Conecteaza-te cu noi

Societate

O fi satul lui Allah, dar Fântâna Mare rămâne tot fără apă!

Published

on

Probabil că există multe localități, mai mult sau mai puțin izolate, în această țară în care lispurile de tot felul sunt braț la braț cu localnicii. Există foarte multe sate, inclusiv în județul Constanța, în care oamenii sunt nevoiți să fure lemne din pădurile din jur pentru a nu muri de frig iarna. De asemenea, sunt multe localități în care locuitorii sunt nevoiți să cerșească o bucată de pâine pentru a supraviețui. Ca să nu mai spun despre bolnavii care ajung cu chiu cu vai, cei care ajung, în cabintele medicale pentru a-și trata bolile. Dar sunt mulți care mor cu zile deoarece trăiesc ca pe vremea bunicilor și-și spun: ”asta este”! Atâta i-a fost dat să trăiască. Am văzut sate situate la numai câțiva km de o șosea națională în care nu se pătrunde nici cu autoturismele pe timp de ploaie. Noroiul este atât de mare încât nu se poate circula. Din păcate, în România noi trăim astfel de lucruri care străinilor li se par de multă vreme uitate. Nu, în țara noastră, în unele localități se trăiește la fel de greu ca și pe vremea Războiului de Independență. Sau poate mai greu, pentru că între timp pretențiile locuitorilor au crescut. În urmă cu vreo patru ani am călcat pentru prima oară în viața mea într-un astfel de sat. Bine, recunosc, poveștile auzite de la oamenii din jur m-au fascinat și m-au determinat să uit problemele cotidiene cu care se confruntă. Nădăjduiam, însă, că de-a lungul timpului lucrurile s-au mai schimbat și că oamenii din satele Fântâna Mare și Tufani, ambele situate în comuna Independența, o duc ceva mai bine. Da, o duc mai bine cei mulți care au renunțat la statutul de țăran muritor de foame și au optat pentru o viață mult mai bună în alte țări. Sunt mulți cei care au plecat pentru a trăi omenește, dar din când în când revin acasă și se crucesc parcă și mai rău decât înainte de a da cu ochii de civilizație de ceea ce găsesc în bătătura părinților și a rudelor.

Bașpunar, satul fără apă

baspunar intrare satÎn județul Constanța există unicul sat din România în care trăiesc doar musulmani. Intenția de a transforma localitatea în muzeu în aer liber a rămas doar la stadiu de proiect. Venind dinspre satul Independența, Fântâna Mare (Baspunar, cum îl numesc localnicii) apare în fața ochilor ca o uriașă lingură. Satul este parcă așezat într-o groapă de dimensiuni impresionante. Viața aici se desfășoară într-un ritm propriu; nici prea repede, nici prea încet. Un ritm impus de tot ceea ce este în jur, într-o armonie perfectă. Cârdurile de gâște care întâmpină pe oricine încă de la intrarea în sat se mișcă precum niște balerine gata să susțină primul spectacol al vieții lor. Turmele de oi și cirezile de vaci se plimbă molcom pe ulițele aproape pustii ale satului. Liniștea este spartă din timp în timp, aproape cu brutalitate, de chemarea la rugăciune, la geamie. Foșnetul istoriei se simte în aproape toate satele dobrogene; este suficient să te oprești o clipă în loc și să asculți șuierul vântului pentru ca zgomotele iataganelor meșteșugit mânuite de ieniceri și spahii să îți răsune în urechi. Însă singurul loc din această țară în care vei auzi vorbindu-se turcește saă tătărește în orice direcție ai dori să te îndrepți este la Fânâtana Mare. Bătrâni și tineri, femei și copii își duc zilele departe de forfota marilor orașe, de civilizația din ce în ce mai avansată din alte comune, inclusiv dobrogene. Oamenii de aici trăiesc după aceleași reguli de sute de ani, de parcă menirea lor ar fi aceea de a reaminti tuturor că Imperiul Otoman a trecut și pe aici, a stăpânit pentru câteva sute de ani aceste locuri și a lăsat urme adânci, inclusiv mulți, mulți urmași care să ducă tradiția mai departe. Istoria satului se pierde în negura timpului, însă bătrânii spun că Baspunar este mai vechi de 2000 de ani; cert este că satul este atestat documentar doar din secolul al XII-lea. Aici trăiesc câteva sute de persoane, în 120 de gospodării.

Poveștile spuse de localnici sunt fascinante

baspinar2În urmă cu sute de ani, satul era sus, pe deal. Și sătenii de atunci, ca și cei de acum, sufereau mult din cauza lipsei unei surse de apă. Unul dintre localnici, Sebatin Memet, ne-a declarat: “Într-o zi, taurul unui sătean a venit acasă mocirlit din cap până în picioare, semn că a dat de un izvor de apă. Așa că, stăpânul lui s-a hotărât să-l urmărească. A doua zi s-a luat după taur și a ajuns la izvor. După aceea, toți sătenii au coborat în vale, să fie aproape de izvorul acesta” – povestește Sebatin Memet. Istoria satului se împletește cu cea a fântânii care curge neîncetat de sute de ani. Această cișmea, atestată documentar din anii 1800, este singura sursa de apă de băut din sat. De aici se aprovizionează cu apă, atât pentru uzul propriu, cât și pentru gătit și spălat, dar și pentru adăparea animalelor din gospodărie întreaga suflare a satului. Oamenii din Bașpunar nu pot beneficia nici măcar de banalele mașini de spălat rufe, din lipsa apei curente! Sătenii sunt, în marea lor majoritate, săraci. Trăiesc din creșterea animalelor cultivarea pământului și din pensii. 60% sunt pensionari, iar tinerii, șomeri. Mulți dintre ei au plecat în străinătate, pentru a-și găsi de lucru și a avea un trai decent. Locuitorii din Bașpunar sunt măreți în sărăcia lor – nu cerșesc nimănui nimic, nu fură, nu se bat. Aici nu există infracționalitate. Continuă să trăiască după reguli păstrate de sute de ani. Cele mai multe case sunt foarte vechi, construite în stil turcesc arhaic, din chirpic, cu două camere și bucătărie alături, cu cerdac și cu gard făcut din piatră. Piatră care aici se găsește din belșug. Dar sătenii nu pot săpa nici o fântână pentru că dau de nisip. Au săpat aproape 10 metri în speranța că vor da de apă, dar au ajuns tot la nisip – iar asta numai în vale, în plan cu șoseaua care străbate localitatea. Ceva mai sus, dacă sapă dau de piatră! Din fericire, naturii nu-i pasă de nici o culoare politică. Ea permite în continuare apei care curge neîncetat de sute de ani să fi izvorul vieții locuitorilor din satul Baspunar.

Ce fac autoritățile locale?

Advertisement

cristea gascanIndependența este singura comună din județul Constanța care are ca cetățean de onoare un demnitar american. Este vorba despre fostul ambasador James Rosapepe, care în anul 2001 a vizitat această localitate. Nu știu ce sprijin ar putea acorda politicianul din SUA, dar cred că dacă autoritățile locale s-ar implica pe toate planurile pentru a rezolva problema apei ar reuși. Vă reamintesc că Rosapepe este la al patrulea mandat de senator în Senatul statului Maryland și se ocupă de comisiile de educație, sănătate și mediu ambient. A fost reales de trei ori și ocupă în continuare această funcție. Deci nu este fiștecine și eu cred că ar putea fi abordat fie și pentru faptul că este cetățean de onoare al acestei comune. Până atunci, însă, fostul primar al comunei, Cristea Gâscan, a avut o serie de intervenții pentru a reuși aducerea apei în comuna, dar nu a putut face aproape nimic. Am încercat să stăm de vorbă și cu actualul ales al comunei, Ștefan Marius, care ne-a spus că nu se poate face nimic deocamdată pentru că nu sunt bani. Comuna Independența are cinci sate, iar în două dintre ele, Fântâna Mare și Tufani nu există apă curentă și, firește, nici canalizare. Și suntem în anul 2016! Potrivit purtătorului de cuvânt al RAJA SA, Irina Oprea, alimentarea cu apă a celor două localități este prinsă în Programul Operațional Infrastructură Mare, program care se derulează până în anul 2020. Dar nu a putut să îmi spună când anume se vor apuca autoritățile de treabă. Astăzi am vorbit, din nou, cu primarul Ștefan Marius, care ne-a declarat că în cursul zilei a primit la Primărie o parte din documentația pentru tragerea apei, pentru o stație de clorinare. Deși nu știe când vor putea începe lucrările el ne-a declarat: ”Tot ce vreau este ca lucrările să fie demarate!” Rămâne de văzut când se va întâmpla acest lucru.

Comentarii pe Facebook

Autentifica-te pe Facebook pentru a comenta

Am devenit jurnalist în urmă cu foarte mulţi ani, pe la începutul lui 1992. Era dificil, pentru că lumea era avidă de informaţii, iar adunarea acestora presupunea foarte multă muncă. Redacţia ziarului Telegraf a constituit lansarea mea în presă, iar viaţa mea personală a devenit extrem de simplă: lucram de dimineaţa până în cursul nopţii. După vreo 6 ani, timp în care am început să fac şi televiziune, la TV Neptun, am decis să plec la subredacţia de Constanţa a ziarului Naţional. Acela a fost momentul în care am lucrat în paralel în presa scrisă şi în cea audio, la mai multe posturi de radio, începând cu Europa FM şi terminând cu Mix FM. A venit apoi perioada în care mi-am dorit mai mult şi am continuat să fac şi televiziune, la Antena 1, iar apoi la B1TV. Însă presa scrisă a rămas, mereu, marea mea pasiune. Am ajuns redactor şef adjunct la Observator de Constanţa, unde am rămas mai bine de 10 ani. Apoi am stabilit că ajunge cu genul acesta de muncă în care îţi neglizeji familia, că este cazul să fac altceva. Şi am devenit PR! După 5 ani, mi-am reamintit că doar presa mă satisface din toate punctele de vedere! Motiv pentru care ... iată-mă!

Advertisement





Despre Noi

Știri și investigații din județul Constanța.
Aici găsiți subiectele care contează.

Asociația Puterea Civică

Forma legală: ONG/Asociație
Cod de Identificare Fiscală: 24860568

Adresa: Constanța, Bd. IC Brătianu nr. 48, Bl. G29 (Complex Intim), Et. 1, Biroul 7.

Telefon: 0241.625.564

E-mail: ordinea.ro@gmail.com




Copyright © 2018 Ordinea.RO - Theme by MVP Themes, powered by WordPress. Administrat, Implementat, Optimizat de Takmate Solutions