Connect with us

Exclusiv

De ce n-o întreabă procurorii de sănătate pe Elena Mitrofan, clienta avocatului Haşotti

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Retrocedările de la Sibioara şi Mihail Kogălniceanu, pe care le-am prezentat pe larg în publicaţia noastră, seamănă, din multe puncte de vedere, ca două picături de apă. Ambele litigii au fost pornite de Elena Mitrofan, o septuagenară din Mihail Kogălniceanu, care a descoperit subit, în 2005, că ar mai avea de retrocedat şi alte terenuri decât acelea pe care le retrocedase deja în anii 90. În litigiul de la Sibioara, ea s-a aliat cu verişoara ei, Margareta Muscalu, din Constanţa, pentru a revednica o proprietate confiscată de comunişti după anul 1945, de la bunicul lor comun, Nicolae Tudorancea, decedat în 1942, cu mult înainte de venirea comuniştilor. În litigiul de la Kogălniceanu, Mitrofan a pornit pe cont propriu, revendicând o proprietate a bunicii sale, Maria Tudorancea. Vom lămuri mai jos ce avere aveau aceşti autori, în actele studiate de noi la Arhivele Naţionale. Dar până atunci, continuăm cu lista asemănărilor. Un alt element comun este acela că ambele procese au fost susţinute de un singur avocat, respectiv Ionel Haşotti, fost avocat comunist, fost revoluţionar, devenit după 1990 unul din cei mai influenţi oameni din sistemul de justiţie, şef al Baroului tradiţional Constanţa, adjunct al şefului Uniunii Naţionale a Barourilor din România. Başca avocat pledant în câteva procese de răsunet, precum retrocedările care au devastat Constanţa de spaţiile ei verzi din Parcul Tăbăcărie şi Parcul RATC, executarea silită de 14 milioane de euro a firmei italiene Fincogero SpA Catania împotriva Primăriei Constanţa, procesul penal al armatorului sirian Mustafa Tartoussi, acuzat de procurori că l-a ajutat să fugă din România pe teroristul internaţional Omar Hayssam, precum şi procesele comerciale ale companiilor Unicom Holding şi Unicom Trading, deţinute de Gazprom, compania petrolieră de stat din Rusia. Desigur, lista este impresionantă şi poate face obiectul unei descrieri de zeci de pagini.

Câtă dreptate poate să dea o judecătoare acuzată de luare de mită?

În ambele procese de retrocedare, clientele lui Haşotti au urmărit să obţină în proprietate felii din inima unor amplasamente care se aflau în folosinţa legală a unor companii, fără ca acestea să fie citate în faţa instanţelor de judecată. Astfel, s-au judecat clientele lui Haşotti cu reprezentanţii comisiilor de retrocedare, în vreme ce Somaco Construct SRL şi Cargo Romena SRL, cele două companii care deţineau folosinţa legală a suprafeţelor în discuţie, nici nu au ştiut de proces, ca să formuleze apărări în interes alăturat comisiilor locale.

Ambele dosare au fost judecate pe fond de controversata judecătoare Corina Eugenia Jianu, distribuită de vreo doi ani într-un proces de corupţie iniţiat de procurorii DNA. În sarcina fostei judecătoare a fost reţinută de procurori o faptă de luare de mită, în vederea pronunţări unor hotărâri judecătoreşti de retrocedare, prin fraudă la lege. Desigur, fosta magistrată se bucură de prezumţia de nevinovăţie. Dar nu putem să nu amintim că au fost clienţi care şi-au clonat acţiunile în mai multe exemplare identice. Când una din clone era repartizată judecătoarei Jianu, reclamanţii depuneau cereri de renunţare la judecată în celelalte dosare cu obiect identic. Astfel îşi alegeau judecătoarea… ştiau ei de ce! Mai departe, aşa cum au afirmat procurorii DNA, Jianu le recunoştea calitatea de moştenitori, în baza unor schiţe desenate de experţii extrajudiciari plătiţi chiar de ei, precum şi în baza unor martori găsiţi la întâmplare, deşi legea o obliga să audieze doar martorii care în mod direct sau prin autorii lor au fost vecini cu proprietatea revendicată. Nici la Sibioara, nici la Kogălniceanu, martorii audiaţi nu au fost vecinii de pe cele patru laturi ale amplasamentului, ci rudele şi foştii subordonaţi ai Elenei Mitrofan. Dar judecătoarea comună a plecat în ambele cazuri urechea la pledoaria avocatului comun.

Firmele care deţineau folosinţa legală a terenurilor, n-au fost citate în proces

Ionel_Hasotti6

Ionel Haşotti

În ambele procese s-au administrat expertize întocmite de specialişti miopi, care n-au văzut sau n-au vrut să vadă că amplasamentele studiate nu erau libere de sarcini, fiind ocupate de active (clădiri, exploataţie minieră activă, echipamente de exploatare industrială). Ambele amplasamente revendicate erau exceptate prin lege de la retrocedare. Astfel, amplasamentul minier de la Sibioara făcea obiectul unei licenţe exclusive de exploatare, fiind exceptat în mod expres de la restituire, prin articolul 4, aliniatul 1 din Legea 1/2000. În cazul Mihail Kogălniceanu, pe terenul solicitat se aflau clădiri, iar filozofia generală a legilor de retrocedare este aceea că suprafeţele ocupate de construcţii, de drumuri publice, de active civile şi industriale, nu se restituie în natură. Ionel Haşotti, avocatul care a pledat în ambele cauze, are o viziune ultraliberală, în sensul eliminării tuturor restricţiilor legale la restituirea proprietăţilor confiscate de regimul comunist. Ca dovadă, domnia sa a mai obţinut şi alte hotărâri de restituire a unor terenuri ocupate de clădiri, aşa cum a fost în cazul halucinant de la RATC (pe care îl vom trata într-un articol separat).

Două companii partenere NATO în luptă cu avocatul firmelor ruseşti din Portul Constanţa

În mod bizar, cele două companii cărora li s-a tras terenul de sub picioare, aveau o notă comună. Aceasta nu era dată de acţionari comuni sau de interese comune, ci de statutul special al celor două companii în raport cu NATO şi cu armata americană. Ambele companii erau partenere NATO. Cargo Romena SRL presta activităţi de catering şi de cazare pentru armata americană din baza de la Mihail Kogălniceanu, obţinând toate certificările din partea NATO şi a Pentagonului pentru a fi implicată în acea relaţie specială. De cealaltă parte, Somaco Construct SRL este deţinută de SC Comprest Util SRL (firma omului de afaceri Grigore Comănescu), certificată de Comandamentul Logistic Întrunit pentru prestarea activităţilor codificate de înzestrare din domeniul apărării. Firma deţine, conform certificatului, „Codul NATO de agent economic” 00AEL, din 3 iunie 2005. De altfel, procedura de certificare a fost declanşată după ce, în perioada construirii bazei militare americane de la Mihail Kogălniceanu, o delegaţie formată din reprezentanţii armatei americane şi ai Ministerului Apărării Naţionale din România a vizitat sediul Comprest Util SRL, solicitându-i concursul la lucrările de amenajare. Aşadar, ambele companii aveau un statut privilegiat. Ele au fost târâte în procese de ani de zile de această Elen Mitrofan, care a fost reprezentată convenţional de Ionel Haşotti. Aşa cum arătam mai sus, Haşotti are în portofoliul său de clienţi şi firmele ruseşti care operează în Portul Constanţa.

Din pensiile cui au susţinut clientele lui Haşotti costurile colosale?

Dorian-Emil-Mitrofan

Fiul Elenei Mitrofan

În sfârşit, o ultimă trăsătură comună importantă a fost aceea că, în ambele cauze, clientele lui Haşotti au suportat cheltuieli impresionante cu demararea proceselor, cu expertizele şi contraexpertizele, cu dosarele penale, cu executarea silită, cu zecile de cauze conexe. Au fost cheltuieli colosale, pe care bietele pensionare nu prea aveau de unde să le suporte. Fiul Elenei Mitrofan lucrează în sistemul penitenciar, pe o leafă la stat. Iar fiii Margaretei Muscalu, aşa cum arăta chiar Ionel Haşotti în cadrul unei pledoarii în faţa instanţei de judecată, erau doi bieţi şoferi. De unde au avut aceşti oameni simpli, cu venituri modeste, atâta bănet? Cine i-a finanţat în activităţile lor? Şi de unde a avut familia lor, bunicii şi străbunici, atâta avere?

Autorul Nicolae Tudorancea, un veşnic datornic la bănci şi cămătari

Executare-silita-1924

Ei bine, potrivit documentării noastre întreprinse la Arhivele Naţionale şi la Monitorul Oficial al României, bunicul celor două pensionare a avut o situaţie incertă din punct de vedere patrimonial. Deşi a fost împroprietărit la colonizarea Dobrogei cu 20 de hectare la Sibioara, Nicolae Tudorancea a intrat într-o spirală a datoriilor încă de la începutul perioadei interbelice. Bătrânul se îndatorase la mai multe bănci comerciale. În 1924, proprietăţile sale au fost supuse executării silite. Însă Tudorancea a reşit să obţină un împrumut de la o cămătăreasă din Constanţa, pe numele ei Elena D. Sorescu. Aşa a scăpat de executarea băncii, însă a dat din lac în puţ, deoarece cămătăreasa a pornit la rândul ei procedurile de executare silită, în anul 1930. Noi nu am mai identificat niciun document de arhivă sau vreun anunţ în Monitorul Oficial, în care să se pomenească de proprietatea lui Tudorancea, ulterior anului 1930. În schimb, am descoperit alte credite luate de acesta de la cooperativele de credit, garantate cu producţia agricolă, iar nu cu vreo proprietate.

Mitrofan depozita la ea acasă acte notariale vechi de 58 de ani

Un alt act din 1938, neidentificat de noi în dosarele Primăriei Sibioara de la Arhivele Naţionale, dar depus de nişte nepoţi ai bătrânului într-o procedură de retrocedare din 1991, atesta că acesta ar fi înstrăinat cinci hectare din lotul său de 20, fiicei sale Paraschiva Cangea. Aşadar, dacă actul este real, bătrânul a rămas cu doar 15 hectare de teren la Sibioara (dar clientele lui Haşotti au cerut 20).

Apoi, mai este un act din anul 1948, care îl contrazice pe acela din 1938, atestând că moştenitorii bătrânului deţineau în devălmăşie întregul lot de 20 de hectare. Înscrisul din 1948 a fost adus în faţa unei instanţe de judecată de Elena Mitrofan de la ea de acasă, în 2006. Bătrâna a spus că ar fi ţinut documentul în păstrare din 1948 până în 2006. Nu s-a atins de el, nici măcar în anii 90, când atât ea, cât şi alţi urmaşi ai lui Nicolae Tudorancea, au solicitat retrocedări de terenuri. Dar hârtia din 1948 adusă de Mitrofan de acasă nu contrazice doar actul din 1938, la care ne-am referit mai sus. Contrazice şi un anunţ publicat în Monitorul Oficial al României, prin care Nicolae Tudorancea denunţase, în 1923, un contract de concesiune încheiat în 1915. Hârtia păstrată de Elena Mitrofan timp de mai bine de jumătate de secol invoca tocmai contractul care fusese denunţat cu alt sfert de secol înainte, de unde şi suspiciunea că e un fals.

La Reforma Agrară, soţia şi fiii lui Tudorancea era ţărani săraci, lipiţi pământului

În sfârşit, hârtia în cauză contrazice şi toate înscrisurile oficiale întocmite în anul 1946, la reforma agrară, prin care terenurile agricole au fost luate de la bogaţi şi date, în felii mai mici, săracilor. Deşi cei doi vecini ai lui Tudorancea, în speţă Coman Ciuceanu (prin moştenitori) şi preotul Iosif Grigorescu, au fost expropriaţi, el a scăpat neatins. Soţia sa, care era atunci în viaţă, a primit din partea statului un hectar de teren agricol, pentru a-şi susţine existenţa. Iar doi dintre fiii lui Tudorancea, Dumitru şi Aurel, au fost menţionaţi într-un document întocmit de autorităţile comuniste, în rândul ţăranilor săraci, cu proprietăţi agricole ZERO, fiind şi ei propuşi la împroprietărirea cu câte cinci hectare de pământ. Aşa spun actele epocii, că familia Tudorancea era săracă lipită pământului, în anul 1946.

Urmaşii lui Tudorancea au figurat, după anul 1950, ca proprietari ai unor suprafeţe de teren. Dar înregistrările de rol fiscal din acei ani nu lămuresc dacă suprafeţele fuseseră obţinute prin împroprietărire la reforma agrară din 1946, prin cumpărare sau prin moştenire de la bătrânul Tudorancea.

Un pomelnic de retrocedări la Sibioara

Detaliile despre înregistrările de rol agrar au fost prezentate de Primăria Comunei Lumina, într-un document din 20 octombrie 2015, întocmit pentru uzul unei instanţe de judecată.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2015/11/Referat-Primaria-Lumina.pdf”]

Potrivit acelui document „în perioada 1950-1955, proprietatea numitului Tudorancea Aurel creşte de la 5 ha la 9,2 ha”. Documentul nu precizează dacă suprafaţa iniţială, de cinci hectare, fusese dobândită de Aurel Tudorancea în cadrul reformei agrare din anul 1946. Însă specifică faptul că o urmaşă a acestuia, pe numele ei Ioana Tudorancea, a revendicat întreaga suprafaţă, în anul 1991, primind şase hectare în propietate şi despăgubiri pentru diferenţa nerestituită de 3,2 hectare. De asemenea, documentul citat atestă că Elena Tudorancea, soţia lui Dumitru Tudorancea (celălalt fiu propus la împroprietărire în 1946, care între timp decedase) s-a înscris cu 7 hectare în registrul agricol al comunei, în perioada 1950-1955. Nici în acest caz nu s-a lămurit dacă terenul fusese dobândit la reforma agrară, prin cumpărare sau prin moştenire de la Nicolae Tudorancea. În anul 1991, urmaşii Elenei Tudorancea au retrocedat integral cele şapte hectare. În sfârşit, tot în anul 1991, aşa cum reiese din documentul citat, autorităţile au retrocedat alte cinci hectare de teren către urmaşii Paraschivei Cangea, una dintre fiicele lui Nicolae Tudorancea. Urmaşii Paraschivei au depus un înscris care arăta că autoarea lor dobândise terenul de la tatăl ei, în anul 1938 – situaţie la care ne-am referit mai sus. Primăria Lumina arată că, într-adevăr, Paraschiva Cangea a figurat în registrul agricol al fostei comune Sibioara cu cinci hectare de islaz, în perioada 1945-1949, precizând că suprafaţa a fost dobândită prin donaţie de la tatăl ei.

Cum a descoperit Mitrofan că bunica ei săracă era mare latifundiară şi la Kogălniceanu

Barbu-Teseleanu-mormantDupă ce a adus de acasă, în 2006, documentul care atesta o situaţie contrazisă de anunţul publicat în Monitorul Oficial în anul 1923, de actul de donaţie din 1938 şi de situaţiile întocmite la reforma agrară, Elena Mitrofan a mai descoperit un act, din 1949, care atesta că bunica ei de la Sibioara avea terenuri şi la Mihail Kogălniceanu. Pe acesta l-a descoperit în dublu exemplar: unul cu ştampilă de autenticitate de la Arhivele Naţionale, iar altul necertificat de nimeni, adus de la ea de acasă, care fusese scris de o altă mână, deşi avea acelaşi conţinut. Am arătat pe larg în materialele anterioare că proprietarul vecin înscris pe actul din 1949, pe numele său Barbu Teşeleanu, era născut în anul 1939 şi, având doar zece ani, nu putea fi subiect al dreptului de proprietate.

Ca element de noutate, am descoperit însă că Elena Mitrofan obţinuse în procedura retrocedării încă 13 hectare de teren arabil, iar fratele ei, Ioan Tudorancea din Ovidiu, retrocedase şi el 10 hectare de teren arabil, la Mihail Kogălniceanu. Situaţia reiese chiar din declaraţiile celor doi depuse la Primăria Mihail Kogălniceanu în 24 noiembrie 2005.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/02/Terenuri-Mitrofan.pdf”]

Mitrofan l-a tradus chiar şi pe fratele ei, cu un act notarial din 1972

În sfârşit, alte documente ajunse în posesia noastră arată că cei doi fraţi s-au judecat în perioada 1993 – 1997 pentru moştenirea părintească. Astfel, Elena Mitrofan a solicitat instanţei să-l exludă de la moştenirea părintească pe fratele ei, Ioan Tudorancea, pe motiv că acesta ar fi renunţat la succesiunea tatălui lor comun, decedat în 1970, dar mai ales pentru că vechea locuinţă părintească fusese demolată, în locul ei fiind construit un imobil nou, cu aportul exclusiv al soţilor Mitrofan. Ioan Tudorancea nu a recunoscut că ar fi renunţat la moştenire, dar un act notarial depus de Mitrofan, datând din 1972, îi susţinea poziţia. Convingător de felul său, avocatul Elenei Mitrofan (care nu a fost Ionel Haşotti, ci o altă persoană) a reuşit să obţină o victorie finală, consacrată în Decizia Civilă nr. 1732/02.12.1997, după ce a probat că bătrâna obţinuse înainte de judecarea procesului un titlu de proprietate asupra terenului intravilan, prin ordin al prefectului. În realitate, Ordinul Prefectului poartă numărul 57/31.03.1999 şi nu putea exista fizic în anul 1997.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/02/Litigiul-dintre-Mitrofan-si-fratele-ei.pdf”]

Deşi toate evidenţele arată o conduită cel puţin dubioasă a Elenei Mitrofan – această depozitară de acte de arhivă, la ea acasă – organele penale nu prea au întrebat-o de sănătate. Având aşa avocaţi buni, înţelegem şi de ce.

În loc de concluzii

Împotriva Elenei Mitrofan, a avocatului Ionel Haşotti şi a judecătorilor care au pronunţat hotărârile prin fraudă la lege au fost depuse mai multe plângeri penale. Reprezentanţii Somaco Construct SRL au arătat în demersurile lor că avocatul Haşotti a obţinut restituirea în natură a terenului din incinta perimetrului minier de la Sibioara, minţind cu gura lui că suprafaţa ar fi liberă de sarcini şi neafectată activităţilor de exploatare minieră. Ulterior, prevalându-se de titlul astfel obţinut, a solicitat, pentru clientele sale, demolarea clădirilor şi evacuarea echipamentelor miniere ale firmei Somaco Construct SRL, a căror existenţă o negase anterior. Deşi faptele penale sunt de ordinul evidenţei, dosarele trenează de ani de zile. În luna noiembrie a anului trecut, salariaţii Somaco Construct SRL au ieşit în stradă, în cadrul unui miting de protest. Ei cereau ca organele penale să verifice retrocedarea obţinută prin fraudă la lege, de clientele lui Haşotti (una dintre ele a decedat între timp), în incinta perimetrului minier de la Sibioara. Deşi într-o primă fază DNA a ridicat dosarele de judecată de la arhiva instanţelor, cazul este departe de a se rezolva. În aceste condiţii, nu este exclus ca salariaţii firmei să întreprindă noi acţiuni de protest, inclusiv la Bucureşti. Salariaţii privesc nedumeriţi cum se soluţionează atâtea cazuri de corupţie în România, dar cazul care le-a afectat dreptul de proprietate şi de folosinţă asupra terenului, dreptul exclusiv de exploatare (interzis şi el printr-o altă hotărâre judecătorească extrem de controversată) şi siguranţa locurilor de muncă, nu este soluţionat de ani de zile. Ei nu vor să accepte că în România funcţionează o justiţie selectivă. Şi, de aceea, cer să se facă dreptate. Dacă este de neconceput ca terenurile unei firme străine să fie retrocedate unor terţi în baza minciunilor, la fel de neconceput ar trebui să fie şi pentru firmele româneşti, a căror seriozitate a fost recunoscută chiar de partenerii americani şi de NATO. Oare statul român nu are nişte angajamente de respectat?

Comments

comments

Exclusiv

Un expert trimis în judecată de DNA l-a ajutat pe Făgădău să autorizeze demolarea stadionului Metalul pe motiv de pericol public

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Sala Polivalentă de 5000 de locuri din Badea Cârțan are în spate posibile fapte de natură penală. Amplasamentul acestui obiectiv încă este ocupat, în parte, de două stadioane de fotbal, cu vestiare și tribune. Pentru a ”elibera” zona, primarul Constanței, Decebal Făgădău, a emis un certificat de urbanism și o autorizație de desființare în regim de urgență. În cele două documente semnate de Făgădău, sunt evocate articole din legislația specifică referitoare la starea de pericol, la avarii și accidente tehnice care necesită o intervenție de primă urgență în scopul evitării: pierderilor de vieți omenești, a rănirii grave a personalului sau a distrugerii unor bunuri materiale, culturale și artistice de mare valoare. În realitate, nimeni nu risca să moară la stadionul Metalul. Cu toate acestea, primarul a semnat documentele în regim de urgență, bizuindu-se pe o expertiză tehnică, făcut din pix și cu încălcarea vădită a regulilor profesionale, în care se atesta o stare de pericol.

Însă expertul care și-a pus semnătura pe această mistificare ordinară a fost ales de Primăria Constanței. Și nu vorbim despre orice expert, ci de unul care are și calitatea de inculpat într-un dosar penal, fiind trimis în judecată de procurorii DNA, pe motiv că ar fi ajutat, prin declarații false, inexacte sau incomplete, la fraudarea unor fonduri europene în comuna Limanu. Taman pe ăsta l-au găsit!

Înaintea lui Făgădău, actele au mai fost semnate și de arhitectul-șef al Constanței, Mihai Radu Vânturache. Deși avea cunoștințele minime necesare pentru a observa neconformitatea expertizei, Vânturache a motivat, într-o notă scrisă, că nu îi incumbă atributul de verificare, neputând interveni peste diligențele expertului. Cu alte cuvinte, expertul a semnat, expertul să răspundă. Contactat de redacția Ordinea.Ro, expertul a declarat că a întocmit raportul pe baza doleanțelor Primăriei. ”Eu n-am făcut expertiza de capul meu. (…) Dacă omul, proprietarul și nu știu ce, asta a cerut… Ca la croitor. Vrei să-ți croiască o pereche de pantaloni, îi spui ce culoare trebuie să aibă, lungimea cracilor și așa mai departe.”. Halucinant!

Un proiect început de actualii pușcăriași Mazăre și Dragnea

Proiectul Sălii Polivalente a început în anul 2014, când fostul primar al Constanței, Radu Mazăre, a semnat un protocol cu ministrul de atunci al Dezvoltării, Liviu Dragnea. Potrivit documentelor, sala trebuia construită pe un teren viran de 30.000 de metri pătrați, în vecinătatea stadionului de rugby al fostului complex sportiv Badea Cârțan. Obiectivul trebuia să aibă accesul auto din strada Stadionului. Întâmplător, la ceva timp după semnarea protocolului, Mazăre și Dragnea au început să aibă problemele penale care i-au făcut pe amândoi să meargă, în cele din urmă, la pușcărie. Pe fondul acestei evoluții, proiectul sălii s-a împotmolit în faza de proiectare.

Făgădău schimbă amplasamentul. Stadionul Metalul, hărăzit să ajungă parcare

În 2016, fostul viceprimar al lui Mazăre, Decebal Făgădău, a ajuns primar al Constanței. Printre altele, el a promis că va construi Sala Polivalentă din Badea Cârțan. La inițiativa sa, în etape succesive, municipalitatea a mărit suprafața de teren alocată proiectului Sălii Polivalente, de la 30.ooo de metri pătrați până la 78.000 de metri pătrați.

Ca să ajungă la această suprafață imensă, Făgădău a inclus în amplasamentul destinat Sălii Polivalente și terenurile ocupate de bazele sportive RATC și Metalul. Vorbim aici de două stadioane de fotbal amenajate în anii 80. Cel puțin clubul Metalul avea o activitate sportivă intensă, pregătind sute de fotbaliști, juniori. Echipele clubului, pe grupe de vârstă, participau în competiții oficiale cu rezultate absolut remarcabile. Puștii de la Metalu au reușit chiar să-i bată pe puștii de la FCSB, iar în campionatul județean de juniori s-au bătut ani de zile, umăr la umăr, cu Academia lui Gică Hagi pentru primele două locuri. La echipa națională de fotbal a României joacă acum și un fotbalist care și-a început activitatea la clubul Metalul.

Însă lui Făgădău nu i-a păsat de aceste rezultate absolut remarcabile. Doar nu era să se împiedice el de speranțele unor puști!

După ce a mărit suprafața alocată Sălii Polivalente, primarul Constanței a schimbat și poziția, și orientarea obiectivului, în așa fel încât accesul auto să nu se mai facă din strada Stadionului, ci din străduța Ștefăniță Vodă. Practic, intrarea în Sala Polivalentă se va face exact prin actualul stadion Metalul, iar suprafața de joc a copiilor legitimați la acest club va fi transformată în parcare auto.

Prima tentativă de demolare

Toate aceste planuri s-au făcut extrem de discret, fără nicio dezbatere publică. Abia pe 9 noiembrie 2018, Primăria Constanța a lansat o consultare cu firmele de specialitate în vederea determinării valorii estimate pentru execuția de ”Lucrări de demolare a unor active amplasate pe amplasamentul obiectivului de investiții Sală sport Polivalentă 5000 locuri zona Badea Cârțan inclusiv proiectarea”. Documentul există și acum pe site-ul Primăriei (vezi AICI).

Din cuprinsul acestuia, se observă că planul inițial al Primăriei a fost acela de a demola 28 de repere existente pe teren, în zona învecinată cu Euromaterna, strada Ștefăniță Vodă, Aleea Afinei și parcarea de tiruri construită, naiba știe cum, în inima fostului complex sportiv Badea Cârțan. După vecinătăți, deducem că demolarea se referea exact la stadioanele RATC și Metalul, precum și la suprafețele din jurul acestora. Printre repere se aflau clădiri (fără a se menționa expres funcțiunea de vestiare), terenuri de sport de 2.000 de metri pătrați, bănci cu scaune și suport beton (în fapt, tribune), alei de acces, trepte, garduri metalice, garduri vii de tip buxus, arbuști, fundații, ziduri de sprijin etc.

Prin această procedură de consultare, Primăria dorea să obțină: expertiza tehnică a construcțiilor, avizele solicitate printr-un certificat de urbanism emis în aceeași zi de 9 noiembrie 2018, documentația tehnică pentru demolare, proiect tehnic și execuția propriu-zisă a lucrărilor de demolare.

Demolarea trebuia aprobată prin Hotărâre de Guvern

De inițiativa prezentată mai sus s-a ales praful. S-a întâmplat așa, deoarece avizele pentru demolarea unor baze sportive nu pot fi obținute oricum. Articolul 79 din Legea 69/2000 a educației fizice și sportului, adoptat în forma inițială, spune, negru pe alb, că desființarea bazelor sportive ”se va putea face numai cu aprobarea Ministerului Tineretului și Sporturilor și cu garanția construirii altor baze sportive similare”. Însă legea a devenit și mai drastică, după o modificare potrivit căreia desființarea bazelor sportive sau schimbarea destinației acestora se pot face ”numai prin hotărâre a Guvernului şi cu construirea prealabilă a altor baze sportive similare celor desfiinţate.”.

Extrase din Legea Sporturilor (forma inițială) și din legea de completare din anul 2004.

Deci nu merge oricum. Dacă o autoritate locală vrea să demoleze un stadion, trebuie să construiască la schimb alt stadion. Or în Constanța nu s-au construit alte două stadioane, ca să se poată aproba desființarea bazelor sportive din Badea Cârțan. Așadar, aprobarea pentru demolare nu se putea lua în condiții legale.

În plus, la mijloc erau mai multe probleme juridice. Deși scriptic întregul teren de 78.000 de metri pătrați este proprietatea Municipiului Constanța, amenajările sportive ale celor două cluburi le dădeau acestora un drept de folosință asupra terenurilor pe care le ocupau. Înțelegând această problemă, în 2019 administrația Făgădău s-a socotit să scape de această ocupare legală a terenurilor, expropriind, parțial, bunurile celor două cluburi. Sunt multe nereguli în această procedură, precum și litigii pe rol, însă asupra acestora vom detalia într-un articol viitor.

Făgădău fentează legea

Chiar și așa, în dicuție rămânea în continuare aprobarea demolării, imposibil de obținut în condițiile existente. Ca să fenteze legea, administrația Făgădău a premeditat demolarea clădirilor fără avize, permisă în scopul salvării de vieți omenești. Ca dovadă, administrația locală a chemat un expert tehnic să evalueze rezistența mecanică și stabilitatea la seisme a construcțiilor de pe întregul teren de 7,8 hectare. În comandă au fost incluse 15 clădiri, printre care bazinul de înot lăsat în paragină, un post trafo nefuncțional, mai multe ruine, dar și vestiarele și tribunele perfect funcționale de la Metalul.

Expertiza a fost finalizată în octombrie 2019, fiind semnată de expertul tehnic Eugen Barbu din Constanța.

Un expert inculpat pentru falsuri

O alegere mai bună nici că se putea. Barbu era (și încă este) inculpat în dosarul de judecată, penal, 6089/118/2015, alături de fostul primar din Limanu, Nicolae Iustin Udrea, și de alte persoane. Procurorii DNA l-au trimis în judecată pentru că, în calitate de diriginte de șantier, ar fi ajutat la fraudarea unor fonduri europene, prin declarații false, inexacte sau incomplete. Deși a fost condamnat pe fond la o pedeapsă cu suspendare, sentința a fost anulată de Curtea de Apel, iar dosarul a fost trimis spre rejudecare, înapoi la Tribunalul Constanța, într-un nou ciclu procesual. O soluție nu a fost pronunțată nici în momentul de față, astfel încât Barbu se bucură de prezumția de nevinovăție.

Cum trebuie să arate o expretiză profi

Dacă vreți să vedeți cum trebuie să arate o expertiză tehnică în materie de rezistența construcțiilor la seisme ar fi suficient să dați o căutare pe Google. Trebuie să știți din capul locului că rezistența materialelor se măsoară cu aparate specifice, precum sclerometrul cu recul, betonoscopul cu ultrasunete sau pahometrul cu inducție electromagnetică. Tipul de beton este determinat prin teste de laborator. De asemenea, expertizele profesioniste se raportează la un studiu geotehnic, iar în absența acestuia specialiștii examinează toate fisurile de pe soclul fundațiilor. Rezistența materialelor este o disciplină exactă, cu formule de calcul, prin care se determină o pleiadă de criterii. Fiecare criteriu poate fi îndeplinit, neîndeplinit moderat sau neîndeplinit major, cu punctaje foarte detaliate.

Expertul lui Făgădău s-a prins dintr-o privire că totul trebuie demolat

Nimic din toate acestea nu se regăsește în expertiza plătită de Primăria lui Făgădău. Eugen Barbu a arătat că baza documentară a expertizei sale a constat în investigarea vizuală a construcțiilor în întregime și a elementelor structurale și nestructurale, precum și în consultarea documentației puse la dispoziție de Primărie.

După ce a investigat vizual, expertul a propus:

”În urma vizualizării și cercetărilor făcute în teren, construcțiile în cauză se află într-o stare avansată de uzură. Practic, acestea au devenit o ruină și prezintă pericol public ca urmare a unor pocese de degradare determinate de factori distructivi și antropici, inclusiv a instalațiilor acestora. Întrucât lucrările de consolidare sunt foarte costisitoare este mai potrivit demolarea clădirilor și propunerea unei noi investiții pe amplasament, proiectată la normele și standardele în vigoare în prezent în România”.

De asemenea, Eugen Barbu a mai scris o frază în care a arătat că în ”funcție de valoarea indicatorului R1, clasa de risc seismic este I”. Dar valoarea indicatorului R1 nu este calculată și menționată nicăieri.

Raportul de expertiză poate fi consultat AICI. De asemenea, planșele foto ale raportului pot fi consultate AICI.

Metalul: ”Expertul nu a văzut clădirile. Nici nu a fost la noi”

Valentin Șurghie, președintele ACS Metalul Constanța, afirmă că expertul tehnic nu a fost niciodată să vadă clădirile de la Metalul. De altfel, în planșele fotografice anexate raportului vizual nu există nicio imagine cu vestiarele de la Metalul, nici măcar din exterior, sau cu tribuna pentru spectatori. Construcțiile de aici sunt perfect funcționale, așa cum atestă alți experți sau cum puteți vedea din clipul de mai jos:

În mod cert, rezistența materialelor trebuia măsurată cu aparate specifice. Numai cineva care nu a văzut cum arată vestiarele de la Metalul putea scrie inepții bazate pe nimic, precum stare de uzură avansată, ruină sau pericol public.

Vânturache se spală pe mâini

Pe 7 mai 2020, arhitectul-șef al Constanței, Mihai Radu Vânturache, a întocmit o notă adresată Compartimentului Juridic Contencios din cadrul Primăriei Constanța. Intuim că acest compartiment solicitase relații în contextul în care Asociația Club Sportiv Metalul Constanța a atacat în instanță autorizația de demolare emisă în regim de urgență. În nota sa, Vânturache explică în mod extrem de aplicat că dosarul de autorizare înregistrat la Primăria Constanța pe 16 octombrie 2018 s-a finalizat pe 18 octombrie 2019, adică în două zile, prin emiterea unui certificat de urbanism și a unei autorizații de desființare, fără aprobări și avize de la nimeni. De asemenea, acesta explică temeiurile legale referitoare la intervenția de maximă urgență în caz de avarii, accidente tehnice și stare de pericol în scopul salvării de vieți omenești. De unde știa arhitectul Constanței că stau oamenii să moară pe stadionul Metalul? Ei bine, de la expertul trimis în judecată de DNA pentru declarații false, inexacte sau incomplete, în cazul Limanu.

Mai mult, Vânturache simte nevoia să se spele de tot pe mâini.

”Subliniem că structura de specialitate din cadrul Direcției Urbanism și nici în cadrul aparatului de lucru al primarului nu îi incumbă și atributul de verificare a autenticității actelor emise de personal autorizat conform normelor legale în vigoare, drept pentru care nu putem interveni peste diligențele acestora”.

Ce însemană să faci pe prostul

Fraza l-a emoționat așa de tare pe Vânturache, încât a cam stâlcit limba română. Dar ați înțeles bine, nici el, nici oamenii din aparatul de lucru al primarului nu au nicio răspundere. Ei sunt curați, plini de candoare și în naivitatea lor s-au bazat că expertul de 71 de ani a văzut bine în investigațiile sale vizuale. În ciuda acestor scuze penibile, Vânturache avea cunoștințele minime necesare pentru a realiza că raportul din fața sa nu este conform. În primul rând, putea număra pe degete fotografiile din anexă, dacă nu și-ar fi dat seama la ochi că nu sunt toate obiectivele acolo. În al doilea rând, putea cere valoarea lui R1 pentru fiecare construcție în parte. Dar e mai simplu să faci pe prostul și să dai vina exclusiv pe un tataie de 71 de ani, care deja are probleme penale.

Download (PDF, 2.51MB)

Explicațiile halucinante ale expertului… vizual

I-am solicitat un punct de vedere expertului Eugen Barbu. Acesta neagă acuzațiile că nu ar fi inspectat construcțiile de la stadionul Metalul. Pe parcursul câtorva minute, Barbu s-a trădat că opinia sa personală diferă, de fapt, de opinia pe care a exprimat-o în raport. El spune că s-a simțit oripilat de ideea celor de la Primărie de a demola construcțiile din Badea Cârțan. Însă s-a justificat că a făcut documentul după doleanța beneficiarului, ilustrând relația sa cu autoritatea în similitudine cu relația unui croitor cu un client care atunci când vrea să i se croiască o pereche de pantaloni, știe culoarea materialului și lungimea cracilor. Și, iaca, așa a fost croit raportul de expertiză, după gustul beneficiarului. Deși mai aveam multe întrebări pentru expert, în fața insistențelor noastre acesta a început subit să țipe, după care a închis apelul.

Mai jos puteți citi integral declarația pe care ne-a dat-o Eugen Barbu:

Reporter: Domnii de la ACS Metalul Constanța spun că dumneavoastră nu ați făcut expertiza pe teren, la ei, și că nu ați fost acolo. Și mă simt obligat să vă cer un punct de vedere…
Eugen Barbu: Da, sunt în necunoștință de cauză.

Reporter: Adică ați fost acolo, totuși?
Eugen Barbu: Da, bineînțeles, cum vă faceți imaginea că pot să facă afirmații așa de tâmpite, la o expertiză și de amploarea ăsteia și la așa obiective, să nu te duci să vezi despre ce e vorba. Una la mână. Doi la mână, eu n-am făcut-o de capul meu. S-a făcut în baza unei comenzi de la Primăria Constanța și în baza unui contract, în care se menționau doleanțele beneficiarului. Eu personal am fost cumva deranjat, oripilat că doreau să se desființeze acolo și ceea ce se dorea să se pună în loc mi s-a părut…

Reporter: Da, înțeleg. Ei au vrut de la început să demoleze, când v-au angajat pe dumneavoastră.
Eugen Barbu: Probabil! Adică, vorbim de… era de dimensiuni olimpice. Să-l dai jos, în loc să-l pui să-l exploatezi vara. Niște terenuri de sport în care copiii se puteau duce să facă mișcare, să așa, să le desființezi, să le dai jos! Clădire de fiare, parcă mai era una sau grupuri sanitare – nu mai țin minte, a trecut ceva vreme.

Reporter: Au fost, cred că, vreo 15 clădiri. 15 clădiri au fost.
Eugen Barbu: Dacă omul, proprietarul și nu știu ce, asta a cerut…. Ca la croitor, vrei să-ți croiască o pereche de pantaloni, îi spui ce culoare trebuie să aibă, lungimea cracilor și așa mai departe. Și… că asta face croitorul. Deci implicarea mea este prestator de serviciu, cu contract de prestare de servicii, la solicitarea beneficiarului. Deci orice problemă pe care o are asociația pe care o reprezentați și nu știu ce, vorbiți vă rog cu Primăria.

Reporter: Nu, eu nu reprezint asociația. Eu sunt jurnalist. Dumnealor spun că dumneavoastră nu ați făcut expertiza pe teren, la ei, că nu ați fost acolo.
Eugen Barbu: Mănâncă.

Reporter: Poftim?
Eugen Barbu: Este o minciună. Este o afirmație… ca să mă păstrez în limitele politeții.

Reporter: Da, așa zic ei.
Eugen Barbu (țipând): Da* nu mă interesează ce zic ei. Ei au punctul lor de vedere, eu am punctul meu de vedere. V-am explicat. Am terminat, da? Mulțumesc, la revedere!”.

În clipul de mai jos, filmat cu un an în urmă, puteți vedea câteva aspecte extrem de relevante despre oportunitatea amplasării parcării Sălii Polivalente pe stadionul Metalul:

De asemenea, puteți vedea protestul micilor fotbaliști de la Metalul, din perioada în care Valentin Șurghie, președintele Clubului Sportiv, a aflat că stadionul va fi demolat. În clip puteți vedea și galeria extrem de inimoasă a Clubului Metalul, formată din părinții copiilor care jucau fotbal pe acest stadion:

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Abuzurile lui Făgădău pentru SĂLIȚA Polivalentă

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

O asociație sportivă din Constanța îl acuză pe primarul Decebal Făgădău de abuzuri comise în legătură cu proiectul Sălii Polivalente din zona Badea Cârțan. Într-un comunicat de presă, Asociația Club Sportiv Metalul Constanța, prin președintele ei Valentin Șurghie (foto deschidere), spune că proiectul Sălii Polivalente a fost inițiat încă din anul 2014, pe baza unui protocol semnat de Radu Mazăre, fostul primar al Constanței, și de Liviu Dragnea, fostul ministru al Dezvoltării. În varianta inițială, sala de 5000 de locuri trebuia să se construiască pe un teren de 30.000 de metri pătrați, în apropierea stadionului de rubgy, cu acces de pe strada Stadionului. Decebal Făgădău a schimbat acest amplasament, propunând exproprierea și demolarea stadioanelor de fotbal, perfect funcționale, deținute în zonă de RATC și de Clubul Sportiv Metalul, astfel încât accesul la viitoarea sală polivalentă să se facă din strada Ștefăniță Vodă.

În comunicat se atrage atenția că procedura de expropriere a stadionului Metalul nu a fost finalizată, iar autorizația de demolare a vestiarelor și tribunei pentru spectatori a fost emisă în regim de urgență, fără aviz din partea Ministerului Tineretului și Sporturilor, dar mai ales fără a exista în mod real o situație de urgență.

Ambele acuzații sunt extrem de grave.

Expropriere sau haiducie

”În procedura de expropriere inițiată de dl. Făgădău față de ACS Metalul Constanța, au fost incluse doar vestiarele și tribuna stadionului Metalul. În mod inexplicabil, dl. Făgădău a omis celelalte bunuri ale clubului: gardul stadionului, aleile, gradenele și spatiile bancilor de rezerve, tabela electronică de scor, porțile de fotbal, covorul de gazon și sistemul de drenaj, terenurile de antrenament pentru copii începători dotate cu gazon sintetic, gardul de protecție al tribunei. Probabil că domnia sa a considerat că poate lua aceste bunuri în mod haiducește, fără dreapta și prealabila despăgubire prevăzute de Constituție și de lege.” – se arată în comunicat.

Făgădău a inventat o plângere penală, ca să exproprieze pe moca

”Dar nici dreapta și prealabila despăgubire pentru vestiare și tribune nu a fost achitată către ACS Metalul Constanța, din 2019 și până în prezent. Ca să nu achite sumele stabilite in HCL-ul inițiat chiar de el, dl. Făgădău a depus o plângere penală la Parchet, în care a susținut că ACS Metalul Constanța nu ar avea un drept de proprietate asupra construcțiilor expropriate.” – se arată în comunicat.

Președintele clubului Metalul combate denunțul penal al primarului Făgădău cu următoarele argumente:

”În primul rând, dacă nu am avea un drept de proprietate, întreaga procedură de expropriere ar fi lovită de nulitate. Pentru că nu poți încheia acte de expropriere pe seama unei persoane lipsite de calitatea de proprietar. Așa ceva ar fi cu totul ilegal și abuziv. În al doilea rând, avem toate drepturile legale asupra construcțiilor și asupra stadionului pe care îl exploatăm din anul 2005, drepturi pe care le-am dobândit de la fostul CONPREF (Somaco SA ) care le-a edificat în perioada comunistă, ca bunuri proprii, cu toate aprobările de la stat. În al treilea rând, dl. Făgădău poate scrie oricâte delațiuni, dar nu poate rescrie legea fundamentală, care spune că exproprierea operează abia după plata despăgubirii. În consecință, în absența plății despăgubirii, procedura de expropriere nu a fost finalizată si este NULA DE DREPT.”.

Autorizația de demolare are la bază un mare FALS

Și acuzațiile nu se opresc aici. În comunicat se afirmă că autorizația de demolare a vestiarelor și a tribunei stadionului Metalul a fost emisă în octombrie 2019, în regim de urgență. Acest regim se aplică în urma unei catastrofe sau atunci când există un pericol iminent de prăbușire a construcțiilor. Fiind o situație urgentă, demolarea se poate autoriza fără avizele uzuale din partea altor autorități. Însă președintele clubului Metalul spune că nu există și nu a existat niciodată o astfel de situație de urgență. Clădirile sunt perfect funcționale, nu există un risc de prăbușire și nu a avut loc nicio catastrofă.

”Teza urgenței este falsă. Dl. Făgădău avea obligația legală să solicite avize de la mai multe autorități, printre care și Ministerul Tineretului și Sporturilor, forul nostru pe linie sportivă. Niciodată Ministerul nu ar fi emis aviz pentru autorizația de demolare în afara unui plan de relocare a activității sportive. Nimeni nu ar fi semnat senin un astfel de document care ar fi condus la situația ca sute de sportivi legitimați să rămână fără terenul pe care se antrenau și desfășurau activități competiționale, dar și fără soluții alternative. Opinăm că din acest motiv, știind că nu va obține niciodată avizul Ministerului Tineretului și Sporturilor, dl. Făgădău a inventat situația cu totul falsă a urgenței, pentru că doar în caz de urgență autorizațiile pot fi emise fără avize de specialitate.” – se arată în comunicat.

O demolare din elicopter

Situația devine cu totul caraghioasă în privința punerii în aplicare a autorizației de demolare. Am arătat mai sus că primarul Făgădău a omis să exproprieze gardul stadionului, aleile, covorul de gazon cu sistem de drenaj și celelalte bunuri. Ca să poată demola vestiarele și tribuna, constructorul ar trebui să dezafecteze gardul și celelalte bunuri sau să își aducă utilajele cu elicopterul. Desigur, ultima variantă este caraghioasă, de unde rezultă că doar dezafectarea gardului ar putea permite accesul utilajelor pentru demolarea autorizată. Președintele clubului Metalul atrage însă atenția că dezafectarea bunurilor (gardul și celelalte) care nu au fost expropriate și pentru care nu există autorizație de demolare ar intra sub incidența Codului Penal, ca fapte de distrugere și tulburare de posesie.

În finalul comunicatului, clubul Metalul solicită intervenția autorităților pentru îndreptarea acestor abuzuri și pentru salvarea bazei sportive.

Trebuie să mai spunem că Sala Polivalentă de la Constanța va avea o capacitate de numai 5.000 de locuri, situație care exclude posibilitatea organizării unor competiții de anvergură. Din acest motiv, mai mulți critici ai proiectului au numit-o ”Sălița Polivalentă”.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Legenda salvatorilor urbani. Cât de profitabilă e trânta cu PUZ-urile

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Trânta cu PUZ-urile a devenit de câțiva ani o îndeletnicire foarte practicată în România. Ne referim aici la atacarea proiectelor imobiliare, prin petiții adresate autorităților, prin mitinguri sau prin acțiuni în justiție. Vorbim deja de un fenomen extrem de vizibil în marile orașe ale României, la București, la Cluj sau la Constanța, unde există lupte crâncene între asociații civice și dezvoltatori imobiliari. ONG-urile își justifică lupta prin scopuri oneste, precum respectarea legii sau intenția de salvare a spațiilor verzi. Însă, uneori, în spatele acestor scopuri declarate se ascund de fapt și scopuri politice, de acumulare a capitalului electoral sau chiar financiar, ceea ce reprezintă o deturnare de neacceptat.

Cum s-a născut legenda salvatorilor urbani

Salvatorii orașelor de azi nu s-au inventat de la zero. La baza mișcării se află câteva idei care au prins contur în jurul anilor 2000. Ne referim aici la inițiative civice precum Salvați Roșia Montană ori Salvați Delta Dunării. La nivelul Constanței, în aceeași perioadă s-a organizat un protest împotriva construirii mall-ului din Parcul Tăbăcărie, de către asociațiile Eco Dobrogea și Mare Nostrum, cu susținerea puternică a cotidianului Ziua de Constanța. O altă acțiune pe aceeași linie a fost campania Salvați Pădurea Comorova, inițiată după ce pădurea din zona stațiunilor Neptun, Olimp și Jupiter a fost introdusă în intravilan, pentru construcții, printr-un PUZ controversat adoptat de Consiliul Local Mangalia.

Numitorul comun al acestor inițiative civice a fost efortul de a salva un patrimoniu natural, cultural sau arhitectonic din fața unei distrugeri. În timp, s-a creat o veritabilă ideologie, care pune în centrul ei lupta omului de rând cu rechinii imobiliari. În unele cazuri, niște rechini politici s-au cățărat pe lupta omului de rând, adunând capital electoral de pe urma unor acțiuni eminamente selective.

Primul salvator urban de mare anvergură: Nicușor Dan

În 2006, s-a născut în Capitală Asociația Salvați Bucureștiul, a lui Nicușor Dan, care a militat pentru salvarea clădirilor de patrimoniu, a parcurilor și a spațiilor verzi. Șase ani mai târziu, liderul acestei mișcări făcea pasul spre politică, intrând ca independent în competiția pentru alegerea primarului capitalei. În 2015, Dan a înființat un partid politic sub denumirea Uniunea Salvați Bucureștiul, care ulterior s-a transformat în Uniunea Salvați România (USR). Din momentul în care a intrat în politică, la adresa sa au apărut critici care aduceau o umbră asupra onestității acțiunilor civice. De pildă, reputatul profesor Marian Preda l-a acuzat pe Nicușor Dan că ar fi atacat un PUZ referitor la construirea unei clădiri pentru Universitatea București întrucât ar fi făcut jocurile firmei de construcții Aedificia Carpati. Iar fostul șef al ANAF, constănțeanul Sebastian Bodu, a afirmat că o persoană din Asociația Salvați Bucureștiul, dar nu Nicușor Dan personal, ar fi cerut bani de la un dezvoltator imobiliar pentru a fi scutit de contestarea proiectului (vezi AICI sursa informației).

Totuși, în cazul ASB, vorbim de simple schimburi de replici și acuze de presă, iar nu de dovezi. Însă ceea ce este de remarcat este faptul că, încetul cu încetul, în spațiul public a apărut ideea că trânta cu PUZ-urile nu ar avea la bază doar interese civice și întotodeauna pe deplin oneste. În timp, alte exemple, de la Cluj și de la Constanța, aveau să vină, de data aceasta la pachet cu dovezi că treaba nu e întotdeauna onestă, așa cum vom arăta mai jos.

Elek Levente și acuzația atacurilor selective și discreționare

În 2014, s-a înființat Asociația pentru Protecția Urbanistică a Clujului (APUC). Fondatorul acesteia, Elek Levente, avea să facă pasul spre USR, devenind la un moment dat președinte interimar, după demisia lui Nicușor Dan din partid. La momentul de față, el este vicepreședinte la nivel național și, de asemenea, liderul USR Cluj. Asociația fondată de Elek Levente a atacat diverse PUZ-uri și autorizații de construire.

Ca o noutate, APUC a recurs la negocieri cu diverși dezvoltatori imobiliari, iar aceste tranzacții extrajudiciare au condus la stingerea unor litigii. Pe de altă parte, cel puțin într-un dosar, APUC s-a aflat în coparticipare procesuală alături de un dezvoltator imobiliar (Terastar SRL), contestând împreună cu acesta proiectul unui dezvoltator imobiliar rival (Gad Real Estate SRL). Vorbim de un litigiu important, în care dezvoltatorul atacat de APUC și de constructorul rival a cerut strămutarea procesului de la Curtea de Apel Cluj. Cererea a fost admisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a trimis cauza la Curtea de Apel Suceava. În cererea de strămutare admisă de ÎCCJ, care a fost publicată în presa clujeană, sunt aduse acuzații grave asociației lui Elek Levente.

APUC a fost acuzată că a omis să atace proiecte cu nereguli grave, precum: construirea unui bloc de 25 de etaje la intrarea în Cluj-Napoca dinspre Florești, într-o zonă foarte aglomerată; un proiect de imobile mixte, cu regim de înălțime de 12 etaje, pe un amplasament din zona Pieței Mihai Viteazul, între casele cu un etaj existente în împrejurimi; proiectul Platinia de pe terenul fostei fabrici de bere Ursus, cu imobile de 11 etaje care ar depăși indicatorii urbanistici. Cu alte cuvinte, conduita acestor rechini imobiliari a fost trecută cu vederea.

În cererea de strămutare se mai afirmă că ”Din moment ce investitorul Terastar SRL sprijină activitatea asociației, în niciun moment asociația nu a contestat legalitatea documentaţiilor întocmite în favoarea acestuia.”, deși vorbim de documentații perfect similare, au spus avocații.

De asemenea, în cererea de strămutare admisă de ÎCCJ s-a mai afirmat că APUC este ”o asociație al cărui președinte este om politic, lider de partid, care își promovează imaginea ”selectând” anumite proiecte imobiliare ”de contestat” și anumiți investitori imobiliari. (…) Caracterul civic al acțiunilor întreprinse de APUC este îndoielnic, în condiţiile în care aceste acțiuni au constituit o rampă de lansare în viaţa politică a președintelui asociației Elek Levente”. (Vezi AICI sursa informațiilor)

Alți doi dezvoltatori imobiliari, ale căror proiecte (Luminia și Măceșului) au fost blocate de APUC, au reușit în cele din urmă să câștige procesele cu asociația fondată de Elek Levente, după strămutarea cauzelor. După ce s-a dovedit în justiție că acțiunile întreprinse de APUC au fost nefondate, asociația a fost obligată să plătească despăgubiri importante. Pentru a se onora, APUC a solicitat donații de la clujeni, plătind pentru erorile sale din banii fanilor.

Constanța.

La Constanța, trânta cu PUZ-urile evoluează după același patent prezentat mai sus. Principalii actori sunt deputatul Stelian Ion și senatorul Vergil Chițac, deopotrivă epigoni ai lui Nicușor Dan și Elek Levente.

Stelian Ion are un discurs articulat și aplicat. Însă problemele sale vin din trecut.

Stelian Ion, tranzacție pe bani, ca să renunțe la contestația unui PUZ

Stelian Ion este de formație avocat. La începutul carierei sale, acesta l-a reprezentat în instanță pe fostul primar Radu Mazăre în trei procese civile. Ion a reușit să câștige procesul intentat de Mazăre jurnalistei Feri Predescu, care, pentru o opinie, a trebuit să achite daune morale. După zece ani, statul român a fost condamnat la CEDO pentru că i-a încălcat drepturile cunoscutei jurnaliste. Informația că Stelian Ion a fost avocatul lui Radu Mazăre a fost prezentată în premieră de jurnaliștii de la Constanța.Ro (vezi AICI) în anul 2018. În replică, Stelian Ion a precizat că a mers la procese fiind trimis de maestra sa, avocata Ioana Focșa, cea care avea contract direct cu fostul primar al Constanței. O căutare pe Facebook arată că Ioana Focșa este supranumită ”avocata lui Mazăre”, reprezentându-l pe fostul primar într-un șir de procese. Ea a fost și avocata unor ”locotenenți” ai lui Radu Mazăre, în procese de corupție, cum ar fi Ilie Rachieru, fostul director șpăgar de la RADET, sau Constantin Babuș, fostul director șpăgar din Primărie.

Din lac în puț. După ce a ieșit de sub tutela avocatei lui Mazăre, Stelian Ion a devenit avocatul RAEDPP, în condițiile în care mama sa lucra la această regie autonomă a Municipiului Constanța. Tot de la RAEDPP a primit Stelian Ion o garsonieră ANL în cartierul Poarta 6. După ce informația a ajuns în presă, deputatul s-a apărat spunând că a primit locuința pe baza unui punctaj, iar nu pe baza influenței mamei sale, care era un simplu angajat al regiei, fiind încadrată acolo încă din perioada comunistă. O simplă parcurgere a listelor cu punctaje arată, însă, că Stelian Ion, care era necăsătorit, a primit un punctaj mai bun decât persoane căsătorite care aveau copii în întreținere. De altfel, în blocurile ANL din Poarta 6 au primit repartiții o sumedenie de angajați ai Primăriei, dar și consiliera, necăsătorită, a unui parlamentar. Favoritismele au fost atât de vizibile, încât presa, la acea vreme, a consemnat că repartizarea locuințelor ANL s-a făcut pe pile.

La câțiva ani distanță, profitând de un moment favorabil, actualul deputat a reușit să obțină un schimb de locuințe, predând garsoniera din Poarta 6 și primind în loc o altă locuință ANL, în cartierul, mult mai select, Faleză Nord. Acest schimb avea să-l aducă pe Stelian Ion în postura de a contesta, ca persoană fizică, un PUZ, în anul 2016. Într-o emisiune de televiziune, el a spus că un proiect imobiliar, autorizat în vecinătatea blocului său, i-a umbrit apartamentul și i-a redus timpul de însorire în jurul valorii minime legale. Cum perioada exactă de însorire urma să fie stabilită prin expertiză, iar șansele ar fi fost fifty-fifty, actualul deputat a negociat cu dezvoltatorul în cauză, Euro House Construct SRL, o tranzacție extrajudiciară. În schimbul unei despăgubiri de 10.000 de euro, deputatul USR-ist a fost de acord să renunțe la proces.

Stelian Ion, USR sau Asociația Verde Urban – fondată de deputat, dar din care acesta s-a retras între timp – nu au contestat după întâmplarea de mai sus alte proiecte imobiliare ale Euro House Construct SRL, care este cel mai mare dezvoltator imobiliar din Constanța, cu numeroase proiecte finalizate sau aflate în execuție. 

CELCO a cotizat la USR și construiește blocuri între case, fără necazuri și proteste

Ultimul scandal legat de trânta selectivă cu PUZ-urile a izbucnit săptămâna trecută, când presa locală a relatat că USR a primit 200.000 de lei în campania electorală de la CELCO SA. Patronul CELCO SA, Nicolae Dușu, construiește două blocuri între case într-o zonă foarte aglomerată a Constanței, după cum relatează publicația Constanța 100%. Cele două construcții sunt autorizate pentru 6 și 8 etaje, iar o parte din spațiile verzi necesare au fost distribuite pe acoperișuri…. să ozoneze cerul. Stelian Ion a precizat citat de Constanța.Ro că donația de campanie a firmei CELCO s-a făcut prin secretariatul general al USR de la București, fără implicarea filialei constănțene. ”USR Constanța încurajează orice fel de donație venită de la persoane fizice sau juridice, fără însă ca aceasta să însemne vreun tratament preferențial actual sau viitor acordat donatorilor.” – a mai spus Ion. Acesta a dat asigurtări că blocurile construit de CELCO între case nu fac parte din strategia asumată de USR de dezvoltare a orașului.

Anterior scandalului, CELCO nu a fost nici criticată, nici atacată în instanță pentru proiectul blocurilor dintre case, de USR sau de asociația, arondată partidului, Verde Urban. Iar din punctul de vedere exprimat de deputatul Stelian Ion, nu se degajă vreo intenție de contestare a PUZ-ului sau a autorizațiilor de construire, după modelul aplicat altor dezvoltatori , care ce-i drept nu au plătit cotizații la partid, dar au fost târâți prin intanțele de judecată. Or, între cele două categorii de dezvoltatori, unii târâți în instanțe sau încercuiți în lanțuri vii, iar alții doar dojeniți, e o diferență de tratament, în ciuda asigurărilor de fațadă ale deputatului Stelian Ion. 

Constanța Altfel și ideologia luptei omului de rând cu rechinii imobiliari

Și mai intensă este trânta cu PUZ-urile dusă de Asociația Constanța Altfel, un ONG mult mai bine articulat decât Verde Urban. Această asociație a fost înființată de senatorul Vergil Chițac, de avocata Felicia Ovanesian și de alte persoane, la scurt timp după ce politicianul și oamenii săi au fost dați afară din PNL Constanța. În lipsa unui partid, aceștia s-au orientat mimetic și au copiat aproape în detaliu aventura cluljeanului Elek Levente, inspirându-se de la acesta chiar și în privința postărilor pe Facebook. Nu-i bai, lumea nu s-a prins.

Felicia Ovanesian și Vergil Chițac

Totuși, Constanța Altfel a adus contribuții esențiale din punct de vedere ideologic la această mișcare a salvatorilor urbani. Ne referim aici la textele de pe site-ul asociației, în care, mai clar decât oriunde, ni se vorbește de lupta oamenilor simpli împotriva rechinilor imobiliari. Constanța Altfel a știut mai bine decât orice altă asociație din zona salvatorilor urbani să creeze un limbaj al urii, împotriva unei categorii întregi, aceea a dezvoltatorilor imobiliari, cu excepția multinaționalelor. În malaxorul urii au încăput de-a valma și golani de la retrocedări, care meritau să fie acolo, dar și antreprenori onești, care au plătit milioane de euro pentru terenurile de construit, și cu toate acestea s-au pomenit târâți în procese. Evident că au fost și dezvoltatori omiși cu totul, așa cum ar fi același Nicolae Dușu. Abia după ce situația blocurilor pe care le ridică acesta între case a ajuns în atenția opiniei publice, Constanța Altfel a comunicat că a aflat situația și că va întreprinde demersuri pentru a ataca actele urbanistice.

Când Albă ca Zăpada nu este așa de albă

Strategia juridică a Asociației Constanța Altfel este gândită și pusă în aplicare de avocata Felicia Ovanesian. Vorbim aici de o profesionistă a dreptului care s-a evidențiat în trecutul său nu atât prin apărarea oamenilor simpli în fața rechinilor imobiliari, cât prin activități legale de recuperare a creanțelor, prin asistența juridică oferită actualului pușcăriaș de la retrocedări, Georgică Giurgiucanu, sau prin reprezentarea italienilor de la FINCOGERO în tranzacții extrajudiciare cu Radu Mazăre, în urmă cu mulți ani. Italienii mulg și acum, în rate, multe milioane de euro de la Primăria Constanța pe baza unei șmecherii pe care au făcut-o cu fostul primar. Tot Ovanesian i-a reprezentat pe rechinii imobiliari Radu Merlă și Dănuț Florescu. Ba chiar, casa ei de avocatură a apărat și o persoană care a continuat să construiască după ce autorizația de construire fusese suspendată. Desigur, și astfel de persoane au dreptul la un avocat. Dar pare cel puțin cinic să vezi același avocat că se ia la trântă cu alte PUZ-uri, înfierând rechinii imobiliari care încalcă legea. În sfârșit, avocata deține ample suprafețe de teren, ca un veritabil rechin imobiliar, iar casele sale alipite, care sunt situate pe o stradă din Faleză Nord, își proiectează balcoanele peste domeniul public, proprietatea fiind lipsită de orice petic de iarbă verde vizibil din stradă. Așa arată casele unei luptătoare pentru salvarea spațiilor verzi!

Rețetă civilă pentru un fost militar fără partid

E limpede pentru oricine că avocata construiește o legendă, în mod tehnic și fără scrupule, având arsenalul cunoștințelor juridice necesare. La fel de limpede, ea nu este vreo luptătoare animată de un ideal candid sau cel puțin trecutul ei, în care nu a fost chiar călugăriță, ne face să avem rezerve cu privire la însușirea, pe bune, a acestor idealuri. Ultima certitudine este aceea că toată trânta selectivă cu PUZ-urile este doar o rețetă pentru reinventarea fostului militar Vergil Chițac în personaj civic, servindu-i ca trambulină pentru candidatura, deja anunțată, la Primăria Constanța. Atât de încântat este Chițac de această situație și de beneficiile de imagine, încât nici măcar nu s-a retras de la conducerea asociației după ce a redevenit membru de partid, așa cum au făcut Elek Levente sau Stelian Ion, după ce au ajuns în funcții politice. De ce s-au retras cei doi? Pentru că așa se face. Pentru că nu este corect să te dai mare luptător civic, urmărind să impresionezi publicul cu speranța de a culege roadele în plan politic.  

În final, trebuie să remarcăm, ca o consecință a ideilor prezentate, că trânta cu PUZ-urile este o treabă profitabilă, cel puțin din punct de vedere politic. Și n-ar trebui să fie așa. În opinia noastră, în acest domeniu ar trebui să fie ceva mai multă transparență. În primul rând, finanțarea ONG-urilor care atacă acte de urbanism ar trebui să fie mai transparentă. De asemenea, politicienii ar trebui să pozeze mai puțin în activiști civici, pentru că această conduită falsifică reacția propriu-zis civică, de care avem atâta nevoie. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: