Connect with us

Exclusiv

O firmă ţepuită cu un milion de euro a cerut falimentul Van Oord. Olandezii au sediul în vila unor foşti judecători

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Filiala românească a companiei olandeze Van Oord Dredging and Marine Contractors BV – liderul consorţiului care a extins plajele din municipiul Constanţa – a devenit parte într-un proces în care i se cere falimentul. Este vorba de Dosarul nr. 2582/118/2016, deschis la cererea societăţii Comprest Util SRL Constanţa, în vederea recuperării unor debite restante de aproape un milion de euro.  Prima înfăţişare în procesul de insolvenţă a fost stabilită de Tribunalul Constanţa pentru data de 10 mai 2016. Dacă Van Oord va intra în faliment, nimeni nu va mai răspunde contractual pentru eventualele vicii ascunse şi defecţiuni ale lucrării (care nu sunt acoperite de poliţele de asigurare). Se întâmplă acest lucru, deoarece şi partener secundar al Consorţiului care a executat lucrarea, respectiv Societatea de Construcţii în Transporturi (SCT) Bucureşti SA, controlată de controversatul Horia Simu (personaj arestat la domiciliu pentru tunurile din domeniul retrocedărilor de terenuri, unul dat chiar la Constanţa, în perioada lui Radu Mazăre) se află deja în procedură de insolvenţă.

Comprest Util i-a „furnizat” lui Horia Simu 75% din digurile de mal

extindere-plaja-mainComprest Util SRL a fost cooptată în cadrul proiectului de extindere a plajelor Tomis Nord şi Tomis Centru, prin îndiguiri şi înnisipări artificiale, pe 8 noiembrie 2013, când societatea a semnat contractele de furnizare de materiale cu punere în operă nr. 14 şi 15, cu SCT Bucureşti SA (parte a Consorţiului Van Oord – SCTB). Dincolo de rolul formal atribuit, de furnizor de materiale, Comprest Util a executat, de fapt, lucrări specifice subantreprizei. 75% din digurile de mal au fost realizate de firma constănţeană. De-a lungul celor peste doi ani de execuţie a lucrărilor, deşi prestaţiile Comprest Util erau prompte şi de înaltă calitate tehnică (certificată, ca atare, de un prestigios institut din Franţa) şi deşi statul român deconta la timp etapele încheiate în cadrul proiectului de extindere a plajelor, societatea locală era amânată la plată, dusă cu vorba şi trasă în piept. Principalul responsabil pentru această stare de fapt era SCT Bucureşti SA, contractorul direct al serviciilor Comprest Util. La un moment dat, pe fondul unei conduite similare, compania lui Horia Simu a intrat în procedură de insolvenţă, la cererea altor firme amânate la plată şi ţepuite fără scrupule. În acest context, petrecut la finele anului 2014, Comprest Util a cerut garanţii ferme cu privire la plata materialelor furnizate şi puse în operă, oprind temporar lucrările de la diguri. Incidentul a produs panică la cel mai înalt nivel al Companiei Naţionale Apele Române, întrucât întârzierea lucrărilor ar fi putut conduce la pierderea finanţării europene din care a fost susţinută această operă magnifică de extindere a plajelor. Pentru a întâmpina aceste consecinţe dezastruoase, Compania a mediat conflictul părţilor şi a impus găsirea unei soluţii.

Olandezii preiau obligaţiile de plată ale seriosului domn Simu

Horia Simu in momentul arestariiÎn linii mari, soluţia a constat în adoptarea unui Acord Tripartit, pe 27 ianuarie 2015, între Van Oord, SCTB şi Comprest Util, a Actului Adiţional nr. 15 la Contractul de Consorţiu dintre Van Oord şi SCTB şi a Actului Adiţional nr. 2569 din 10 decembrie 2015 la cele două contracte dintre SCTB şi Comprest Util. Potrivit documentelor mai sus menţionate, plăţile materialelor furnizate şi puse în operă de Comprest Util cădeau în sarcina directă a Van Oord. În mod concret, firma constănţeană continua să factureze materialele către contractorul ei direct SCTB, care la rândul său întocmea instrucţionări de plată către Van Oord. Cercul se închidea, după ce olandezii achitau instrucţionările către furnizorul local, constănţean. O prevedere expresă din Acordul Tripartit stipula că Van Oord devenea proprietarul pietrei puse în operă abia după efectuarea plăţilor aferente către Comprest Util. Pe 29 decembrie 2015, olandezii mai aveau de plată 3.950.026,16 lei către Comprest Util.

Olandezii au predat bunuri pe care nu le aveau în proprietate (Casa Poporului nu s-a aflat pe listă)

Ca o consecinţă a Acordului Tripartit, materialele neachitate nu intraseră în proprietatea olandezilor. Cu toate acestea, în ziua mai sus menţionată, Consorţiul Van Oord – SCT Bucureşti SA a predat digurile şi plajele extinse către beneficiarul lucrării, Compania Naţională Apele Române. Compania s-a grăbit să le recepţioneze şi să le primească în proprietate, în aceeaşi zi de 29 decembrie 2015, pentru a putea depune cererea de decontare a costurilor la Uniunea Europeană, până la 31 decembrie 2015. În caz contrar se pierdea finanţarea nerambursabilă. În grabă, nimeni n-a observat că olandezii şi seriosul domn Simu predaseră bunuri care nu se aflau în proprietatea lor (dar bine că n-au predat şi Casa Poporului!). Mai departe, după ce s-au văzut cu sacii în căruţă, olandezii au refuzat să mai plătească milionul de euro constructorului din Constanţa şi refuză şi-n clipa de faţă. Pe de altă parte, Compania Naţională nu-şi recunoaşte nicio culpă şi refuză să predea materialele preluate fără o dovadă a proprietăţii, căci ar avea probleme imense cu Uniunea Europeană.

foto radu cornescu extindrea plajelor

Un proces cu trei amânări succesive şi o hotărâre bizară care nu se mai redactează

Comprest Util i-a dat pe olandezi în judecată, pentru a obţine o ordonanţă de plată, în Dosarul nr. 455/118/2016 al Tribunalului Constanţa. Dezbaterea cauzei a avut loc pe 29 februarie 2016, însă pronunţarea a fost amânată de trei ori la rând. În cele din urmă, soluţia s-a dat pe 15 martie 2016, atunci când, în mod bizar, instanţa a constatat că Van Oord nu are calitate procesuală pasivă. Dar şi mai bizar este faptul că hotărârea nu a fost motivată nici în clipa de faţă. Practic, această întârziere a Judecătoriei aduce constructorul constănţean în situaţia de a nu putea exercita o cale de atac, la care este îndreptăţit, în termenul rezonabil, orice justiţiabil din statele semnatare ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Situaţia este de-a dreptul alarmantă, în contextul în care Van Oord ar putea părăsi România la finalul lunii iunie a.c., atunci când expiră contractul de închiriere al clădirii în care şi-a stabilit sediul social.

Chiriaşii foştilor judecători Marin Voicu şi Maria Veriotti

Este vorba de Contractul de locaţiune nr. 1/2013 încheiat de Van Oord – Sucursala Constanţa cu proprietarii imobilului din strada Arhiepiscopiei nr. 18A, respectiv Cabinet de Avocat Marin Voicu şi Cabinet de Avocat Maria Veriotti (foşti magistraţi foarte importanţi, primul conducând ani buni Curtea de Apel Constanţa, iar cea de-a doua Secţia Comercială a Tribunalului Constanţa; Maria Veriotti s-a aflat în sala de judecată în care s-a desfăşurat procesul pe ordonanţa de plată dintre Comprest Util şi Van Oord, la care a asistat ca orice avocat sau justiţiabil aflat în trecere). Contractul iniţial, încheiat pe 15 februarie 2013, prevedea folosirea clădirii în cauză, cu toate dependinţele ei, pe timp de doi ani contra unei chirii totale de 168.000 de euro (şapte mii de euro pe lună), plus TVA.

Ulterior, contractul a fost prelungit prin patru acte adiţionale succesive, ultimul dintre ele fiind valabil până pe 30 iunie 2016. Că olandezii sunt pe picior de plecare ar putea fi indicat de faptul că folosinţa spaţiului închiriat de la foştii judecători Marin Voicu şi Maria Veriotti s-a restrâns, prin ultimul act adiţional, la parterul şi subsolul clădirii din strada Arhiepiscopiei nr. 18 A. Chiria s-a comprimat şi ea la 2.000 de euro pe lună.

La primul termen al falimentului, olandezii încă vor fi în ţară

În aceste condiţii, suspectând plecarea iminentă a olandezilor din Constanţa, reprezentanţii Comprest Util au depus pe 15.04.2016 o cerere pentru urgentarea redactării şi comunicării hotărârii prin care s-a admis lipsa calităţii procesuale pasive a Van Oord. Mai mult, pentru a-şi conserva şansele de a-şi recupera debitul restant, compania locală a depus la Tribunalul Constanţa, în aceeaşi zi de 15 aprilie 2016, şi o cerere de deschidere a procedurii insolvenţiei împotriva Van Oord – Sucursala Constanţa. Aşa cum arătam în partea introductivă a articolului, prima înfăţişare în procesul de faliment a fost stabilită pe 10 mai 2016. Nota bene: la primul termen, olandezii încă vor fi în ţară.

Adrian Cârlescu

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Mangalia. Doar 8 consilieri locali au fost validați. Nicu Moroianu, executat de PSD-iști

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Situație specială la Mangalia, unde Judecătoria locală a validat doar 8 consilieri locali din numărul legal de 19. Dosarul de judecată trebuia să aibă ca termen de pronunțare data de 19 octombrie, însă magistrații au amânat soluția până astăzi, 21 octombrie. Conform minutei publicate pe portalul instanței, au fost validați în funcție: Leila Ali, Zanfir Iorguș, Neculai Tănasă, Laurențiu Iulian Dumitrașcu, Mihail Bănceanu, Ozghiun Menabit, Teodor Marinescu și Dănuț Moldovan. Instanța a dispus invalidarea următorilor aleși: Cristian Radu, Sorin Mihai, Ionel Rugea, Ioan Ungurean, Ion Condruț, Edvica Popa, Iulian Nicu, Ioan Ilie, Eliza Nicoleta Drăgoi, Nicolae Moroianu și Adrian Zamoșteanu. Aceștia au fost declarați aleși potrivit rezultatelor alegerilor locale din 27 septembrie 2020, însă 10 dintre ei au formulat cereri de renunțare la mandat, iar un altul, respectiv Nicolae Moroianu, nu a avut dosarul de validare depus la secretarul general al Municipiului Mangalia. Potrivit procedurii legale, dacă hotărârea nu este atacată cu apel în termen de trei zile, aceasta devine definitivă. În acest caz, secretarul general al Municipiului Mangalia este abilitat să depună o nouă cerere de validare la Judecătorie, pentru supleanți. Cel mai probabil, Consiliul Local Mangalia se va constitui în luna noiembrie.  

Ultima țeapă PSD-istă: Nicu Moroianu nu va fi nici consilier local

Deși a fost pentru o bună perioadă de timp propunerea oficială de candidat pentru postul de primar al Mangaliei din partea alianței PSD – ALDE – PNȚCD, Nicolae Moroianu nu va fi nici măcar consilier local. Potrivit surselor noastre, Moroianu a fost executat în cadrul unei ședințe a PSD Mangalia, în care s-a propus excluderea sa din partid, dar nu pentru vreo culpă anume, ci pentru ca postul de consilier local să fie ocupat de Paul Foleanu, unul din apropiații lui Zanfir Iorguș.  Pe fondul acestor dispute interne, dosarul de validare al lui Moroianu nu a mai fost depus la secretarul general al Municipiului Mangalia. Atenție: mandatul lui Moroianu a fost invalidat pentru nedepunerea dosarului, iar nu pentru excluderea din partid.

Fostul primar Iorguș a fost deja validat în funcția de consilier local și va încerca să fie liderul opoziției. Acesta nu a schițat niciun gest în favoarea omului căruia i-a luat locul de candidat la funcția de primar. De asemenea, Iorguș nu a suflat o vorbă în spațiul public despre nedreptatea care i s-a făcut lui Moroianu, fiind preocupat, în mod meschin, doar de soarta sa politică.

Rocada Moroianu – Iorguș

Alegerile locale de la Mangalia au fost, probabil, cele mai interesante din județul Constanța. Înainte de Pandemie, aici s-au pus bazele unei alianțe politice între PSD, ALDE, PNȚCD și independentul Zanfir Iorguș. La un moment dat, liderul PSD Constanța, Felix Stroe, s-a deplasat la Mangalia împreună cu fostul președinte al Consiliului Județean Constanța, Horia Țuțuianu, pentru a anunța un candidat comun al Alianței pentru funcția de primar al Mangaliei. A fost, desigur, vorba de Nicolae Moroianu, unul din cei mai cunoscuți specialiști în turism din sudul litoralului, pe atunci consilier local ales din partea ALDE. În aceeași conferință, Stroe l-a anunțat pe Horia Țuțuianu drept candidat al PSD pentru șefia Consiliului Județean.

La atâtea luni distanță, a devenit clar pentru oricine că totul a fost o minciună. Ca dovadă, Țuțuianu a fost schimbat în ultima clipă cu însuși Felix Stroe. Iar la Mangalia, tot cu acordul lui Stroe, Nicu Moroianu a făcut anunțul că se retrage în favoarea lui Zanfir Iorguș, care s-ar fi bucurat de o intenție de vot mai largă. Chiar așa stăteau lucrurile în sondaje. Însă Moroianu avea unde să mai crească, în vreme ce Iorguș nu mai avea unde să crească, ci să scadă, pe fondul problemelor grave din trecut: averea nejustificată, faptele de baron local din timpul mandatelor sale, PUZ-ul criminal al Pădurii Comorova. La momentul rocadei, Iorguș a anunțat că, dacă va câștiga alegerile, Moroianu va fi viceprimarul localității.

Viceprimarul lui Murad

De la un timp însă, Iorguș a început s-o ia la vale în sondaje. Și după cum am arătat mai sus, acest trend era previzibil. Soluția de avarie s-a prefigurat în doi timpi și tei mișcări, pe final de campanie. Astfel, într-o primă fază, Iorguș s-a dus la o emisiune electorală însoțit de Paul Foleanu, împrejurare în care cei doi l-au vorbit de bine pe milionarul independent Mohammad Murad. În pasul doi, au fost organizate niște dezbateri regizate, la care au participat Mohammad Murad, Zanfir Iorguș și Mihai Petru Crăciun, candidatul PMP la funcția de primar al Mangaliei. În dezbaterea regizată, fostul primar a bătut palma să renunțe la candidatură și să-l susțină pe Murad.  Iar din acest punct al campaniei electorale, Iorguș a fost urcat pe un pliant alături de candidatul independent: Murad primar, iar el viceprimar. De Nicu Moroianu, prezentat până atunci ca viceprimar, nu a mai spus nimeni niciun cuvânt.

Sucelile lui Iorguș și drumul spre dezastru

Și nu era ultima răsturnare de situație din campania electorală de la Mangalia. Astfel, cu o zi înainte de finalul campaniei, alianța pentru Murad s-a lărgit cu participarea Partidului Ecologist Român. Vorbim aici de un partid condus la Constanța de un tip care deține danele portuare de la Midia prin care se derulează comerțul cu animale vii dintre România și statele din Orientul Mijlociu. De același Orient Mijlociu este legat, prin naștere, și Mohammad Murad. Voturile ecologiștilor de la Mangalia erau ale liderului local, Ozghiun Menabit, care se manifestase extrem de critic până atunci împotriva lui Murad. Însă partidul era al acestui tip de la Constanța, care – după toate aparențele – a impus intrarea PER în această alianță pentru Murad. În acest punct, Menabit a fost anunțat viceprimar al localității, iar Iorguș a fost de acord să facă un pas în spate. Ba mai mult, candidatul PSD-ALDE-PNȚCD a participat în live-uri pe Facebook, alături de Murad și de Menabit, ca să fie clar că și-a cedat întâietatea în fața ecologistului. În limbaj tehnic, Iorguș l-a validat pe Menabit, situație care nu putea să conducă decât la o creștere a cotei PER și la o scădere a Alianței PSD – ALDE – PNȚCD.

Finalul a fost apoteotic. Murad a pierdut alegerile locale în fața liberalului Cristian Radu la o diferență mare. Alianța PSD – ALDE – PNȚCD a obținut doar cinci mandate de consilier local, din 19.

În mod normal, greșelile atât de vizibile din campania electorală trebuiau analizate, iar cei care le-au făcut trebuiau să își asume răspunderea. Însă la Mangalia s-a aplicat altă rețetă: Iorguș se duce consilier local, deși sucelile lui au contat cel mai mult în scorul dezastruos al Alianței. Singurul care a plătit, deși fără de vină, a fost Nicu Moroianu, cel căruia Iorguș i-a luat candidatura după urzeala pe care a făcut-o cu fostul său coleg de muncă, Felix Stroe. În timp ce Moroianu a fost scos pe tușă, Alianța l-a trimis în Consiliul Local și pe avocatul Laurențiu Dumitrașcu, unul din stâlpii administrației toxice a fostului primar de coșmar Claudiu Tusac.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Siutghiol, un lac prăduit timp de zece ani în baza unei legi neconstituționale. CCR a deschis Cutia Pandorei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

O lege strâmbă din anul 2010, prin care lacul Siutghiol a fost scos din administrarea Apelor Române și dat spre administrare unităților administrativ-teritoriale riverane, Constanța, Năvodari și Ovidiu, a fost declarată neconstituțională în ansamblul ei. Decizia a fost luată astăzi 6 octombrie 2020 cu unanimitate de voturi de Curtea Constituțională a României. Ca efect imediat după publicarea deciziei în Monitorul Oficial, unitățile administrativ-teritoriale Constanța, Năvodari și Ovidiu pierd dreptul de administrare a lacului Siutghiol în favoarea Apelor Române. Decizia deschide o veritabilă cutie a Pandorei, întrucât cele trei primării vor trebui să predea îndărăt întreaga suprafață primită în administrare în urmă cu zece ani, prin legea declarată acum neconstituțională. Numai că, în timpul scurs, administratorii au ciuntit proprietatea statului. Hălci importante din cuveta și din zona de protecție a lacului au fost retrocedate sau vândute unor terți. De altfel, excepția de neconstituționalitate a Legii 42/2010 – căci despre ea este vorba – a fost ridicată de Apele Române și însușită de Ministerul de Finanțe în cadrul unui proces de revendicare imobiliară inițiat de cele două instituții de stat împotriva Orașului Năvodari. Pentru admiterea excepției de neconstituționalitate a pledat în fața Curții și societatea constănțeană, intervenientă în cauză, Somaco Construct SRL, a cunoscutului om de afaceri Grigore Comănescu. Societatea a fost supusă unui abuz incredibil din partea Primăriei Năvodari în anul 2012. După 8 ani, lupta dusă de Grigore Comănescu împotriva abuzului conduce la repararea unei situații de încălcare vădită a Constituției.

Legea 42/2010 este un reper al corupției care a afectat structurile statului român până la cele mai înalte niveluri ale sale. Ceea ce este cu adevărat important este faptul că lacul a fost smuls din administrarea Apelor Române și dat UAT-urilor riverane cu un scop precis imobiliar. Nici la momentul adoptării legii și nici pe parcursul celor 10 ani de administrare, primăriile în cauză nu au avut specialiști angajați pe domeniul gospodăririi apelor. De asemenea, nu au avut logistica minimală pentru a face acte efective de administrare a lacului. În schimb, pe malul lacului, pe limbi de pământ câștigate prin astuparea luciului de apă cu moloz și pământ sau pe zona legală de protecție dimprejurul lacului au apărut diverse clădiri. După cum este de notorietate, aceste terenuri care prin Constituție făceau obiectul exclusiv al proprietății publice de stat au fost inventariate fraudulos în domeniul privat al localităților, fiind ulterior retrocedate sau vândute unor terți. Totul s-a făcut din pix. Iar administratorii lacului, care trebuiau să urle că se fură proprietatea de stat, au tăcut mâlc, fiind implicați în această devastare. Și așa înțelegem care a fost rostul legii aberante și neconstituționale din anul 2010.

Cazul cel mai tulburător s-a petrecut la Năvodari, în mandatul fostului primar Nicolae Matei. Vorbim aici de un tip care a inventariat în domeniul privat al localității până și tabăra de copii, gonind de acolo societatea care deținea clădirile în proprietate și terenul în folosință. Mai apoi, întregul patrimoniu naționalizat ca în anii stalinismului a ajuns la cumnatul fără forme legale al lui Matei, care practica în zonă capitalismul de cumetrie. Evident, victima abuzului (SIND România) a reclamat situația, a făcut plângeri penale și a deschis numeroase procese civile, cerând anularea actelor întocmite de Primărie, din dispoziția fostului primar. Dacă s-a băgat într-un război cu victima la tăbăra de copii, la lacul Siutghiol a fost un fleac pentru Matei să inventarieze în neștire terenurile de stat în domeniul privat al localității. Riscul unui război în această privință era redus spre zero, pentru că cine putea să constate furtul? Desigur, putea administratorul lacului. Numai că hoțul și administratorul erau una și aceeași persoană. Așa se face că administrația Matei a inventariat și a vândut bunurile statului fără scandal, fără ca nimeni să reclame nimic. Și devastarea ar fi mers în tăcere. Numai că, într-o bună zi, Nicolae Matei și-a pierdut cu totul uzul rațiunii, făptuind unul din cele mai crunte abuzuri administrative din acest colț de țară. Și așa a apărut și în acest caz o victimă, care a reclamat, a făcut plângeri penale și a inițiat procese civile până la cel mai înalt nivel.

Ne-am referit mai sus la firma Somaco Construct SRL, a omului de afaceri Grigore Comănescu. Societatea menționată a construit la Năvodari, pe partea cu lacul, un complex de vile turistice de patru stele, pe un teren cumpărat de la o persoană privată cu 1,3 milioane de euro, în anul 2007. Pe teren se aflau deja 4 fundații turnate. La scurt timp de la achiziție, o parte din malul lacului s-a surpat, iar apa a început să se infiltreze în fundații. În acest context, Grigore Comănescu a obținut acordul de principiu al Apelor Române pentru consolidarea malului, conform unui proiect pe care instituția îl comandase cu ani înainte la o firmă de specialitate. Practic, omului de afaceri i s-a spus că statul nu dispune de resurse, fiind îndrumat să execute lucrarea pe cheltuiala sa. Ceea ce acesta a și făcut, depunând documentație pentru lucrări de protecție a mediului la baza autorizației de construire.  Lucrarea hidrotehnică realizată se întindea pe o suprafață de 4646 mp, cu pat de piatră și nisip de râu, totul perfect nivelat, perfect natural. În 2010, prin efectul legii neconstituționale,  lacul a trecut în administrarea Primăriei Năvodari, care mai departe a inventariat toate terenurile de pe malul lacului și inclusiv platforma de consolidare realizată de Somaco Construct SRL. În 2012, Primăria a pretins că terenul pe care abia ce-l furase de la stat ar fi utilizat ca depozit de materiale de construcții de către Somaco Construct, ceea ce era o minciună uriașă. În consecință, societatea a primit o decizie de impunere fiscală, care nu avea nici măcar număr de înregistrare, prin care era scoasă datoare cu două milioane de euro pentru folosirea locurilor publice ale Orașului Năvodari în vederea depozitării de materiale de construcții. Banii erau calculați din urmă, începând cu anul în care Orașul Năvodari a devenit administratorul lacului, prin efectul Legii 42.

Având o influență colosală, fostul primar a reușit să câștige primele procese inițiate de Somaco Construct.  Dar nici Grigore Comănescu nu s-a lăsat, trimițând memorii la toate instituțiile statului român, la Comisia Europeană și participând la emisiuni de televiziune la cele mai importante posturi din România. La un moment dat, Comisia de Abuzuri a Senatului a cerut Curții de Conturi și Direcției Antifraudă să verifice situația de la Năvodari. Instituțiile și-au făcut treaba, iar așa s-a ajuns la redeschiderea dosarelor penale. În 2018, decizia de impunere fiscală de două milioane de euro, care produsese între timp accesorii de încă două milioane de euro, a fost desființată definitiv de instanța penală. Din cauza timpului scurs, fostul primar și funcționarii implicați în acest abuz nu au mai putut fi trași la răspundere.

Tot în 2018, Apele Române și Ministerul de Finanțe au deschis o acțiune în revendicare imobiliară împotriva Orașului Năvodari, cerând recuperarea terenurilor furate de la stat. Vorbim exact de procesul în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate a Legii 42 în ansamblul ei. Propunerea de sesizare a Curții Constituționale a fost admisă de instanță, iar astăzi cazul a fost soluționat prin constatarea unanimă a neconstituționalității legii.

Atenție, vorbim de câteva zeci de hectare de teren furate din lac și de alte zeci furate din zona de protecție a lacului. Amintim aici că publicația noastră a publicat în anii trecuți fotografii și filmări din dronă care atestau că zona numită ”coada lacului” a fost asanată complet prin bascularea unor cantități mari de moluz, pământ și nisip. Deși am atras atenția asupra fenomenului, acesta nu a fost stopat. În lumina deciziei Curții Constituționale, Primăria Năvodari trebuie să predea îndărăt porțiunea de lac și zonele de protecție exact așa cum erau înainte de toate aceste furăciuni. Iar dacă nu va putea să facă acest lucru – și evident că nu va putea – procurorii anticorupție vor avea multă treabă.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Ultimii bani vidanjați de Maricel Cîrjaliu din Primăria Agigea (document)

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Controversatul primar din comuna Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, a plătit peste 55.000 de euro pentru curățarea terenului pe care se construiește școala cea nouă din fonduri europene. Banii nu au fost achitați din cadrul proiectului european, ci din bugetul localității. Asta în condițiile în care Uniunea suportă toate cheltuielile eligibile pentru amenajarea șantierului. În realitate, curățarea – dacă a existat vreuna – a fost total inutilă. Ca dovadă, cu doar câteva zile înainte de predarea amplasamentului către constructor, terenul era tot plin de buruieni și necurățat. S-ar părea că banii au fost aruncați pe apa sâmbetei, însă nu este așa. În realitate, suma absolut fabuloasă pentru o astfel de curățare de amplasament a intrat fix în conturile unei firme de casă a familiei lui Maricel Cîrjaliu. Și asta explică totul. Este vorba de firma Asus Serice SRL, cea care se ocupă cu vidanjarea foselor particulare din comună, serviciu pentru care încasează bani buni atât de la privați, cât și din bugetul public.

Situația reiese dintr-o factură întocmită de firma Asus Service în baza contractului de lucrări 23650/03.12.2019 încheiat cu Primăria Agigea. Achiziția nu a fost publicată pe SICAP. Însă o copie a documentului de plată a intrat în posesia redacției, după ce angajații Primăriei, sătui de regimul de fraudă instalat de Maricel Cîrjaliu, au scurs copia către o persoană apropiată redacției Ordinea.Ro. După cum se poate observa, documentul poartă viza ”bun de plată” aplicată de primar, precum și semnătura acestuia. Persoana care a semnat pentru primirea facturii a fost Ekaterina Stanciu, care este nimeni alta decât soția lui Dumitru Stanciu, unul din acționarii restaurantului Golful Pescarilor. Un alt acționar este chiar ginerele primarului Maricel Cîrjaliu. Însă și soții Stanciu – ea de la Primărie, iar el de la Golf – sunt finii de cununie ai lui Bogdan Cîrjaliu, fralele afacerist al primarului Maricel.

În urmă cu doi ani, când ne-am ocupat pentru prima oară de această firmă, am constatat că Asus Service răspundea exact la același număr de telefon ca și Golful Pescarilor SRL. De asemenea, am constatat că, în trecut, același număr de telefon fusese utilizat de mai multe firme în care a fost asociat Maricel Cîrjaliu sau fratele său Bogdan, precum Varianta SRL, Scan SRL sau Asociații Servicii SRL. Misterul s-a lămurit în momentul în care am aflat că numărul de telefon aparținde de fapt contabilei familiei Cîrjaliu.  Cu aceste relații cercul se închide. Practic vorbim de o afacere cu bani publici derulată de primarul Maricel Cîrjaliu cu o firmă la telefonul căreia răspunde contabila sa. Colac peste pupăză, facturile sunt recepționate de fina fratelui său, care la rândul ei are un soț care este asociat cu ginerele primarului Cîrjaliu. O viermuială mai mare nici că se putea.

Citește și: 

Numărul de telefon prin care se vidanjează bani grei din Primăria Agigea

Trebuie să mai spunem că lucrarea în sine de construire a școlii generale de pe strada Avram Iancu nr. 22 a fost câștigată de Mobitom SA, o firmă din grupul de afaceri fondat de pușcăriașii Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu. De altfel, Maricel Cîrjaliu a declarat că îi poartă un mare respect lui Nicușor Constantinescu, în condițiile în care acesta ispășește ani grei de închisoare pentru abuzuri baroniale comise la vremea sa. După cum se spune în popor, cine se aseamănă se adună. Ca dovadă, și Maricel Cîrjaliu are probleme cu legea penală. El este inculpat pentru faptele de corupție prin care a inventariat fraudulos terenurile din zona Golful Pescarilor, vânzând mai departe un lot din întreaga suprafață către firma care operează acum restaurantul. La acel moment, societatea era deținută integral de Dumitru Stanciu, care pentru a plăti prețul cerut de Primărie s-a împrumutat de bani de la nașul său, Bogdan Cîrjaliu.

Având în vedere aceste raporturi mai degrabă specifice grupurilor de tip mafiot decât unei administrații publice, nu putem decât să ne întrebăm: cine a fost beneficiarul real al plății de peste 55.000 de euro?

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: