Connect with us

Exclusiv

Veşti rele pentru avocatul Ionel Haşotti

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Prefectul Judeţului Constanţa, Adrian Nicolaescu, a sesizat Justiţia cu o cerere de constatare a nulităţii absolute a titlului de proprietate emis în luna iunie a.c., în cadrul scandalului generic numit de presă „retrocedarea abuzivă a carierei de piatră de la Sibioara”. Cererea a fost depusă pe 30 august a.c. la Judecătoria Constanţa şi face obiectul dosarului de judecată 23037/212/2016. Până la acest moment, nu a fost stabilit un prim termen de judecată, dosarul aflându-se în procedură preliminară. La baza acestui demers ar putea sta dovezi de retrocedare multiplă a terenului de 20 de hectare de la Sibioara.

În esenţă, Cazul Sibioara se referă la retrocedarea unui teren minier către persoane fizice reprezentate convenţional de celebrul avocat Ionel Haşotti, în pofida faptului că Legea 1/2000 interzice categoric retrocedarea terenurilor de acest tip. Pentru a fenta legea, Ionel Haşotti a susţinut în faţa Tribunalului Constanţa, în pledoaria sa din 25 noiembrie 2008, că: „terenul nu are niciun fel de oprelişte la restituire. Nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră.”.

minciuna-lui-hasotti

În realitate, pe teren se afla cea mai importantă carieră de piatră din Dobrogea, care funcţiona acolo din anul 1965. Compania care exploata activul în baza unei licenţe emise prin hotărâre de guvern, Somaco Construct SRL, fusese cumpărată, încă din anul 2005, cu patru milioane de euro, de SC Comprest Util SRL, aparţinând omului de afaceri Grigore Comănescu.

cariera-somaco-sibioara3

După ce a câştigat în 2008 terenul susţinând că nu este carieră de piatră, acelaşi avocat a cerut în 2009 altei instanţe de judecată să dispună sistarea exploatării miniere pe terenul retrocedat în mijlocul carierei, demolarea clădirilor şi evacuarea echipamentelor industriale aparţinând companiei Somaco Construct SRL. În mod paradoxal, instanţa n-a văzut contradicţia flagrantă dintre cele două demersuri şi a autorizat sistarea exploatării, evacuarea echipamentelor şi demolarea clădirilor. Chiar şi aşa, avocatul s-a căznit ani de zile, cu peripeţii juridice din cele mai spectaculoase, să obţină posesia terenului minier pentru clienţii săi. Însă titlul de proprietate pentru terenul retrocedat nu a fost emis până în iunie 2016, datorită unor probleme tehnice cadastrale (suprapuneri peste alte terenuri). La aceeaşi situaţie au contribuit şi numeroasele litigii cu firma lui Grigore Comănescu.

plan-cariera-somaco-sibioar

La un moment dat, Tribunalul Constanţa a pronunţat o hotărâre irevocabilă în favoarea omului de afaceri, constatând dreptul său de proprietate şi de folosinţă asupra terenurilor din carieră. Însă avocatul a găsit resorturile juridice de a  revoca hotărârea de nerovocat, printr-un recurs la recurs, neprevăzut de lege. Mai mult, acesta a obţinut daune pentru clienţii săi de jumătate de milion de euro de la Comisia Judeţeană Constanţa, iar într-un alt proces, aflat încă pe rolul instanţelor de judecată, încearcă să mai obţină încă 250.000 de euro de la firma lui Grigore Comănescu, pe motiv că omul de afaceri nu ar fi demolat clădirile de pe teren. În mod paradoxal, pe terenul retrocedat prin fraudă la lege nu se află niciun fel de clădire, ceea ce demonstrează că instanţa care a dispus demolarea nu a verificat situaţia de fapt.

În iunie 2016, Comisia Judeţeană Constanţa a emis un titlu de proprietate pentru autorul Nicolae Tudorancea şi moştenitorii acestuia Elena Mitrofan, Constantin Muscalu şi Valeriu Muscalu (clienţii lui Ionel Haşotti), pentru o suprafaţă de 20 de hectare. Însă o multitudine de dovezi arată că titlul de proprietate nu este cuvenit acestor persoane, motiv pentru care prezumăm că prefectul judeţului Constanţa a deschis acum, aşa cum arătam mai sus, un proces de constatare a nulităţii absolute, la Judecătoria Constanţa.

În primul rând, AUTORUL înscris în titlul de proprietate, pe numele său Nicolae Tudorancea, a decedat în anul 1942. Însă calitatea de „autori” în procedurile de retrocedare aparţine persoanelor deposedate abuziv de regimul comunist instaurat în România după data de 6 martie 1945. În mod evident, mortul din 42 nu putea fi deposedat după 1945, motiv pentru care acesta nu putea avea calitatea de autor în procedurile de retrocedare. În ciuda acestor evidenţe, calitatea de autor a lui Tudorancea şi aceea de persoane îndreptăţite la retrocedare a clienţilor lui Ionel Haşotti au fost confirmate de fosta judecătoare Corina Eugenia Jianu, actualmente suspendată din magistratură şi trimisă în judecată pe motiv că a luat mită de la fostul primar din Năvodari, Nicolae Matei, ca să pronunţe hotărâri de retrocedare a unor terenurilor de pe malul mării, prin fraudă la lege. Jianu a reţinut în mod absurd că autorul mort în 1942 a plătit taxe şi impozite pentru teren până în anul 1951.

În al doilea rând, clienţii lui Haşotti aveau alţi autori, respectiv pe fiii lui Nicolae Tudorancea, Aurel şi Tudor, care erau în viaţă la momentul instaurării regimului comunist. Dar toate terenurile confiscate de comunişti de la Aurel Tudorancea, în speţă 9,2 hectare de teren, au fost restituite, după anul 1991, către o urmaşă a acestuia, pe numele ei Ioana Tudorancea, aşa cum reiese dintr-un Referat întocmit în anul 2015 de Primăria Lumina. Acelaşi Referat atestă că şi alţi urmaşi ai lui Nicolae Tudorancea au fost autori în procedurile de retrocedare după anul 1991: nora Elena Tudorancea cu o suprafaţă retrocedată de 7 hectare (Titlul de Proprietate 27581/1580) şi fiica Paraschiva Cangea, cu o suprafaţă retrocedată de 5 hectare (Ttitlul de Proprietate 52275/1479).

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/09/Referat-Primaria-Lumina.pdf”]

Documentaţia aferentă retrocedării Cangea atestă că Nicolae Tudorancea a vândut cinci hectare din lotul său iniţial de 20 de hectare către fiica sa Paraschiva, în anul 1938. Aşa cum se arată în Referatul mai sus citat, Paraschiva Cangea a fost înscrisă în Registrul Agricol Sibioara, în perioada 1945-1949, cu suprafaţa de cinci hectare, islaz. Concomitent, în aceeaşi perioadă au fost înscrişi în Registrul Agricol „Moştenitori Nicolae Tudorancea” cu 15 hectare de teren, islaz. Urmaşii Paraschivei Cangea au retrocedat cele cinci hectare de teren în anul 1991, pe un amplasament diferit, având în vedere că terenul originar, fiind afectat activităţilor miniere, era exceptat prin lege de la restituire. Documentele de arhivă atestă că această suprafaţă era parte din Lotul 7/1894, în suprafaţă iniţială de 20 de hectare, dobândit la finele secolului al XIX-lea de Nicolae Tudorancea. Prin urmare, „moştenirea” lui Nicolae Tudorancea putea fi de cel mult 15 hectare, aşa cum figura ea în Registrul Agricol. Cu toate acestea, clienţii lui Haşotti au primit 20 de hectare, întrucât dovezile de retrocedare parţială, în privinţa celor cinci hectare, nu au fost luate în discuţie, nefiind prezentate la dosarul procesului de retrocedare.

În al patrulea rând, aşa cum am descoperit de dată recentă, numele Tudorancea Nicolae apare ca autor şi în Titlul de Proprietate 82878/2582 din anul 2002, prin care fiica acestuia, Lucreţia Păsculescu, a primit opt hectare de teren pe raza administrativă a comunei Săcele. Având în vedere suita de înscrisuri ce atestă retrocedările multiple, nu este deloc exclus ca şi alţi urmaşi ai lui Tudorancea (care a avut şapte copii) să fi fost deja puşi în posesia altor suprafeţe de teren, înainte ca Ionel Haşotti să ceară şi să obţină, în numele clienţilor lui, restituirea pe de-a întregul a terenului deja restituit în procedurile anterioare.

Pentru o imagine completă, cititi întregul nostru serial dedicat Cazului Sibioara:

Cum s-a retrocedat cariera Sibioara prin fraudă la lege (I)

Cazul Sibioara (II): O moştenire incertă, retrocedată de două ori

Cazul Sibioara (III): Un mort a plătit taxe şi impozite

O retrocedare, după un veac de… amnezie

HALUCINANT. Cum a câştigat Ionel Haşotti un recurs împotriva unei hotărâri irevocabile

Recursul la recurs al lui Ionel Haşotti a ajuns pe mâna DNA

Prefectura Constanţa faţă cu abuzul de la Sibioara. O tragicomedie care nu se mai termină

Secretul minier de la Sibioara, avocatul Haşotti şi off shore-urile lui Strutinsky

Retrocedarea pe acte false de la Mihail Kogălniceanu (1)

Proprietar la zece ani? Încă o dovadă a falsului folosit de clienta avocatului Haşotti la retrocedarea din Kogălniceanu

Victimele falsului de la Kogălniceanu. Zece consilieri şi doi primari, târâţi într-un proces penal de şapte ani

De ce n-o întreabă procurorii de sănătate pe Elena Mitrofan, clienta avocatului Haşotti

Ultimul tun în abuzul de la Sibioara: jumătate de milion de euro pentru clienţii lui Haşotti

 

 

 

Comments

comments

Exclusiv

Vergil Chițac, un candidat procesoman pentru Constanța. Metodele murdare din dosarul Lăpușneanu

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Asociația Constanța Altfel, fondată și condusă de senatorul Vergil Chițac, înceracă în disperare de cauză să tergiverseze un proces aproape pierdut. Miza este salvarea imaginii lui Vergil Chițac de luptător împotriva ”rechinilor imobiliari”.

Vergil Chițac și-a construit cu migală imaginea de personaj civic implicat în lupta cu rechinii imobiliari. Și n-a fost ușor. În 2016, era contraamiral și rector al Academiei Navale. Cu alte cuvinte, era un om dintr-un sistem. Pas cu pas, a urcat într-o ierarhie didactică și deopotrivă militară, la început luând poziția de drepți, iar la final pe aceea de a dicta pe loc repaos.  

O transformare radicală programată de consultanții Mogulului

Într-un interval foarte scurt, Chițac s-a transformat dintr-un militar scorțos într-un personaj politic și deopotrivă civic. Dar transformarea radicală nu s-a produs ca o revelație fulgerătoare pe drumul Damascului. În mod evident, la mijloc a fost o strategie de construire a unei imagini publice. După cum este de largă notorietate, aceasta a fost coordonată de niște consultanți din solda mogulului Gabriel Comănescu. Personajul civic Vergil Chițac, rezultat din această operațiune de rebranduire, a vorbit încă de la bun început despre lupta cu rechinii imobiliari, despre salvarea spațiilor verzi și despre alte preocupări care țin, în zilele noastre, loc de carismă și de experiență în treburile publice.

Contest, deci exist

După cum se știe, fostul militar convertit la civism a pierdut alegerile din 2016. Însă în 2020, Chițac revine în postura de principal contracandidat al lui Decebal Făgădău la Primăria Constanța. Și revine exact pe aceeași imagine de luptător împotriva rechinilor imobiliari. Cu ce se legitimează el? Cu procesele prin care asociația pe care o conduce a suspendat și anulat: diferite hotărâri de Consiliu Local, un regulament de parcare, un proiect pe fonduri europene pentru înființarea unui parc de miniaturi, o inițiativă a Primăriei de a închiria terenurile din zona de protecție a lacului Siutghiol. Însă cel mai presus se legitimează cu procesele stârnite împotriva dezvoltatorilor imobiliari.

Trânta cu PUZ-ul Lăpușneanu

Asociația lui Vergil Chițac a atacat tot PUZ-ul Lăpușneanu, însă în centrul litigiului s-a aflat blocul Comprest Util

Cel mai important proces are ca obiect anularea PUZ-ului Lăpușneanu. Ne referim aici la reglementările urbanistice în baza cărora s-au construit clădiri moderne la fața bulevardului, pentru a masca blocurile cu arhitectură comunistă. Cel mai emblematic imobil de acest fel este blocul construit de compania Comprest Util pe un teren cumpărat de la Primărie, încă din anul 2004, cu două milioane de euro. Constanța Altfel a pretins că acest teren cumpărat pentru construcție, cu cel mai mare preț plătit până atunci de un privat, ar trebui să fie spațiu verde.

Cununa de lauri

În 2018, asociația a obținut suspendarea provizorie a PUZ-ului până la judecarea procesului de anulare. Visul de aur al lui Chițac a fost acela ca, la capătul luptei, în preajma alegerilor locale, să câștige acest litigiu important. Ar fi fost ca o cunună de lauri așezată pe capul unui învingător. Și, totodată, ar fi fost legitimarea maximă că militarul civilizat cu ajutorul mogulului portuar nu s-a pornit la trântă cu mediul de afaceri pe baza unor noduri în papură, ca un procesoman,  ci pe reale probleme.

Planul era bun pentru scopurile sale politice. Dar nu a mers. După cum am arătat deja în mai multe articole publicate pe Ordinea.Ro, asociația lui Chițac a copiat mimetic modele de acțiune testate înainte de Asociația Salvați Bucureștiul sau de Asociația pentru Protecția Urbanistică a Clujului. Alți epigoni din toate colțurile țării au procedat la fel. Iar așa, țara s-a umplut de procese, în care activiști onești, dar și țăcăniți notorii, au cerut de-a valma dărâmări de blocuri, înghețări de proiecte, anulări de regimuri urbanistice adoptate cu ani grei înainte. O minoritate guralivă și fără nicio expertiză a ajuns în războaie juridice cu autorități publice sau cu investitori, pe baza pretenției că ar apăra un interes public general.

Un delir stopat de Înalta Curte de Casație și Justiție

La începutul anului 2020, acest delir a fost stopat de completul de RIL de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Judecătorii supremi au stabilit că asociațiile de tipul Constanța Altfel s-au comportat de parcă ar fi fost învestite cu autoritate de stat, deși n-au fost învestite de nimeni și nu aveau niciun drept legal. Practic, aceste ONG-uri au uzurpat un atribut rezervat doar statului de a iniția acțiuni în contencios obiectiv, în apărarea interesului public general. În realitate, asociațiile sunt persoane de drept privat. Și din acest motiv, trebuie să se comporte ca toți privații, că nu sunt mai cu moț. Iar privații pot contesta acte administrative doar dacă suferă un prejudiciu personal sau dacă li se afectează un drept subiectiv. Din acest punct, s-au stopat șmecheriile ăstora de a pretinde că apără sănătatea poporului muncitor ca să-i hăituiască prin instanțe pe adversarii lor politici sau pe oamenii cu bani.

În fundul gol, fără calitate procesuală activă

Decizia a venit ca o palmă grea pe obrazul asociației lui Chițac. Procesul împotriva PUZ-ului Lăpușneanu era bazat pe atributul uzurpat de la stat, de a iniția acțiuni în contencios obiectiv. Dintr-o dată, asociația senatorului Chițac s-a pomenit în fundul gol, fără nicio justificare a calității procesuale active. Procesul se ducea inevitabil spre un sfârșit rușinos, apt să afecteze credibilitatea candidatului Chițac, luptătorul civil cu rechinii imobiliari.

O cacialma care frizează penalul

Soluția găsită de Constanța Altfel a fost aceea de a tergiversa procesul, ca să amâne dezastrul. Însă ONG-ul lui Chițac nu a apelat la o soluție clasică, avocățească, ci la un serial de mizerii procesuale. Așa cum am mai relatat în Ordinea.Ro, într-o primă fază, la instanța învestită să judece acest dosar s-a prezentat o avocată, pe numele ei Dumitra (Dida) Daon. Aceasta a pretins că reprezintă convențional două asociații de locatari învecinate cu blocul Comprest Util. Fiind vorba de vecini, măcar se crea aparența că ne aflăm în prezența unor persoane care ar putea invoca afectarea unor drepturi subiective sau chiar un prejudiciu concret, pe calea unor cereri de intervenție principală. Numai că, ce să vezi, în spatele celor două intervenții nu se aflau acte care să probeze că locatarii au fost cei care au decis intrarea în proces. Observând acest neajuns, juriștii Comprest Util au cerut dovezi că s-au organizat adunări generale în cadrul celor două asociații de locatari. Avocata Daon a solicitat un nou termen de judecată. Iar la împlinirea acestuia s-a prezentat senină în fața instanței, declarând că nu au mai fost găsite actele. E mai mult decât evident că nu a existat un acord al locatarilor de a intra în proces, totul fiind o cacialma care frizează sfera penală.

Sorin Daon și membrii săi… de la mansardă

Mogulul și fostul său angajat

Era încă un prilej ca procesul să ajungă la o dezlegare. Numai că avocata neangajată în fapt de locatari a scos din tolba ei o nouă cerere de intervenție principală, formulată chiar în numele soțului ei, Sorin Daon. Vorbim aici de o cerere modificată sumar, în care acest Sorin Daon arată că locuiește la etajul 10 al unui bloc învecinat cu blocul Comprest Util. În rest, argumentația a rămas la fel, Daon reclamând că i se afectează drepturile membrilor săi. Desigur, vorbim de un copy-paste ordinar, făcut la repezeală, că altfel ar fi greu de înțeles ce membri mai are Sorin Daon la el la mansardă. În acest fel, din două asociații de locatari a rămas în proces un singur privat afectat chipurile în apartamentul său de la etajul 10 de blocul cu 8 etaje din vecinătate.

Șicanarea fără temei real este mai mult decât evidentă. Iar o explicație a acestei conduite ar fi că Sorin Daon a fost angajatul mogulului Gabriel Comănescu, tipul despre care s-a spus că păpușează din umbră candidatura lui Chițac. Informația apare chiar pe contul de LinkedIn al lui Sorin Daon, acesta precizând că a lucrat la compania Grup Servicii Petroliere aparținând mogulului portuar interesat să-l pună pe Vergil la cârma Primăriei.

Soții Daon sunt membri în Constanța Altfel

Și relațiile nu se opresc aici. Astfel, am intrat în posesia unui document oficial, prin care însuși Vergil Chițac, semnând cu propria mână, confirmă că Sorin Daon și soția sa Dumitra sunt membri în Asociația Constanța Altfel.

Documentul este o dovadă că mizeriile descrise mai sus au fost comise nu doar în folosul procesual al Asociației Constanța Altfel, ci chiar de oameni înrolați în această structură condusă de Vergil Chițac. Așadar, nu vorbim de simple coincidențe, ci de o premeditare în toată regula.

Ultima zvâcnire

Trebuie să mai spunem că cererea de intervenție principală asumată de Sorin Daon și membrii săi (sic!) nu întrunește condițiile stabilite de lege, nefiind îndreptată decât formal împotriva ambelor părți litigante. Daon nu are în realitate niciun diferend cu asociația din care face parte. Ori neavând nu poate justifica o cerere principală de intervenție în proces. Pe de altă parte, fostul angajat al mogulului nu are un diferend real nici cu societatea Comprest Util, necontestând în atâția ani de zile proiectul acesteia de pe Lăpușneanu. Vorbim de o durată de aproximativ 10 ani, de când terenul a fost împrejmuit și dotat cu panou de obiectiv. În tot acest timp, au fost dezbateri și au fost adoptate PUZ-uri succesive la inițiativa autorității locale sau a altor firme. PUZ-ul actual, adoptat în 2015, înlocuiește un PUZ din 2006. Proiectul Comprest Util era prevăzut de la bun început. Și nici nu se putea altfel, pentru că această companie a plătit, amintim, două milioane de euro Primăriei, ca să construiască. Ani buni, nici Sorin Daon și nimeni altcineva nu a delirat că societatea trebuie să cultive iarbă pe terenul plătit cu bani grei. Daon nu a spun un cuvânt și nu a contestat nimic. Diferendul este jucat abia acum, ca din senin, în mod evident cu scop politic, pentru a amâna măcar un pic momentul în care senatorul se va face de rușine în mod oficial cu acțiunea sa abuzivă.

ONG-ul lui Vergil Chițac a atacat și autorizațiile de construire ale Comprest Util, cerând în plus și suspendarea lor. Până acum, Chițac și ai lui au pierdut aceste procese pe care le-am urmărit în mod special. Ultima zvâcnire se consumă în momentul de față, cu aspectele relatate mai sus.

În opinia noastră, această formă de manipulare grosieră a actului de justiție nu ar trebui să rămână nesancționată, oricât de puternic ar fi mogulul din spatele candidatului Chițac.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Cum încearcă primarul din Agigea să-și schimbe imaginea de corupt care a furat terenuri de la malul mării

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Șifonat rău după trimiterea în judecată pentru fapte de corupție, primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, refuză să tragă copita din politică. Maricel face eforturi disperate pentru a schimba ceva din imaginea de corupt care a furat terenuri de la malul mării ca să-și îmbogățească rubedeniile. Cum e limpede că nu mai poate câștiga un nou mandat de primar cu această problemă, inculpatul de la Agigea face eforturi de cosmetizare a propriei imagini.

Ca urmare, Maricel aleargă pe la televiziuni și site-uri de știri. Se laudă cu mărețele realizări. Dă de pământ cu adversarii. Îi acuză, într-o română stricată, că n-ar avea cunoștințe elementare de gramatică. Și sugerează cu orice ocazie că el e un tip experimentat și deștept. Vă dați seama că totul pute a ipocrizie. Tocmai primarul super-agramat din Agigea să dea lecții de gramatică adversarilor săi?

Și strategia nu se oprește aici. Primarul din Agigea și-a făcut cont de Facebook, pentru a mima transparența. Această încercare târzie și disperată a fost gândită cu scopul de a păcăli publicul că primarul din Agigea se află în dialog cu cetățenii. În realitate, chiar publicația noastră a prezentat mai multe situații, în care diverși cetățeni spun că au fost alungați din Primărie, la ordinul lui Maricel. Ei bine, primarul care de regulă nu se cobora la nivelul de a discuta cu localnicii pozează acum într-un tip abordabil și transparent.

Și tot pe contul lui de Facebook, inculpatul de la Agigea se promovează în diferite filmulețe, ba pupând mâinile unor venerabile doamne (ca să arate că ar avea respect), ba împărțind măști anti-COVID (ca să arate cât de mult îi pasă de sănătatea populației), ba prezentând echipamentele din magazia unui pescar (ca să arate cât de mult îi pasă de mediul de afaceri), ba purtând un costum popular, cu tricolorul alături (ca să arate că este un iubitor de neam și țară). 

Pe acest fond, zilele trecute primarul din Agigea a apărut într-un nou filmuleț, alături de președintele Consiliului Județean Constanța, Horia Țuțuianu. Primarul și președintele sunt colegi de partid. Cei doi sunt deopotrivă interesați să obțină voturile agigenilor. De principiu, cei care îl votează pe Maricel la Primărie îl votează și pe Horia Țuțuianu la președinția Consiliului Județean. Dacă primarul PSD-ist din Agigea nu reușește să recâștige încrederea electoratului, acest fapt ar avea consecințe negative și asupra candidatului PSD la Consiliul Județean, Horia Țuțuianu. Probabil că din acest motiv, Consiliul Județean Constanța cofinanțează un proiect de asfaltare a unei străzi din Agigea. Vorbim aici de strada Alexandru Vlahuță, care are o lungime de 890 de metri.  Atât s-a putut: 890 de metri de asfalt. Investiția – minoră prin dimensiune – a fost prezentată în filmuleț ca o măreață realizare. Totodată, Horia Țuțuianu l-a periat bine de tot pe colegul său de partid, contribuind la operațiunea de cosmetizare a imaginii lui Maricel.

„Continuăm să depunem toate eforturile pentru ca județul Constanța să beneficieze de o infrastructură rutieră la cele mai înalte standarde! Astăzi, am efectuat o vizită de lucru în localitatea Agigea, unde, cu sprijinul Consiliului Județean Constanța, o nouă stradă este construită de la zero. Lucrările decurg conform graficului, iar în momentul de față se lucrează intens la executarea terasamentului. Valoarea proiectului se ridică la suma de 560.000 lei, iar lungimea noii străzi, cu numele Alexandru Vlahuță, va fi de 890 de metri. În localitățile județului nostru se lucrează intens și atât eu, cât și colegii mei din cadrul Consiliului Județean Constanța continuăm să facem tot ceea ce este necesar pentru dezvoltarea permanentă a județului și a infrastructurii acestuia. Îl felicit pe domnul primar Cîrjaliu Cristian-Maricel care s-a preocupat în permanență de îmbunătățirea calității vieții locuitorilor din Agigea.“, a scris Țuțuianu pe Facebook, în prezentarea filmulețului.

Ca să mai pupe un mandat, primarul din Agigea are nevoie disperată să fie perceput drept gospodar, făcător de drumuri asfaltate, patriot, respectuos cu bătrânii, transparent și grijuliu. După cum spuneam, totul este o tentativă, ipocrită și neconvingătoare, de cosmetizare a imaginii. Amintim că procurorii DNA îl acuză pe Maricel de la Agigea că a furat terenuri de pe malul mării, prin simplă inventariere, cu scopul de a le vinde mai departe, la un preț subevaluat, către finul fratelui său. Banii au fost plătiți în mod real de fratele primarului, Bogdan Cîrjaliu. Finul acestuia din urmă figurează în continuare ca asociat al firmei, deși nu obține niciun beneficiu personal, așa cum reiese din declarațiile de avere ale soției sale, care lucrează la Primăria Agigea. De câțiva ani, în firmă figurează ca asociat și ginerele lui Cristian Maricel Cîrjaliu. Acesta a cumpărat cu 100 de lei un procent de 10% din afacerea care rulează peste un milion și jumătate de euro pe an. Totul e putred. Însă Maricel este judecat în libertate și se bucură de prezumția de nevinovăție. 

Foto deschidere: captură Facebook. 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Cum și-a bătut joc Zanfir Iorguș de Paul Foleanu și Nicu Moroianu

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Ceea ce era previzibil pentru oricine cunoaște puțină politică locală s-a întâmplat. Nicu Moroianu, candidatul alianței închegate de PSD, ALDE, PNȚCD și ”instituția” Zanfir Iorguș în vederea câștigării mandatului de primar al Municipiului Mangalia, tocmai a anunțat că ascultă vocea poporului și se retrage din competiție. Noul candidat al opoziției va fi eternul candidat Zanfir Iorguș, un om care nu a ratat nicio competiție electorală locală din 1996 încoace. După toate indiciile, la Mangalia se repetă scenariul din 2016, așa cum vom explica mai jos.

Primarul traseist Zanfir Iorguș

Până atunci, trebuie să trecem în revistă câteva elemente de parcurs ale ”instituției” Zanfir Iorguș. Acesta a fost primar al Mangaliei în perioada 1996 – 2008, din partea PNȚCD, PSD și PDL. Ahtiat după putere, Iorguș a sărit din barcă în barcă, reușind astfel să ducă la bun sfârșit trei mandate de primar, cu multe scandaluri de corupție. Problemele de această natură au fost multe, însă în cele ce urmează ne vom referi doar la cazul cel mai emblematic.

În anul 2000, pe finalul guvernării țărăniste, Primăria Mangalia, condusă de țărănistul Iorguș, a primit un cadou nesperat. Ne referim aici la modalitatea, total ilegală, prin care pădurea Comorova a fost trecută întâi în administrarea Municipiului Mangalia, cu titlul de parc municipal, iar mai apoi în proprietate deplină, cu titlul de teren cu vegetație forestieră. În realitate, acolo era o pădure plantată la 1890 de statul român. Nici vorbă de parc municipal sau de lăstăriș. Vorbim de 519 hectare de pământ, în mare parte ocupate de pădure. Însă în această suprafață se aflau și terenuri despădurite incluse în circuitul agricol.

În conivență cu actualii pușcăriași Săvulescu și Giurgiucanu

La doi ani distanță, comisia locală de fond funciar din Primăria Mangalia a început să retrocedeze zonele despădurite din terenul primit de la stat. Hălci importante din acest trup de moșie au ajuns la Viorel Pană și Maria Măriuță, prin efectul Dispoziției 277/17.12.2002 a primarului Zanfir Iorguș. Beneficiarii erau de fațadă. În spatele lor se aflau de fapt Dragoș Săvulescu, nepotul Mariei Măriuță, și Georgică Giurgiucanu, cumnatul lui Viorel Pană. Săvulescu a fost acționar la clubul de fotbal Dinamo București, iar Giurgiucanu este nepotul lui Emanuel Valeriu, un tip cu apucături securistice care a condus propaganda de la TVR pe vremea lui Ion Iliescu.

Atât Săvulescu, cât și Giurgiucanu sunt actualmente pușcăriași de drept comun, fiind condamnați în celebrul dosar al retrocedărilor de la Constanța, alături de Radu Mazăre, Nicușor Constantinescu și o puzderie de funcționari, notari publici și beneficiari ai fraudei colosale care a ușurat Constanța de un milion de metri pătrați de teren. Procurorii DNA au dovedit că Săvulescu și Giurgiucanu și-au însușit fraudulos drepturile de moștenire ale familiei Movilă, obținând un mandat de la ultima descendentă a boierilor interbelici, în timp ce aceasta se afla pe patul de moarte. Retrocedarea pe care au făcut-o la Mangalia, în complicitate cu Zanfir Iorguș, se referă tot la averea familiei Movilă.

Traseul prin care Iorguș a devenit proprietar la Comorova

Alte hectare despădurite din vechea pădure Comorova au fost retrocedate de Zanfir Iorguș către persoana fizică Virginia Gheorghiu. Pe același patent infracțional care s-a aplicat și la Constanța, de Radu Mazăre și ai lui, Virginia Gheorghiu a vândut o parte din terenul retrocedat de la primăria lui Iorguș, chiar către familia lui Iorguș. În acest fel, fostul primar, cu părinții săi din Barcea de Galați și cu un unchi de la București au devenit proprietari de terenuri agricole în zona pădurii Comorova.

După toate aceste manopere administrative și imobiliare, primarul Iorguș a inițiat un PUZ criminal, prin care pădurea, dar și terenurile din marginea ei, care erau deja pe persoană fizică, au fost introduse în intravilan, pentru dezvoltarea turistică. Din 2005, un grup de jurnaliști, o asociație ecologistă și doi consilieri locali au început să se împotrivească proiectului de defrișare a pădurii. Scandalul a fost atât de mare, încât Iorguș, supranumit în epocă ”Soarele Mangaliei”, a dat înapoi. La alegerile din 2008, situația de la Comorova i-a cauzat apusul.

Rocada naș-fin

Scaunul de primar a fost câștigat atunci de Claudiu Tusac, un tip căruia Iorguș i-a botezat un copil. Cu alte cuvinte, cumătrul lui Iorguș a devenit primar și a condus orașul. Și nu l-a condus oricum, ci cu mână de fier. În aceeași toamnă, fostul primar a fost ales deputat.

Profitând de excesele lui Tusac, Iorguș s-a erijat în liderul opoziției din oraș. Pe acest val, în anul 2012, a candidat din nou la Primăriei. Într-o primă fază, a și câștigat alegerile locale, însă la repetiție le-a pierdut în favoarea actualului primar, Cristian Radu.

Rocada cu Foleanu

După alți patru ani, Iorguș a revenit în spațiul public și tot ca lider al opoziției, dirijând lupta politică împotriva primarului PNL. Ne referim aici la o opoziție formată din PSD și ALDE. Într-o primă fază a jocului, Iorguș a declarat că îl susține pe avocatul Paul Foleanu să candideze la Primărie din partea PSD. Însă, în ultima clipă, Foleanu a dispărut din peisaj, pe fondul unor probleme în partid. În acel context, Zanfir Iorguș s-a înscris candidat independent, netezind drumul spre o nouă victorie lui Cristian Radu.

Rocada Iorguș-Foleanu l-a băgat pe acesta din urmă într-un con de umbră. Urmându-l pe mentorul său, cunoscutul avocat a virat de la dreapta la stânga, apoi a evoluat neconvingător în sceneta candidaturii anunțate din partea marelui partid socialist. Vorbim de o situație nemeritată, în contextul în care Foleanu era o voce importantă în Mangalia, dar mai ales o voce de dreapta. De dragul unui plan al lui Iorguș, Foleanu și-a vândut identitatea ideologică, eșuând lamentabil ca pion secundar în partidul care a livrat țării cele mai sonore cazuri de impostură intelectuală, de corupție și nepotism.

Ultima rocadă

După cum spuneam, istoria se repetă în 2020. De data aceasta vorbim de o rocadă Zanfir Iorguș – Nicu Moroianu. Și Moroianu este de fel un personaj de dreapta. Fost țărănist, dedicat moderației, ideilor creștin-democrate, antreprenoriatului curajos și luptei pentru domnia legii, Moroianu s-a lăsat târât în siajul tenebros al lui Zanfir Iorguș. La îndemnul acestuia, cel mai cunoscut om de turism al Mangaliei a făcut pasul spre PSD, la fel ca Paul Foleanu, în urmă cu 4 ani. Și tot ca Foleanu a eșuat în această rocadă strâmbă, injustă, necuvenită.

Și, până la urmă, din fața cui s-a dat la o parte Nicu Moroianu? Din fața unui tip cu un trecut atât de urât? Din fața unui tip fără busolă ideologică? Din fața unui tip fără o urmă de fibră morală? Din fața unui tip care a scăpat cu greu dintr-un dosar penal, abia în calea de atac?

După cum spuneam, Paul Foleanu, în 2016, și Nicu Moroianu, în 2020, nu meritau să ajungă bătaia de joc a lui Zanfir Iorguș.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: