Connect with us

Opinie

Mangalia nu mai poate fi vândută între PNL și PSD. Candidez (opinie)

Menabit Ozghiun

Publicat

la

”I s-a oferit un loc de consilier pe lista PSD Mangalia domnului Ozghiun Menabit, un reprezentant de marcă al societății civile. A contat pentru noi faptul că domnul Menabit a reușit impunerea la Mangalia a unor proiecte benefice populației. PSD îi oferă domnului Menabit șansa ca, o dată ajuns consilier local, să poată continua demersurile sale benefice cu și mai multe șanse de succes, fiind chiar în interiorul forului unde se iau deciziile pentru Mangalia” – scrie în comunicatul PSD al Organizației Județene Constanța din 26 Aprilie 2016.

În calitate de consilier local am făcut ceea ce am promis să fac: să reprezint cetățenii Mangaliei și să lupt împotriva celor care devalizează Mangalia și au adus-o în ruină. Din opoziție, am reușit să aduc unele lucruri la consecință. Să nu mai trăim în beznă, fără iluminat public; să se mai taie buruienile din oraș; am inițiat proiectul cu Orășelul Copiilor (pe care l-au furat și l-au făcut doar pe hârtie); etc. Sunt atât de multe, nu știu de unde să încep. Dau un exemplu: Când Primăria Mangalia nu a organizat ceva pentru sărbători, am adus un brad de 6 m și l-am amplasat în mijlocul orașului, am chemat copiii Mangaliei să îl împodobească. Am adus pe Moș Crăciun de la City Mall, copiii si-au depus scrisorile, au primit cadouri și am tras artificii. Am readus spiritul Crăciunului în Mangalia, de care primarul ne deposedase. Dar pe hârtie existau cheltuieli pentru Sărbătorile de Crăciun. Niciun consilier local PSD nu a vrut să contribuie pentru această acțiune. Președintele organizației PSD Mangalia nu s-a sinchisit nici de bradul pe care l-am împodobit în sediu, pentru copiii membrilor. În anul 2016, PSD Mangalia încă mai avea membri activi. Acum, prin grija actualului președinte al organizației locale, nu există decât membri fictivi (unii decedați, dar el nu știe!), cărora le plătește din buzunar câte 1 leu pe lună cotizația. Nu e problema mea bucătăria lor internă de la partid. Eu mi-am îndeplinit atribuțiile de consilier local, onest și fără să accept compromisuri, am informat cetățenii despre treburile publice, ori am informat când au devalizat bugetul sau patrimoniul municipiului. La ultimul sondaj, pe un eșantion de 1.000 de subiecți intervievați, am ieșit cu o popularitate de 62%. Pe sondajul făcut de cei care fac propagandă actualului primar am ieșit cu un procent mai mare.
În aceste condiții, Organizația Județeană a PSD Constanța, la solicitarea președintelui filialei PSD Mangalia, îmi retrage sprijinul politic, pentru a nu mai fi consilier local. Mi-au făcut un rău? Mi-au făcut un bine?

De ce a insistat dl. Tănasă Neculai, președintele filialei PSD Mangalia, să mi retragă sprijinul politic? Pentru că s-a înțeles cu Radu Cristian, și-au dat mâna pentru devalizarea unor terenuri din buricul stațiunilor Mangaliei și din Portul Turistic. Urmăriți următoarea ședință a Consiliului Local, despre care am informații că se va convoca pentru perioada 12-15 August 2019. Toate terenurile care se vor concesiona, care se vor constitui în superficii sau care se vor vinde pentru anumiți acoliți, au fost trecute din domeniul public în domeniul privat în ultimele luni. Se dă o nouă lovitură Mangaliei, patrimoniul este devalizat de terenurile care nu au fost deja însușite.
De exemplu, la penultima ședință a Consiliului Local, Complexul Phoenicia, prin dl. Mohammad Murad, a cerut concesionarea făra licitație, pentru extinderea unui hotel, cu un teren pe plaja Olimp, de cca 2.000 mp. Dar intre hotelul solicitantului și teren de află o stradă: Faleza Olimp, care este domeniu public. Consiliul Local Mangalia, cu votul majorității formată din consilierii obedienți primarului, a votat inițiativa primarului de a acorda concesiunea fără licitație publică. Eu m-am opus public, pentru că este o ilegalitate și ar fi deschis cutia Pandorei, toți primarii din județ ar fi inițiat proiecte HCL similare. În următoarea ședință, HCL respectiv a fost abrogat, la notificarea Prefectului că este ilegală. Dovadă că s-a aprobat ilegal este faptul că s-a abrogat.

