Actual

O zi atât de tristă… Nici măcar Eminescu nu mai e omagiat…

iun. 15, 2017 Maria Ionescu

După cum bine știți, în urmă cu 128 de ani se stingea din viață marele poet național Mihai Eminescu. Era tânăr, avea doar 39 de ani, însă scrisese atât de multe poezii minunate încât, peste ani, a fost numit luceafăr al poeziei românești. An de an, se organizau diferite acțiuni pentru a marca trecerea timpului. Fie că le organizau școlile și liceele ce-i poartă numele, fie primăriile sau prefecturile. Anul acesta a fost o liniște mormântală, nefirească. Poate s-a datorat tensiunilor  politice, poate elevii s-au lăsat duși de val și s-au bucurat de faptul că au finalizat cursurile, cine știe. Este foarte greu de precizat care ar fi cauza. În mod ciudat, în Constanța există liceul Mihai Eminescu. Unul dintre elevii liceului este Alexandru Manda, președinte al Asociației Elevilor. Azi a fost sărbătoare deoarece aniversau patru ani de la înființare. A venit și ministrul demisionar al Educației, Pavel Năstase pentru a participa la eveniment. L-am sunat pe Manda pentru a-l întreba dacă la liceul său a fost organizat vreun eveniment comemorativ. L-am prins în timpul spectacoluliui organizat de către AEC, se auzea un concert de vioară. Ne-a spus că nu s-a organizat nimic legat de Eminescu. Oare la statuia sa de pe faleza Cazinoului a fost depusă măcar o coroană? Mira-m-aș! Oare Prefectura a mișcat vreun deget pentru a-l omagia pe Eminescu? Dar celelalte instituiții ale statului? Încet-încet, mulți dintre români vor uita că a existat. Oare cine îi mai știe măcar o poezie? Spre aducere aminte nu voi publica Luceafărul! (Știți câte strofe are  poezia? 98!), ci ”La Steaua.” Vă asigur că nu are nici cea mai mică legătură cu echipa de fotbal….

La steaua

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmărește înca.

 

Comments

comments

Maria Ionescu

About The Author

Am devenit jurnalist în urmă cu foarte mulţi ani, pe la începutul lui 1992. Era dificil, pentru că lumea era avidă de informaţii, iar adunarea acestora presupunea foarte multă muncă. Redacţia ziarului Telegraf a constituit lansarea mea în presă, iar viaţa mea personală a devenit extrem de simplă: lucram de dimineaţa până în cursul nopţii. După vreo 6 ani, timp în care am început să fac şi televiziune, la TV Neptun, am decis să plec la subredacţia de Constanţa a ziarului Naţional. Acela a fost momentul în care am lucrat în paralel în presa scrisă şi în cea audio, la mai multe posturi de radio, începând cu Europa FM şi terminând cu Mix FM. A venit apoi perioada în care mi-am dorit mai mult şi am continuat să fac şi televiziune, la Antena 1, iar apoi la B1TV. Însă presa scrisă a rămas, mereu, marea mea pasiune. Am ajuns redactor şef adjunct la Observator de Constanţa, unde am rămas mai bine de 10 ani. Apoi am stabilit că ajunge cu genul acesta de muncă în care îţi neglizeji familia, că este cazul să fac altceva. Şi am devenit PR! După 5 ani, mi-am reamintit că doar presa mă satisface din toate punctele de vedere! Motiv pentru care ... iată-mă!