Connect with us

Exclusiv

Politicianul cu pensie specială și etichetă de mafiot, care nu suportă libertatea de exprimare

Published

on

Grigore Comanescu procese cu gasca lui Hasotti

Recent am relatat că fostul senator și ministru Puiu Hașotti a pierdut definitiv procesul pe care i l-a intentat omului de afaceri Grigore Comănescu, în încercarea de a stoarce de la acesta daune morale uriașe pentru o simplă declarație. Între timp, Înalta Curte de Casație și Justiție a motivat decizia pe care a luat-o. Iar aspectele subliniate de instanța supremă se merită a fi consemnate în mod special, întrucât zugrăvesc nu doar profilul personal al fostului ministru Hașotti, ci chiar chipul generic al politicianului român. În aerul rarefiat al puterii, politicianul român își arogă libertatea absolută de a face și de a spune orice, de a profita de orice privilegiu, având totodată pretenția să nu fie tulburat nici de Justiție și nici măcar de opinia sau judecățile de valoare ale celorlalți muritori. Iar după cum reiese din hotărârea Înaltei Curți, Puiu Hașotti întrupează cu vârf și îndesat toate aceste năravuri.

Pe fostul ministru l-a supărat la culme îndrăzneala omului de afaceri Grigore Comănescu de a organiza un miting de protest în anul 2015, pentru a atrage atenția cu privire la corupția din administrație și justiție. Grupul de firme coordonat de acest antreprenor achita salarii pentru 600 de angajați și taxe la stat de aproximativ trei milioane de euro pe an. Una din companiile lui Grigore Comănescu, în speță Somaco Construct SRL, s-a pomenit cu activitatea blocată și bunurile urmărite în vederea executării silite, pe baza unor demersuri întreprinse de avocatul Ionel Hașotti și de fostul primar din Năvodari, Nicolae Matei. Avocatul – frate cu fostul ministru, primarul – prieten la cataramă cu același personaj!

JEFUITĂ PE BAZA UNOR MINCIUNI

Ionel Hașotti reușise să obțină pentru două bătrâne o hotărâre de retrocedare a carierei de granit de la Sibioara, exploatată legal, cu licență minieră, de Somaco Construct. Patru milioane de euro achitase omul de afaceri Grigore Comănescu pentru a cumpăra această carieră. Iar după un proces sumar, cu un recurs judecat într-un singur termen, cariera a fost atribuită celor două bătrâne, ca teren agricol, după ce avocatul a mințit cu nerușinare că n-ar exista dovezi că respectiva carieră ar fi în exploatare – situație care o excepta prin lege de la retrocedare. Dovezile se aflau la stat, dar nimeni nu a întrebat de ele. De asemenea, instanța de fond funciar a reținut că cele două cliente ale avocatului ar fi fost surori, având un autor comun al dreptului de proprietate. Or în realitate cele două nu erau surori și nu aveau un autor comun.

Jefuită de carieră pe baza unor minciuni, compania Somaco Construct s-a pomenit mai apoi, aparent din senin, cu o taxă fiscală de patru milioane de euro (debit principal și accesorii) din partea Primăriei Năvodari. Documentul nu avea nici măcar număr de înregistrare, fiind pur și simplu scornit de fostul primar Nicolae Matei. Acesta a pretins că societatea ar fi folosit un teren al orașului Năvodari, de pe malul lacului Siutghiol, pentru a depozita provizoriu materiale de construcții. Și a calculat taxa retroactiv, pentru a ajunge la acea sumă astronomică. În realitate, Somaco Construct consolidase malul lacului, în dreptul proprietății sale. Deci nici urmă de ocupare temporară a locurilor publice în scopul vreunei depozitări, așa cum mințise penalul de la Primărie.

ÎNTRE SECERĂ ȘI CIOCAN

Acționând ca o seceră și-un ciocan, fratele ministrului și prietenul de cataramă al aceluiași ministru loveau pe flancuri în aceeași societate, cu scopul vădit de a o spolia. Or mitingul din 2015 al salariaților Somaco Construct era o încercare de sensibilizare a autorităților cu privire la aceste fapte de vădită corupție din administrație și justiție. În acel context s-a vorbit de un grup mafiot, iar antreprenorul Grigore Comănescu l-a pomenit în răspunsurile date jurnaliștilor prezenți la miting și pe Puiu Hașotti, ca frate al avocatului și ca prieten al primarului corupt de la Năvodari. Ba chiar a amintit că, în toamna lui 2012, ministrul Puiu s-a urcat pe baricadă la un miting anti-justiție de la Năvodari, cerând eliberarea lui Nicolae Matei care fusese arestat atunci, în primul său dosar de corupție.

Imagine de la mitingul din anul 2015 organizat de Somaco Construct

De aici a plecat procesul de calomnie care a durat aproape 7 ani. Puiu Hașotti a pretins că Grigore Comănescu i-a terfelit reputația de academician, profesor universitar și om de cultură, asociindu-l pe nedrept cu mafia retrocedărilor. Fostul ministru a susținut că nu are nicio legătură cu activitățile profesionale ale fratelui său, avocatul Ionel Hașotti. De asemenea, a pretins că legăturile sale cu Nicolae Matei au fost de simplă colaborare politică și nimic mai mult. Pentru afectarea dreptului la reputație și viață privată, a cerut daune morale de 500.000 de lei, plus scuze din partea omului de afaceri sub forma unor comunicate cerute a fi publicate în numeroase ziare locale și naționale.

PROCESUL

În 2017, pretențiile lui Puiu Hașotti au fost admise parțial de Tribunalul Tulcea, care i-a dat despăgubiri morale de 10.000 de lei. Însă această hotărâre a fost răsturnată cu totul de Curtea de Apel Galați, în noiembrie 2018.

Puiu Hașotti a declarat un prim recurs, iar Înalta Curte de Casație și Justiție i l-a admis, obligând Curtea de Apel Galați să rejudece apelul pe baza exigențelor din jurisprudența europeană, în sensul unui conflict între două drepturi fundamentale: dreptul reclamantului la viața privată versus dreptul pârâtului la libera exprimare. Iar sarcina supremă a fost aceea ca judecătorii de apel să decidă dacă se impune ingerința statului în dreptul la liberă exprimare al omului de afaceri, spre satisfacția lui Puiu Hașotti.

La rejudecare, în noiembrie 2020, instanța de apel a stabilit că omul de afaceri a acționat cu bună-credință la mitingul din 2015. Judecătorii au mai apreciat că deși Puiu Hașotti a fluturat în acțiunea sa pozițiile de academician, profesor universitar și om de cultură, calitatea care primează la el este aceea de politician. Or politicienii pot fi criticați în spațiul public mai lejer, fără a putea pretinde o protecție totală a vieții lor private. În acest context, declarațiile lui Grigore Comănescu au fost calificate drept judecăți de valoare, având un suport probator minimal.

Omul de afaceri a probat că Puiu Hașotti a fost numit mafiot imobiliar de către fostul ministru al Agriculturii Valeriu Tabără, care a susținut, în 2008, că acesta s-ar fi aflat în spatele unor manevre de retrocedare a patrimoniului unor institute de cercetare agricolă către niște bătrâni folosiți în acest scop. De asemenea, omul de afaceri a depus fotografii de la un miting din 2012 organizat de sindicaliștii din cinematografie împotriva lui Puiu Hașotti care ocupa atunci funcția de ministru al Culturii. Pe pancartele de la acel protest se putea citi ”Hașotti = mafia imobiliară”. În cele două cazuri, fostul demnitar n-a reacționat și nu a cerut daune morale. Însă a reacționat la simpla pomenire a numelui său la un miting împotriva corupției din administrație și justiție.

Imagini de la mitingurile din 2012, în care sindicaliștii din cinematografie au susținut că Hașotti = mafia imobiliară

Alte dovezi se refereau la implicarea lui Puiu Hașotti în mitingul anti-justiție de la Năvodari, în care acesta și-a pus tot CSM-ul și toată Justiție în cap, făcând presiuni pentru eliberarea primarului acuzat de corupție. Și au mai fost și alte argumente și fapte, prea multe ca să le detaliem aici. Ca urmare, instanța de apel a apreciat că a existat un suport probator pentru judecățile de valoare, nefiind necesară ingerința statului în dreptul la liberă exprimare.

ULTIMUL RECURS

Lui Hașotii nu i-a convenit din nou, astfel că a promovat un nou recurs, criticând diverse aspecte. El a arătat că omul de afaceri nu este jurnalist sau formator de opinii, astfel încât nu ar fi avut dreptul să emită judecăți de valoare. Cu alte cuvinte, omul de afaceri trebuia să tacă despre nedreptățile care i se întâmplau. Înalta Curte l-as pus la colț pe fostul ministru, amintindu-i că dreptul la liberă exprimare nu este un monopol al nimănui, putând fi exercitat cu bună-credință de orice persoană.

A mai susținut Puiu Hașotti că instanța de apel ar fi fost nedreaptă neluând în seamă reputația sa de academician și de om de cultură. Iar ÎCCJ a decis că standardul corect a fost acela de politician, pentru că disputa cu omul de afaceri nu a avut de a face cu mediul academic.

Hașotti nu s-a lăsat și a susținut că la data mitingului din 2015 era senator al României, adică un fel de înalt funcționar. Or funcționarii sunt protejați în privința amestecului în viața lor privată chiar de jurisprudența CEDO. Dar și-n această privința ÎCCJ i-a semnalat că funcția de senator nu îl disociază de calitatea de politician, ci, dimpotrivă, accentuează această poziție. Calitatea de senator nu restrânge sfera ingerințelor în dreptul la reputație și viață privată, ci o extinde în mod considerabil.

DEFINITIV MAFIOT

În sfârșit, a mai criticat Puiu Hașotti faptul că suportul probator pe care s-a bazat omul de afaceri atunci când a emis judecățile sale de valoare ar fi fost unul minimal, după cum a reținut instanța de apel, iar nu unul suficient sau rezonabil, după cum se cere în practica CEDO. Și-n această privință, criticile fostului demnitar s-au dovedit absurde și caraghioase. Într-un fel, Puiu Hașotti a contribuit aici la propria înfrângere, depunând la dosar diverse documente nepublice obținute de la fratele său, avocatul Ionel Hașotti, din procesele civile și penale cu firma lui Grigore Comănescu. Susținerea inițială a fostului demnitar că nu are nicio legătură cu activitățile profesionale ale fratelui său s-a dovedit goală de conținut. Practic, omul s-a turnat singur la instanța supremă, folosind calupuri de documente nepublice pe care nu le putea obține decât de la fratele său.

În aceeași chestiune au contat și înscrisurile depuse de Grigore Comănescu și de compania sa Somaco Construct. Ne referim aici la actele prin care aberanta taxă fiscală de 4 milioane de euro impusă de fostul primar Nicolae Matei a fost desființată definitiv în Justiție, în anul 2019. Ne mai referim la condamnarea lui Nicolae Matei, pe fond, la 9 ani de închisoare, în dosarul retrocedărilor de la Năvodari. În același dosar a fost condamnată pe fond, la 7 ani de închisoare, și fosta judecătoare Corina-Eugenia Jianu, care a fost implicată nu doar în dosarele de retrocedare de la Năvodari, ci chiar și în dosarul de retrocedare a carierei de la Sibioara în favoarea clientelor lui Ionel Hașotti. Un alt document esențial a fost ordonanța Parchetului Curții de Apel Constanța, de anul trecut, prin care s-a constatat, pe bază de mijloace științifice, că actele folosite de clientele lui Ionel Hașotti la retrocedarea carierei Sibioara au fost falsificate la modul ordinar.

Nu sunt acestea date suficiente ca să susții că la mijloc este o poveste de tip mafiot? Ei bine, instanța supremă a apreciat că toate aceste înscrisuri depuse de părți completează baza factuală, având vocația de a consolida, chiar și în recurs, concluzia că, atunci când a vorbit de mafia imobiliară, omul de afaceri lovit pe flancuri de fratele și de amicul fostului ministru, a avut o bază factuală suficientă și rezonabilă. Cu aceste aprecieri, cazul a fost închis definitiv, după aproape 7 ani.

PE ALTE FRONTURI

Anduranța dovedită de omul de afaceri Grigore Comănescu de-a lungul a zeci de procese, printre care și cel de față, ar trebui să-i inspire și pe alți antreprenori să nu se lase călcați în picioare de șmecherii din politică sau de amicii și rudele lor.

Trebuie să mai spunem că politicianul care nu suportă libertatea de exprimare se luptă pe alte fronturi în această perioadă pentru a-și recăpăta pensia specială de fost senator. El a obținut deja o hotărâre favorabilă pe fond.  Și tot în această perioadă, fratele său, avocatul Ionel Hașotti, se luptă din răsputeri, cu tertipuri disperate, să recâștige cariera de la Sibioara. Însă despre aceste demersuri, vom relata cu altă ocazie. Va urma!

Comentarii pe Facebook

Autentifica-te pe Facebook pentru a comenta

Adrian Cârlescu este absolvent al Facultăţii de Filozofie a Universităţii din Bucureşti (1998), finalizată cu o teză de licenţă coordonată de profesorul Gabriel Liiceanu, şi a unui masterat de filozofia culturii în cadrul aceleiaşi facultăţi (2000). Activează în presa locală, constănţeană, din anul 1998. A fost reporter şi editor de ştiri la MTC TV, redactor-şef la Replica de Constanţa, redactor în departamentul de investigaţii la Ziua de Constanţa, co-fondator la Dezvăluiri.Ro. De-a lungul timpului a publicat anchete jurnalistice despre retrocedările lui Radu Mazăre, introducerea Pădurii Comorova în intravilan şi vânzarea ei, abuzul judiciar de la Fruvimed Medgidia SA, geneza Fondului Proprietatea, jaful din piscicultură, interesele din zona investiţiilor în energia eoliană, averea ascunsă şi faptele reprobabile ale unor politicieni, magistraţi sau oameni de afaceri abonaţi la lucrări publice. În 2014, a publicat cartea-document „Columbia – spectacolul morţii. Regimul de detenţie în Colonia Cernavodă a Canalului Vechi”. În 2015, a publicat, alături de dr. Sorin Marcel Colesniuc, lucrarea „O istorie a oraşului Cernavodă”, redactând, în baza documentelor de arhivă, secţiunea dedicată evoluţiei oraşului din 1878 până în prezent.