Exclusiv
Consiliul de tâmplari, fătuci şi politruci de la Termica Năvodari. Un model negativ de guvernanţă corporativă
În anul 2011, guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice părea o lumină de speranţă, într-o ţară măcinată de corupţie. Şocaţi de furăciunile fără limite din sectorul public, specialiştii străini care consiliau Guvernul au încercat să înţeleagă fenomenul. Aşa au realizat că banii publici erau sifonaţi de politicieni, care îşi numeau în mod netransparent rudele, amantele, acoliţii la conducerea întreprinderilor publice. Dar aceştia păgubeau de două ori interesul comun, o dată prin incompetenţă şi încă o dată prin lăcomie. Statistica era alarmantă, iar rapoartele Curţii de Conturi arătau o situaţie dezastruoasă. Cum stopăm fenomenul, s-au întrebat consultanţii. Ei bine, atunci a apărut luminiţa de la capătul tunelului: îi oprim pe politicieni să-şi mai numească apropiaţii, incompetenţi şi hoţi, la conducerea întreprinderilor publice; toate angajările în funcţiile de conducere se vor face prin concurs, pe criterii de competenţă profesională.
În bunul nostru stil balcanic, Ordonanţa de Guvern care consacra aceste principii a fost fluturată ca o dovadă supremă că vrem să ne facem bine. Şi a rămas doar o declaraţie de intenţii, căci, vorba aceea: pe afară-i vopsit gardul, înăuntru, leopoardul!
Nu stă în intenţia noastră să surprindem întregul fenomen. De aceea, ne vom raporat doar la minunatele întâmplări de guvernanţă corporativă de la Năvodari, un oraş condus până acum doar de lăcomie şi incompetenţă, cu un primar trimis la puşcărie pentru fapte de corupţie, cu o datorie publică de 32 de milioane de euro, care întunecă speranţele următorilor 25 de ani.
Un examen cu cerinţe grele, organizat la Bucureşti
În 2015, fostul magazionier de la USAS pe care năvodărenii îl crezuseră destul de competent ca să le conducă oraşul, numitul Nicolae Matei, şi-a amintit de Ordonanţa de Guvern 107/2011, aceea cu guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice. O astfel de întreprindere avea şi el în curte: Termica Distribuţie Năvodari SRL. Cum fostul director îşi dăduse demisia, se impunea desemnarea unui nou consiliu de administraţie, în conformitate cu legea. Organizarea concursului a fost atunci delegată unei companii de resurse umane din Bucureşti, pe numele ei S.C. SUCCESS HR EXPERT S.R.L.. Intrându-şi în rol, “vânătorii de capete” au publicat un anunţ de recrutare a viitorilor administratori de la Termica Distribuţie. Cerinţele funcţiei erau chiar mari: studii superioare tehnice, economice sau, în mod excepţional, juridice, cinci ani de experienţă într-o funcţie de conducere, inclusiv ca membru într-un consiliu de administraţie, şi cunoaşterea limbii engleze. Constituiau avantaje, la punctare, absolvirea unor cursuri de management şi cunoaşterea altei limbi de circulaţie internaţională. Termenul limită pentru depunerea dosarelor era pe 30 iunie 2015. Concursul s-a dat cu brio, iar administratorii selectaţi au fost numiţi în funcţie pe 23 iulie 2015.
Formal, Ordonanţa a fost respectată, dar scopul ei n-a fost atins. Ca dovadă, în locul specialiştilor demni de o corporaţie, în Consiliul de Administraţie de la Termica au fost paraşutaţi doi polititruci din gaşca lui Matei (unul era consilier local în funcţie, celălaltă fusese consilier local, cu ani în urmă), un bătrâior cu restanţe la termoficare şi activitate în domeniul tâmplăriei PVC, o jună de 25 de ani absolventă la marea Universitate Şaguna şi o contabilă autorizată, singura care îndeplinea, de fapt, criteriile de merit. Unul din consilierii locali travestiţi în corporatişti era chiar finul lui Nicolae Matei, în vreme ce pensionarul era socrul unei cunoscute judecătoare din Constanţa. Dar să-i luăm pe rând, ca să fie clar pentru toată lumea.
„Luy Luiza”, de la Vila Cristina
Cel mai important „specialist” recrutat după criteriile guvernanţei corporatiste a fost Luiza Andreea David, unsă drept preşedinte al Consiliului de Administraţie. Potrivit informaţiilor publice din sistemul de educaţie, aceasta a terminat Liceul Lazăr Edeleanu din Năvodari, abia în anul 2009. Dacă prezumăm că a urmat imediat cursurile universitare, Luiza David putea obţine o diplomă de licenţă, în condiţii uzuale, abia în anul 2013. Prin urmare, stagiul ei într-o funcţie de conducere nu putea fi mai mare de doi ani, la data numirii la cârma întreprinderii publice din Năvodari. Însă pentru a accede legal în funcţie i-ar fi trebuit cinci ani de vechime. În consecinţă, înscăunarea ei nu poate fi legală. O dovadă în plus este chiar declaraţia ei de avere (aici), în care sunt consemnate venituri zero realizate în anul anterior proptirii în scaunul de preşedinte. Contul de Facebook (Luy Luiza) al tinerei de aproximativ 25 de ani ne arată, însă, că aceasta a studiat finanţarea şi administrarea afacerilor, la Universitatea Andrei Şaguna. De altfel, turismul este domeniul ei de activitate şi în viaţa de zi cu zi, aşa cum trădează acelaşi cont de Facebook. Potrivit propriei consemnări, tănăra activează ca manager la Vila Cristina, din zona Mamaia Nord-Năvodari, care aparţine soţior Cristina şi Liviu Bejan. Dar ce relevanţă are scurta experienţă în turism pentru încredinţarea unei funcţii de conducere la termoficarea şi asfaltarea unui oraş?
Liviu Stan, juristul de la tâmplărie şi finul lui Matei
Urmează, în ordinea importanţei, cei doi politruci din gaşca lui Matei. Primul dintre ei se numeşte Liviu Marian Stan, este născut la Slatina şi a terminat studii juridice. La momentul interviului era consilier local (ulterior şi-a dat demisia, pentru a nu fi în incompatibilitate). O multitudine de comentarii, inserate la articolele publicate în presa on-line, de-a lungul timpului, despre Primăria Năvodari, arată că acest Stan este finul lui Nicolae Matei (născut şi el într-o comună de lângă Slatina). Liviu Marian Stan a fost numit chiar director general al întreprinderii publice Termica Distribuţie Năvodari SRL. Spre deosebire de şefa CA-ului, el fusese angajat în anul anterior, pe un salariu de 1.200 de lei pe lună, la firma Emra Termoglass SRL (vezi aici declaraţia de avere). În plus, avea experienţa de membru într-un consiliu, dar nu de administraţie, cum se cerea în anunţul de participare la selecţie, ci în Consiliul Local al Oraşului Năvodari. Evident, avea o experienţă politică, iar nu economică, aşa cum cerea legea. Cât despre experienţa sa economică, de specialist în elemente de tâmplărie, nu găsim oportun să mai comentăm nimic. Tâmplarii sunt foarte pricepuţi la termoficare, căci se ocupă – nu-i aşa? – de confortul termic al locuinţelor.
Adi Mihăilă nu-şi plăteşte biletele la ordin, dar îl are pe naşul în suflet (pe naşul lui Stan)
Al doilea politruc travestit în corporatist se numeşte Adrian Mihăilă. El a fost consilier local, în perioada 2004-2008. În declaraţia de avere (vezi aici), acesta nu şi-a trecut decât numele şi-n rest absolut nimic, niciun bun şi niciun venit (venituri nu avea nici Luiza David, dar măcar aceasta avea un Matiz al ei). În schimb, în declaraţia de interese a lui Mihăilă sunt menţionate două societăţi comerciale: Allemis Vision SRL şi Allemis Impact SRL. Prima dintre ele a fost somată, în 2014, de Primăria Năvodari, să-şi plătească impozitele restante, iar în 2015 un executor judecătoresc i-a scos la vânzare bunul cel mai de preţ, o maşină din anul 2002. Allemis Vision activa în domeniul comerţului cu amănuntul de ziare, papetări şi jucării pentru copii. Cealaltă firmă, Allemis Impact SRL, vindea obiecte de uz gospodăresc. În anul 2015 – atunci când se confirma calitatea de manager corporatist a lui Mihăilă – o instanţă de judecată încuviinţa executarea silită şi la a doua sa firmă, care uitase să achite un bilet la ordin avalizat chiar de magnificul corporatist (vezi aici). În mod evident, nu incidentele de plată din cazierul lui Mihăilă l-au făcut bun să administreze întreprinderea publică, ci calitatea pe care şi-o dezvăluie pe pagina de Facebook, de militant în echipa de campanie a lui Nicolae Matei şi Florin Chelaru. Căci dacă Mihăilă a fost bun în galerie, de ce n-ar fi bun şi la termoficare?
Un socru de judecătoare cu datorii la termoficare
Administrator al întreprinderii publice a fost desemnat şi Constantin Jurubiţă, de 61 de ani. În mod hilar, Jurubiţă figurează ca restanţier tocmai la termoficare, pe o listă dată publicităţii de Primăria Năvodari, pentru o garsonieră. Nici el nu câştigase vreun bănuţ în anul anterior (vezi aici declaraţia lui de avere) şi nici măcar nu avea experienţa de administrator al unei societăţi comerciale. În schimb, aşa cum menţionase în declaraţia de interese, era membru în biroul politic al PNL Năvodari şi asociat (dar nu şi administrator) cu 20% în firma AGC Jur Construct SRL, specializată şi ea în fabricarea altor elemente de dulgherie şi tâmplărie, pentru construcţii. Tâmplăria în care bătrânul deţine doar patru părţi sociale este condusă de fiul său, George, soţul judecătoarei Alina-Gabriela Jurubiţă, vicepreşedinta Judecătoriei Constanţa (vezi aici declaraţia de avere a judecătoarei).
Cu un singur expert, nu se face primăvară
În sfârşit, se merita ca în consiliul de tâmplari, fătuci şi politruci să încapă măcar o singură persoană care să-şi merite poziţia. Este cazul ultimului administrator corporatist de la Termica Distribuţie, Simona Emanuela Muscari, auditor financiar, expert contabil şi responsabil financiar al unei asociaţii care accesează fonduri europene. În acest ultim caz, s-a respectat legea, dar, vorba aceea, cu o floare nu se face primăvară. La Năvodari, s-a aplicat în bătaie de joc ordonanţa guvernanţei corporative a întreprinderilor publice, prin organizarea unui concurs formal, în care au fost admişi oameni care nu întruneau competenţele profesionale cerute de lege. Pe cale de consecinţă, nici rezultatul vizat de legiuitor nu a fost atins. Incompetenţa păgubeşte în continuare interesul comun. Întreprinderea publică se află în momentul de faţă în procedură de executare silită, cu suma de 137.962 de lei, datorată bugetului de stat şi fondurilor de asigurări sociale; în plus, societatea avea, încă din 2014, restante de plată către furnizori de 3.665.324 de lei.