Nu sunt Gică Contra, eu am promovat și am inițiat proiecte pentru dezvoltarea Mangaliei. Am propus telegestiunea în iluminatul public, am reabilitat Farul Genovez, am solicitat și am inițiat studiile de fezabilitate, proiectul și cererea de finanțare pentru construcția unei școli. Proiect la care primarul și consilierii obedienți lui s-au opus. Dar s-a depus pentru fonduri europene, în pofida opunerii lor.

Am dat exemple cu ce activitate am avut în calitate de consilier local.

Dar este ultimul an de mandat și frustrarea președintelui actual al PSD Mangalia este că se termină mandatul și nu a obținut ce și-a propus. Nu putea, din cauza mea, cică. Acum, pentru că eu nu mai sunt in Consiliul Local, sigur că poate să își vândă (politic) votul pentru devalizarea patrimoniului Mangaliei. Dar, consilier local sau nu, îi aștept să o facă. Expresia “Hai, că este mațul gol!” exemplifică corect mentalitatea lor.

Surprinzător este acceptul organizației județene. În timpul luptelor interne de la județ a găsit cineva timp să pună pe ordinea de zi retragerea sprijinului politic pentru consilierul local cu cea mai mare popularitate în Mangalia. A ce sună? Mangalia a fost vândută de interese de grup la nivelul Constanței. Dar …, așa cum s-a văzut la alegerile europarlamentare, votul cetățeanului decide, nu mai contează combinațiile și vânzările între partide. Mangalia nu mai poate fi vândută între PNL și PSD.

Eu îmi anunț candidatura pentru următoarele alegerile locale. Mai sunt 10 luni.

3 ani și jumătate am fost preocupat să rezolv problemele cetățenilor Mangaliei. Nu aveam timp de altceva. În aceste 10 luni de pauză de la treburile publice voi intra în campanie electorală. Mangalia a fost ruinată, la propriu, de o mafie politico-economică. După cum se prezintă situația politică din Mangalia, vor fi izgoniți prin vot.

Concluzia finală: Mangalia este jucată sau vândută între partide! Doar că de data asta nu le mai merge. În ultimii 3 ani, Mangalia s-a maturizat politic.

Comments

comments

Opinie

Miniștrii cabinetului Cîțu, avizați POZITIV. Câte voturi au obținut fiecare

Tatian Iorga

Publicat

la data de

Scris de

Toți miniștrii propuși în guvernul Cîțu au fost avizați pozitiv în comisiile parlamentare de specialitate, ultimul, Alexandru Nazare, propus la Finanțe, primind 20 voturi „pentru” și 12 „împotrivă”. Miniștrii propuși în guvernul Cîțu au fost audiați și avizați pozitiv în trei ore și jumătate.

  • Nicolae Ciucă, Ministerul Apărării – 18 voturi pentru, 13 împotrivă;
  • Raluca Turcan, Ministerul Muncii – 24 voturi pentru, 16 împotrivă;
  • Sorin Cîmpeanu, Ministerul Educației – 20 voturi pentru, 13 împotrivă, două abțineri;
  • Lucian Bode, Ministerul de Interne – 20 de voturi pentru și 10 impotrivă;
  • Stelian Ion, Ministerul Justiției – 41 de voturi pentru și 26 împotrivă;
  • Virgil Popescu, Ministerul Energiei – 31 de voturi pentru și 18 împotrivă;
  • Cristian Ghinea, Ministerul Fondurilor Europene- 16 voturi pentru și 5 voturi împotrivă;
  • Adrian Oros, Ministerul Agriculturii – 19 voturi pentru și 12 voturi împotrivă;
  • Cseke Attila – Dezvoltare Regională – 21 voturi pentru și 13 voturi împotrivă;
  • Claudiu Năsui – Ministerul Economiei – 26 voturi pentru și 16 voturi împotrivă;
  • Cătălin Drulă, Ministerul Trandporturilor – 18 voturi pentru și 13 voturi împotrivă;
  • Tancsoz Barna, Ministerul Mediului – 22 voturi pentru și 17 voturi împotrivă;
  • Vlad Voiculescu, Ministerul Sanatatii – 20 voturi pentru, 5 împotrivă și cinci abțineri;
  • Novak, Ministerul Tineretului și Sportului – 17 voturi pentru și unul împotrivă;
  • Bogdan Aurescu, Ministerul de Externe – 23 voturi pentru, nouă voturi împotrivă și trei abțineri;
  • Bogdan Gheorghiu, Ministerul Culturii – 13 voturi pentru și patru împotrivă;
  • Ciprian Teleman, Ministerul Digitalizării – 20 voturi pentru și 10 impotrivă;
  • Alexandru Nazare, Ministerul de Finante – 20 voturi pentru și 12 împotrivă.

Sursa: stiripesurse.ro

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

De ce au pierdut liberalii alegerile. Despre aroganță, derivă ideologică și valul de AUR al furiei populare

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

În 2016, liberalii au pierdut dezastruos alegerile parlamentare în fața PSD, la numai doi ani după ce omul lor, Klaus Iohannis, câștigase președinția României. PNL-ul era condus atunci de Alina Gorghiu, o pupăză care își făcea clipuri cum încerca ea să convingă un minor să-i deschidă ușa ca să-i ofere un pliant electoral. Desigur, această neghiobie comisă de preferata președintelui a contat și ea într-o oarecare măsură. Însă decisiv a fost faptul că programul de guvernare prezentat de liberali în 2016 era o simplă înșiruire de platitudini, unele copiate din programul mult mai liberal și mult mai de dreapta propus, cu evidentă viclenie, de PSD-ul lui Dragnea. Cu nimic mai breji față de șefa lor de partid, liberalii constănțeni  promiteau atunci apă gratis pentru tot poporul. Mai că li se vedeau trandafirii, măi dragă, dar și secera și ciocanul din spatele cămeșii.

Urmarea o știm cu toții: Dragnea a câștigat alegerile, proțăpind în fruntea Guvernului niște marionete depersonalizate cu sarcina de a măcelări legile Justiției ca să-l scape pe el de pușcărie.  

În 2020, istoria se repetă. PNL pierde din nou alegerile în fața PSD, la numai un an după ce Klaus Iohannis a câștigat, cu un scor uriaș, al doilea mandat în fruntea țării. În 2019, pe valul prezidențialelor, chiar și PNL ajunsese la o cotație de 40%. Or actualul rezultat de 25% este o rușine și un dezastru, raportat la capitalul de simpatie prăpădit într-un singur an. Și dacă ar fi doar atât, ar fi suportabil. Însă și partenerii liberalilor de la USR PLUS au ajuns, de la speranța lor de 22%, la un scor modest de 15%. Totodată, PMP-ul, care a susținut Guvernul Orban, ajunge să dispară din liga parlamentară. Acest partid de dreapta, pro-occidental și moderat conservator, a fost torpilat constant, atât de liberali, cât și de USR-iști. De pildă, la nivel local, liberalii au tolerat cu bucurie derapajele și isteriile Feliciei Ovanesian, mâna dreaptă a primarului PNL-ist Vergil Chițac, sfătuitoarea și consiliera onorifică a acestuia, care nu i-a scos pe PMP-iști din maimuțe și giboni. Cam acesta este nivelul intelectual al consilierei lui Chițac. În ziua alegerilor, Ovanesian a transmis un mesaj de mobilizare pe contul ei de Facebook. ”Fără maimuțe în funcții publice! Mișcați-vă la vot că ne transformăm iar în planeta maimuțelor” – a scris sfătuitoarea primarului liberal. Înainte de alegeri, aceeași Ovanesian glăsuia într-o ședință condusă de Chițac despre faptul că cei care nu respectă regulile trebuie să fie amendați și urmăriți fiscal până la executarea silită a caselor. Luați de-aici liberalism pe pâine!

Nu insistăm cu exemplele. E limpede că și PMP a ajutat mult la propria-i prăbușire, cu oameni slabi propuși să candideze, dar mai cu seamă printr-un balet bizar între poziții moderat conservatoare și vădit progresiste, ba criticând măsurile Guvernului, ba încurajându-le, ba fiind pentru Credință, pe care și-a pus-o în slogan, ba anunțând că ar susține măsuri mai dure împotriva celor care încalcă resticțiile. PMP-iștii au orbecăit bezmetic în căutarea unei linii, alimentând în acest fel atacurile, la vedere sau pe la spate, din partea PNL și USR. 

Un alt rezultat cu totul remarcabil al acestor alegeri locale este acela că au intrat în Parlament naționaliști, ultrași, negaționiști, legionari, veniți pe valul de AUR al furiei populare. Și nu puțini.

De unde sunt voturile AUR? O felie importantă a venit, de pildă, de la incidentul cu pelerinajul de la peștera Sfântului Andrei. Guvernul liberal nu s-a sfătuit cu nimeni, nu a discutat cu nimeni, dar a luat pur și simplu decizia să interzică manifestarea religioasă. Până și sinistrul Dej, la vremea lui, se mai consulta cu Biserica, măcar de fațadă, dar liberalii nici n-au vrut să audă de așa ceva. Diana Ivanovici Șoșoacă, avocata de la AUR, s-a dus cu Teodosie la instanță. Și AUR a punctat. Înainte, aceeași Șoșoacă s-a dus la pelerinajul de la Iași, dovedind un curaj ieșit din comun, într-un contrast izbitor cu lașitatea decidenților. Chiar și Teodosie – care a vândut la viața lui parohii, care a nenorocit preoți, aranjând anchetarea lor de către procurori corupți, care a luat șpagă, care a furat subvenții agricole, care a deturnat banii credincioșilor pentru a-și construi un resort turistic de lux la Dorna Arini, chiar și el le-a câștigat multora simpatia, opunându-se aroganției liberale. Și așa se face că oameni mult mai disciplinați decât cumpărătorii de la mall, care n-au vrut decât să se roage și să aprindă o lumâmare, au ajuns să voteze AUR, pentru că nimeni altcineva nu le-a apărat drepturile.

Până la urmă, din toată povestea cu Sfântul Andrei n-a rămas decât isteria, aroganța, frustrarea și furia, pentru că pelerinajul s-a ținut, jandarmii s-au rugat de participanți să poarte mască, iar Teodosie i-a împărtășit pe enoriași cu aceeași linguriță, lăudând la urmă toleranța autorităților. În același timp, țara era în minivacanță, în pelerinaj pe Valea Prahovei și la marile mall-uri, aceste temple economice, cum le-a numit o față bisericească.

La pelerinaj versus la cumpărături

Și dacă tot vorbim de templele economice, nu putem să nu amintim aici și de aroganța închiderii piețelor. Nu s-au închis magazine mai mici sau mall-uri mai mari. Dar s-au închis piețele unor producători neapărați de nimeni. Țăranii au fost scoși pe caldarâm cu tarabele lor. Iar în ziua votării au fost băgați înapoi în piețe. Pe toată această evoluție de comă, cu scoate taraba, bagă taraba, PNL-ul s-a prăbușit cu 5 procente în sondaje.

În sfârșit, un segment important al publicului a perceptul că Guvernul liberal lucrează în dauna antreprenorilor români și în favoarea multinaționalelor. Nu știm acest lucru dintr-o cercetare sociologică, dar au fost atacuri politice pe această temă, precum și fluvii de comentarii pe Facebook. PNL nu s-a sinchisit să răspundă. În plus, antreprenorii români au simțit pe pielea lor că sunt blocaje financiare din partea statului, care nu prea și-a achitat facturile. IMM-urile au fost invitate să aplice pentru granturi și tot felul de scheme de sprijin. Dar banii nu au ajuns la micii antreprenori. Programele start-up s-au blocat, fermierii nu și-au primit despăgubirile cuvenite pentru culturile calamitate de secetă, dar guvernanții au continuat să se laude în mod ipocrit cu lucrurile făcute pentru mediul de afaceri. Și au continuat chiar și după ce paginile de Facebook ale miniștrilor s-au umplut de reclamații. Chiar și pagina de Facebook a președintelui Iohannis s-a umplut de mii de comentarii, în care cetățenii i-au lăsat același link spre articolul Recorder despre politizarea Apelor Române. Însă șeful statului a continuat să vorbească netulburat despre marele vinovat PeSeDe, de la pupitrul prezidențial. Toate aceste aspecte și încă multe altele au alimentat valul de furie care a trimis AUR în Parlament. 

Aproape 500.000 de români au votat AUR, sperând probabil că ultrașii îi vor alerga prin Parlament pe politicienii  aroganți și rupți de realitate. 1.200.000 de români, care votaseră la alegerile din 2016, au ales să stea acasă. Unii din ei din cauza pandemiei, dar alții, cu siguranță, din lehamite sau pentru a boicota. Societatea românească a acumulat multă frustrare și furie, ceea ce nu este deloc în regulă în actualul climat de criză.  

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Educăm copiii pentru a uita cine sunt

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Scris de

Urmăresc încă din martie 2020, discuțiile și direcțiile din educație, politicile pe care guvernele încearcă să le adopte sau să le implementeze.

Este jale! Asta e cert! Și nu că nu ar mai avea copiii școli sau sisteme de educație eficiente, ci pentru că se întrezărește clar o dorință a schimbării radicale a comportamentelor socio-umane. Încă de la început, pandemia a picurat încet și sigur ideea distanțării fizice (nu comentez incorectitudinea expresiei “distanțare socială”). Se dorește o atomizare a individului, o rupere a lui de grup, de apartenență, de adeziune și aderență la un nucleu. El devine lui sieși suficient și sistemele actuale îl sprijină în acest scop. Interesul? Puterea scăzută de a schimba ceva în direcția politicilor globale din societate și implicit din educație. Sensul e clar – un om – un individ, nu o persoană. Diferența dintre individ și persoană este dată de ceea ce vezi/dorești să vezi în indivizii/persoanele alcătuitoare ale grupului/ orașului/țării etc. Suntem indivizi consumatori, asigurând existența sistemului capitalist, sistem care fără să realizăm ne afectează lăuntric, mental, ne atacă în construcția noastră inițială.

Mental se dorește o ștergere a datului nostru ancestral. “Nu e bine să fie omul singur!”. Nu văd cartea Genezei din Scriptură că pe o înșiruire de idei și povesti, ci ea are o valoare revelatoare, ne descoperă în permanență sensuri. Toate elementele ce apar în creația omului sunt efectiv cipări ale noastre inițiale pe coordonatele cărora putem trăi armonios.  “Creșteți și vă înmulțiți, umpleți pământul și-l stăpâniți” – sunt clar instincte ale noastre: creșteți- nevoia de hrană, înmulțirea – instinctul reproducător, stăpâniți – instinct de posesiune. Ce a făcut societatea umană în decursul istoriei și accelerează în ultimii ani?  A pervertit datul nostru inițial – ne-a condus către consumerism de bunuri și alimente fără valoare, către senzualizare excesivă, către posesiuni irelevante pentru viața și existența unui om echilibrat. Totul e în dezechilibru! Căutăm să introducem fel de fel de surogate, substitute ale fericirii și care, deși aparent simplu de procurat, ne țin la distanță de acel “Nu e bine să fie omul singur!”, aspect ce este în plin proces de pervertire implementat încă din etapa preșcolară. Tehnic suntem într-un punct ce ne-ar permite să avem mai mult timp de petrecut cu prietenii și familia, însă contrar acestui aspect, petrecem tot mai mult timp în fața gadget-urilor, rupți de acel “Nu e bine să fie omul singur.” Ne dorim singurătatea, însă nu cu sine sau cu Dumnezeu, ci singurătatea cu lumea noastră creată în mod artificial în spațiul virtual. Ne rupem de noi, de cei din jur, de Dumnezeu. Iar direcția din educație este clar crearea unui individ care să fie consumator de produse și furnizor de taxe, care să primească satisfacții imediate din sintetizarea dopaminei printr-o aparentă hrană, aparentă reproducere, aparentă posesiune. Totul e simulacru  – o lume frumoasă însă golită de conținut. Luăm atitudine scriind pe cronologia nostră nemulțumirile socio-politice – ele rămân fără ecou, chiar și în cazul celor care au zeci de mii de interacțiuni. Există o  aparentă viață de cuplu excelentă, la distanță, cu întâlniri virtuale, ce folosesc acel instinct doar pentru un plus de dopamină care oricum nu va fi in cantități suficiente și se vor încerca alte și alte metode de procurare a ei prin consum pentru a reuși să posedăm cât putem de mult, pentru că în datul inițial este să spânim pământul, însă toți, și nu în sens socialist, egalitar – ci de comuniune. Marii jucători globali asta exacerbează, dorința de a stăpâni/supune pământul pe care noi, ca indivizi îl populăm. Și totuși… suntem persoane. Indivizi sunt doar ID – uri ce vor fi în scurt timp controlați virtual. O parte sunt și acum. Deși pare rupt din Huxley tot ce se întâmplă este expus într-o lume a percepțiilor de dincolo – O oglindă a profilului psihologic al utilizatorului de rețele sociale poate fi făcută cu ușurință de orice companie care studiază comportamentele umane. După care suntem lipsiți de decizie – Ni se oferă fix ce vrem să consumăm, fix ce vrem să auzim – Devenim captivi într-un internet ce ne oferă miraje, lăsând să treacă pe lângă noi naturalul, firescul, bucuria de a descoperi lumea creată, de a cultiva natural hrana, de a abandona întâlnirile virtuale și a le transforma în realitatea comuniunii devenind monade, oglinzi ale ale Cerului, ale Treimii. Preferăm narcisicul unui ecran care ne limitează cunoașterea, devenirea, descoperirea, ci ne oferă aparența lărgirii sferelor de cunoaștere. Și totul se schimbă rapid – următoarea generație nu va mai avea capacitatea de fi socială – ci antisocială dirijată din spatele unui ecran.

Curând copiii se vor întoarce în bănci. Care bănci? Care îmbrățișare a învățătoarei în prima zi de școală? Care comuniune învățată prin împărțirea pachetului cu colegul? Care clasă? Copiii noștri vor se vor transforma interior, ființial. Vom fi bătrâni și, dacă demența digitală nu va pune stăpânire pe noi, vom povesti nepoților despre clăcile bunicilor, despre Cenaclul Flacăra, despre ASCOR, sau despre peripețiile găștii – iar ei se vor uita la noi ca la niște tribali – trist!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: