adică neprevăzută de lege, trăgându-le o nouă serie de cheltuieli judiciare, să se învețe minte dacă s-au luat după ce le-a indicat procurorul.

O nouă clasare în dosarul agresiunii

Într-un târziu, pe 8 februarie 2018, dosarul agresiunii, 1295/P/2014, a fost clasat, dar nu de procurorul care îl instrumentase până atunci, Laura Cornea, ci de Marius Trandaf. Cum a ajuns dosarul pe mâna lui Trandaf, rămâne un mister, deocamdată cunoscut doar procurorului-șef de la Mangalia, Gabriela Rugea.

Noul procuror de caz, Trandaf, a apreciat că nu există un interes public să-i tragă la răspundere pe agresorii care au bătut-o pe femeie, până au băgat-o în spital. Acesta a motivat că Zamfirache are un copil cu unul din suspecți. De asemenea, a mai constatat că a trecut mult timp de la comiterea faptelor.

Mai apoi, un judecător de cameră preliminară a confirmat soluția lui Trandaf, pomenind, printre altele, declarația agresorului că nu-și explică de ce bătuta a primit certificat medico-legal. Or, în logica elementară, l-a primit pentru că a fost bătută, cu pumnii și cu bâta. După spălătura de fapte și idei, nu rămâi cu nicio impresie. Rămâi prostit. Carevasăzică, nu există un interes public să-i tragem la răspundere pe cei care bat femeile cu bâta. Păi să le dăm și certificate de bună purtare. Să-i declarăm cetățeni de onoare.

Experții confirmă falsurile ordinare

În dosarul falsurilor, cercetările continuă… cu viteza melcului. După doi ani, s-au administrat două expertize criminalistice, care atestă că semnăturile celor două victime au fost falsificate. Ba chiar se atestă existența compatibilităților și a unor asemănări între semnăturile falsificate și semnătura proprie a polițistului de caz.

”Procedându-se la compararea celor patru semnături în litigiu cu semnăturile provenind de la persoana bănuită, respectiv numitul Tarmigan Bogdan Constantin, s-a constatat că între acestea există compatibilități în privința gradului de evoluție și a unor dominante grafice precum forma generală a mișcărilor componente, raporturile dimensionale, viteza de execuție și presiunea… În zona mediană, însă, gamele concave sunt asemănătoare ca formă și dimensiuni cu cele pe care numitul Tarmigan Bogdan Constantin le execută în zona centrală a propriilor semnături. Totodată, modalitatea de trasare a parafei la semnăturile în litigiu este asemănătoare cu ceea ce execută persoana bănuită în finalul semnăturilor sale.” – se arată într-unul din cele două rapoarte de expertiză.

Expertul a opinat că, totuși, nu sunt suficiente elemente pentru a stabili cu certitudine că Tarmigan este persoana care a falsificat semnăturile.

 

Însă, cu certitudine, declarațiile au fost scrise de Tarmigan, cu mânuța lui, iar faptul că ar fi chemat pe altcineva să falsifice semnăturile ar trebui, în opinia noastră, să-i îngreuneze situația, nu să i-o ușureze.

Parchetul administrează probe în contra adevărului științific

Cu toate acestea, Tarmigan a primit dreptul să propună martori că Bechir și Zamfirache ar fi fost văzuți în sediul Poliției. Și dacă ar fi fost văzuți, ce? Semnăturile lor n-au fost falsificate? Mint experții? Și de când o expertiză poate fi contrazisă cu martori? În același dispreț față de proba științifică, procurorul de caz a dispus o confruntare între polițist și părțile vătămate, pentru a se stabili dacă acestea au fost sau nu audiate de Tarmigan.

Polițistul neagă evidențele științifice, chiar și în declarația pe care ne-a acordat-o.

Bogdan Tarmigan, sursa foto: Facebook

”Declarațiile au fost semnate de către domnul Bechir și doamna Zamfirache. În rapoartele de expertiză, din ceea ce cunosc, nu scrie nicăieri că sunt elemente comune cu semnatura mea. Iar în ceea ce privește cele reclamante, nu pot să înțeleg de ce acești domni doresc să-mi facă rău. Dosarul în care cei doi mă reclamă că eu am semnat declarațiile ulterior a fost clasat de către un alt lucrător de poliție. Daca dumneavoastră ați sta și ați gândi, v-ați da seama că nu aveam ce să câștig sau pentru ce să fac lucrul de care ei mă reclamă… Daca scrieți pe Google polițistul erou Topraisar, o să observați că sunt printre puținii oameni care au făcut bine și care și-a făcut meseria așa cum scrie la carte. Și asa cum am spus mai sus, agresiunea pe care cei doi au reclamat-o a constituit un dosar penal pe care un alt lucrător de poliție l-a clasat ulterior, propunerea fiind acceptată inclusiv de către un domn judecator.” – a declarat Tarmigan pentru Ordinea.ro.

Precizăm că am solicitat și Parchetului Judecătoriei Mangalia un punct de vede cu privire la maniera șocantă de a emite mandate de aducere pentru părțile vătămate, precum și justificarea care a stat la baza înlocuirii procurorului de caz din doarul 1295/P/2014. Unitatea de parchet nu a răspuns încă solicitării noastre.

Să recapitulăm: părțile vătămate nu au scris nicio declarație; polițistul recunoaște că el a scris declarațiile, deși nu avea acest drept legal; experții spun că semnăturile părților vătămate au fost falsificate; falsurile sunt vizibile cu ochiul liber. Cu toate acestea, procurorul de caz admite în continuare probe propuse de suspect, pe baza unor teze probatorii care nu duc nicăieri… decât la tragerea de timp. Încurajat de acest comportament greu de calificat al procurorului de caz, suspectul deja pozează în victimă, acuzându-i pe oamenii de care și-a bătut joc cu pixul că ar vrea să-i strice imaginea de erou local, premiat de ISU pentru că ar fi stins un incendiu.

După cum spuneam, se întâmplă în România, stat semnatar al Convenției Europene a Drepturilor Omului. La marginea uniunii, într-un loc uitat de lume…

Definiții

De ”portocalele” din Justiție ați auzit cu toții. Sintagma se referă la ”oamenii legii” care inventează acuzații în scopul inculpării unor nevinovați. De cealaltă parte sunt ”lămâile”, care de asemenea inventează, de pildă declarații false, mandate de aducere pentru părțile vătămate sau justificări aiuritoare, însă cu scopul de a mușamaliza.

 

 

 

Comments

comments

Adrian Cârlescu

About The Author

Adrian Cârlescu este absolvent al Facultăţii de Filozofie a Universităţii din Bucureşti (1998), finalizată cu o teză de licenţă coordonată de profesorul Gabriel Liiceanu, şi a unui masterat de filozofia culturii în cadrul aceleiaşi facultăţi (2000). Activează în presa locală, constănţeană, din anul 1998. A fost reporter şi editor de ştiri la MTC TV, redactor-şef la Replica de Constanţa, redactor în departamentul de investigaţii la Ziua de Constanţa, co-fondator la Dezvăluiri.Ro. De-a lungul timpului a publicat anchete jurnalistice despre retrocedările lui Radu Mazăre, introducerea Pădurii Comorova în intravilan şi vânzarea ei, abuzul judiciar de la Fruvimed Medgidia SA, geneza Fondului Proprietatea, jaful din piscicultură, interesele din zona investiţiilor în energia eoliană, averea ascunsă şi faptele reprobabile ale unor politicieni, magistraţi sau oameni de afaceri abonaţi la lucrări publice. În 2014, a publicat cartea-document „Columbia – spectacolul morţii. Regimul de detenţie în Colonia Cernavodă a Canalului Vechi”. În 2015, a publicat, alături de dr. Sorin Marcel Colesniuc, lucrarea „O istorie a oraşului Cernavodă”, redactând, în baza documentelor de arhivă, secţiunea dedicată evoluţiei oraşului din 1878 până în prezent.