Connect with us

Exclusiv

De ce n-o întreabă procurorii de sănătate pe Elena Mitrofan, clienta avocatului Haşotti

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Retrocedările de la Sibioara şi Mihail Kogălniceanu, pe care le-am prezentat pe larg în publicaţia noastră, seamănă, din multe puncte de vedere, ca două picături de apă. Ambele litigii au fost pornite de Elena Mitrofan, o septuagenară din Mihail Kogălniceanu, care a descoperit subit, în 2005, că ar mai avea de retrocedat şi alte terenuri decât acelea pe care le retrocedase deja în anii 90. În litigiul de la Sibioara, ea s-a aliat cu verişoara ei, Margareta Muscalu, din Constanţa, pentru a revednica o proprietate confiscată de comunişti după anul 1945, de la bunicul lor comun, Nicolae Tudorancea, decedat în 1942, cu mult înainte de venirea comuniştilor. În litigiul de la Kogălniceanu, Mitrofan a pornit pe cont propriu, revendicând o proprietate a bunicii sale, Maria Tudorancea. Vom lămuri mai jos ce avere aveau aceşti autori, în actele studiate de noi la Arhivele Naţionale. Dar până atunci, continuăm cu lista asemănărilor. Un alt element comun este acela că ambele procese au fost susţinute de un singur avocat, respectiv Ionel Haşotti, fost avocat comunist, fost revoluţionar, devenit după 1990 unul din cei mai influenţi oameni din sistemul de justiţie, şef al Baroului tradiţional Constanţa, adjunct al şefului Uniunii Naţionale a Barourilor din România. Başca avocat pledant în câteva procese de răsunet, precum retrocedările care au devastat Constanţa de spaţiile ei verzi din Parcul Tăbăcărie şi Parcul RATC, executarea silită de 14 milioane de euro a firmei italiene Fincogero SpA Catania împotriva Primăriei Constanţa, procesul penal al armatorului sirian Mustafa Tartoussi, acuzat de procurori că l-a ajutat să fugă din România pe teroristul internaţional Omar Hayssam, precum şi procesele comerciale ale companiilor Unicom Holding şi Unicom Trading, deţinute de Gazprom, compania petrolieră de stat din Rusia. Desigur, lista este impresionantă şi poate face obiectul unei descrieri de zeci de pagini.

Câtă dreptate poate să dea o judecătoare acuzată de luare de mită?

În ambele procese de retrocedare, clientele lui Haşotti au urmărit să obţină în proprietate felii din inima unor amplasamente care se aflau în folosinţa legală a unor companii, fără ca acestea să fie citate în faţa instanţelor de judecată. Astfel, s-au judecat clientele lui Haşotti cu reprezentanţii comisiilor de retrocedare, în vreme ce Somaco Construct SRL şi Cargo Romena SRL, cele două companii care deţineau folosinţa legală a suprafeţelor în discuţie, nici nu au ştiut de proces, ca să formuleze apărări în interes alăturat comisiilor locale.

Ambele dosare au fost judecate pe fond de controversata judecătoare Corina Eugenia Jianu, distribuită de vreo doi ani într-un proces de corupţie iniţiat de procurorii DNA. În sarcina fostei judecătoare a fost reţinută de procurori o faptă de luare de mită, în vederea pronunţări unor hotărâri judecătoreşti de retrocedare, prin fraudă la lege. Desigur, fosta magistrată se bucură de prezumţia de nevinovăţie. Dar nu putem să nu amintim că au fost clienţi care şi-au clonat acţiunile în mai multe exemplare identice. Când una din clone era repartizată judecătoarei Jianu, reclamanţii depuneau cereri de renunţare la judecată în celelalte dosare cu obiect identic. Astfel îşi alegeau judecătoarea… ştiau ei de ce! Mai departe, aşa cum au afirmat procurorii DNA, Jianu le recunoştea calitatea de moştenitori, în baza unor schiţe desenate de experţii extrajudiciari plătiţi chiar de ei, precum şi în baza unor martori găsiţi la întâmplare, deşi legea o obliga să audieze doar martorii care în mod direct sau prin autorii lor au fost vecini cu proprietatea revendicată. Nici la Sibioara, nici la Kogălniceanu, martorii audiaţi nu au fost vecinii de pe cele patru laturi ale amplasamentului, ci rudele şi foştii subordonaţi ai Elenei Mitrofan. Dar judecătoarea comună a plecat în ambele cazuri urechea la pledoaria avocatului comun.

Firmele care deţineau folosinţa legală a terenurilor, n-au fost citate în proces

Ionel_Hasotti6

Ionel Haşotti

În ambele procese s-au administrat expertize întocmite de specialişti miopi, care n-au văzut sau n-au vrut să vadă că amplasamentele studiate nu erau libere de sarcini, fiind ocupate de active (clădiri, exploataţie minieră activă, echipamente de exploatare industrială). Ambele amplasamente revendicate erau exceptate prin lege de la retrocedare. Astfel, amplasamentul minier de la Sibioara făcea obiectul unei licenţe exclusive de exploatare, fiind exceptat în mod expres de la restituire, prin articolul 4, aliniatul 1 din Legea 1/2000. În cazul Mihail Kogălniceanu, pe terenul solicitat se aflau clădiri, iar filozofia generală a legilor de retrocedare este aceea că suprafeţele ocupate de construcţii, de drumuri publice, de active civile şi industriale, nu se restituie în natură. Ionel Haşotti, avocatul care a pledat în ambele cauze, are o viziune ultraliberală, în sensul eliminării tuturor restricţiilor legale la restituirea proprietăţilor confiscate de regimul comunist. Ca dovadă, domnia sa a mai obţinut şi alte hotărâri de restituire a unor terenuri ocupate de clădiri, aşa cum a fost în cazul halucinant de la RATC (pe care îl vom trata într-un articol separat).

Două companii partenere NATO în luptă cu avocatul firmelor ruseşti din Portul Constanţa

În mod bizar, cele două companii cărora li s-a tras terenul de sub picioare, aveau o notă comună. Aceasta nu era dată de acţionari comuni sau de interese comune, ci de statutul special al celor două companii în raport cu NATO şi cu armata americană. Ambele companii erau partenere NATO. Cargo Romena SRL presta activităţi de catering şi de cazare pentru armata americană din baza de la Mihail Kogălniceanu, obţinând toate certificările din partea NATO şi a Pentagonului pentru a fi implicată în acea relaţie specială. De cealaltă parte, Somaco Construct SRL este deţinută de SC Comprest Util SRL (firma omului de afaceri Grigore Comănescu), certificată de Comandamentul Logistic Întrunit pentru prestarea activităţilor codificate de înzestrare din domeniul apărării. Firma deţine, conform certificatului, „Codul NATO de agent economic” 00AEL, din 3 iunie 2005. De altfel, procedura de certificare a fost declanşată după ce, în perioada construirii bazei militare americane de la Mihail Kogălniceanu, o delegaţie formată din reprezentanţii armatei americane şi ai Ministerului Apărării Naţionale din România a vizitat sediul Comprest Util SRL, solicitându-i concursul la lucrările de amenajare. Aşadar, ambele companii aveau un statut privilegiat. Ele au fost târâte în procese de ani de zile de această Elen Mitrofan, care a fost reprezentată convenţional de Ionel Haşotti. Aşa cum arătam mai sus, Haşotti are în portofoliul său de clienţi şi firmele ruseşti care operează în Portul Constanţa.

Din pensiile cui au susţinut clientele lui Haşotti costurile colosale?

Dorian-Emil-Mitrofan

Fiul Elenei Mitrofan

În sfârşit, o ultimă trăsătură comună importantă a fost aceea că, în ambele cauze, clientele lui Haşotti au suportat cheltuieli impresionante cu demararea proceselor, cu expertizele şi contraexpertizele, cu dosarele penale, cu executarea silită, cu zecile de cauze conexe. Au fost cheltuieli colosale, pe care bietele pensionare nu prea aveau de unde să le suporte. Fiul Elenei Mitrofan lucrează în sistemul penitenciar, pe o leafă la stat. Iar fiii Margaretei Muscalu, aşa cum arăta chiar Ionel Haşotti în cadrul unei pledoarii în faţa instanţei de judecată, erau doi bieţi şoferi. De unde au avut aceşti oameni simpli, cu venituri modeste, atâta bănet? Cine i-a finanţat în activităţile lor? Şi de unde a avut familia lor, bunicii şi străbunici, atâta avere?

Autorul Nicolae Tudorancea, un veşnic datornic la bănci şi cămătari

Executare-silita-1924

Ei bine, potrivit documentării noastre întreprinse la Arhivele Naţionale şi la Monitorul Oficial al României, bunicul celor două pensionare a avut o situaţie incertă din punct de vedere patrimonial. Deşi a fost împroprietărit la colonizarea Dobrogei cu 20 de hectare la Sibioara, Nicolae Tudorancea a intrat într-o spirală a datoriilor încă de la începutul perioadei interbelice. Bătrânul se îndatorase la mai multe bănci comerciale. În 1924, proprietăţile sale au fost supuse executării silite. Însă Tudorancea a reşit să obţină un împrumut de la o cămătăreasă din Constanţa, pe numele ei Elena D. Sorescu. Aşa a scăpat de executarea băncii, însă a dat din lac în puţ, deoarece cămătăreasa a pornit la rândul ei procedurile de executare silită, în anul 1930. Noi nu am mai identificat niciun document de arhivă sau vreun anunţ în Monitorul Oficial, în care să se pomenească de proprietatea lui Tudorancea, ulterior anului 1930. În schimb, am descoperit alte credite luate de acesta de la cooperativele de credit, garantate cu producţia agricolă, iar nu cu vreo proprietate.

Mitrofan depozita la ea acasă acte notariale vechi de 58 de ani

Un alt act din 1938, neidentificat de noi în dosarele Primăriei Sibioara de la Arhivele Naţionale, dar depus de nişte nepoţi ai bătrânului într-o procedură de retrocedare din 1991, atesta că acesta ar fi înstrăinat cinci hectare din lotul său de 20, fiicei sale Paraschiva Cangea. Aşadar, dacă actul este real, bătrânul a rămas cu doar 15 hectare de teren la Sibioara (dar clientele lui Haşotti au cerut 20).

Apoi, mai este un act din anul 1948, care îl contrazice pe acela din 1938, atestând că moştenitorii bătrânului deţineau în devălmăşie întregul lot de 20 de hectare. Înscrisul din 1948 a fost adus în faţa unei instanţe de judecată de Elena Mitrofan de la ea de acasă, în 2006. Bătrâna a spus că ar fi ţinut documentul în păstrare din 1948 până în 2006. Nu s-a atins de el, nici măcar în anii 90, când atât ea, cât şi alţi urmaşi ai lui Nicolae Tudorancea, au solicitat retrocedări de terenuri. Dar hârtia din 1948 adusă de Mitrofan de acasă nu contrazice doar actul din 1938, la care ne-am referit mai sus. Contrazice şi un anunţ publicat în Monitorul Oficial al României, prin care Nicolae Tudorancea denunţase, în 1923, un contract de concesiune încheiat în 1915. Hârtia păstrată de Elena Mitrofan timp de mai bine de jumătate de secol invoca tocmai contractul care fusese denunţat cu alt sfert de secol înainte, de unde şi suspiciunea că e un fals.

La Reforma Agrară, soţia şi fiii lui Tudorancea era ţărani săraci, lipiţi pământului

În sfârşit, hârtia în cauză contrazice şi toate înscrisurile oficiale întocmite în anul 1946, la reforma agrară, prin care terenurile agricole au fost luate de la bogaţi şi date, în felii mai mici, săracilor. Deşi cei doi vecini ai lui Tudorancea, în speţă Coman Ciuceanu (prin moştenitori) şi preotul Iosif Grigorescu, au fost expropriaţi, el a scăpat neatins. Soţia sa, care era atunci în viaţă, a primit din partea statului un hectar de teren agricol, pentru a-şi susţine existenţa. Iar doi dintre fiii lui Tudorancea, Dumitru şi Aurel, au fost menţionaţi într-un document întocmit de autorităţile comuniste, în rândul ţăranilor săraci, cu proprietăţi agricole ZERO, fiind şi ei propuşi la împroprietărirea cu câte cinci hectare de pământ. Aşa spun actele epocii, că familia Tudorancea era săracă lipită pământului, în anul 1946.

Urmaşii lui Tudorancea au figurat, după anul 1950, ca proprietari ai unor suprafeţe de teren. Dar înregistrările de rol fiscal din acei ani nu lămuresc dacă suprafeţele fuseseră obţinute prin împroprietărire la reforma agrară din 1946, prin cumpărare sau prin moştenire de la bătrânul Tudorancea.

Un pomelnic de retrocedări la Sibioara

Detaliile despre înregistrările de rol agrar au fost prezentate de Primăria Comunei Lumina, într-un document din 20 octombrie 2015, întocmit pentru uzul unei instanţe de judecată.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2015/11/Referat-Primaria-Lumina.pdf”]

Potrivit acelui document „în perioada 1950-1955, proprietatea numitului Tudorancea Aurel creşte de la 5 ha la 9,2 ha”. Documentul nu precizează dacă suprafaţa iniţială, de cinci hectare, fusese dobândită de Aurel Tudorancea în cadrul reformei agrare din anul 1946. Însă specifică faptul că o urmaşă a acestuia, pe numele ei Ioana Tudorancea, a revendicat întreaga suprafaţă, în anul 1991, primind şase hectare în propietate şi despăgubiri pentru diferenţa nerestituită de 3,2 hectare. De asemenea, documentul citat atestă că Elena Tudorancea, soţia lui Dumitru Tudorancea (celălalt fiu propus la împroprietărire în 1946, care între timp decedase) s-a înscris cu 7 hectare în registrul agricol al comunei, în perioada 1950-1955. Nici în acest caz nu s-a lămurit dacă terenul fusese dobândit la reforma agrară, prin cumpărare sau prin moştenire de la Nicolae Tudorancea. În anul 1991, urmaşii Elenei Tudorancea au retrocedat integral cele şapte hectare. În sfârşit, tot în anul 1991, aşa cum reiese din documentul citat, autorităţile au retrocedat alte cinci hectare de teren către urmaşii Paraschivei Cangea, una dintre fiicele lui Nicolae Tudorancea. Urmaşii Paraschivei au depus un înscris care arăta că autoarea lor dobândise terenul de la tatăl ei, în anul 1938 – situaţie la care ne-am referit mai sus. Primăria Lumina arată că, într-adevăr, Paraschiva Cangea a figurat în registrul agricol al fostei comune Sibioara cu cinci hectare de islaz, în perioada 1945-1949, precizând că suprafaţa a fost dobândită prin donaţie de la tatăl ei.

Cum a descoperit Mitrofan că bunica ei săracă era mare latifundiară şi la Kogălniceanu

Barbu-Teseleanu-mormantDupă ce a adus de acasă, în 2006, documentul care atesta o situaţie contrazisă de anunţul publicat în Monitorul Oficial în anul 1923, de actul de donaţie din 1938 şi de situaţiile întocmite la reforma agrară, Elena Mitrofan a mai descoperit un act, din 1949, care atesta că bunica ei de la Sibioara avea terenuri şi la Mihail Kogălniceanu. Pe acesta l-a descoperit în dublu exemplar: unul cu ştampilă de autenticitate de la Arhivele Naţionale, iar altul necertificat de nimeni, adus de la ea de acasă, care fusese scris de o altă mână, deşi avea acelaşi conţinut. Am arătat pe larg în materialele anterioare că proprietarul vecin înscris pe actul din 1949, pe numele său Barbu Teşeleanu, era născut în anul 1939 şi, având doar zece ani, nu putea fi subiect al dreptului de proprietate.

Ca element de noutate, am descoperit însă că Elena Mitrofan obţinuse în procedura retrocedării încă 13 hectare de teren arabil, iar fratele ei, Ioan Tudorancea din Ovidiu, retrocedase şi el 10 hectare de teren arabil, la Mihail Kogălniceanu. Situaţia reiese chiar din declaraţiile celor doi depuse la Primăria Mihail Kogălniceanu în 24 noiembrie 2005.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/02/Terenuri-Mitrofan.pdf”]

Mitrofan l-a tradus chiar şi pe fratele ei, cu un act notarial din 1972

În sfârşit, alte documente ajunse în posesia noastră arată că cei doi fraţi s-au judecat în perioada 1993 – 1997 pentru moştenirea părintească. Astfel, Elena Mitrofan a solicitat instanţei să-l exludă de la moştenirea părintească pe fratele ei, Ioan Tudorancea, pe motiv că acesta ar fi renunţat la succesiunea tatălui lor comun, decedat în 1970, dar mai ales pentru că vechea locuinţă părintească fusese demolată, în locul ei fiind construit un imobil nou, cu aportul exclusiv al soţilor Mitrofan. Ioan Tudorancea nu a recunoscut că ar fi renunţat la moştenire, dar un act notarial depus de Mitrofan, datând din 1972, îi susţinea poziţia. Convingător de felul său, avocatul Elenei Mitrofan (care nu a fost Ionel Haşotti, ci o altă persoană) a reuşit să obţină o victorie finală, consacrată în Decizia Civilă nr. 1732/02.12.1997, după ce a probat că bătrâna obţinuse înainte de judecarea procesului un titlu de proprietate asupra terenului intravilan, prin ordin al prefectului. În realitate, Ordinul Prefectului poartă numărul 57/31.03.1999 şi nu putea exista fizic în anul 1997.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/02/Litigiul-dintre-Mitrofan-si-fratele-ei.pdf”]

Deşi toate evidenţele arată o conduită cel puţin dubioasă a Elenei Mitrofan – această depozitară de acte de arhivă, la ea acasă – organele penale nu prea au întrebat-o de sănătate. Având aşa avocaţi buni, înţelegem şi de ce.

În loc de concluzii

Împotriva Elenei Mitrofan, a avocatului Ionel Haşotti şi a judecătorilor care au pronunţat hotărârile prin fraudă la lege au fost depuse mai multe plângeri penale. Reprezentanţii Somaco Construct SRL au arătat în demersurile lor că avocatul Haşotti a obţinut restituirea în natură a terenului din incinta perimetrului minier de la Sibioara, minţind cu gura lui că suprafaţa ar fi liberă de sarcini şi neafectată activităţilor de exploatare minieră. Ulterior, prevalându-se de titlul astfel obţinut, a solicitat, pentru clientele sale, demolarea clădirilor şi evacuarea echipamentelor miniere ale firmei Somaco Construct SRL, a căror existenţă o negase anterior. Deşi faptele penale sunt de ordinul evidenţei, dosarele trenează de ani de zile. În luna noiembrie a anului trecut, salariaţii Somaco Construct SRL au ieşit în stradă, în cadrul unui miting de protest. Ei cereau ca organele penale să verifice retrocedarea obţinută prin fraudă la lege, de clientele lui Haşotti (una dintre ele a decedat între timp), în incinta perimetrului minier de la Sibioara. Deşi într-o primă fază DNA a ridicat dosarele de judecată de la arhiva instanţelor, cazul este departe de a se rezolva. În aceste condiţii, nu este exclus ca salariaţii firmei să întreprindă noi acţiuni de protest, inclusiv la Bucureşti. Salariaţii privesc nedumeriţi cum se soluţionează atâtea cazuri de corupţie în România, dar cazul care le-a afectat dreptul de proprietate şi de folosinţă asupra terenului, dreptul exclusiv de exploatare (interzis şi el printr-o altă hotărâre judecătorească extrem de controversată) şi siguranţa locurilor de muncă, nu este soluţionat de ani de zile. Ei nu vor să accepte că în România funcţionează o justiţie selectivă. Şi, de aceea, cer să se facă dreptate. Dacă este de neconceput ca terenurile unei firme străine să fie retrocedate unor terţi în baza minciunilor, la fel de neconceput ar trebui să fie şi pentru firmele româneşti, a căror seriozitate a fost recunoscută chiar de partenerii americani şi de NATO. Oare statul român nu are nişte angajamente de respectat?

Comments

comments

Exclusiv

Instanța obligă DNA Constanța să ancheteze efectiv furtul terenurilor de stat de la Siutghiol

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

În 2017, doi cunoscuți jurnaliști de investigație – Oreste Teodorescu și Paul Iurea – au sesizat Direcția Națională Anticorupție cu privire la furtul terenurilor de stat de pe malul și din cuveta lacului Siutghiol. Sesizarea venea în urma unei emisiuni care s-a filmat pe malul lacului, la Năvodari, fiind difuzată la Nașul TV. În studioul improvizat în natură au mai participat atunci omul de afaceri constănțean Grigore Comănescu, jurnalistul și scriitorul Florian Bichir, precum și sus-semnatul, Adrian Cârlescu, autorul articolului de față. Am discutat cu toții cazul năucitor al omului de afaceri Grigore Comănescu, proprietarul companiei Somaco Construct SRL, care s-a pomenit cu o taxă fiscală de două milioane de euro, la cinci ani după ce amenajase malul lacului Siutghiol, cu acordul Apelor Române, în dreptul complexului turistic de patru stele pe care l-a ridicat la Năvodari. Dezbaterea noastră s-a purtat în principal pe câteva aspecte din conduita fostului primar din Năvodari, Nicolae Matei, și a funcționarilor implicați în această taxare, nu doar unică în lume prin cuantumul ei halucinant, ci și imbecilă. Ba chiar, am putea spune, de o imbecilitate șocantă.

Nu rezumăm aici întreaga discuție din emisiune. Dar spunem că, în locul lui Grigore Comănescu, victimă a unei astfel de taxări aberante putea fi oricine. De pildă, putea fi un șofer care s-ar fi decis să nu-i mai aștepte pe șpăgarii nesimțiți de la Primăriei să astupe groapa în care își rupea în fiecare zi amortizoarele mașinii. Și care, la cinci ani distanță după ce-a astupat-o pe banii lui, s-ar fi trezit că Primăria pretinde că nu a astupat groapa, ci a depozitat pietriș în ea, fiind scos dator cu o sumă halucinantă… pentru că depozitarea e productivă și face bani.

În cazul lui Grigore Comănescu nu vorbim de o groapă în șosea. Vorbim de malul lacului care se surpa. Societatea omului de afaceri tocmai cumpărase, în 2007, cu 1,8 milioane de euro, un teren de peste 8.000 de metri pătrați, pe care se aflau deja construite fundații pentru opt vile turistice. Urma să continue proiectul, cu ceva modificări. Însă apa din lac se infiltra în fundația vilelor, punând în pericol întreaga investiție. Ca să combată situația, a cerut Apelor Române, care administrau lacul și malurile sale, să intervină. Directorul instituției de stat a răspuns în scris că există un proiect de consolidare a malurilor, dar neavând fonduri a îndemnat investitorul să facă lucrarea pe banii lui. Ceea ce acesta a și făcut.

După cinci ani, Primăria Năvodari a intabulat terenurile consolidate de firma lui Grigore Comănescu, parte în domeniul public, parte în domeniul privat al localității. În domeniul public a ajuns o fâșie de teren, de 923 de metri pătrați, chiar la limita apei. Primăria a mințit că vrea să amenajeze o aleea de promenadă, având astfel justificarea să se declare proprietară asupra terenului. În realitate, aleea era o ficțiune totală, deoarece pleca din gardul unei proprietăți private și se oprea în gardul altei proprietăți private. Ca să urce pe alee, doritorii trebuiau să vină cu barca. Aceste detalii nu au contat. Nu le-a analizat nimeni. Cert e că, pe baza acestei minciuni ordinare, terenul a fost trecut în domeniul public al localității. Evident că aleea fără cap și fără coadă nu s-a făcut niciodată. Mai departe, terenurile de pe lângă drumul imaginar au fost și ele intabulate, de data aceasta în domeniul privat al Primăriei.

În mod normal, consolidarea făcută de Somaco era o pleașcă pentru Primărie, care pe munca și pe banii acestei firme își putea face mult mai ușor aleea de promenadă. Că avea pe ce să o facă: pe un teren consolidat cu piatră extrem de dură, de cea mai înaltă calitate, adusă de la cea mai bună carieră de granit din Dobrogea, cariera Sibioara. Doar că nu dorea să o facă. Tot ce doreau indivizii de la Primăriei era să-l stoarcă de bani pe omul de afaceri. Ca dovadă, în luna mai 2012, autoritatea locală a amendat societatea pentru construcție neautorizată, cu 40.000 de lei. Somaco a contestat în instanță, reușind să reducă amenda la 1.000 de lei.

Înfuriat de această îndrăzneală, fostul primar penal al localității (care avea să facă pușcărie pentru o mită, nu mult după această ispravă) a sucit-o ca la Ploiești, susținând dintr-o dată că societatea nu a construit o platformă de consolidare, cum susținuse și o amendase anterior, ci că ar fi depozitat piatră și nisip în locurile publice. Desigur, depozitarea e o activitate productivă, care se taxează la metru pătrat, pe zi de folosință. Că, vorba aceea, dacă vinzi piatră și nisip, faci niște bani și ai de unde. Pe baza acestei noi minciuni ordinare, funcționarii Primăriei au făcut un calcul pe ani de zile, oprindu-se la două milioane de euro.

Revenim la emisiunea din 2017. S-a mai discutat acolo despre procesul civil, prin care Somaco Construct a cerut desființarea deciziei de impunere fiscală, care nici măcar nu avea număr de înregistrare. Halal Primărie care face decizii de impunere fără să le înregistreze!  Societatea a câștigat procesul pe fond, la Curtea de Apel Constanța, dar a pierdut definitiv la Înalta Curte de Casație și Justiție. Completul de la ÎCCJ a confundat raportul de expertiză judiciară, care spunea că niciodată nu s-a depozitat nimic pe teren, cu un așa-zis co-raport întocmit de un politruc de la PSD angajat de primarul din Năvodari să mintă în favoarea sa.

S-a mai discutat în emisiune de dosarul penal de la Parchetul Judecătoriei Constanța, cu multiple tentative de mușamalizare. Mai multe soluții de clasare date anapoda de procurori care fac de râs haina statului au fost desființate pe rând de instanțele de judecată. Ultimul dintre procurorii de caz a făcut cercetări efective, fiind obligat de instanță, și a constatat că niciodată nu s-au depozitat materiale de construcții, i-a audiat pe funcționari, a constat că aceștia au mințit, dar la urmă a dat o nouă clasare pe baza unor subterfugii rușinoase. De ce rușinoase? Pentru că și această ordonanță de clasare avea să fie desființată, la rândul ei, de judecătorul de cameră preliminară, în 2018. Dosarul există și acum, e în lucru, dar nu se întâmplă nimic în el.

Scandalizați de toate aceste potlogării de la Constanța, la scurt timp după emisiune, cei doi jurnaliști de investigație, Oreste Teodorescu și Paul Iurea, s-au dus la DNA. Instituția era condusă atunci de Laura Codruța Kovesi. În principal, cei doi au sesizat aspecte față de care niciodată până atunci nu s-au făcut verificări pe linie penală, în speță modalitatea de însușire a terenurilor de pe malul lacului Siutghiol de către Primăria Năvodari. Vorbim de terenuri care aparțin statului prin declarația Constituției, precum și prin legea organică a apelor. Dar Primăria Năvodari n-a furat de la stat doar terenurile folosite ca să mâzgălească taxa fiscală de două milioane de euro. Sunt multe alte suprafețe furate din lac, așa cum avea să constate Curtea de Conturi, la scurt timp după deschiderea dosarului penal de la DNA. De altfel, și Ordinea.Ro a atras atenția că Primăria Năvodari a intabulat un teren cu apă și stuf, de 2,5 hectare, din coada lacului Siutghiol. Mincinoșii ordinarii de la Primărie au mințit că bucata de lac ar fi o pădure, reușind astfel să obțină intabularea unui bun de stat. Și sunt multe exemple, pe care nu le mai amintim acum.

Dacă acest dosar cu un impact și o miză uriașă ar fi rămas la structura centrală a DNA, cu siguranță aspectele de fapt ar fi fost cercetate temeinic. Însă nu a rămas. Dosarul a fost repartizat la Constanța și a fost clasat pe 12 martie a.c.. Soluția de clasare a fost contestată de păgubiții din acest caz, în speță Administrația Națională Apele Române și Somaco Construct SRL. ANAR vrea înapoi toate terenurile furate de Primăria Năvodari de pe malul și din cuveta lacului. Celălalt păgubit, Somaco Construct SRL, are de ani de zile bunurile sub ipotecă legală, instituită de Primărie, pe baza ficțiunii de două milioane de euro. Plângerea lor împotriva soluției de neurmărire/ netrimitere în judecată a hoților de terenuri de stat a fost admisă de secția penală a Tribunalului Constanța pe 4 octombrie a.c.. Așa cum se arată pe portalul instanțelor de judecată, Tribunalul a dispus ”trimiterea cauzei procurorului, în vederea completării urmăririi penale și realizarea unei anchete efective”. Pam-Pam!

Istoria clasărilor cazului de la Năvodari este extrem de interesantă sub aspectul argumentelor invocate de procurori. Prima clasare s-a dat în contextul în care, Somaco Construct SRL a câștigat procesul de contencios fiscal pe fond, la Curtea de Apel Constanța. Motivat de acest aspect, primul procuror de caz a spus că problema este una civilă și nu se impune urmărirea penală a făptuitorilor. Această soluție a fost desființată de instanța de judecată, care a obligat unitatea de Parchet de pe lângă Judecătoria Constanța să continue cercetarea penală sub aspectul infracțiunii de fals intelectual împotriva funcționarilor de la Primărie. A doua clasare, pe motive similare, a fost desființată de prim-procurorul Parchetului Judecătoriei, care a constatat că procurorul de caz nu făcuse anchetă efectivă. Ca urmare, a fost schimbat procurorul de caz. Un nou magistrat a preluat cauza și a făcut cercetări efective, constatând că terenul nu fusese niciodată ocupat. Cu toate acestea, și el a dispus o soluție de clasare, pe motiv că, între timp, Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțase o soluție civilă în favoarea Primăriei Năvodari. 

Și acest argument, care nu diferea în esență de cel invocat la prima clasare, a fost desființat de o instanță penală, în 2018. Judecătorul de cameră preliminară a stabilit că o soluție civilă nu este cauză de impunitate. Soluția civilă, de contencios fiscal, s-a dat în baza unei analize cu privire la respectarea legii civile. Or, din acest motiv, instanța civilă nu a analizat și nici nu avea competența să o facă, dacă făptașii de la Primăria Năvodari au încălcat legea penală. În sfârșit, ultima clasare, dată de DNA Constanța, în dosarul furtului de terenuri, a fost motivată tot în sensul unui impediment pe care l-ar constitui hotărârea civilă la urmărirea penală a făptașilor. Ei bine, iată că instanța de la Tribunalul Constanța a înlăturat acest impediment, stabilind că unitatea de parchet trebuie să facă o anchetă efectivă. În toate aceste faze, Primăria Năvodari a susținut prin avocații ei că nu trebuie să se facă nicio anchetă penală, pentru că există o soluție civilă, pe care am arătat cum au câștigat-o. Însă, oricât de buni ar fi avocații Primăriei, și e clar că sunt printre cei mai buni, avem deja trei instanțe de judecată care au spus în mod definitiv că soluția din dosarul civil nu poate fi fluturată de făptași ca să scape de urmărirea penală.

Mai avem în această poveste constatări devastatoare ale Curții de Conturi, ale comisiei de abuzuri a Senatului, ale Ministerului de Finanțe, ale Administrației Naționale Apele Române și ale altor instituții ale statului. Toate acestea vorbesc despre faptul că Primăria s-a înstăpânit fraudulos pe bunurile statului. O parte din terenurile furate de la stat au ajuns deja pe mâini private. Nimeni nu va mai putea achiesa la mirajul stârnit de avocații Primăriei Năvodari, care cer cu disperare să nu se cerceteze faptele sub aspectul penal. Ba uite că se vor cerceta! Pentru că așa spun judecătorii care nu se lasă timorați de niște politicieni șmecheri, care nu vor să răspundă.

Artizanul acestor furturi de proporții în dauna statului este fostul primar din Năvodari, PSD-istul Nicolae Matei. Deși dat afară din partidul său în perioada în care a fost condamnat pentru că a încercat să mituiască un polițist ca să scape de niște dosare penale, Matei a fost reprimit în PSD și anul acesta chiar a fost uns într-un for de conducere județeană al formațiunii politice. El se bucură de o susținere la fel de vie, nu doar în plan politic, ci și la nivelul justiției locale, beneficiind de tergiversarea dosarelor penale.  Nu lipsit de relevanță este și faptul că Matei este coinculpat în dosarul retrocedărilor alături de o fostă judecătoare. În acest caz, rechizitoriul întocmit de DNA susține că fostul primar a mituit-o pe judecătoarea care avea să-i devină colegă de lot, în scopul obținerii unor hotărâri judecătorești prin fraudă la lege în favoarea unor interpuși. Vă dați seama? Fosta judecătoare, care avea o funcție de conducere, un salariu uriaș și o poziție socială excepțională, și-a distrus cariera pentru o nenorocită de șpagă, de care, între noi fie vorba, chiar nu avea nevoie. 

După cum vedeți, zeița Justiției nu doarme. Am mai spus și cu alte ocazii: terenurile de stat sunt ale noastre, ale tuturor. Când niște unii de o lăcomie ieșită din comun fură terenurile de stat, ne fură pe fiecare dintre noi. Ghinionul lor este acela că există oameni care nu vor să se lase furați și mai ales magistrați corecți care nu se lasă intimidați de hoții din politică. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

”Primarul Colgate” din Hârșova vrea să le mănânce ficații și consilierilor locali

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Cel mai zâmbăreț primar din județul Constanța nu este nici cel mai pozitiv, nici cel mai corect din branșa sa. Ne referim aici la ”primarul Colgate” din Hârșova, Viorel Ionescu, și la prestația sa din cadrul ultimului episod al serialului de investigații ”Județe la stăpân” de la Pro Tv, difuzat duminică, 13 octombrie a.c.. Pro Tv l-a făcut cunoscut întregii țări, ca un edil incapabil să termine proiectele începute, care a făcut învârteli bizare cu banii publici, dar mai ales ca un personaj de un cinism cu totul remarcabil.

”Ăsta sunt eu, domnișoară!”. ”Vreau să le mănânc ficații”

”Vreau să le mănânc ficații” – a spus Viorel Ionescu la adresa membrilor echipei ProTv. Ionescu purta lavaliera televiziunii la cămașă. Cu toate acestea, el nu s-a prins că vorbele sale se înregistrează. Ca urmare, de fiecare dată când a dispărut din câmpul vizual al aparatului de filmat, a continuat să trăncănească și să dea de gol un caracter urât, mascat până acum în spetele unui zâmbet dulceag. ”Ăsta sunt eu, domnișoară!” – a punctat primarul în spatele ușii închise, după ce a povestit unei angajate ce mare chestie a făcut dumnealui filmându-i pe cei de la PRO TV care veniseră să îl filmeze pe el. Ionescu a dat publicității filmările sale, de care era așa de mândru. Nu știm ce impact au avut și cât au reușit să schimbe din percepția publicului. În schimb, emisiunea Pro Tv a fost deja văzută de milioane de telespectatori și internauți din România. Grație acesteia, avem dovada că primarul din Hârșova este genul care mănâncă ficații adversarilor cu zâmbetul pe buze.

Ficat de consilier

După ce Ionescu s-a dat de gol cu privire la cinismul comportamentului său, putem afirma că acesta le mănâncă ficații cu zâmbetul pe buze și consilierilor locali din orașul său. În cele ce urmează vom relata o serie de apucături bizare ale primarului în raport cu aleșii de la care trebuie să obțină aprobarea pentru proiectele sale. După cum știe toată lumea, consilierii locali nu sunt angajații Primăriei, nu sunt subordonații primarului și nu se află la cheremul acestuia. Ei au joburile lor, din care își câștigă existența. Însă fiind aleși să îi reprezinte pe cetățeni și să ia decizii în numele lor, consilierii trebuie să participe la ședințele convocate de primar. Pentru asta primesc o indemnizație lunară.

În decurs de două săptămâni, primarul din Hârșova a convocat cinci ședințe ordinare și trei extraordinare. S-a întâmplat în zilele de 26, 28, 29 și 30 septembrie, apoi pe 2, pe 9, pe 10 și pe 11 octombrie. Ședința din 11 octombrie a rămas fără obiect, după ce singurul proiect înscris pe ordinea de zi a fost supus dezbaterii în ședința din 10 octombrie. Toate ședințele au fost programate pentru ora 11 dimineața. După cum spuneam mai sus, consilierii locali nu sunt angajații Primăriei. Ei au joburile lor, de la care nu pot lipsi, în miezul zilei, de câte ori are chef primarul să-i cheme la ședințe.

Primarul Viorel și Codul Viorica

Deși este limpede pentru orice om de bună-credință că aceste convocări în cascadă reprezintă o formă de hărțuire, comportamentul primarului nu poate fi calificat ca abuz în serviciu. El nu a încălcat nicio lege și nu riscă nimic. În mod paradoxal, acest comportament este cât se poate de legal și respectă litera, cam strâmbă, e drept, dar totuși în vigoare, a noului cod administrativ adoptat anul acesta, prin ordonanță de urgență, de guvernul Viorica Dăncilă. Acest cod bizar îl obligă pe primar să convoace cel puțin o ședință ordinară în fiecare lună de mandat, dar nu-i spune unde să se oprească. Practic, îi dă mână liberă să convoace ședințe ordinare de câte ori are chef și poate mâzgăli o oportunitate. De ce le mai zice ordinare, dacă pot fi convocate aleatoriu și câte or fi la număr, nu se știe. Codul lui Dăncilă nu prevede sancțiuni atunci când primarul uită să-i cheme pe consilieri la ordinară sau atunci când abuzează – în sensul de dicționar – de acest mecanism și îi cheamă prea des. Pe legea veche, 215/2001, ședințele ordinare se organizau o dată pe lună.

Tot după Codul lui Dăncilă, consilierii locali nu au voie să lipsească nemotivat de la ședințe, de orice tip ar fi ele, ordinare sau extraordinare. Absențele lor pot fi motivate doar când fac dovada, cu acte, că au fost internați în spital, că s-au aflat în concediu medical la domiciliu, că au fost plecați într-o deplasare în afara țării, că le-a murit soțul, soția sau o rudă de până la gradul II.  Ei nu pot lipsi motivat atunci când le moare o mătușă, un unchi sau un nepot de frate ori de soră. Concediul de odihnă nu poate motiva o absență; nici deplasarea în țară; nici faptul că angajatorul nu-i permite alesului să o taie de la muncă, în miezul zilei, când poate nu se găsește un înlocuitor.

Pe de altă parte, oricâte ședințe ar programa primarul, consilierul local primește aceeași indemnizație lunară. Dacă participă la mai multe ședințe, nu primește bani în plus, însă dacă absentează nemotivat riscă sancțiuni. Consilierii pot fi amendați cu 10% din indemnizație la două absențe nemotivate. Dacă sunt prea vocali, pot fi dați afară din ședință cu absență nemotivată. Cumva, ca în învățământul socialist. De asemenea, Codul prevede situații în care consilierii își pot pierde de drept mandatele, legat de absența de la ședințe sau de neadoptarea de hotărâri, pe o perioadă mai lungă de timp.

Consilierii PSD s-au înmuiat și au votat execuția bugetară

Speculând situația creată de noul cod administrativ și având de dus un război cu o majoritate care i-a devenit ostilă, primarul din Hârșova a început să convoace ședințe de consiliu, după pofta inimii sale. După limbajul său, le-a mâncat ficații consilierilor locali, care s-au trezit chemați de 8 ori, în două săptămâni, de fiecare dată de la ora 11. Presiunea de acest tip permisă de Codul lui Dăncilă a dat roade. Ca dovadă, după ce consilierii PSD și PNL au lipsit în bloc de la 3 ședințe extraordinare consecutive, s-au dus grămadă la ședința ordinară următoare. La 4 absențe nemotivate consecutive, pe o interpretare posibilă a legii, riscau deja să fie azvârliți afară din Consiliu. Pe 9 octombrie, la a șase ședință, consilierii PSD s-au înmuiat și au votat decisiv pentru aprobarea execuției bugetare pe trimestrul II. Vorbim aici de o situație care trebuia aprobată încă din luna iulie. Primarul nu s-a prezentat cu proiectul în fața Consiliului Local, în termenul legal. Respins de mai multe ori, în ședințele anterioare, proiectul a fost aprobat în cele din urmă.

Mai tare de ficat, un liberal a refuzat să semneze hotărârea

Președintele de ședință, Emil Paraschiv de la PNL, a refuzat să semneze hotărârea adoptată prin votul majoritar al consilierilor PSD și ALDE. Acesta a motivat în scris că prin hotărârea adoptată au fost aprobate două anexe care nu pot fi identificate. În fapt, Primăria le-a trimis consilierilor un singur fișier anexă, care cuprinde niște tabele de venituri și cheltuieli. Expunerea de motive a primarului era făcută în bătaie de joc, având singura motivație că se impune aprobarea contului de execuție… nu se știe din ce motive, că nu s-a detaliat nimic. Raportul de aprobare întocmit de direcția economică a Primăriei este un copy/paste la fel de jalnic. Legal ar fi fost ca proiectul să cuprindă date concrete, ușor de urmărit, așa cum se prezintă toate proiectele similare din alte localități. Am arătat într-un articol trecut că tabelele trimise de Ionescu nu arată gradul de realizare a veniturilor și cheltuielilor sau acela de a realizare a investițiilor. Cel puțin, în ultima privință, demonstrația din emisiunea Pro Tv, în care s-au prezentat nimicurile realizate din marile proiecte aflate la un pas de a fi pierdute, ar putea reprezenta o cauză a lipsei acestor raportări procentuale. Ce să raporteze primarul? Mai nimicul care se vede? Suntem curioși să vedem ce atitudine va avea Prefectul Județului Constanța față de această bătaie de joc.  

La a șaptea ședință, consilierii au cerut să voteze în avans și proiectul unic pentru care fusese convocată a opta ședință. Și au votat… cei cu ficații mâncați. Ne oprim aici. Într-un articol viitor vă spunem cum se judecă Primăria Hârșova împotriva Curții de Conturi, pentru ca Viorel Ionescu să nu achite din buzunarul său o deplasare în SUA și Canada. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Primăria Cernavodă a cheltuit ilegal peste 11 milioane de lei cu activitățile sportive

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Curtea de Conturi a stabilit în urma unui audit ordinar că Primăria Cernavodă a cheltuit ilegal 11.730.774 de lei pentru a finanța, fără licitație de proiecte, o asociație sportivă fondată de două persoane fizice și de Consiliul Local al orașului. Este vorba de Asociația Axiopolis Sport Cernavodă, în care CL Cernavodă are un vot minoritar, controlul fiind exercitat de persoanele fizice Dumitru Chivu și Daniel Amăriuți. Banii prevăzuți în capitolul 67.02.05.01 al bugetului local pentru anii 2016, 2017, 2018 și 2019 au fost virați către această asociație, pe baza unor cereri de finanțare, dar mai ales pe baza semnăturii ordonatorului de credite. În mod uzual, ordonator de credite este chiar primarul localității, însă acesta își poate delega atribuția către un viceprimar sau către un city-manager. Această modalitate de a muta banii din contul Primăriei în contul unei asociații sportive la simpla cerere a acesteia din urmă, fără desfășurarea procedurilor competitive, contravine flagrant legii. Auditorii Curții de Conturi au constatat că Primăria Cernavodă a încălcat 7 articole din Legea 350/2005, 7 articole din Ordinul 130/2006 până la abrogarea acestuia survenită în anul 2018, 8 articole din Ordinul 664/2018, două articole din OG 26/2000, 3 articole din Legea 273/2006 și 4 articole din OG 119/1999. Raportul Curții de Conturi se referă doar la activitatea Primăriei, astfel încât nu reliefează modalitatea efectivă în care asociația sportivă a cheltuit aceste sume extrem de generoase de la bugetul local.

Pentru fapte similare, fostul președinte al Consiliului Județean Constanța, Nicușor Constantinescu, a fost condamnat pe fond la 8 ani de închisoare în februarie 2019. În cazul său, procurorii DNA l-au acuzat de încălcarea Legii 350/2005 cu privire la finanțarea unor cluburi sportive cu peste 13 milioane de lei.  Dosarul cuprindea și alte fapte penale, cum ar fi atribuirea unor sume de bani fără respectarea procedurii legale către două fundații culturale, încetarea abuzivă a raporturilor de muncă ale unei angajate care s-a opus acestor activități și altele asemenea.

În urma controlului efectuat la Primăria Cernavodă, Curtea de Conturi a mai constatat încălcarea legii cu privire la atribuirea unui contract de gestionare a câinilor fără stăpân către o controversată firmă din localitatea Ovidiu. O altă constatare se referă la achiziția unui cort pentru evenimente (petreceri) fără evidențierea acestuia în lista mijloacelor fixe și fără a exista o prevedere a achiziției în lista de investiții aprobată pentru anul 2019. Facem precizarea că fostul primar al localității, Gheorghe Hânsă, a fost trimis în judecată pentru că a asfaltat o stradă care nu era inclusă în lista de investiții. În sfârșit, raportul Curții de Conturi mai constată că primarul, viceprimarul și alte persoane alese au efectuat vizite sau misiuni oficiale, fără a prezenta rapoarte de activitate. Curtea obligă Primăria să evalueze prejudiciile în această privință, în vederea recuperării. Precizăm că nedepunerea rapoartelor de activitate pentru misiuni oficiale, vizite de lucru și altele asemenea se sancționează cu reținerea sumelor cheltuite de la persoanele care și-au încălcat obligația de raportare. Obligația legală a fost adoptată tocmai pentru a se elimina practicile incorecte, prin care aleșii ajung să se plimbe pe banii contribuabililor, sub motivația falsă că ar fi participat în misiuni oficiale. Mai jos puteți citi integral decizia Curții de Conturi emisă în urma auditului de la Cernavodă.

Download (PDF, 3.47MB)

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: