Connect with us

Exclusiv

Parchetul Curții de Apel, servicii pentru primarul PSD-ist de la Agigea

Publicat

la

Primarul comunei Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, este de câțiva ani subiect al unor dezvăluiri tulburătoare, total ignorate de autoritățile judiciare. Ne referim aici, în primul rând, la o serie de interviuri realizate de un avocat din Baroul Bota, în anul 2016, cu mai mulți locuitori din Agigea, care spun că Primăria le-a luat terenurile în mod abuziv. Filmările au fost urcate pe Youtube, însă nu au fost luate în seamă de autorități. Nici primarul din Agigea nu a cerut îndepărtarea lor sau atragerea răspunderii civile delictuale a persoanelor intervievate. De asemenea, acesta nu a oferit niciodată explicații cu privire la acuzațiile grave care i s-au adus.

Ion Crețu: ”Cîrjaliu mi-a pus pistolul la cap”

Ion Crețu, unul din cetățenii intervievați în 2016, spune că a avut probleme cu un teren, care i-a fost luat de Primărie, iar în momentul în care a insistat să primească explicații, primarul Cîrjaliu i-ar fi pus pistolul la cap.  

”Eu de câte ori am fost la dânsul, n-a vrut să mă rezolve. Când a văzut că-l pistonez mai mult, mi-a pus pistolul la cap, m-a luat în șuturi, m-a dat afară și mi-a zis să nu mai vin” – declara Ion Crețu în interviul postat pe Youtube. 

Cetățeanul a precizat că incidentul ar fi avut loc în anul 2013, însă autoritățile nu au luat nicio măsură împotriva primarului, în ciuda numeroaselor plângeri penale depuse.

”Sunt peste 60 de proprietăți, pe care le-a luat. El a venit să ia, nu să dea. Lumea l-a votat să le dea, iar el le-a luat și cenușa din sobă. Deci oameni care au terenuri de câte 200 de ani, din moși-strămoși, și el le-a luat terenurile” – mai declara, în 2016, Ion Crețu.

Din aceeași serie face parte și interviul dat de Suliman Fighiret, din Lazu, care spune că, într-o seară, întorcându-se de la locul de muncă, a descoperit că Primăria a montat un gard despărțitor chiar în spatele casei sale, confiscându-i aproape 2.000 de metri pătrați de teren.

Suliman Fighiret: ”Mi s-a luat un teren cu japca”

”Mă numesc Suliman Fighiret. Sunt din comuna Agigea. Acum vreo câțiva ani mi s-a luat un teren cu japca. (…) Pentru aia era să și mor, că am venit seara acasă și am găsit gardul pus. (…) E vorba de aproape 2.000 de metri pătrați. În 1985, când am cumpărat casa de la unchiul meu, atuncea le-am dat 125.000 de lei, o grămadă de bani, că puteam să cumpăr două hoteluri la Eforie. Am zis să-i ajut pe ai mei că plecau definitiv, vreo 11 persoane, în Turcia. (…) Acum câțiva ani am încercat să plătesc terenul și m-am dus la Primărie. Chiar primarul mi-a zis: ”bă, ia ieși de aici. Dă-i drumu* de aici, că nu mai ai nimic de plată, la revedere”. Deci asta urmărea, ca să îmi ia terenul. A rămas neplătit și mi l-a luat cu japca.”, declară Suliman Fighiret în filmarea publicată pe Youtube. 

Bărbatul precizează că incidentul s-a petrecut în anul 2012. Terenul ar fi valorat, potrivit aprecierii sale, aproximativ 150.000 de euro. El spune că a depus mai multe plângeri penale împotriva lui Cristian Cîrjaliu, însă acestea nu au fost soluționate. În alte filmări postate pe Youtube tot în 2016, Suliman Fighiret apare la un protest organizat în fața Curții de Apel Constanța, reluând aceleași acuzații împotriva primarului din Agigea. Protestatarii au susținut că autoritățile judiciare din Constanța îl protejează pe Cîrjaliu și pe alții ca el. Însă demersul lor a rămas fără ecou. 

Inventarieri frauduloase de terenuri

O investigație din 2018 derulată în comun de publicațiile Ordinea.Ro, Constanța.Ro și Constanța 100% (CT100.Ro) a scos la iveală faptul că, în anul 2012, Cristian-Maricel Cîrjaliu a inițiat prin dispoziție de primar o acțiune de inventariere a bunurilor din domeniul privat al comunei Agigea. Comisia numită în acest scop a întocmit un inventar în care a înscris 1000 de bunuri, în principal terenuri. Ulterior, lista de inventar a fost aprobată în bloc de Consiliul Local Agigea, fără a se verifica documentațiile pentru fiecare poziție în parte. Primăria Agigea a făcut uz de acest document pentru a intabula dreptul de proprietate în cartea funciară asupra unor bunuri pe care nu le dobândise legal și asupra cărora nu avea, în realitate, niciun drept de proprietate.

În investigația noastră am consultat o vastă documentație juridică rezultând, fără niciun dubiu, că în inventarul domeniului privat nu pot fi înscrise decât bunuri dobândite legal. Primăriile dobândesc proprietatea privată la fel ca toți privații din această țara, prin cumpărare, schimb de terenuri, donație, legat etc., dar și prin câteva modalități specifice, la rândul lor prevăzute în lege. Modalitățile specifice se referă la moștenirile vacante (când moare o persoană și nu are urmași, bunurile revin Primăriei) sau la trecerea unui bun din domeniul public în domeniul privat (terenuri sau clădiri dezafectate din domeniul public).

Tabăra Năvodari, furată și ea prin inventariere frauduloasă

Înscrierea unui teren în inventar fără ca acesta să fi fost dobândit legal este faptă penală. Însă, în acest caz, răspunderea se disipă între primar, comisia de inventariere și consilierii locali. Repararea unor abuzuri în această materie este extrem de dificilă. O dovadă în acest sens este cazul taberei de copii de la Năvodari. Aceasta a fost inventariată în anul 2011 în domeniul privat al Orașului Năvodari, deși terenul era proprietate de stat, iar clădirile aparțineau sindicatelor, prin SC Sind România. Primăria Năvodari nu a dobândit legal aceste bunuri, dar, cu toate acestea, niște derbedei cățărați la butoanele puterii locale au decis să le înscrie în inventar, ca să le fure. După ce s-au făcut stăpâni din pix peste bunurile altora, jupânii de la Năvodari au decis să aducă terenurile și clădirile furate în capitalul social al unei societăți, în care 40% din acțiuni reveneau autorității locale, iar 60% unei rubedenii a primarului (concubinul surorii sale). Primarul care a girat imensa furăciune a fost trimis în judecată în 2017 de procurorul Andrei Bodean de la DNA Constanța. HCL-ul de aprobare a inventarului a fost desființat definitiv în 2018, după șapte ani de procese.

SIND România este firma marilor centrale sindicale din România și a fost reprezentată în aceste proceduri de avocați foarte buni și foarte scumpi. Oamenii simpli de la Agigea, care spun că primarul i-ar fi tratat cu pistolul la cap sau cu drăgălășenii de genul: ”dă-i drumu* de aici!”, n-au avut nicio șansă.

Golful Pescarilor, un tun imobiliar de familie

Investigația jurnalistică începută de noi în 2018 a mai reliefat că primarul din Agigea a obținut inventarierea în aceeași manieră frauduloasă și a terenurilor din Golful Pescarilor. În acest caz, vorbim de o suprafață de 8.940 de metri pătrați, care a fost inventariată în domeniul privat al comunei Agigea fără ca autoritatea locală să fi dobândit legal acest bun. Primăria nu a cumpărat acest teren, nu l-a obținut prin schimb, prin dezafectare din domeniul public sau printr-o altă modalitate prevăzută de lege. L-a luat, pur și simplu, cu japca, după cum se exprimase un alt pățit, pomenit mai sus. În realitate, Golful Pescarilor este o platformă construită în anii 80 în cuveta Mării Negre, folosită de la înființare pentru activitatea de pescuit maritim. Din 2003, platforma se afla în patrimoniul societății piscicole Sarda Fish.

După furăciunea prin inventariere, Primăria lui Cîrjaliu a dezmembrat terenul din golf în 7 loturi mai mici. Un lot de 1700 mp a fost vândut cu 33.136 de euro societății Golful Pescarilor SRL (o firmă care înainte s-a numit Cherhana Bibanu SRL). La baza vânzării nu a stat o hotărâre de Consiliu Local, așa cum ar fi fost legal. E limpede că terenul a fost dobândit ilegal și apoi a fost vândut tot ilegal, fără aprobare. Societatea cumpărătoare era deținută, la momentul tranzacției, de mecanicul auto Dumitru Stanciu, un tip nășit la cununie de fratele primarului Cîrjaliu. Ulterior, acesta s-a asociat cu doi afaceriști din Constanța, care cumpăraseră de la o firmă controversată de lichidări judiciare un dig din sistemul național de protecție costieră. Potrivit legii, digurile cu acest rol aparțin de plin drept statului român. În sfârșit, în anul 2018, Ionuț-Cătălin Nuțoaia-Cîrjaliu, ginerele primarului din Agigea, a cumpărat 10% din SC Golful Pescarilor SRL, cu 100 de lei. Firma, care deține restaurantul cu același nume, derulează afaceri de 1,5 milioane de euro pe an. E limpede că ginerele primarului nu a primit o felie din acest purcoi de bani pentru investiția sa de o sută de lei. La fel de limpede e faptul că tranzacția a fost generată de alte resorturi.

Controale și amenzi pe bandă rulantă la restaurantul concurent

În această privință, trebuie să spunem că socrul ”investitorului”, adică primarul din Agigea, nu s-a limitat doar să facă loc sub soare pentru restaurantul Golful Pescarilor. Acesta a pornit și un război de uzură împotriva primului restaurant pescăresc ridicat în zonă de tânărul antreprenor Matei Datcu, Pescăria lui Matei, faultând în mod grav concurența. Vorbim aici de acțiuni arbitrare, precum înființarea unei taxe speciale pentru ambarcațiunea utilizată de acest restaurant în activitatea de pescuit, de refuzul emiterii avizelor de branșare la utilități, de controale și amenzi cu duiumul, care au și fost în mare parte desființate de instanțele de judecată. La un moment dat, între Pescăria lui Matei și Primărie existau 37 de procese pe rol.

În mare parte, amenzile au fost atent plănuite dinainte. Astfel, la un moment dat, Primăria Agigea a inventat o obligație în sarcina agenților economici de a declara dacă dețin branșamente la rețeaua de apă. Informația, dacă era utilă Primăriei, putea fi obținută de la RAJA. Neaflând de această obligație care nu mai există nicăieri în țară, Pescăria lui Matei nu a transmis declarația. În schimb, Primăria a profitat de situația pe care o crase în mod intenționat, pentru a trimite imediat o amendă de 100.000 de lei. Vorba aceea, nu depui o hârtie fără valoare, jap, o amendă de 100.000 de lei.

Într-un alt moment, Primăria a săpat un șanț pe marginea străzii, în așa fel încât clienții Pescăriei lui Matei să nu mai poată parca în afara părții carosabile, ci la marginea străzii. Însă, ghinion de neșansă, un indicator anunța parcarea interzisă. Mai multe echipaje ale Poliției Locale au împărțit o vară întreagă amenzi și avertismente, descurajând clientela.

Maricel face săpături ca să-i înfunde pe părinții lui Matei

Aspectele de mai sus sunt cunoscute autorităților judiciare. Cu toate acestea, Maricel de la Agigea se bucură de o protecție incredibilă. De când se războiește cu Matei Datcu, văzând că nu-l poate dovedi, lui Maricel i s-a năzărit să caute chestii despre părinții acestuia, care dețin societatea piscicolă Sarda Fish SRL. Tot căutând și căutând, Maricel a descoperit o situație din urmă cu 18 ani. La vremea respectivă, cherhanaua de la Agigea și platforma marină pe care se situează se aflau în patrimoniul SC Marea Neagră SA, societate de stat care continua activitatea de producție a fostei Întreprinderi Piscicole din județul Constanța. Director la SC Marea Neagră SA era chiar tatăl lui Matei Datcu, pe care îl cheamă tot Matei Datcu. Bătrânul este unul din cei mai renumiți specialiști în piscicultură pe care i-a dat Dobrogea; el a coordonat construirea cherhanalei de la Agigea, în anii 80.

La un moment dat, Marea Neagră SA a intrat în insolvență, la cererea altei societăți de stat, Condemar SA. În această procedură, având drept propriu de administrare, SC Marea Neagră SA a decis să vândă către creditorul său, Condemar SA, bunurile de la Agigea. Factura care s-a întocmit cu acea ocazie este semnată de Matei Datcu (bătrânul). Peste câțiva ani, Condemar SA a înființat firma Sarda Fish SRL, în parteneriat cu Matei Datcu (bătrânul), aducând ca aport la capitalul social Cherhanaua și platforma piscicolă de la Agigea. În fapt, era vorba de o metodă de privatizare votată de Adunarea Generală, adică de reprezentanții statului. Aceeași metodă s-a aplicat și în privința pescăriei din Constanța.

 Părinții antreprenorului, trimiși în judecată pentru uz de fals. Dosarul lui Maricel rămâne fără parte vătămată

Pe această succesiune de întâmplări, Maricel a construit acuzația că Matei Datcu (bătrânul) , vânzând bunurile de la Agigea fără acordul lichidatorului judiciar, ar fi prejudiciat în acest fel creditorii. În realitate, după cum am arătat, activele au ajuns exact la creditor. Mai departe, același Maricel a descoperit o copie a facturii diferite de originalul aflat la Condemar. Diferențele se referă la suprafața platformei – mai mare în factura originală și mai mică în copie.

Pe baza acestor descoperiri, primarul din Agigea a trimis o scrisoare Ministerului Finanțelor Publice, solicitându-i să depusă în numele statului român o plângere penală, prin care să ceară anularea înscrisurilor falsificate. Ministerul nu a intrat în acest joc murdar. În schimb, scrisoarea a fost publicată în presă. Un procuror de la Parchetul Curții de Apel care a citit-o s-a autosesizat și a întocmit o cercetare care confirmă spusele lui Maricel. Cu siguranță, organul nu a citit și articolele despre Maricel; și dacă tot nu le-a citit, nici nu s-a prins că ar putea să-l întrebe pe pistolar câte ceva despre faptele sale.

Părinții patronului de la Pescăria lui Matei au fost trimiși în judecată, pentru uz de fals în formă continuată. În concret, uzul de fals se referă la plângerile penale și la procesele prin care Sarda Fish a reclamat maniera frauduloasă prin care Comuna Agigea și-a însușit terenul din Golful. Vă dați seama ce serviciu îi face organul de Parchet primarului din Agigea? În loc să-l inculpe pentru faptele vădit penale, parchetul îi strânge cu ușa pe reclamanții săi. În procesul penal, Comuna Agigea (Primăria) are calitatea de parte vătămată. Serios!

Aceeași spălătură și la Năvodari

Trebuie să mai spunem că același procuror a emis o ordonanță și în privința Taberei de Copii de la Năvodari, furată tot prin inventariere de fostul primar Nicolae Matei. Acesta din urmă a fost trimis în judecată de DNA. În acest context, Matei de la Năvodari l-a sesizat pe același procuror de la Parchetul Curții de Apel cu privire la niște ”falsuri” comise de marile centrale sindicale din România în decembrie 1989, la preluarea patrimoniului fostei structuri comuniste UGSR. Organul s-a apucat de cercetat faptele de acum 30 de ani, și-a însușit punctul de vedere al infractorului (care a fost condamnat și a ispășit o pedeapsă pentru dare de mită) și a învestit instanța să desființeze actul prin care sindicatele democrate au preluat patrimoniul sindicatelor comuniste, desființate la Revoluție. Măsura îi profită inculpatului, ca să poată susține că firma sindicatelor nu justifică încadrarea ca parte vătămată în dosarul deschis la cererea DNA. Cu alte cuvinte, ăia de la sindicate nu sunt victime, sunt niște hoți ordinari, care fac uz de un fals comis acum 30 de ani.

Toate acestea se întâmplă la Constanța. Un fel de Caracal mai spălat al României.

Comments

comments

Exclusiv

Retrocedarea carierei Sibioara. Cercetările penale continuă pentru abuz în serviciu

Publicat

la data de

Scris de

Procurorii constănțeni vor cerceta fapte de abuz în serviciu comise în perioada 2016-2019 în legătură cu retrocedarea carierei Sibioara. O decizie în acest sens a fost luată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în dosarul care a condus deja la desființarea titlului de proprietate obținut de clienții avocatului Ionel Hașotti asupra terenului de 20 de hectare, situat fix în mijlocul valoroasei cariere de piatră.

Retrocedarea

Iată câteva date, pe scurt, despre retrocedare:

Terenul a fost revendicat în anul 2005 de Elena Mitrofan și Margareta Muscalu, în baza legii fondului funciar. În 2006, Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra pământului a respins cererea de retrocedare. Cele două persoane au atacat hotărârea de respingere la instanța civilă, într-un proces de fond funciar, în care au fost reprezentate convențional de avocatul Ionel Hașotti. În 2008, au câștigat procesul printr-o decizie definitivă a Tribunalului Constanța. Magistrații au reținut că cele două bătrâne ar fi surori, deși în realitate erau verișoare, și că tatăl lor (care nu era decât al uneia dintre ele) ar fi plătit taxe pentru teren până în anul 1950. De asemenea, Tribunalul a considerat că terenul revendicat ar fi agricol și liber de sarcini, după cum stabilise în mod fals un expert. Mult a contat și susținerea verbală a avocatului Ionel Hașotti, anume că ”nu există o dovadă că există o carieră de piatră” pe amplasamentul litigios.

Timp de opt ani, autoritățile nu au putut proceda la restituirea amplasamentului stabilit de instanță, deoarece suprafața în discuție nu era în realitate nici agricolă, nici liberă de sarcini. Terenul se suprapunea în mare parte peste licența minieră a firmei Somaco Construct SRL, iar suprafețele incluse în astfel de exploatări sunt exceptate prin lege de la retrocedare (articolul 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000).  În plus, amplasamentul stabilit spre retrocedare încălca alte titluri de proprietate, perfect valabile, emise anterior. Neprimind terenul, clientele avocatului Ionel Hașotti au solicitat, în anul 2013, daune de 500.000 de euro pentru lipsa de folosință a terenului. În cele din urmă, instanțele de judecată au obligat Prefectura și Primăria Lumina să achite daune materiale de peste 600.000 de lei. În contextul acestui proces de daune, în anul 2016, Elena Mitrofan și descendenții Margaretei Muscalu (decedată între timp) au primit un titlu de proprietate.

Titlul de proprietate, anulat în penal

La începutul acestui an, după cum am relatat AICI, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a descoperit că titlul de proprietate a fost emis în baza unor înscrisuri falsificate material și intelectual, în urmă cu 17 ani. Falsurile sunt anterioare procesului de fond funciar și au avut un rol capital în inducerea în eroare a instanțelor de judecată.

Actele falsificate material și titlul de proprietate, la rândul său falsificat în conținut, au fost desființate de secția penală a Judecătoriei Constanța, la cererea Parchetului, la începutul acestui an. Pe 13 mai 2022, clienții avocatului Ionel Hașotti au fost radiați din cartea funciară. Cariera de la Sibioara a revenit în situația anterioară săvârșirii infracțiunilor.

Iar dosarul penal nu se oprește aici. Mai multe fapte din registrul abuzului în serviciu, consumate la nivelul comisiilor și instituțiilor implicate în procedura de retrocedare, de punere în posesie sau de emitere a titlului de proprietate din anul 2016 vor fi anchetate de organul judiciar. Aceste aspecte, care pot conduce la antrenarea răspunderii penale, au fost declinate Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța prin aceeași ordonanță a PCA care a condus deja la desființarea falsurilor mai vechi și a titlului de proprietate.

Constatările uluitoare ale Ministerului Administrației și Internelor

Ancheta pleacă deja de la o serie de aspecte constatate obiectiv de corpul de control al Ministerului Administrației și Internelor. Vorbim de un control efectuat în anul 2019 la Instituția Prefectului Județului Constanța/ Comisia Județeană de stabilire a dreptului de proprietate asupra pământului. Corpul de control a făcut respectivele verificări la sesizarea Comisiei de Abuzuri a Senatului României. Comisia parlamentară ceruse acest control, după ce deschisese o anchetă proprie pentru a elucida scandalul imens generat de fostul prefect Ioan Albu, care a declarat un apel tardiv într-un proces care se referea la anularea, pe cale civilă, a titlului de proprietate emis pentru terenul din inima carierei de la Sibioara.

Cariera Sibioara

Ilegalități și aranjamente

Raportul MAI a constatat deficiențe grave în activitatea Comisiei Locale Lumina, a Comisiei Județene și a Instituției Prefectului Județului Constanța. Procedura administrativă derulată în perioada 2005-2006 ”s-a realizat în mod defectuos și fără respectarea dispozițiilor legale aplicabile în materia legilor privind restituirea proprietății.”. Raportul constată că la nivelul Comisiei Locale Lumina, conduse atunci de fostul primar Ioan Roman, nu a existat o evidență clară a documentelor, iar colectivul de lucru nu a fost implicat nici măcar la nivelul pregătirii materialelor de ședință sub aspectul verificării autenticității actelor. Evident că, în acest context, ”nu s-a avut în vedere că terenul solicitat face parte din categoria celor cu destinație specială ce nu putea fi introdus în circuitul civil prin reconstituirea dreptului de proprietate”.

Aceeași harababură a domnit și la Comisia Județeană, condusă de fostul prefect Dănuț Culețu. Actele au fost verificate sumar de o funcționară de la Fonduri Europene care nu făcea parte din colectivul de lucru, iar HCJ 420/2006, prin care a fost respinsă notificarea de restituire a terenului (nu pe motivele reale, ci pe unele contestabile), a fost dată cu încălcarea procedurii legale. Mai departe, în procesul de fond funciar deschis în anul 2006, Comisia Județeană a trimis apărări pur formale semnate doar de fostul prefect Dănuț Culețu (care nu era jurist, ci prefect). Deși apărările au fost înregistrate la Prefectură, la data controlului MAI nu s-a putut stabili dacă acestea au fost întocmite de juriștii instituției sau aduse din afară și plantate acolo.

Raportul MAI mai constată că în anul 2011, Comisia Județeană a adoptat HCJ 266, prin care a fost respinsă propunerea de predare către ”moștenitori” a amplasamentului stabilit prin raportul de expertiză anexă la sentința civilă din 2008. Doi ani mai târziu, așa cum se reține în Raport, Comisia Județeană, condusă de fostul prefect Eugen Bola, a adoptat HCJ 49, prin care a revocat hotărârea anterioară în mod ilegal ”întrucât legislația din domeniul fondului funciar nu prevede posibilitatea comisiei județene de a dispune revocarea propriei hotărâri, această procedură fiind de competența instanței de judecată…”.

Titlul de proprietate, născut cu forcepsul

În anul 2016, Comisia Județeană, condusă de fostul prefect Adrian Nicolaescu, a adoptat hotărârea (HCJ 34/2016) de a pune în aplicare sentința civilă de retrocedare, din anul 2008, potrivit amplasamentului stabilit prin raportul de expertiză din acel dosar.

Potrivit Raportului MAI, HCL 34/2016 a fost emisă cu încălcarea regulamentului stabilit prin HG 890/2005, în sensul că aceasta nu a avut la bază o propunere motivată a Comisiei Locale Lumina. În schimb, la baza hotărârii se află două referate indicate în preambul. Primul a fost semnat de doi consilieri juridici, însă unul dintre aceștia nu făcea parte din colectivul de lucru constituit prin Ordinul Prefectului. Al doilea referat nu a mai fost găsit la dosarul aferent HCJ 34/2016. Fie documentul nu a fost întocmit, fie s-a evaporat pe parcurs, într-o eventuală operațiune – spunem noi – de ștergere a urmelor.

Ca urmare a adoptării HCJ 34/2016, ”moștenitorii” au fost puși în posesia unui amplasament de 20 de hectare diferit față de cel stabilit prin raportul anexă la hotărârea de retrocedare din 2008. Ajustările au fost făcute de un specialist în măsurători topografice care nu era de fapt membru al Comisiei Locale Lumina constituite prin Ordinul Prefectului. De asemenea, în procesul-verbal de punere în posesie au fost incluși urmașii Margaretei Muscalu, deși aceștia nu figurau în hotărârea judecătorească. În raportul MAI se arată că acest document a fost întocmit fără respectarea dispozitivului hotărârii judecătorești și cu încălcarea HCJ 34/2016 care stabilise că punerea în posesie se face potrivit raportului de expertiză anexă la hotărârea judecătorească. Mai departe, titlul de proprietate 8877/2016 a fost scris de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța în baza documentației cu probleme.

Aici este relevant de menționat și un alt aspect care nu a făcut obiectul constatării MAI, dar care reiese din dosarul penal, anume că o parte din terenul retrocedat în inima carierei de piatră a fost înscris în cartea funciară în categoria curți-construcții. Însă și acest aspect încalcă sentința civilă din 2008, care s-a referit la un teren agricol, în baza Legii 18/1991, iar nu la imobile de tip curți-construcții.

Nicolaescu cere anularea propriului act

Tot în raportul MAI se evidențiază împrejurările în care Instituția Prefectului a atacat titlul de proprietate la două luni după ce l-a emis. Amintim aici că fostul prefect Adrian Nicolaescu a deschis o acțiune civilă în anulare împotriva propriului act, după ce a primit dovezi de la Primăria Lumina care atestau dubla retrocedare a terenurilor deținute de autorii ”moștenitorilor”. Practic, autorul inițial, Nicolae Tudorancea, a decedat în anul 1942, iar terenurile sale au fost preluate de cei 7 urmași ai săi. În acest context, moștenirea a fost retrocedată de două ori: o dată după urmașii lui Nicolae Tudorancea, luați ca autori, conform cotelor cuvenite acestora, și încă o dată, pe de-a întregul, după autorul Nicolae Tudorancea, prin speța descrisă în articolul de față. Pe parcursul procesului, Arhivele Naționale au comunicat documente oficiale de epocă prin care se atesta că, înaintea decesului, Nicolae Tudorancea figura, nu cu 20 de hectare de teren, ci doar cu 10. De asemenea, actele de arhivă atestau că statul a naționalizat doar 8 hectare de teren lăsate în părăsire de pe urma lui Nicolae Tudorancea (vezi AICI). 

Apelul tardiv al lui Ioan Albu

În fața acestor dovezi, prefectul trebuia să depună plângere penală. Însă acesta a preferat o acțiune civilă. Numai că, așa cum se remarcă în raportul MAI, instituția nu și-a bătut capul prea tare cu acest litigiu. Reprezentarea s-a făcut pur formal, în baza unor note de ședință trimise instanței. De altfel, despre absența juriștilor de la proces s-a relatat la vremea respectivă pe larg în presa locală și inclusiv în publicația de față. Cert este că acțiunea Prefectului a fost respinsă pe fond, pe baza unor argumente ușor de răsturnat. Între timp, Nicolaescu a fost înlocuit de la conducerea Prefecturii cu Ioan Albu. Iar acesta din urmă a transmis cererea de apel în mod tardiv. Practic, procesul care putea conduce, încă de atunci, la anularea titlului de proprietate pe cale civilă a fost trântit prin această manevră meschină.

Corpul de control al MAI a descoperit că hotărârea judecătorească de fond a fost înregistrată la Prefectură cu o întârziere de câteva zile. Registratorul care a greșit a motivat că situația s-ar fi datorat volumului prea mare de muncă. De asemenea, în raportul MAI se menționează existența unei ședințe la care a participat un consilier juridic de la Somaco Construct SRL, care a indicat Comisiei Județene termenul exact de apel. Juristul Prefecturii care s-a ocupat de caz a redactat și predat cererea de apel în termenul cuvenit. Însă Prefectura a trimis documentul abia după trei zile la instanță, considerând că ar fi în termen, în baza înregistrării greșite. În acest fel, apelul a fost respins ca tardiv declarat.  

Întregul Raport MAI poate fi citit AICI.

Cercetările continuă pentru abuz în serviciu

În ciuda acestor manevre nedemne și rușinoase, titlul de proprietate nu a rezistat decât până la începutul acestui an, 2022, când a fost desființat în procedură penală. După cum am arătat, manevrele din acest dosar vor fi cercetate în continuare, ceea ce este absolut firesc. Așteptăm ca procurorii să-și facă treaba, iar cei trei prefecți care au încălcat legea să fie cercetați, întrucât nimeni nu este mai presus de lege. Impunitatea celor implicați ar fi o palmă prea grea peste obrazul oricui mai crede în statul de drept și în domnia legii. 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Clienții avocatului Hașotti au pierdut cariera Sibioara. Justiția a constatat că retrocedarea s-a făcut cu acte FALSIFICATE

Publicat

la data de

Scris de

Judecătoria Constanța a desființat titlul de proprietate obținut în anul 2016 de niște clienți ai influentului avocat Ionel Hașotti, pentru un teren situat fix în mijlocul perimetrului de exploatare minieră de la Sibioara. Instanța a dat curs unei cereri formulate de Parchetul Curții de Apel Constanța, după finalizarea cercetărilor în dosarul penal 283/P/2021. Pe baza probelor științifice, criminalistice, s-a constatat că actele de opțiune succesorală care au stat la baza emiterii titlului de proprietate au fost falsificate material în urmă cu 17 ani. De asemenea, s-a constata că titlul, care este un rezultat al acestor falsuri, a fost el însuși falsificat în conținut. Hotărârea judecătorească a fost deja pusă în executare, pe 13 mai a.c., atunci când Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța i-a radiat pe clienții lui Hașotti din cartea funciară, restabilind situația anterioară săvârșirii faptelor penale. Alte cărți funciare în care au fost intabulate, la prima mână, bucăți din valoroasa carieră în proprietatea directă a clienților lui Hașotti au fost sistate definitiv. Primăria Lumina și Prefectura Constanța sunt în termen să solicite revizuirea unei alte hotărâri judecătorești, prin care clienții lui Hașotti au primit daune de la cele două instituții publice în valoare de peste 600.000 de lei.  Banii au fost acordați pentru lipsa de folosință a carierei, în perioada scursă de la pronunțarea deciziei de retrocedare (2008) până la emiterea titlului de proprietate (2016). Cum totul se bazează pe niște falsuri ordinare, demonstrate științific, așa cum vom detalia mai jos, daunele trebuie întoarse înapoi. De asemenea, un primar și mai mulți funcționari publici ar trebui să fie exonerați de popririle pe salarii, care le-au fost impuse pentru a acoperi daunele în discuție.

Moștenirea lui Nicolae Tudorancea

Despre retrocedarea carierei Sibioara au curs valuri de cerneală. Însă abia acum totul a devenit extrem de clar. În negura timpului, mai exact la sfârșitul secolului al XIX-lea, un colonist al Dobrogei, pe numele său Nicolae Tudorancea, a fost împroprietărit de stat cu un teren de 20 de hectare din apropierea satului Circâci, devenit mai târziu Sibioara. Acesta a avut 7 copii și a decedat în 1942. După lege, ba chiar și după niște înscrisuri utilizate chiar de urmașii săi, aceștia din urmă au dezbătut succesiunea, acceptând moștenirea, după decesul bătrânului survenit în 42. Practic, ce a rămas de pe urma lui Nicolae Tudorancea a fost preluat de moștenitorii săi, în cotele legale cuvenite. Iar mai târziu, după Revoluție, urmașii urmașilor lui Tudorancea au revendicat cotele cuvenite după părinții lor, ca autori ai dreptului de proprietate. Și au primit terenuri, dar nu pe vechiul amplasament, care din anii 60 ai secolului trecut a fost inclus în exploatarea minieră, fiind exceptat prin lege de la retrocedare.

Cariera Sibioara, văzută din dronă. Chenarul cu roșu reprezintă ”pășunea” revendicată de urmașii lui Nicolae Tudorancea.

Primul fals

Din anul 2005 au început falsurile. În acest sens, la Comisia Locală Lumina a fost depusă o cerere de retrocedare pentru întregul teren de 20 de hectare. În acest document, ca titulare ale cererii sunt menționate numitele Elena Mitrofan și Margareta Muscalu, deopotrivă nepoate ale lui Nicolae Tudorancea. Bătrânele nu erau surori, ci rude de gradul IV, însă acest aspect nu a fost declarat corespunzător, nici în procedura administrativă, nici în procesele de fond funciar ce aveau să urmeze.

Cererea de retrocedare nu a fost scrisă olograf de niciuna din cele două persoane, după cum au constatat criminaliștii, pe baza comparării de scripte. Așadar, a fost scrisă de o a treia persoană, care a și semnat doar pentru Elena Mitrofan. Pentru Margareta Muscalu nu apare o semnătură pe act. 

În fapt, Muscalu avea altă opțiune succesorală, deoarece – după cum s-a descoperit în dosarul penal – ea formulase, împreună cu sora sa, Georgeta Ciuceanu, o cerere separată, pentru a primi restul de moștenire de la autorul ei direct, Aurel Tudorancea (unul din cei 7 moștenitori ai lui Nicolae Tudorancea). Ori cele două cereri s-ar fi bătut cap în cap, ducând la dublă retrocedare.

Al doilea fals

În 2006, urmează un nou fals. Vorbim aici de o contestație scrisă cu mâna ei de Elena Mitrofan, după ce solicitarea de restituire a ”moștenirii” fusese respinsă inițial de Comisia Locală Lumina, pe lipsa dovezilor în privința dreptului de proprietate ulterioare anului 1945.  

Contestația adresată Comisiei Județene era contrasemnată și de Margareta Muscalu. Numai că, după cum au constatat criminaliștii, semnătura lui Muscalu a fost pur și simplu falsificată material.

Falsurile s-au dovedit extrem de utile. Ca dovadă, după ce demersurile de retrocedare în procedura administrativă au fost respinse definitiv, a fost deschis un proces de fond funciar la instanța de judecată. Revendicarea a fost susținută pentru cele două bătrâne de influentul avocat Ionel Hașotti, fost șef al baroului local și fost vicepreședinte al Uniunii Naționale a Barourilor din România.

După cum reiese din dosarul penal, instanțele au fost induse în eroare, reținând că Muscalu și Mitrofan ar fi fost surori. Cererile falsificate au fost considerate acte valide de acceptare a moștenirii.

Verișoarele s-au dat surori

Instanța de fond a apreciat că bătrânele ar face dovada cu privire la dreptul de proprietate al ”bunicului patern”. Într-adevăr, pentru ambele bătrâne, Nicolae Tudorancea era bunic patern. Însă cele două nu erau surori, ci verișoare, adică fiice ale fiilor lui Nicolae Tudorancea, pe numele lor Aurel și Tudor. Tot instanța de fond a mai reținut că după decesul lui Nicolae Tudorancea, taxele pentru teren ar fi fost achitate de moștenitorul Aurel Tudorancea.

Instanța de recurs a fost și mai categorică, afirmând că acceptarea moștenirii, nedovedită prin certificat de moștenitor sau prin hotărâre judecătorească, s-ar fi făcut ”prin actele de stare civila depuse la dosarul cauzei din care rezultă că reclamantele sunt descendentele numitului Tudorancea Aurel fiul lui Tudorancea Neculae (Nicolae).”. De asemenea, instanța a reținut – fiind indusă în eroare – că există acte ulterioare anului 1945, în speță chitanțele plătite de către ”tatăl reclamantelor”, Aurel Tudorancea.

Ori, în realitate, Aurel Tudorancea nu era tatăl Elenei Mitrofan. Cele două cliente ale lui Hașotti nu erau surori, ci rude de gradul IV. Din punct de vedere legal, Margareta Muscalu o excludea pe verișoara ei de la succesiune, în virtutea principiului proximității. În sfârșit, chitanțele lui Aurel nu puteau produce efecte în două proceduri distincte, prin care același bun a fost retrocedat parțial, în cota cuvenită, după autorul Aurel, și încă o dată, pe de-a întregul, după autorul Nicolae. Ori toate aceste neajunsuri au fost înfrânte prin falsificarea semnăturii Margaretei Muscalu și prin inducerea în eroare a instanțelor de judecată, că cele două ar fi surori.

Extras din Încheierea judecătorului prin care au fost desființate falsurile din retrocedarea carierei Sibioara

Bani din piatră seacă

Falsurile folosite la retrocedarea carierei Sibioara au produs efecte… financiare. Clienții lui Hașotti au fost puși în posesie, ca nicăieri în lume, fix în mijlocul unui perimetru minier aflat în plină exploatare. Și nu vorbim de un  perimetru oarecare, ci chiar cel mai valoros din toată Dobrogea, cu roci dure, din lanțul hercinic, apte să reziste la cele mai complexe lucrări, de diguri marine și autostrăzi. După cum am arătat, statul român a fost deja ușurat de peste 600.000 de lei, bani achitați clienților lui Hașotti ca daune pentru lipsa de folosință a carierei în perioada scursă dintre pronunțarea deciziei de retrocedare (2008) și emiterea titlului de proprietate (2016).

La un moment dat, terenul carierei a fost scos la vânzare de clienții lui Hașotti, prin anunțuri pe internet. Însă prezumăm că litigiile amplu mediatizate i-au împiedicat să găsească un cumpărător.

Un primar și mai mulți funcționari publici s-au pomenit cu popriri pe salarii, până la recuperarea daunelor în discuție. Iar un fost prefect a fost târât în proceduri penale, vreme de mai mulți ani, pentru că nu le-a dat satisfacție, la timpul său, clienților lui Hașotti. Ca să nu mai spunem de compania minieră Somaco Construct, care a fost silită să-și sisteze operațiunile pentru care era licențiată de statul român și plătea redevențe către bugetul de stat.

Cu ani buni înainte de retrocedare, părțile sociale de la Somaco Construct fuseseră cumpărate cu 4 milioane de euro de omul de afaceri Grigore Comănescu. Ori, după ce a plătit această sumă, antreprenorul s-a pomenit că a dat banii pe nimic, terenul fiind suflat, pe baza unor falsuri, de clientele avocatului Hașotti. În loc de folosința bunului plătit din greu, antreprenorul s-a ales cu un zbucium de ani de zile, măcinat în zeci de proceduri civile și penale.

Din toate aceste puncte de vedere, implicarea procurorilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și obiectivitatea judecătorului de drept penal de la Judecătoria Constanța reprezintă un fel de a face lumină și de repara o situație injustă și sfidătoare.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Cum a blocat primarul din Hârșova două posturi de consilier local, ca să rezolve niște afaceri patrimoniale

Publicat

la data de

Scris de

În ultima perioadă, Consiliul Local Hârșova a funcționat cu doi consilieri locali mai puțini decât prevede legea. Situația s-a creat după ce primarul localității, Viorel Ionescu, a blocat, prin tertipuri nedemne și rușinoase, procedura de înlocuire a doi consilieri (din opoziție) care și-au depus demisiile. Partidul rival a fost păgubit de drepturile câștigate prin votul popular. Însă primarul a obținut o majoritate calificată și voturi pentru diferite tranzacții patrimoniale. Iar asta explică întreaga sa conduită.

Cei doi demisionari se numesc Adrian Pelivan și Ionel Dia. Ambii sunt de la PSD.  

Adrian Pelivan și-a dat demisia din Consiliul Local Hârșova pe 3 ianuarie 2022. La câteva zile distanță, mai exact pe 7 ianuarie 2022, liderul consilierilor PSD, Viorel Bulancea, a înregistrat un proiect de hotărâre pentru vacantarea locului părăsit, prin demisie, de către colegul său.  Aflând de acest lucru sau poate că întâmplător, în aceeași zi primarul a convocat ședința ordinară a Consiliului Local, pentru data de 13 ianuarie 2022, fără a înscrie în proiectul ordinii de zi nimic referitor la vacantare. Potrivit Codului Administrativ, situația din Consiliul Local trebuia rezolvată în prima ședință desfășurată după apariția evenimentului (a demisiei). Însă legea instituie și proceduri, care oricum nu erau îndeplinite. Din 3 ianuarie ar fi fost timp berechet, însă Primăria s-a trezit abia pe 11 ianuarie să-i ceară lui Pelivan dovezi suplimentare cu privire la demisie. Demisionarul s-a conformat acestei pretenții rizibile pe 12 ianuarie 2022, adeverind că n-a mințit când și-a înaintat demisia.

Prea scurt, prea lung

Timpul a fost prea scurt. Prin urmare, procedurile au fost demarate abia după ședință, pe 14 ianuarie 2022, atunci când primarul și secretarul general au semnat un referat constatator. Acest document trebuia trimis la vot, în plenul Consiliului Local.

Următoarea ședință ordinară a avut loc pe 24 februarie 2022. De data aceasta, timpul a fost prea lung. Atât de lung, încât primarul a uitat de referatul constatator, care nu a fost înscris în proiectul ordinii de zi. Partidul păgubit de această conduită a propus suplimentarea ordinii de zi cu proiectul lui Bulancea, din 7 ianuarie 2022. Însă propunerea a fost trântită, după ce consilierii din echipa primarului s-au abținut să voteze, ceea ce echivalează cu un vot împotrivă.

Tertipuri

Ziua de 24 februarie este importantă în economia articolului de față și pentru faptul că tot atunci și-a depus demisia din Consiliul Local și Ionel Dia. Acesta a optat pentru un post de consilier județean. În cazul lui Dia, procedurile s-au urnit pe 25 februarie 2022, atunci când primarul și secretarul general au semnat un referat constatator.

La câteva zile distanță, liderul consilierilor PSD, Viorel Bulancea, a depus două proiecte de hotărâre, pentru vacantarea locurilor părăsite de colegii săi. Mai mult decât atât, grupul PSD – ProRomânia a convocat o ședință extraordinară de Consiliu Local, pentru 7 martie 2022, cu cele două proiecte înscrise pe ordinea de zi. În acest caz, secretarul general al orașului a anexat și referatele constatatoare. Întreaga procedură era îndeplinită.  Însă consilierii din partidul primarului au lipsit în bloc de la ședință, contribuind și prin acest tertip la păgubirea partidului rival în privința exercitării drepturilor câștigate în alegeri.

Următoarele ședințe ordinare ale Consiliului Local Hârșova au avut loc pe 29 martie, 20 aprilie și 3 mai. La propunerea primarului, consilierii s-au ocupat de evaluări, dezmembrări, vânzări de terenuri și alte cele. Dar nu și de vacantarea celor două locuri câștigate de partidul rival. De fiecare dată, consilierii PSD au solicitat suplimentarea ordinii de zi cu această problemă. Și tot de fiecare dată consilierii din echipa primarului au trântit propunerile, prin abținere de la vot.

Joaca de-a abținerea, așa cum reiese din procesele-verbale ale ședințelor Consiliului Local Hârșova

Epistolar

Încă din 16 februarie 2022, secretarul general al orașului Hârșova a transmis un referat însoțit de documente către Instituția Prefectului, cerând emiterea unui ordin de încetare a mandatului lui Adrian Pelivan. Aici trebuie să spunem că legea rezervă un astfel de rol prefectului, în caz de tergiversare a procedurii la nivel de Consiliu Local, mai mult de 30 de zile. Intenția vădită a legiuitorului a fost aceea ca demisionarii să poată fi înlocuiți cu celeritate. Ce-a făcut prefectul? A trimis îndărăt întreaga documentație, în original, motivând următoarele:

”aveți obligația de a ne dovedi, prin documente depuse în acest sens, înscrierea referatului constatator semnat de primar și de secretarul general al unității administrativ-teritoriale, pe proiectul ordinii de zi, cu consecința neadoptării hotărârii prin care se ia act de demisia alesului local și se vacantează locul de consilier local”.

Pe 23 martie 2022, secretarul general i-a comunicat  primarului în mod oficial, cu antet și număr de înregistrare, propunerea de înscriere pe ordinea de zi a proiectelor inițiate de Bulancea însoțite de referatele constatatoare, pentru ședința din 29 martie 2022. Primarul și-a exprimat acordul tocmai pe 18 aprilie 2022 și doar ca să se acopere formal. Era deja tardiv și fără obiect, pentru că ședința se consumase în luna anterioară.

Mai mult decât atât, pe 13 aprilie secretarul general trimisese prefectului o nouă cerere de emitere a ordinelor de încetare a mandatelor celor doi consilieri demisionari. În acest document, se motiva că întreaga procedură a fost parcursă la ședința extraordinară din 7 martie 2022, fiind întrunite condițiile legale pentru emiterea ordinelor de prefect.

Pe 27 aprilie 2022, Viorel Ionescu a transmis un punct de vedere personal către Prefect, cerând să nu fie emise ordinele de încetare a mandatelor lui Dia și Pelivan. Adresa e plină de bazaconii rușinoase. În esență, primarul Viorel sugera, de fapt, să fie lăsat să se joace de-a procedura până la calendele grecești, fără ca prefectul să îndrepte situația.  

Termenul de 30 de zile care nu s-a epuizat în 4 luni. Extras din adresa primarului.

În aceeași zi, juriștii Prefecturii au cerut secretarului general dovada că referatele constatatoare au fost înscrise într-un proiect al ordinii de zi. Dovada se afla deja la dosar, dar secretarul general a mai trimis-o încă o dată. Iar de atunci, Prefectura analizează pe îndelete.

Miza imobiliară

Interesant este faptul că tergiversările descrise mai sus n-au urmărit doar păgubirea unui partid de drepturile câștigate în alegeri. La mijloc a fost și o chestiune pragmatică, imobiliară.

Hotărârile locale care se referă la patrimoniul localităților nu pot fi adoptate legal decât cu votul a două treimi dintre consilieri, ceea ce constituie o majoritate calificată. În cazul orașului Hârșova, care are un Consiliu format din 17 aleși locali, majoritatea calificată înseamnă 12 voturi. Partidul primarului deține 8 consilieri. Însă, în timp, Ionescu a mai racolat doi consilieri, ajungând astfel la o majoritate simplă, cu 10 voturi.

În trecut, primarul a încercat să scoată la mezat un imobil de pe strada Ana Ipătescu. Este vorba de o casă prăpădită, dar terenul de sub ea este valoros, cu vedere la peisajul fabulos al Dunării. Evident că locul se pretează pentru o investiție turistică. Însă consilierii opoziției s-au opus atunci proiectului, suspectând existența unui aranjament preexistent.

Câteva proiecte de două treimi supuse dezbaterii în ședința CLH din 20 aprilie 2022. Sursa: site-ul Primăriei Hârșova.

După ce Consiliul s-a redus la 15 voturi, majoritatea simplă de 10 consilieri s-a transformat peste noapte în majoritate calificată. 10 consilieri nu înseamnă două treimi din 17,  dar înseamnă două treimi din 15. În această formulă, primarul a reușit să treacă proiectul referitor la imobilul de pe Ana Ipătescu. Și la fel a procedat și cu alte proiecte cu miză patrimonială.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: