Actual Slide

Mangalia – oraș la cota de avarie! De la 1 aprilie se mai închide o fabrică

Mar 12, 2018 Maria Ionescu

Municipiul Mangalia a ajuns deja la cota de avarie prin prisma locurilor de muncă existente și este neapărată nevoie de implicarea autorităților statului pentru ca lucrurile să revină pe un trend ascendent. Nu este în intenția noastră de a vorbi, din nou, despre Șantierul Naval, unde lucrează aproape 2000 de persoane – sau lucrau, mai bine zis, dat fiind faptul că au lansat deja la apă ultima navă construită și alte contracte nu mai există.

Cu toate că până la o rezolvare a situației de aici locuitorii orașului sunt neliniștiți, nervoși, supărați, triști și strâmtorați financiar, veștile catastrofale nu se limitează la șantier. Din păcate, ele vin și de la fabrica de confecții Lumotex Mangalia. Anii trecuți, în Mangalia au fost trei fabrici de confecții care zbârnâiau. E adevărat că salariile nu au fost niciodată foarte bune în acest domeniu dar, de bine de rău erau lunare și se putea trăi, totuși, din ele.

În ultimii ani, singura fabrică care rezista și lucra foarte mult pentru export era Lumotex, care aparține unor investitori germani. Aici se confecționau costume și pantaloni bărbătești. Inclusiv Klaus Iohannis a vizitat aceste locuri și a făcut poze în incinta fabricii în toamna anului 2014. Ce-i drept, în cei mai prolifici ani, Lumotex avea și 700 de angajați, aproximativ 90% femei. Însă media salariaților era undeva pe la 400-500.

Începând de anul trecut s-au înregistrat mari scăderi, atât la lucrări (și nu ne referim sub nici o formă la calitatea lor!), cât și, mai ales, la numărul angajaților. În urmă cu câteva luni, aici mai erau 120 de angajate. Însă, pe data de 1 martie, în loc de mărțișoare (sic), femeile au fost informate că fabrica se va închide începând cu data de 1 aprilie.  În urma discuțiilor pe care le-au purtat cu patronii, aceștia le-au dat de înțeles că vor muta fabrica Lumotex în Kosovo, ori în Serbia, ori în Macedonia, țări în care fiscalitatea este mult redusă. Practic motivația lor a fost cea a modificărilor fiscale românești și a taxelor foarte mari din municipiul Mangalia.

Unde vor lucra femeile ce vor fi diponibilizate? În condiții normale, dacă sezonul estival ar dura măcar o jumătate de an, s-ar putea angaja în vreun hotel sau restaurant de pe litoral și viața lor ar continua fără prea mari modificări. Însă cu un sezon care durează doar două luni de zile, cu multe hoteluri care rămân închise din cauza degradării și neimplicării proprietarilor lor, cu salarii pe care mulți zilieri nu le primesc de la patroni, cu mulți proprietari ce-și aduc angajați din țară etc. lucrurile la Mangalia se îndreaptă spre un adevărat dezastru.

Comments

comments

Maria Ionescu

About The Author

Am devenit jurnalist în urmă cu foarte mulţi ani, pe la începutul lui 1992. Era dificil, pentru că lumea era avidă de informaţii, iar adunarea acestora presupunea foarte multă muncă. Redacţia ziarului Telegraf a constituit lansarea mea în presă, iar viaţa mea personală a devenit extrem de simplă: lucram de dimineaţa până în cursul nopţii. După vreo 6 ani, timp în care am început să fac şi televiziune, la TV Neptun, am decis să plec la subredacţia de Constanţa a ziarului Naţional. Acela a fost momentul în care am lucrat în paralel în presa scrisă şi în cea audio, la mai multe posturi de radio, începând cu Europa FM şi terminând cu Mix FM. A venit apoi perioada în care mi-am dorit mai mult şi am continuat să fac şi televiziune, la Antena 1, iar apoi la B1TV. Însă presa scrisă a rămas, mereu, marea mea pasiune. Am ajuns redactor şef adjunct la Observator de Constanţa, unde am rămas mai bine de 10 ani. Apoi am stabilit că ajunge cu genul acesta de muncă în care îţi neglizeji familia, că este cazul să fac altceva. Şi am devenit PR! După 5 ani, mi-am reamintit că doar presa mă satisface din toate punctele de vedere! Motiv pentru care ... iată-mă!