Connect with us

Exclusiv

Oficialii, direct implicați! Dorința de a face mulți bani a distrus pescuitul din Constanța!

Maria Ionescu

Publicat

la

Pe vremuri, constănțenii aveau mult pește la dispoziție și-l mâncau cu plăcere. Pentru cine nu-și mai amintește, este important de spus că, prin anii foametei, înainte de 1950, localnicii erau fericiți că au șansa de a trăi la malul mării și au posibilitatea nesperată de a mânca un pește pe care îl cumpărau la un preț de nimic de la pescari. Iar aceștia din urmă erau mulți și reușeau să facă față cerințelor foarte mari. Pentru că, pe aceea vreme, exista pește în Marea Neagră și depindea numai de oameni să-și asigure hrana de zi cu zi. Prin anii 80 a început foametea în România. Totul sau aproape totul era pe cartelă. Dar pește era și toată lumea putea să-l cumpere la un preț acceptabil. Iar în alimentare exista pește congelat, pentru că altceva găseai cu mare dificultate. Și în restaurante, era o zi pe săptămână în care se mânca doar pește, fără drept de apel. Nu puteai mânca altceva. O fi fost o porcărie, nu spun nu, dar nu a fost în totalitate! Și nu știu câtă lume a murit de foame. Dar anii au trecut și încet, încet lucrurile s-au schimbat. Acum pentru a mânca un pește trebuie să mergi la marile magazine comerciale, să scoți bani mulți din buzunar și să-ți bucuri papilele gustative și stomacul. Cei săraci, care își duc zilele de pe o zi pe alta, au și uitat care este gustul unui pește adevărat. Poate doar să găsească prin piețe, din când în când, hamsii sau guvizi pe care îi vând pescarii amatory, care au bărci pe la Costinești sau pe la Tuzla. Dar sunt din ce în ce mai rar văzuți și foarte puțini. Este adevărat că pe vremuri flota noastră de pescuit era foarte mare și pescuia în apele naționale și în multe dintre apele internaționale însă între timp lucrurile s-au schimbat radical.

Vă mai amintiți că, în Portul Tomis, existau colibe pescărești?

pescari-in-barciDe când știu acest oraș, în portul Tomis existau colibe pescărești și puteai oricând să cumperi un pește. Dacă aveai bani mai mulți – să nu vă imaginați o sumă colosală – puteai să-și cumperi chiar un calcan. Nu era foarte ieftin, dar oricine și-l permitea din când în când.  Iar dacă nu aveai bani pentru un pește scump, mereu puteai să-ți umpli sacoșa cu stavrizi, cambulă, laban sau scrumbie. Nu era chiar un festin, dar comparativ cu ziua de azi, când este sărbătoare dacă ai un pește proaspăt pescuit la masă, era minunat! Pe la începutul anilor 2000, pescarii din portul Tomis au fost încet-încet goniți. La început le-au fost dărâmate colibele, pentru că de, nu arătau bine, așa cum susțineau oficialii orașului. După ce le-au distrus barăcile, pescarii s-au retras spre marginea plajei, sub sălciile de lângă apă. (Care sălcii chiar existau în acea perioadă!). Acolo își țineau tot calabalâcul, începând cu bărcile necesare și terminând cu lăzile cu ustensile. A mai trecut puțin timp și ei nu au mai avut acces la apă. Din păcate, nu au avut niciodată un sediu, cu toate că și-au dorit acest lucru și au făcut numeroase demersuri în acest sens. La acea vreme, pescarii chiar se plângeau că pot fi dați afară din acel loc și că nu au nici un fel de documente care să le permită accesul. Un pescar vârstnic ne spunea la acea vreme că, pe vremuri, acolo era o faleză naturală și câțiva pescari care își trăgeau lotcile în zonă. Dar acum nu mai este nimic cu iz pescăresc. În zonă s-au construit diferite restaurante și terase, toate private, care aparțin unor persoane apropiate fostului primar Radu Mazăre. Dar să o luăm cu începutul și să vă explicăm cum au stat de fapt lucrurile.

A trecut timpul și trebuia să apară un mare hotel. Dar a rămas doar scheletul său

hotelul-portul-tomis2Prin anul 2001, primăria Constanța a decis demolarea clădirilor Yahting Club Constanța, care își avea activitatea exact în zona respectivă. Au urmat apoi procese nesfârșite între federația sportivă și primăria municipiului Constanța. Într-o primă instanță, Federația a câștigat, dar au urmat alte procese care au fost pierdute. În ianuarie 2001, când deja municipiul Constanța era condus de Radu Mazăre și o serie de oameni apropiați lui, terenul de la malul mării din pretul Tomis a fost trecut din domeniul public în domeniul privat al Constanței. În anul următor, se încheia deja un contract de concesiune între Primărie și firma ”Satu&Fase” SRL, care era reprezentată de către un italian, Santoni Tullio. După mai puțin de un an, contractul de concesionare s-a transformat în contract de vânzare-cumpărare. Adică, primăria Constanța îi vindea italianului suprafața respectivă de teren aflat pe malul mării, pentru o sumă de aproximativ 300.000 de dolari. Potrivit contractului de vânzare cumpărare încheiat între cele două părţi, SC „Satu & Fase“ SRL a cumpărat o suprafaţă de 1.924,47 metri pătraţi, contra sumei amintite, din care 95.000 de dolari s-au plătit în avans, la data de 18.10.2002 şi TVA, iar diferenţa de preţ, în sumă de 214.750 USD, la care se aplică TVA de 19 la sută, „se plăteşte eşalonat de către societatea cumpărătoare, într-un termen de maximum doi ani, eşalonat în rate trimestriale“. S-a vândut în acest fel un teren situat într-un punct strategic şi cu un potenţial turistic extraordinar. Așadar, a scăzut suprafața de teren de care dispunea primăria Constanța.  Între timp a început și construcția unui hotel. Ar fi trebuit să fie un hotel Hilton, după cum spunea Radu Mazăre, înalt, foarte bine făcut, aspectuos și extrem de bine situat pe malul mării.  S-a lucrat ce s-a lucrat și, în scurt timp au început să apară probleme între proprietar și constructori. Știți foarte bine cum arată clădirea la ora actuală. A rămas o mare carie în gingia portului Tomis, plină de apă, de mizerii și de gângănii. Dar, din păcate, nu este vorba doar despre atât. Au fost nume mari implicate în această mizerie. Așa cum spuneam, italianul nu mai putea continua lucrările; unii spuneau că are dificultăți financiare, alții invocau problemele de familie pe care le avea. Cert este că trebuia să vândă investiția, lucru pe care l-a și făcut. A apărut astfel firma ”Astera Consulting” SRL Constanța, care a cumpărat scheletul hotelului și alte câteva loturi de teren din vecinătate.

Intră în peisaj oamenii lui Radu Mazăre

În luna octombrie 2012, Radu Mazăre anunţa că, în Portul Tomis, va fi construit un hotel Hilton. Mazăre chiar preciza că investiția a fost începută de către un italian, în urmă cu 6-7 ani, și că a stopat lucrările. Dar că hotelul a fost vândut. „ Clădirea existentă, aşa cum a fost lăsată, a fost preluată de o companie turcească şi una din Cipru, care au semnat un contract cu Hiltonul. În portul Tomis, pe structura respectivă se va finaliza, ca investiţie privată, un hotel Hilton, repet, contract semnat. Mi-a fost adus la cunoştinţă, au venit investitorii, mi-au prezentat contractul cu Hiltonul.” – spunea Mazăre.  În anul 2006, italienii s-au retras cu totul din firma românească, după ce au vândut afacerea unei firme cipriote, contra sumei de 1.400.000 de euro!  Ceva mai târziu, contractul de vânzare cumpărare a fost modificat, iar prețul de vânzare a scăzut cu 200.000 de euro. Așadar, terenul şi scheletul construit în Portul Tomis au ajuns la SC ”Astera Consulting” SRL. Sediul social a fost cumpărat, cu o sumă modică, de 420.000 de euro, de SC Sisteme Internaţionale de Afaceri SA – firmă deţinută de Gheorghe Valentin Ionescu, fost coleg de facultate cu Radu Mazăre. Mai multe documente oficiale arată că omul de afaceri care aducea Hiltonul în Constanța era chiar Sorin Strutinsky, partener de afaceri al lui Mazăre. Doar că afacerea nu a mai prosperat, iar hotelul este și acum în același stadiu de ruină gigantică. Și, din câte se pare, este nevoie de alți investitori, dacă vor exista, care să continue lucrările. Pentru că este într-adevăr păcat ca, după atâta tam-tam, după atâtea distrugeri ale vieții unor oameni, și nu mă refer neapărat la pescari, ci și la familiile și prietenii lor, lucrurile să se așeze și să pornească pe o cale normal. Nu-i firesc ca în portul Tomis să troneze un schelet, acoperit sau nu. Dacă tot s-a ajuns aici, dacă tot s-a distrus atât de mult și nu mai putem întoarce lucrurile, este normal ca ele să continue într-o formă civilizată și corectă.

 

 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Taxa de două milioane de euro a Primăriei Năvodari, desființată în penal

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Taxa fiscală de două milioane de euro instituită de fostul primar din Năvodari, Nicolae Matei, în sarcina societății Somaco Construct SRL, a fost desființată definitiv de secția penală a Tribunalului Constanța. Societatea menționată, care exploatează complexul turistic Verona din Mamaia Nord, a amenajat malul lacului Siutghiol, cu pat de piatră spartă, nivelat la nivelul solului cu un strat uniform de nisip. Intervenția a avut loc în anul 2007, cu acordul Apelor Române. Cinci ani mai târziu, Primăria Năvodari a inclus terenul consolidat în proprietatea sa, deși acesta aparținea de drept statului român. Ulterior, autoritatea  a pretins că plaja splendidă din imagine nu este ceea ce vedeți cu ochii, ci un depozit de materiale de construcții pe domeniul public al localității. Pe baza acestei aprecieri false, Primăria a aplicat societății o taxă asimilată activităților comerciale desfășurate pe domeniul public. Prin urmare, Somaco Construct a fost impusă la plată cu două milioane de euro pentru activități de depozitare. Au urmat mai multe procese civile și penale. În 2017, Parchetul Curții de Apel Constanța a constatat definitiv că funcționarii Primăriei Năvodari se fac vinovați de fals intelectual. Aceștia nu au fost trimiși în judecată, datorită prescripției. Însă Parchetul a cerut instanței penale să desființeze înscrisul falsificat, în speță decizia de impunere fiscală de două milioane de euro din 14 august 2012.

Procesul a ajuns la final, iar magistrații au dispus, pe 21 octombrie 2019, desființarea înscrisului falsificat. Mai jos puteți citi comunicatul de presă transmis de Somaco Construct SRL în urma câștigării acestui proces penal:

”Tribunalul Constanța a desființat cea mai mare taxă fiscală emisă în România

O decizie de impunere fiscală a Primăriei Năvodari, în valoare de două milioane de euro, a fost desființată definitiv de instanța penală a Tribunalului Constanța. Hotărârea magistraților se referă la fapte penale săvârșite de mai mulți funcționari ai Primăriei Năvodari în anul 2012. Hotărârea este favorabilă companiei locale Somaco Construct SRL, față de care Primăria Năvodari a întreprins demersuri de executare începând cu anul 2015. Timp de aproape cinci ani, compania a avut sechestru pe conturile bancare și pe clădiri, fiind astfel nevoită să își restrângă activitatea și să nu mai participe la licitațiile publice.

Decizia de impunere fiscală în cuantum de două milioane de euro a fost emisă de Primăria Năvodari în data de 14 august 2012. Autoritatea locală a susținut că Somaco Construct SRL, care deține complexul turistic Verona de 4 stele, ar fi depozitat, în vecinătatea acestuia, pe malul lacului Siutghiol, materiale de construcții, în speță piatră și nisip. Primăria a aplicat o taxă specială asimilată faptelor de comerț pe domeniul public. Aceasta a fost calculată retroactiv, începând cu anul 2010, având cuantumul de două milioane de euro.

În anul 2012, compania locală a depus plângere penală pentru abuz în serviciu și fals intelectual, susținând că nu a depozitat niciodată materiale de construcții. Aceasta a realizat o lucrare de consolidare a malului surpat al Lacului Siutghiol, cu acordul Apelor Române. Materialele de construcții utilizate se află în infrastructura terenului, iar nu depozitate pe teren.

În anul 2017, Parchetul Curții de Apel Constanța a preluat dosarul penal și a făcut cercetări în cauză. Funcționarii Primăriei Năvodari implicați în emiterea deciziei de impunere fiscală au fost găsiți vinovați de fals intelectual. Aceștia nu au mai putut fi trimiși în judecată, pe fondul prescrierii răspunderii penale. Însă, unitatea de parchet a sesizat instanța penală în vederea desființării deciziei de impunere fiscală. Acest proces a debutat la începutul anului 2018, fiind soluționat definitiv pe 21 octombrie 2019. Instanța a desființat înscrisul falsificat.

”Ni s-a făcut dreptate după 7 ani de procese și plângeri penale. Grupul nostru de firme, în care activează aproximativ 600 de salariați, a traversat momente extrem de dificile. Din cauza litigiilor, activitatea întregului grup de firme a fost obstrucționată în privința participării la licitațiile publice și a accesului la creditare din partea băncilor. La un moment dat, Primăria Năvodari ne-a tas banii de salarii din conturi. Am văzut în această perioadă încercări repetate ale acestui grup politic și infracțional de a timora procurori și judecători. Știm că s-au făcut presiuni imense. După ce infracțiunea a fost constatată definitiv și Parchetul a cerut anularea deciziei falsificate, Primăria Năvodari ne-a calculat accesorii de încă două milioane de euro. Alții beneficiau de amnistii fiscale acordate de Primăria Năvodari, în timp ce nouă ni se calculau dobânzi și penalități la o taxă fictivă, unică prin cuantumul ei. Ne dorim ca ceea ce ni s-a întâmplat nouă, un grup de firme cu 600 de salariați, să nu se mai întâmple niciodată, pentru nimeni.” – declară Grigore Comănescu, antreprenorul care deține compania Somaco Construct SRL.”. 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Instanța obligă DNA Constanța să ancheteze efectiv furtul terenurilor de stat de la Siutghiol

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

În 2017, doi cunoscuți jurnaliști de investigație – Oreste Teodorescu și Paul Iurea – au sesizat Direcția Națională Anticorupție cu privire la furtul terenurilor de stat de pe malul și din cuveta lacului Siutghiol. Sesizarea venea în urma unei emisiuni care s-a filmat pe malul lacului, la Năvodari, fiind difuzată la Nașul TV. În studioul improvizat în natură au mai participat atunci omul de afaceri constănțean Grigore Comănescu, jurnalistul și scriitorul Florian Bichir, precum și sus-semnatul, Adrian Cârlescu, autorul articolului de față. Am discutat cu toții cazul năucitor al omului de afaceri Grigore Comănescu, proprietarul companiei Somaco Construct SRL, care s-a pomenit cu o taxă fiscală de două milioane de euro, la cinci ani după ce amenajase malul lacului Siutghiol, cu acordul Apelor Române, în dreptul complexului turistic de patru stele pe care l-a ridicat la Năvodari. Dezbaterea noastră s-a purtat în principal pe câteva aspecte din conduita fostului primar din Năvodari, Nicolae Matei, și a funcționarilor implicați în această taxare, nu doar unică în lume prin cuantumul ei halucinant, ci și imbecilă. Ba chiar, am putea spune, de o imbecilitate șocantă.

Nu rezumăm aici întreaga discuție din emisiune. Dar spunem că, în locul lui Grigore Comănescu, victimă a unei astfel de taxări aberante putea fi oricine. De pildă, putea fi un șofer care s-ar fi decis să nu-i mai aștepte pe șpăgarii nesimțiți de la Primăriei să astupe groapa în care își rupea în fiecare zi amortizoarele mașinii. Și care, la cinci ani distanță după ce-a astupat-o pe banii lui, s-ar fi trezit că Primăria pretinde că nu a astupat groapa, ci a depozitat pietriș în ea, fiind scos dator cu o sumă halucinantă… pentru că depozitarea e productivă și face bani.

În cazul lui Grigore Comănescu nu vorbim de o groapă în șosea. Vorbim de malul lacului care se surpa. Societatea omului de afaceri tocmai cumpărase, în 2007, cu 1,8 milioane de euro, un teren de peste 8.000 de metri pătrați, pe care se aflau deja construite fundații pentru opt vile turistice. Urma să continue proiectul, cu ceva modificări. Însă apa din lac se infiltra în fundația vilelor, punând în pericol întreaga investiție. Ca să combată situația, a cerut Apelor Române, care administrau lacul și malurile sale, să intervină. Directorul instituției de stat a răspuns în scris că există un proiect de consolidare a malurilor, dar neavând fonduri a îndemnat investitorul să facă lucrarea pe banii lui. Ceea ce acesta a și făcut.

După cinci ani, Primăria Năvodari a intabulat terenurile consolidate de firma lui Grigore Comănescu, parte în domeniul public, parte în domeniul privat al localității. În domeniul public a ajuns o fâșie de teren, de 923 de metri pătrați, chiar la limita apei. Primăria a mințit că vrea să amenajeze o aleea de promenadă, având astfel justificarea să se declare proprietară asupra terenului. În realitate, aleea era o ficțiune totală, deoarece pleca din gardul unei proprietăți private și se oprea în gardul altei proprietăți private. Ca să urce pe alee, doritorii trebuiau să vină cu barca. Aceste detalii nu au contat. Nu le-a analizat nimeni. Cert e că, pe baza acestei minciuni ordinare, terenul a fost trecut în domeniul public al localității. Evident că aleea fără cap și fără coadă nu s-a făcut niciodată. Mai departe, terenurile de pe lângă drumul imaginar au fost și ele intabulate, de data aceasta în domeniul privat al Primăriei.

În mod normal, consolidarea făcută de Somaco era o pleașcă pentru Primărie, care pe munca și pe banii acestei firme își putea face mult mai ușor aleea de promenadă. Că avea pe ce să o facă: pe un teren consolidat cu piatră extrem de dură, de cea mai înaltă calitate, adusă de la cea mai bună carieră de granit din Dobrogea, cariera Sibioara. Doar că nu dorea să o facă. Tot ce doreau indivizii de la Primăriei era să-l stoarcă de bani pe omul de afaceri. Ca dovadă, în luna mai 2012, autoritatea locală a amendat societatea pentru construcție neautorizată, cu 40.000 de lei. Somaco a contestat în instanță, reușind să reducă amenda la 1.000 de lei.

Înfuriat de această îndrăzneală, fostul primar penal al localității (care avea să facă pușcărie pentru o mită, nu mult după această ispravă) a sucit-o ca la Ploiești, susținând dintr-o dată că societatea nu a construit o platformă de consolidare, cum susținuse și o amendase anterior, ci că ar fi depozitat piatră și nisip în locurile publice. Desigur, depozitarea e o activitate productivă, care se taxează la metru pătrat, pe zi de folosință. Că, vorba aceea, dacă vinzi piatră și nisip, faci niște bani și ai de unde. Pe baza acestei noi minciuni ordinare, funcționarii Primăriei au făcut un calcul pe ani de zile, oprindu-se la două milioane de euro.

Revenim la emisiunea din 2017. S-a mai discutat acolo despre procesul civil, prin care Somaco Construct a cerut desființarea deciziei de impunere fiscală, care nici măcar nu avea număr de înregistrare. Halal Primărie care face decizii de impunere fără să le înregistreze!  Societatea a câștigat procesul pe fond, la Curtea de Apel Constanța, dar a pierdut definitiv la Înalta Curte de Casație și Justiție. Completul de la ÎCCJ a confundat raportul de expertiză judiciară, care spunea că niciodată nu s-a depozitat nimic pe teren, cu un așa-zis co-raport întocmit de un politruc de la PSD angajat de primarul din Năvodari să mintă în favoarea sa.

S-a mai discutat în emisiune de dosarul penal de la Parchetul Judecătoriei Constanța, cu multiple tentative de mușamalizare. Mai multe soluții de clasare date anapoda de procurori care fac de râs haina statului au fost desființate pe rând de instanțele de judecată. Ultimul dintre procurorii de caz a făcut cercetări efective, fiind obligat de instanță, și a constatat că niciodată nu s-au depozitat materiale de construcții, i-a audiat pe funcționari, a constat că aceștia au mințit, dar la urmă a dat o nouă clasare pe baza unor subterfugii rușinoase. De ce rușinoase? Pentru că și această ordonanță de clasare avea să fie desființată, la rândul ei, de judecătorul de cameră preliminară, în 2018. Dosarul există și acum, e în lucru, dar nu se întâmplă nimic în el.

Scandalizați de toate aceste potlogării de la Constanța, la scurt timp după emisiune, cei doi jurnaliști de investigație, Oreste Teodorescu și Paul Iurea, s-au dus la DNA. Instituția era condusă atunci de Laura Codruța Kovesi. În principal, cei doi au sesizat aspecte față de care niciodată până atunci nu s-au făcut verificări pe linie penală, în speță modalitatea de însușire a terenurilor de pe malul lacului Siutghiol de către Primăria Năvodari. Vorbim de terenuri care aparțin statului prin declarația Constituției, precum și prin legea organică a apelor. Dar Primăria Năvodari n-a furat de la stat doar terenurile folosite ca să mâzgălească taxa fiscală de două milioane de euro. Sunt multe alte suprafețe furate din lac, așa cum avea să constate Curtea de Conturi, la scurt timp după deschiderea dosarului penal de la DNA. De altfel, și Ordinea.Ro a atras atenția că Primăria Năvodari a intabulat un teren cu apă și stuf, de 2,5 hectare, din coada lacului Siutghiol. Mincinoșii ordinarii de la Primărie au mințit că bucata de lac ar fi o pădure, reușind astfel să obțină intabularea unui bun de stat. Și sunt multe exemple, pe care nu le mai amintim acum.

Dacă acest dosar cu un impact și o miză uriașă ar fi rămas la structura centrală a DNA, cu siguranță aspectele de fapt ar fi fost cercetate temeinic. Însă nu a rămas. Dosarul a fost repartizat la Constanța și a fost clasat pe 12 martie a.c.. Soluția de clasare a fost contestată de păgubiții din acest caz, în speță Administrația Națională Apele Române și Somaco Construct SRL. ANAR vrea înapoi toate terenurile furate de Primăria Năvodari de pe malul și din cuveta lacului. Celălalt păgubit, Somaco Construct SRL, are de ani de zile bunurile sub ipotecă legală, instituită de Primărie, pe baza ficțiunii de două milioane de euro. Plângerea lor împotriva soluției de neurmărire/ netrimitere în judecată a hoților de terenuri de stat a fost admisă de secția penală a Tribunalului Constanța pe 4 octombrie a.c.. Așa cum se arată pe portalul instanțelor de judecată, Tribunalul a dispus ”trimiterea cauzei procurorului, în vederea completării urmăririi penale și realizarea unei anchete efective”. Pam-Pam!

Istoria clasărilor cazului de la Năvodari este extrem de interesantă sub aspectul argumentelor invocate de procurori. Prima clasare s-a dat în contextul în care, Somaco Construct SRL a câștigat procesul de contencios fiscal pe fond, la Curtea de Apel Constanța. Motivat de acest aspect, primul procuror de caz a spus că problema este una civilă și nu se impune urmărirea penală a făptuitorilor. Această soluție a fost desființată de instanța de judecată, care a obligat unitatea de Parchet de pe lângă Judecătoria Constanța să continue cercetarea penală sub aspectul infracțiunii de fals intelectual împotriva funcționarilor de la Primărie. A doua clasare, pe motive similare, a fost desființată de prim-procurorul Parchetului Judecătoriei, care a constatat că procurorul de caz nu făcuse anchetă efectivă. Ca urmare, a fost schimbat procurorul de caz. Un nou magistrat a preluat cauza și a făcut cercetări efective, constatând că terenul nu fusese niciodată ocupat. Cu toate acestea, și el a dispus o soluție de clasare, pe motiv că, între timp, Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțase o soluție civilă în favoarea Primăriei Năvodari. 

Și acest argument, care nu diferea în esență de cel invocat la prima clasare, a fost desființat de o instanță penală, în 2018. Judecătorul de cameră preliminară a stabilit că o soluție civilă nu este cauză de impunitate. Soluția civilă, de contencios fiscal, s-a dat în baza unei analize cu privire la respectarea legii civile. Or, din acest motiv, instanța civilă nu a analizat și nici nu avea competența să o facă, dacă făptașii de la Primăria Năvodari au încălcat legea penală. În sfârșit, ultima clasare, dată de DNA Constanța, în dosarul furtului de terenuri, a fost motivată tot în sensul unui impediment pe care l-ar constitui hotărârea civilă la urmărirea penală a făptașilor. Ei bine, iată că instanța de la Tribunalul Constanța a înlăturat acest impediment, stabilind că unitatea de parchet trebuie să facă o anchetă efectivă. În toate aceste faze, Primăria Năvodari a susținut prin avocații ei că nu trebuie să se facă nicio anchetă penală, pentru că există o soluție civilă, pe care am arătat cum au câștigat-o. Însă, oricât de buni ar fi avocații Primăriei, și e clar că sunt printre cei mai buni, avem deja trei instanțe de judecată care au spus în mod definitiv că soluția din dosarul civil nu poate fi fluturată de făptași ca să scape de urmărirea penală.

Mai avem în această poveste constatări devastatoare ale Curții de Conturi, ale comisiei de abuzuri a Senatului, ale Ministerului de Finanțe, ale Administrației Naționale Apele Române și ale altor instituții ale statului. Toate acestea vorbesc despre faptul că Primăria s-a înstăpânit fraudulos pe bunurile statului. O parte din terenurile furate de la stat au ajuns deja pe mâini private. Nimeni nu va mai putea achiesa la mirajul stârnit de avocații Primăriei Năvodari, care cer cu disperare să nu se cerceteze faptele sub aspectul penal. Ba uite că se vor cerceta! Pentru că așa spun judecătorii care nu se lasă timorați de niște politicieni șmecheri, care nu vor să răspundă.

Artizanul acestor furturi de proporții în dauna statului este fostul primar din Năvodari, PSD-istul Nicolae Matei. Deși dat afară din partidul său în perioada în care a fost condamnat pentru că a încercat să mituiască un polițist ca să scape de niște dosare penale, Matei a fost reprimit în PSD și anul acesta chiar a fost uns într-un for de conducere județeană al formațiunii politice. El se bucură de o susținere la fel de vie, nu doar în plan politic, ci și la nivelul justiției locale, beneficiind de tergiversarea dosarelor penale.  Nu lipsit de relevanță este și faptul că Matei este coinculpat în dosarul retrocedărilor alături de o fostă judecătoare. În acest caz, rechizitoriul întocmit de DNA susține că fostul primar a mituit-o pe judecătoarea care avea să-i devină colegă de lot, în scopul obținerii unor hotărâri judecătorești prin fraudă la lege în favoarea unor interpuși. Vă dați seama? Fosta judecătoare, care avea o funcție de conducere, un salariu uriaș și o poziție socială excepțională, și-a distrus cariera pentru o nenorocită de șpagă, de care, între noi fie vorba, chiar nu avea nevoie. 

După cum vedeți, zeița Justiției nu doarme. Am mai spus și cu alte ocazii: terenurile de stat sunt ale noastre, ale tuturor. Când niște unii de o lăcomie ieșită din comun fură terenurile de stat, ne fură pe fiecare dintre noi. Ghinionul lor este acela că există oameni care nu vor să se lase furați și mai ales magistrați corecți care nu se lasă intimidați de hoții din politică. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

”Primarul Colgate” din Hârșova vrea să le mănânce ficații și consilierilor locali

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Cel mai zâmbăreț primar din județul Constanța nu este nici cel mai pozitiv, nici cel mai corect din branșa sa. Ne referim aici la ”primarul Colgate” din Hârșova, Viorel Ionescu, și la prestația sa din cadrul ultimului episod al serialului de investigații ”Județe la stăpân” de la Pro Tv, difuzat duminică, 13 octombrie a.c.. Pro Tv l-a făcut cunoscut întregii țări, ca un edil incapabil să termine proiectele începute, care a făcut învârteli bizare cu banii publici, dar mai ales ca un personaj de un cinism cu totul remarcabil.

”Ăsta sunt eu, domnișoară!”. ”Vreau să le mănânc ficații”

”Vreau să le mănânc ficații” – a spus Viorel Ionescu la adresa membrilor echipei ProTv. Ionescu purta lavaliera televiziunii la cămașă. Cu toate acestea, el nu s-a prins că vorbele sale se înregistrează. Ca urmare, de fiecare dată când a dispărut din câmpul vizual al aparatului de filmat, a continuat să trăncănească și să dea de gol un caracter urât, mascat până acum în spetele unui zâmbet dulceag. ”Ăsta sunt eu, domnișoară!” – a punctat primarul în spatele ușii închise, după ce a povestit unei angajate ce mare chestie a făcut dumnealui filmându-i pe cei de la PRO TV care veniseră să îl filmeze pe el. Ionescu a dat publicității filmările sale, de care era așa de mândru. Nu știm ce impact au avut și cât au reușit să schimbe din percepția publicului. În schimb, emisiunea Pro Tv a fost deja văzută de milioane de telespectatori și internauți din România. Grație acesteia, avem dovada că primarul din Hârșova este genul care mănâncă ficații adversarilor cu zâmbetul pe buze.

Ficat de consilier

După ce Ionescu s-a dat de gol cu privire la cinismul comportamentului său, putem afirma că acesta le mănâncă ficații cu zâmbetul pe buze și consilierilor locali din orașul său. În cele ce urmează vom relata o serie de apucături bizare ale primarului în raport cu aleșii de la care trebuie să obțină aprobarea pentru proiectele sale. După cum știe toată lumea, consilierii locali nu sunt angajații Primăriei, nu sunt subordonații primarului și nu se află la cheremul acestuia. Ei au joburile lor, din care își câștigă existența. Însă fiind aleși să îi reprezinte pe cetățeni și să ia decizii în numele lor, consilierii trebuie să participe la ședințele convocate de primar. Pentru asta primesc o indemnizație lunară.

În decurs de două săptămâni, primarul din Hârșova a convocat cinci ședințe ordinare și trei extraordinare. S-a întâmplat în zilele de 26, 28, 29 și 30 septembrie, apoi pe 2, pe 9, pe 10 și pe 11 octombrie. Ședința din 11 octombrie a rămas fără obiect, după ce singurul proiect înscris pe ordinea de zi a fost supus dezbaterii în ședința din 10 octombrie. Toate ședințele au fost programate pentru ora 11 dimineața. După cum spuneam mai sus, consilierii locali nu sunt angajații Primăriei. Ei au joburile lor, de la care nu pot lipsi, în miezul zilei, de câte ori are chef primarul să-i cheme la ședințe.

Primarul Viorel și Codul Viorica

Deși este limpede pentru orice om de bună-credință că aceste convocări în cascadă reprezintă o formă de hărțuire, comportamentul primarului nu poate fi calificat ca abuz în serviciu. El nu a încălcat nicio lege și nu riscă nimic. În mod paradoxal, acest comportament este cât se poate de legal și respectă litera, cam strâmbă, e drept, dar totuși în vigoare, a noului cod administrativ adoptat anul acesta, prin ordonanță de urgență, de guvernul Viorica Dăncilă. Acest cod bizar îl obligă pe primar să convoace cel puțin o ședință ordinară în fiecare lună de mandat, dar nu-i spune unde să se oprească. Practic, îi dă mână liberă să convoace ședințe ordinare de câte ori are chef și poate mâzgăli o oportunitate. De ce le mai zice ordinare, dacă pot fi convocate aleatoriu și câte or fi la număr, nu se știe. Codul lui Dăncilă nu prevede sancțiuni atunci când primarul uită să-i cheme pe consilieri la ordinară sau atunci când abuzează – în sensul de dicționar – de acest mecanism și îi cheamă prea des. Pe legea veche, 215/2001, ședințele ordinare se organizau o dată pe lună.

Tot după Codul lui Dăncilă, consilierii locali nu au voie să lipsească nemotivat de la ședințe, de orice tip ar fi ele, ordinare sau extraordinare. Absențele lor pot fi motivate doar când fac dovada, cu acte, că au fost internați în spital, că s-au aflat în concediu medical la domiciliu, că au fost plecați într-o deplasare în afara țării, că le-a murit soțul, soția sau o rudă de până la gradul II.  Ei nu pot lipsi motivat atunci când le moare o mătușă, un unchi sau un nepot de frate ori de soră. Concediul de odihnă nu poate motiva o absență; nici deplasarea în țară; nici faptul că angajatorul nu-i permite alesului să o taie de la muncă, în miezul zilei, când poate nu se găsește un înlocuitor.

Pe de altă parte, oricâte ședințe ar programa primarul, consilierul local primește aceeași indemnizație lunară. Dacă participă la mai multe ședințe, nu primește bani în plus, însă dacă absentează nemotivat riscă sancțiuni. Consilierii pot fi amendați cu 10% din indemnizație la două absențe nemotivate. Dacă sunt prea vocali, pot fi dați afară din ședință cu absență nemotivată. Cumva, ca în învățământul socialist. De asemenea, Codul prevede situații în care consilierii își pot pierde de drept mandatele, legat de absența de la ședințe sau de neadoptarea de hotărâri, pe o perioadă mai lungă de timp.

Consilierii PSD s-au înmuiat și au votat execuția bugetară

Speculând situația creată de noul cod administrativ și având de dus un război cu o majoritate care i-a devenit ostilă, primarul din Hârșova a început să convoace ședințe de consiliu, după pofta inimii sale. După limbajul său, le-a mâncat ficații consilierilor locali, care s-au trezit chemați de 8 ori, în două săptămâni, de fiecare dată de la ora 11. Presiunea de acest tip permisă de Codul lui Dăncilă a dat roade. Ca dovadă, după ce consilierii PSD și PNL au lipsit în bloc de la 3 ședințe extraordinare consecutive, s-au dus grămadă la ședința ordinară următoare. La 4 absențe nemotivate consecutive, pe o interpretare posibilă a legii, riscau deja să fie azvârliți afară din Consiliu. Pe 9 octombrie, la a șase ședință, consilierii PSD s-au înmuiat și au votat decisiv pentru aprobarea execuției bugetare pe trimestrul II. Vorbim aici de o situație care trebuia aprobată încă din luna iulie. Primarul nu s-a prezentat cu proiectul în fața Consiliului Local, în termenul legal. Respins de mai multe ori, în ședințele anterioare, proiectul a fost aprobat în cele din urmă.

Mai tare de ficat, un liberal a refuzat să semneze hotărârea

Președintele de ședință, Emil Paraschiv de la PNL, a refuzat să semneze hotărârea adoptată prin votul majoritar al consilierilor PSD și ALDE. Acesta a motivat în scris că prin hotărârea adoptată au fost aprobate două anexe care nu pot fi identificate. În fapt, Primăria le-a trimis consilierilor un singur fișier anexă, care cuprinde niște tabele de venituri și cheltuieli. Expunerea de motive a primarului era făcută în bătaie de joc, având singura motivație că se impune aprobarea contului de execuție… nu se știe din ce motive, că nu s-a detaliat nimic. Raportul de aprobare întocmit de direcția economică a Primăriei este un copy/paste la fel de jalnic. Legal ar fi fost ca proiectul să cuprindă date concrete, ușor de urmărit, așa cum se prezintă toate proiectele similare din alte localități. Am arătat într-un articol trecut că tabelele trimise de Ionescu nu arată gradul de realizare a veniturilor și cheltuielilor sau acela de a realizare a investițiilor. Cel puțin, în ultima privință, demonstrația din emisiunea Pro Tv, în care s-au prezentat nimicurile realizate din marile proiecte aflate la un pas de a fi pierdute, ar putea reprezenta o cauză a lipsei acestor raportări procentuale. Ce să raporteze primarul? Mai nimicul care se vede? Suntem curioși să vedem ce atitudine va avea Prefectul Județului Constanța față de această bătaie de joc.  

La a șaptea ședință, consilierii au cerut să voteze în avans și proiectul unic pentru care fusese convocată a opta ședință. Și au votat… cei cu ficații mâncați. Ne oprim aici. Într-un articol viitor vă spunem cum se judecă Primăria Hârșova împotriva Curții de Conturi, pentru ca Viorel Ionescu să nu achite din buzunarul său o deplasare în SUA și Canada. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: