Connect with us

Exclusiv

O firmă ţepuită cu un milion de euro a cerut falimentul Van Oord. Olandezii au sediul în vila unor foşti judecători

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Filiala românească a companiei olandeze Van Oord Dredging and Marine Contractors BV – liderul consorţiului care a extins plajele din municipiul Constanţa – a devenit parte într-un proces în care i se cere falimentul. Este vorba de Dosarul nr. 2582/118/2016, deschis la cererea societăţii Comprest Util SRL Constanţa, în vederea recuperării unor debite restante de aproape un milion de euro.  Prima înfăţişare în procesul de insolvenţă a fost stabilită de Tribunalul Constanţa pentru data de 10 mai 2016. Dacă Van Oord va intra în faliment, nimeni nu va mai răspunde contractual pentru eventualele vicii ascunse şi defecţiuni ale lucrării (care nu sunt acoperite de poliţele de asigurare). Se întâmplă acest lucru, deoarece şi partener secundar al Consorţiului care a executat lucrarea, respectiv Societatea de Construcţii în Transporturi (SCT) Bucureşti SA, controlată de controversatul Horia Simu (personaj arestat la domiciliu pentru tunurile din domeniul retrocedărilor de terenuri, unul dat chiar la Constanţa, în perioada lui Radu Mazăre) se află deja în procedură de insolvenţă.

Comprest Util i-a „furnizat” lui Horia Simu 75% din digurile de mal

extindere-plaja-mainComprest Util SRL a fost cooptată în cadrul proiectului de extindere a plajelor Tomis Nord şi Tomis Centru, prin îndiguiri şi înnisipări artificiale, pe 8 noiembrie 2013, când societatea a semnat contractele de furnizare de materiale cu punere în operă nr. 14 şi 15, cu SCT Bucureşti SA (parte a Consorţiului Van Oord – SCTB). Dincolo de rolul formal atribuit, de furnizor de materiale, Comprest Util a executat, de fapt, lucrări specifice subantreprizei. 75% din digurile de mal au fost realizate de firma constănţeană. De-a lungul celor peste doi ani de execuţie a lucrărilor, deşi prestaţiile Comprest Util erau prompte şi de înaltă calitate tehnică (certificată, ca atare, de un prestigios institut din Franţa) şi deşi statul român deconta la timp etapele încheiate în cadrul proiectului de extindere a plajelor, societatea locală era amânată la plată, dusă cu vorba şi trasă în piept. Principalul responsabil pentru această stare de fapt era SCT Bucureşti SA, contractorul direct al serviciilor Comprest Util. La un moment dat, pe fondul unei conduite similare, compania lui Horia Simu a intrat în procedură de insolvenţă, la cererea altor firme amânate la plată şi ţepuite fără scrupule. În acest context, petrecut la finele anului 2014, Comprest Util a cerut garanţii ferme cu privire la plata materialelor furnizate şi puse în operă, oprind temporar lucrările de la diguri. Incidentul a produs panică la cel mai înalt nivel al Companiei Naţionale Apele Române, întrucât întârzierea lucrărilor ar fi putut conduce la pierderea finanţării europene din care a fost susţinută această operă magnifică de extindere a plajelor. Pentru a întâmpina aceste consecinţe dezastruoase, Compania a mediat conflictul părţilor şi a impus găsirea unei soluţii.

Olandezii preiau obligaţiile de plată ale seriosului domn Simu

Horia Simu in momentul arestariiÎn linii mari, soluţia a constat în adoptarea unui Acord Tripartit, pe 27 ianuarie 2015, între Van Oord, SCTB şi Comprest Util, a Actului Adiţional nr. 15 la Contractul de Consorţiu dintre Van Oord şi SCTB şi a Actului Adiţional nr. 2569 din 10 decembrie 2015 la cele două contracte dintre SCTB şi Comprest Util. Potrivit documentelor mai sus menţionate, plăţile materialelor furnizate şi puse în operă de Comprest Util cădeau în sarcina directă a Van Oord. În mod concret, firma constănţeană continua să factureze materialele către contractorul ei direct SCTB, care la rândul său întocmea instrucţionări de plată către Van Oord. Cercul se închidea, după ce olandezii achitau instrucţionările către furnizorul local, constănţean. O prevedere expresă din Acordul Tripartit stipula că Van Oord devenea proprietarul pietrei puse în operă abia după efectuarea plăţilor aferente către Comprest Util. Pe 29 decembrie 2015, olandezii mai aveau de plată 3.950.026,16 lei către Comprest Util.

Olandezii au predat bunuri pe care nu le aveau în proprietate (Casa Poporului nu s-a aflat pe listă)

Ca o consecinţă a Acordului Tripartit, materialele neachitate nu intraseră în proprietatea olandezilor. Cu toate acestea, în ziua mai sus menţionată, Consorţiul Van Oord – SCT Bucureşti SA a predat digurile şi plajele extinse către beneficiarul lucrării, Compania Naţională Apele Române. Compania s-a grăbit să le recepţioneze şi să le primească în proprietate, în aceeaşi zi de 29 decembrie 2015, pentru a putea depune cererea de decontare a costurilor la Uniunea Europeană, până la 31 decembrie 2015. În caz contrar se pierdea finanţarea nerambursabilă. În grabă, nimeni n-a observat că olandezii şi seriosul domn Simu predaseră bunuri care nu se aflau în proprietatea lor (dar bine că n-au predat şi Casa Poporului!). Mai departe, după ce s-au văzut cu sacii în căruţă, olandezii au refuzat să mai plătească milionul de euro constructorului din Constanţa şi refuză şi-n clipa de faţă. Pe de altă parte, Compania Naţională nu-şi recunoaşte nicio culpă şi refuză să predea materialele preluate fără o dovadă a proprietăţii, căci ar avea probleme imense cu Uniunea Europeană.

foto radu cornescu extindrea plajelor

Un proces cu trei amânări succesive şi o hotărâre bizară care nu se mai redactează

Comprest Util i-a dat pe olandezi în judecată, pentru a obţine o ordonanţă de plată, în Dosarul nr. 455/118/2016 al Tribunalului Constanţa. Dezbaterea cauzei a avut loc pe 29 februarie 2016, însă pronunţarea a fost amânată de trei ori la rând. În cele din urmă, soluţia s-a dat pe 15 martie 2016, atunci când, în mod bizar, instanţa a constatat că Van Oord nu are calitate procesuală pasivă. Dar şi mai bizar este faptul că hotărârea nu a fost motivată nici în clipa de faţă. Practic, această întârziere a Judecătoriei aduce constructorul constănţean în situaţia de a nu putea exercita o cale de atac, la care este îndreptăţit, în termenul rezonabil, orice justiţiabil din statele semnatare ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Situaţia este de-a dreptul alarmantă, în contextul în care Van Oord ar putea părăsi România la finalul lunii iunie a.c., atunci când expiră contractul de închiriere al clădirii în care şi-a stabilit sediul social.

Chiriaşii foştilor judecători Marin Voicu şi Maria Veriotti

Este vorba de Contractul de locaţiune nr. 1/2013 încheiat de Van Oord – Sucursala Constanţa cu proprietarii imobilului din strada Arhiepiscopiei nr. 18A, respectiv Cabinet de Avocat Marin Voicu şi Cabinet de Avocat Maria Veriotti (foşti magistraţi foarte importanţi, primul conducând ani buni Curtea de Apel Constanţa, iar cea de-a doua Secţia Comercială a Tribunalului Constanţa; Maria Veriotti s-a aflat în sala de judecată în care s-a desfăşurat procesul pe ordonanţa de plată dintre Comprest Util şi Van Oord, la care a asistat ca orice avocat sau justiţiabil aflat în trecere). Contractul iniţial, încheiat pe 15 februarie 2013, prevedea folosirea clădirii în cauză, cu toate dependinţele ei, pe timp de doi ani contra unei chirii totale de 168.000 de euro (şapte mii de euro pe lună), plus TVA.

Ulterior, contractul a fost prelungit prin patru acte adiţionale succesive, ultimul dintre ele fiind valabil până pe 30 iunie 2016. Că olandezii sunt pe picior de plecare ar putea fi indicat de faptul că folosinţa spaţiului închiriat de la foştii judecători Marin Voicu şi Maria Veriotti s-a restrâns, prin ultimul act adiţional, la parterul şi subsolul clădirii din strada Arhiepiscopiei nr. 18 A. Chiria s-a comprimat şi ea la 2.000 de euro pe lună.

La primul termen al falimentului, olandezii încă vor fi în ţară

În aceste condiţii, suspectând plecarea iminentă a olandezilor din Constanţa, reprezentanţii Comprest Util au depus pe 15.04.2016 o cerere pentru urgentarea redactării şi comunicării hotărârii prin care s-a admis lipsa calităţii procesuale pasive a Van Oord. Mai mult, pentru a-şi conserva şansele de a-şi recupera debitul restant, compania locală a depus la Tribunalul Constanţa, în aceeaşi zi de 15 aprilie 2016, şi o cerere de deschidere a procedurii insolvenţiei împotriva Van Oord – Sucursala Constanţa. Aşa cum arătam în partea introductivă a articolului, prima înfăţişare în procesul de faliment a fost stabilită pe 10 mai 2016. Nota bene: la primul termen, olandezii încă vor fi în ţară.

Adrian Cârlescu

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

(VIDEO) Baronii lacului Oltina, acuzați că au inundat pășunea, au închis un pod și au incendiat un sit natural

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Piscicultura României a ajuns pe mâini private în perioada 2003-2004, pe vremea guvernului Năstase. La acel moment, bălțile de pește din întreaga țară erau exploatate de societăți de stat, care continuau activități de producție începute în perioada comunistă. În loc să lanseze o procedură transparentă de privatizare, Adrian Năstase a pus la punct un tun de proporții. Printr-un ordin nepublicat în Monitorul Oficial al României, guvernul său a decis să retragă 33 de bălți din capitalul social al societăților piscicole de stat. Aceste active (bazine, diguri, clădiri, mijloace fixe) au fost mai apoi transferate cu titlu gratuit Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol (CNAFP), antecesoarea actualei Agenții Naționale de Pescuit și Acvacultură (ANPA). Rămase fără active, fostele întreprinderi piscicole de stat au intrat în faliment, pasivul lor și deranjul social fiind suportate, evident, de statul român. În timp ce acestea se prăbușeau la grămadă, bunurile erau acaparate de așa-numiții ”baroni ai bălților”.  Aceștia au primit în mod netransparent și clientelar contracte de asociere în vederea exploatării activelor piscicole. După câțiva ani, au primit în concesiune, prin atribuire directă, și terenurile de stat ocupate de active.

Cum a fost privatizat lacul Oltina

Cinci amenajări piscicole de stat din județul Constanța au avut soarta descrisă mai sus. În articolul de față vorbim de balta Oltina, situată într-o zonă de o rară și sălbatică frumusețe, cu statut de arie naturală protejată. În 2004, Pestom SA, societatea de stat care continua activitatea piscicolă începută în perioada comunistă, a fost alungată din baltă prin mecanismul descris mai sus. Activul piscicol a fost predat societății Aquarom Elite Distributions SRL București, prin contractul de asociere în participațiune nr. 174/16.08.2004. Firma a cumpărat de la CNAFP și peștele din baltă, evaluat cantitativ la 49.884 de kilograme și financiar la 4,2 miliarde de lei vechi. Peștele aparținea SC Pestom SA, astfel că CNFP nu avea niciun drept să îl comercializeze. Însă nimeni nu s-a mai împiedicat în acest moft.

La patru ani distanță, Aquarom a încheiat cu ANPA (succesoarea CNAFP) contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare nr. 12/10.03.2008, cumpărând astfel, în rate (ultima plătită în 2012), bazinele piscicole, digurile și clădirile de la Oltina. În aceeași zi, firma a semnat și contractul nr. 16/10.03.2008 de concesiune prin atribuire directă, cu ANPA, prin care a obținut concesiunea pe 49 de ani a terenului de stat de sub active. Vorbim aici de cuveta lacului Oltina și de terenuri neproductive de pe malul bălții.

Un dezastru pentru care vinovat a fost scos Dumnezeu

Activitatea de la amenajarea piscicolă Oltina a creat și mai creează încă vii controverse la nivelul populației și administrației locale din comuna Oltina. În primăvara anului 2006, un dig al amenajării piscicole s-a rupt. Satul Oltina, situat în vecinătatea bălții cu același nume, a fost inundat atunci în așa hal încât, în partea sa de jos, accesul nu se putea face decât cu barca.  Zeci de case au fost afectate, iar aproape 200 de persoane au fost evacuate. Cauzele incidentului nu au fost pe deplin elucidate. Însă principala ipoteză a fost aceea că firma Aquarom exploata lacul cam după ureche, crescând nepermis de mult nivelul apei în baltă. O parte din casele distruse în 2006 au fost refăcute pe deal, cu bani de la Guvernul României. Vinovat a fost scos… Dumnezeu sau, pentru cei mai puțin credincioși, natura.

Stan Pățitul și Gheorghe Stan

Lacul Oltina se alimentează gravitațional din Dunăre, adică prin cădere, între cele două lucii de apă existând o diferență de nivel. Procesul de umplere a lacului este controlat printr-un sistem de canale și stăvilare. Dacă stăvilarul nu s-ar închide la timp, casele dispuse pe dealurile din vecinătate, ca într-un amfiteatru, ar putea fi înghițite de ape. În 2006 s-a întâmplat o astfel de nenorocire. În 2019, ca un Stan-Pățitul, primarul din Oltina, Gheorghe Chirciu, spune că firma Aquarom, administrată de Stan… de Gheorghe Stan, nu gestionează corespunzător situația. Chirciu spune că societatea piscicolă a crescut din nou nivelul apei în baltă, peste parametrii autorizați. Apa a depășit malurile și a inundat pășunile învecinate, spre disperarea crescătorilor de animale.

Confruntarea

Redactorii Ordinea.Ro – Adrian Cârlescu și Tatian Iorga s-au deplasat la fața locului, în urmă cu două săptămâni. A fost o zi fierbinte la propriu. Ne referim aici la cele 42 de grade indicate pe termometrul din bordul mașinii, dar și la confruntarea, de-a dreptul incendiară, dintre Gheorghe Chirciu și reprezentantul firmei Aquarom Elite Distributions SRL.

Acuzații grave aduse de primarul Chirciu

Acuzațiile aduse societății piscicole de către primarul din Oltina sunt următoarele: inundarea pășunii, creșterea nivelului de apă peste cota autorizată de exploatare, incendierea stufărișului din zona naturală protejată, intabularea ilegală a unei suprafețe de teren de aproximativ 50 de hectare, care ar fi aparținut de drept localității, intabularea ilegală a două corpuri de pădure în suprafață de 3 hectare, care ar fi aparținut de drept statului, precum și închiderea accesului pe un pod public. Este vorba de podul peste stăvilar. Chirciu spune că localnicii care treceau pe acel pod pentru a merge într-un alt sat al comunei sau pentru a avea acces la pășuni și terenuri agricole sunt obligați acum să ocolească 20 de kilometri.

Ce spune reprezentantul Aquarom

În replică, reprezentantul Aquarom declară că stufărișul din zona naturală protejată ar fi fost incendiat de crescătorii de animale. Acesta neagă depășirea cotei autorizate de exploatare a lacului și susține că terenul inundat nu este pășune, ci aparține societății. Reprezentantul Aquarom nu a știut să răspundă acuzației că societatea ar fi intabulat aproximativ 50 de hectare de teren în plus, acaparând astfel pășunea localității. În schimb a susținut că podul peste stăvilar ar aparține Aquarom, care l-ar fi construit după concesionarea bălții, negând astfel susținerea primarului Chirciu că acest obiectiv a fost realizat înainte de 1989. Acesta a mai spus că podul a fost închis pentru primar, deoarece se ceartă cu patronii firmei. 

Momentele esențiale ale confruntării dintre primar și reprezentantul societății piscicole le puteți urmări în videoreportajul atașat articolului de față.

În acte, firma aparține unui tip care a fost asociat cu Elena Udrea li Dorin Cocoș

Potrivit istoricului din Monitorul Oficial, Aquarom Elite Distributions SRL este o firmă înființată în anul 2003, care s-a ocupat la începuturile sale de producția de ape minerale și băuturi carbogazoase non-alcoolice. Aceasta a fost fondată de Elena Rusan, o doamnă născută în anul 1927. Din 2005, societatea a început să fie administrată de fiul acesteia, Dan Lucian Rusan, născut în anul 1955. La un moment dat, acesta a devenit principalul asociat al firmei. El s-a retras cu totul din Aquarom, în anul 2018.

Societatea este deținută în momentul de față de Valentin Nichifor și Ion Petre. Potrivit platformei Confidas.ro, Nichifor mai este implicat și în SC Danubiu Elit SRL, o altă societate care a încheiat contract de asociere cu CNAFP în anul 2004, preluând crescătoria de pește de la Dunăreni. Celălalt asociat, Ion Petre, este implicat în 36 de societăți comerciale. Într-una din ele, Elan Grup SRL, patronul de la Aquarom a fost asociat cu Elena Udrea și Dorin Cocoș. Societatea a fost radiată din Registrul Comerțului.  

Administratorul Stan, baronul bălții Bugeac

Cei doi patroni de la Aquarom nu se ocupă și de administrarea firmei. Astfel, potrivit Confidas.Ro, societatea este administrată de Gheorghe Stan, Marcel Stan și Vasile Stan. Cei trei dețin în mod oficial firma Complex Grup SRL care a preluat, în 2004, crescătoria lacului Bugeac, cel mai important activ piscicol din județul Constanța. Va urma!

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

(VIDEO) Simfonia picamerelor! În Năvodari, turismul se face între bormașini, macarale și zbierături de muncitori

Tatian Iorga

Publicat

la data de

Scris de

Turismul de pe litoralul românesc a cunoscut o adevărată expansiune. În ultimii 15 ani, investițiile pe litoral, în special în partea de nord, au explodat, astfel încât niciun centimetru de pământ nu a fost lăsat neexploatat. În articolul de azi nu ne vom referi la legalitatea sau ilegalitatea construcțiilor de pe litoral, ci la un alt aspect pe care aproape toate instituțiile statului îl ignoră. Ne vom referi la faptul că, în goana de a construi cât mai repede, unii dintre investitori au trecut peste lege și ridică imobile în plin sezon estival printre turiști, care sunt nevoiți „să se odihnească“ între zgomote de picamere, bormașini și tot felul de scule de construcții. O astfel de situație ne-a fost adusă la cunoștință de administratorul unui hotel de pe litoral, situat la limita dintre stațiunea Mamaia și orașul Năvodari. Investitorul ne spune că în jurul hotelului său sunt în lucru cinci șantiere, care și-au continuat activitatea după începerea sezonului estival. Asta face ca turiștii, care vin, teoretic, să se odihnească, să dea bir cu fugiții.

„Mă numesc Valentin-Florin Mihai și administrez unitatea de cazare „911mamaia“ din str. Lotus, nr 9, Năvodari, unitate clasificată cu certificatul de clasificare nr 31628 din 23.04.2019. Am sesizat din 30 mai 2019 Ministerul Turismului, Inspectoratul de Stat în Construcții și Direcția de Sănătate Publică Constanta cu privire la faptul că în jurul locației mele sunt 5 șantiere în lucru, care nu și-au încetat activitatea în perioada 15 mai – 15 septembrie, conform Legii n.r. 597/2001 actualizată (obligă închiderea șantierelor pe perioada 15 mai – 15 septembrie, dacă este afectată activitatea turistică), DEȘI ESTE EVIDENT CĂ AFECTEAZĂ ACTIVITATEA TURISTICĂ PRIN GĂLĂGIE ȘI PRAF…neavând plase pe fațade!“, a spus administratorul hotelului „911mamaia“.

Plimbat de la o instituție la alta

Deși zgomotele produse de construcțiile din zonă îi alungă turiștii, administratorul hotelului „911mamaia“, spune că nicio instituție nu s-a implicat în acest caz. Ba, mai mult, Valentin-Florin Mihai a fost plimbat de la o instituție la alta.

„Am făcut în 30 mai sesizări la Ministerul Turismului, ISC, Primăria Năvodari, Poliția Locală Năvodari. A venit [cineva – n.r.] de la Poliție și a spus că nu poate da amendă pentru că nu au cu ce măsura poluarea fonică… decibelii! Cei de la ISC m-au contactat a treia zi și m-au chemat la sediu, unde mi s-a explicat că Legea 597/2001, actualizată, a fost modificată de câteva ori în interesul celor de la putere, astfel luând ISC-ului posibilitatea să oprească șantierele pe perioada 15 mai – 15 sept, pentru că au trecut în lege și faptul că șantierele afalte în derulare nu se opresc. Cu toate acestea, în ultima parte a legii scrie că se opresc șantierele care „aduc atingere activitatii turistice“… ceea ce este foarte clar că fac aceste 5 șantiere din jurul hotelului Opera, White Tower, 911mamaia și Stavros. ISC nu are abilitatea să confirme că afectează activitatea turistică… ISC-ul verificând etapele construcțiilor și autorizațiile.

Conform adresei, ISC m-a trimis către Ministerul Turismului, Garda de mediu și Direcția de Sănătate Publică Constanța. După o săptămână, Ministerul Turismului răspunde și mă trimite la ISC, Primăria Năvodari, Poliția Locală. Direcția de Sănătate Publică mă trimite la Ministerul Turismului, Poliția Locală și Primărie. ISC a răspuns că nu are în atribuție să stabilească dacă afectează activitatea turistică și m-au trimis la Ministerul Turismului și Garda de Mediu, aceasta din urmă nu a răspuns nici până azi din 30.05.2019“, reclamă administratorul hotelului „911mamaia“.

Valentin-Florin Mihai întreabă pe această cale cine altcineva în afară de Ministerul Turismului poate constata faptul că, din cauza zgomotelor produse de construcții, turismul este afectat?

„ISC -ul închide șantierele dacă primește această precizare că este afectată activitatea turistică a unităților de cazare situate la câțiva metri de construcții. Până una alta, din cauza neprofesionalismului și birocrației, instituțiile mă trimit de la una la alt, iar turiștii își cer banii înapoi și pleacă cu un gust amar, fără speranța să revină, desi eu le ofer în unitatea mea de cazare tot confortul. Dar sunt treziți de luni până sâmbătă, inclusiv, la 7.30 de picamere, bormașini și macarale…cife….și zbierături ale muncitorilor! De praf nu mai zic. Investițiile imense făcute în turism riscă să fie pierdute din cauza legilor nerespectate (597/2001). Sper să fie cineva capabil să pună în aplicare Legea 597/2001!“, mai spune Valentin-Florin Mihai.

Comments

comments

Continuă să citești

Actual

Ginerele primarului PSD-ist din Agigea a cumpărat 10% din Golful Pescarilor cu 100 de lei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Cătălin Nuțoaia Cîrjaliu, ginerele primarului PSD-ist din Agigea, Cristian Maricel Cârjaliu, a dobândit 10% dintr-un business de 1,5 milioane de euro pe an cu o investiție de 100 de lei. Nuțoaia-Cîrjaliu a fost cooptat în SC Golful Pescarilor SRL, în septembrie 2018. Acesta a intrat în firma care deține cunoscutul restaurant pescăresc din vecinătatea plajei Agigea printr-o înțelegere a asociaților. Anterior, firma era deținută de Dumitru Stanciu din Agigea, care avea 50% din părțile sociale, și de oamenii de afaceri constănțeni Petre Daniel Popa și Mihai Cristian Lupoiu, care dețineau câte 25% din părțile sociale. Practic, business-ul se împărțea între Stanciu și cei doi constănțeni. Toți trei dețineau și calitatea de administratori. În septembrie 2018, aceștia au decis să-l coopteze în societate pe ginerele primarului din Agigea. Cooptarea a fost urmată de o majorare a capitalului social cu 480 de lei. Jumătate din acest aport financiar a fost adus de Popa și Lupoiu, care astfel și-au păstrat 50% din business. În schimb, Dumitru Stanciu a adus un aport mai mic, cedând practic 10% din firmă către ginerele lui Cîrjaliu, care a dobândit calitatea de asociat cu o investiție de 100 de lei. Stanciu a fost revocat și din funcția de administrator al societății, în locul său fiind numit noul asociat, Cătălin Nuțoaia Cîrjaliu. În anul 2018, Golful Pescarilor SRL a derulat afaceri de 6.897.126 de lei.

Întrebarea care se pune în mod firesc este: de ce ar ceda cineva 10% dintr-un business de 1,5 milioane de euro pe an, fără niciun beneficiu? În opinia noastră, permutările de mai sus trădează fapte de corupție ale primarului din Agigea. Am relatat pe larg în Ordinea.Ro că, la inițiativa lui Cristian Maricel Cîrjaliu, terenurile din zona Cherhanalei Agigea au fost inventariate fraudulos în domeniul privat al comunei Agigea, în anul 2012. Anterior, Primăria adeverise că terenurile în cauză sunt în proprietatea societății piscicole Sarda Fish SRL, aparținând familiei antreprenorului local Matei Datcu. După ce s-a înstăpânit prin simplă inventariere pe terenurile din zona piscicolă, Primăria Agigea a vândut un lot de 1700 mp către Golful Pescarilor SRL. Tranzacția a fost încheiată în anul 2014, fără aprobarea Consiliului Local Agigea. Societatea Golful Pescarilor SRL era deținută atunci de Dumitru Stanciu, care era asociat unic și administrator. La scurt timp, Stanciu a cedat jumătate din firmă către afaceriștii Popa și Lupoiu. Mai departe, Primăria Agigea și-a dat întregul concurs ca firma să prospere. Societățile concurente, Sarda Fish SRL și Pescăria lui Matei SRL, au fost amendate în cascadă, intimidate și denigrate de primarul Cîrjaliu. Inclusiv turiștii care parcau mașinile pe domeniul public pentru a merge la restaurantul Pescăria lui Matei au fost amendați de administrația Cîrjaliu, în anii trecuți. Atitudinea arbitrară continuă și la momentul de față.

 

Deși joacă formal un rol de justițiar, Cîrjaliu este animat, de fapt, de un interes de trib. Astfel, Dumitru Stanciu este chiar finul fratelui său, Bogdan Cîrjaliu. După toate indiciile, Stanciu este un simplu interpus al familiei Cîrjaliu. În 2017 și 2018, Stanciu nu a obținut niciun beneficiu de la Golful Pescarilor. Niciun leu. Nimic. Informația este furnizată chiar de soția sa, care este o simplă angajată a Primăriei Agigea și care a depus, în această calitate, declarații de avere, ca orice funcționar public.

Din aceste documente, reiese că Dumitru Stanciu a dus acasă, în cei doi ani, doar salariile pe care le câștigă de la societatea Mytkar Service SRL Agigea, în care deține și calitatea de asociat unic. Vorbim aici de o firmă modestă, care se ocupă de reparația autovehiculelor. Societatea are doi angajați, din care unul este chiar patronul. Însă chiar și în această afacere modestă, se văd legăturile dintre Mitică Stanciu și nașul său, Bogdan Cîrjaliu, fratele primarului din Agigea. Potrivit portalului Confidas.Ro, Mytkar Service are sediul social în Agigea, pe strada Zmeurei nr. 27. Tot pe strada Zmeurei nr. 27, lotul 2, funcționează și SC Artplast Service SRL, o agenție imobiliară deținută chiar de Bogdan Cîrjaliu și de soția acestuia. În sfârșit, Mytkar Service, firma lui Stanciu, răspunde la același număr de telefon ca și firma de pază și protecție Scan SRL, aparținând, de asemenea, lui Bogdan Cîrjaliu și soției acestuia. Pe vremuri, firma Scan SRL i-a aparținut chiar primarului Maricel.  Așa cum spuneam, după toate aparențele, Mitică Stanciu este un simplu interpus al familiei Cîrjaliu în afacerea Golful Pescarilor. Ceea ce explică lejeritatea cu care acesta a cedat, fără beneficii, 10% din business către ginerele primarului din Agigea. Aceleași raporturi consemnate mai sus explică și situația oarecum fabuloasă, prin care un tânăr a cumpărat 10 procente dintr-o afacere de 1,5 milioane de euro pe an, cu o investiție de doar 100 de lei.  

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: