Connect with us

Exclusiv

Prefectul de Constanţa pune umărul la abuzul de la Sibioara?

admin

Publicat

la

Reprezentanţii companiei Somaco Construct SRL suspectează faptul că instituţia prefectului judeţului Constanţa exercită presiuni verbale asupra primarului Comunei Lumina, pentru a emite un act administrativ contrar punctului de vedere exprimat în scris… tocmai de instituţia prefectului. Aceasta nu-şi poate retracta propriul punctul de vedere, dintr-un motiv cât se poate de simplu: l-a invocat într-un proces, pe care altfel nu avea cum să-l câştige. Acum, prefectul ar vrea să o întoarcă… dar nu cu mâna lui, ci îndemnându-l pe edilul de la Lumina să adopte un act contrar legii, într-o poveste cu implicaţii patrimoniale de milioane de euro.

Miza scandalului: o carieră de milioane de euro

Miza acestui război administrativ este cariera de şisturi verzi de la Sibioara, comuna Lumina, deţinută legal de compania Somaco Construct SRL, în baza licenţei de exploatare 2454/2001 şi a Contractului de Asociere în Participaţiune 2422/2003. În anul 2006, două venerabile doamne, reprezentate convenţional de avocatul Ionel Haşotti, au cerut Judecătoriei Constanţa retrocedarea unui teren de 20 de hectare, care se găsea chiar în inima carierei. Deşi acestea nu au făcut dovada că autorul lor ar fi fost deposedat de teren în mod abuziv la naţionalizarea din 1948, ci doar că un bunic ar fi deţinut la un moment dat terenul potrivit unor documente întocmite în 1908 şi 1915, instanţa de fond (prin judecătoarea Eugenia Jianu, actualmente suspendată din magistratură şi trimisă în judecată pentru luare de mită şi abuz în serviciu, în dosarul primarului de la Năvodari, Nicolae Matei) a apreciat că cererea lor este îndreptăţită.

Judecătoarea Jianu habar n-avea de articolul 4 din Legea 1/2000

Însă aceeaşi instanţă a respins capătul de cerere referitor la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament… în inima carierei. Pentru a proceda în acest fel, judecătoarea Jianu a invocat articolul 2 litera e) din Legea 18/1991 a fondului funciar (care clasifica exploataţiile miniere, petroliere şi carierele în „terenuri cu destinaţie specială”), dar şi Legea 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. Cu alte cuvinte, din coroborarea celor două temeiuri de drept, reieşea că terenul nu putea fi restituit pe vechiul amplasament. Dar, în realitate, exista atunci, la fel cum există şi acum, un temei de drept, unic, direct şi foarte explicit, care interzice retrocedarea carierelor, în speţă articolul 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000: „Pentru terenurile din extravilanul localităţilor, foste proprietăţi ale persoanelor fizice şi juridice, care au trecut în proprietatea statului şi pe care se găsesc instalaţii hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroamelioraţii, pe care se desfăşoară activităţi miniere de exploatare sau operaţiuni petroliere de dezvoltare-explorare şi exploatare, se restituie, în condiţiile legii, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, suprafeţe echivalente…”. Iată, aşadar, motivul real pentru care nu se putea retroceda nicio parte din terenul ocupat de expoatarea minieră Sibioara II – Valea cu Izvorul, ci o suprafaţă echivalentă, pe un alt amplasament, neafectat de o licenţă minieră. Dar judecătoarea suspectată acum de acte de corupţie s-a făcut că nu cunoaşte motivul legal, real, ci unul secundar şi oarecum interpretabil, lăsând o portiţă deschisă ca soluţia să fie răsturnată în recurs.

Instanţa de recurs ştia legea… dar pe sărite

Nemulţumite de sentinţa Judecătoriei, moştenitoarele au declarat recurs la Tribunalul Constanţa. Aici, dosarul a fost repartizat unui complet condus de judecătoarea Cristina Duţă, care a consfinţit, prin Decizia Civilă 925/2008, că recurentele-reclamante aveau calitatea de persoane îndreptăţite la retrocedare. Ba mai mult, a admis restituirea unei porţiuni de 16,94 de hectare din inima carierei.

Cristina-Duta-1

Judecătoarea Cristina Duţă

În motivare, instanţa de recurs a arătat că Legea 213/1998, aceea invocată ca nuca-n perete de Jianu, s-ar referi la terenurile proprietate publică. Ori în cauză nu s-a făcut dovada că terenul solicitat spre restituire ar aparţine domeniului public al statului. Argumentaţia este de-a dreptul halucinantă, deoarece, aşa cum am arătat, legea referitoare la proprietatea publică nu avea nicio legătură cu speţa. În schimb, legătură directă avea articolul 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000, însă instanţa de recurs s-a făcut că nu ştie de existenţa acestuia (deşi a citat cu prisosinţă alte articole ale acestei legi; ce să înţelegem, că onorata instanţă ştia legea pe sărite?).

Cariera nu-i carieră, e o ficţiune!

Ionel_Hasotti-300x162

Avocatul Ionel Haşotti

Mai departe, completul prezidat de judecătoarea Duţă a reţinut, fără nicio verificare, alegaţia moştenitoarelor reprezentate de Haşotti că în perimetrul „a ceea ce constituie «cariera de piatră»” se dispusese, anterior, reconstituirea dreptului de proprietate către alte persoane. Într-adevăr, se dispusese, dar nu în perimetrul carierei, ci undeva în vecinătatea ei, pe suprafeţe cu funcţiune eminamente agricolă, care nu erau incluse în licenţa minieră a firmei Somaco. Singura legătură era aceea că şi cariera şi terenurile agricole din vecinătate retrocedate unor persoane fizice în procedura Legii 18/1991 făceau parte din aceeaşi parcelă cadastrală. Însă de aici şi până la a se reţine că se efectuaseră retrocedări în perimetrul carierei e o cale lungă, pe care instanţa a parcurs-o foarte repede echivalând sofistic parcela cadastrală cu cariera. După acest sofism mizerabil, instanţa s-a referit la raportul de expertiză efectuat încă din faza de fond a procesului. Acel raport, care în mod ticălos nu răspundea obiectivelor stabilite, arăta în fals că terenul solicitat de moştenitoarele reprezentate de Haşotti este liber de sarcini. În rest, niciun cuvânt despre funcţiunea de carieră în exploatare sau despre clădirile administrative, faţă de care expertul ticăloşit fusese lovit de miopie. Asta, ca să înţelegeţi de ce folosea Haşotti formularea peiorativă „ceea ce constituie «cariera de piatră»”. Căci această formulare peiorativă, reţinută necritic şi reprodusă mot a mot de instanţă, arăta cu degetul către minunea de expertiză şi sugerea că la Sibioara nu e nicio carieră în exploatare, ci doar o mare ficţiune.

Degeaba a invocat Comisia Locală Lumina (ea, căci Somaco nu a fost parte în acest proces) că terenul nu este liber de sarcini, că se află în proprietatea publică a comunei şi că face obiectul unui contract de asociere în participaţiune încheiat, hăt, cu ani buni înainte de proces, şi al unei licenţe de exploatare minieră emisă de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale. Degeaba a arătat că fâşia desenată de expert în vederea retrocedării, care secţiona transversal cariera Somaco, se suprapunea, la capete şi pe alocuri, peste alte proprietăţi private, din proximitatea carierei, dar şi peste groapa de gunoi a comunei (şi ea exceptată, prin lege, de la retrocedare). Instanţa a înlăturat toate aceste considerente, crezându-l pe expertul ticăloşit că terenul e liber de sarcini, că nu este afectat vreunei utilităţi publice sau unei exploatări miniere active.

Un punct de vedere care a produs consecinţe juridice

Această decizie civilă dată prin fraudă la lege în 2008, nu s-a pus în aplicare nici până în momentul de faţă, deşi suntem în anul de graţie 2015, la şapte ani distanţă. În 2011, Instituţia Prefectului a constatat că punerea în aplicare a hotărârii judecătoreşti nu se poate face în acea formă, deoarece ar încălca legea şi dreptul de proprietate, garantat prin Constituţie, al terţilor peste terenurile cărora s-a suprapus schiţa desenată de expertul ticăloşit. În consecinţă, Comisia Judeţeană a emis Hotărârea nr. 266/2011, prin care a stabilit că nu se poate realiza restituirea în acea formă. În 2013, pe când prefect al judeţului s-a pomenit a fi Eugen Bola, Comisia Judeţeană prezidată de acesta a emis Hotărârea nr. 49/20.03.2013, prin care s-a revocat mai vechea hotărâre, din anul 2011. În acest fel, se deschidea calea pentru punerea în aplicare a Sentinţei Civile din 2008, cea care stabilise retrocedarea carierei exceptate prin lege de la retrocedare. Comisia Locală Lumina şi Somaco Construct SRL, în calitate de intervenient în interes alăturat, au cerut la instanţa de contencios administrativ a Tribunalului Constanţa anularea Hotărârii nr. 49/20.03.2013 a Comisiei de la Prefectură. Procesul s-a întins până în 2014 şi a fost câştigat de Instituţia Prefectului. Prin notele scrise depuse la dosar sub numărul 3619/07.04.2014, Prefectul de Constanţa a arătat că a luat cunoştinţă de existenţa Licenţei miniere 2454/2001 a companiei Somaco Construct SRL, opinând că Hotărârea nr. 49 ar fi fost generată tocmai de necesitatea respectării articolului 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000, cel care interzice retrocedarea carierelor în exploatare. „Vă solicităm să luaţi act de faptul că prin adoptarea Hotărârii Comisiei Judeţene Constanţa nr. 49/20.03.2013 s-a urmărit reluarea procedurii legale de reconstituire a dreptului de proprietate, procedură ce presupune formularea unei propuneri din partea autorităţii legale pe un amplasament (diferit – n.r.) în vederea respectării prevederilor legale în materie, respectiv art. 4 din Legea 1/2000, modificată, şi a dreptului de proprietate al terţilor, inclusiv intervenienţilor.” – concluziona Instituţia Prefectului. Dovedind în acest fel intenţia sa de a respecta legea, prefectul de Constanţa a câştigat procesul de contencios administrativ. Şi mai câştigată a fost compania Somaco Construct SRL, care deşi a pierdut procesul a obţinut o confirmare scrisă că autoritatea urmează să reconstituie dreptul de proprietate al moştenitoarelor reprezentate convenţional de Ionel Haşotti pe un alt amplasament, în aşa fel încât să nu fie încălcată interdicţia legală de retrocedare a carierelor în exploatare. Confirmarea a produs consecinţe juridice, deoarece a stat la baza unei hotărâri judecătoreşti. Nimeni nu o mai poate da la întors, decât cu riscul unei plângeri penale de abuz în serviciu.

Manevrele de la Prefectură şi OCPI

Cu toate acestea, noul prefect de Constanţa, Ion Constantin, înfruntă, pe jumătate, un astfel de risc, exercitând presiuni (doar) verbale asupra Comisiei Locale Lumina de a le pune în posesie pe moştenitoarele reprezentate de Haşotti asupra terenului din trupul carierei, aşa cum suspectează reprezentanţii Somaco Construct SRL. Ca dovadă, proprietarul carierei spune că a notificat Prefectura să-i răspundă dacă îşi păstrează punctul de vedere invocat în procesul de contencios administrativ, însă noul prefect nu a catadicsit să răspundă. De asemenea, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a emis, de-a lungul timpului, puncte de vedere similare, potrivit cărora nu se poate face punerea în posesie a moştenitoarelor reprezentate convenţional de Ionel Haşotti, deoarece schiţa expertului ticăloşit încalecă terenurile unor terţi şi calcă în picioare interdicţia legală de retrocedare a carierelor în exploatare. Notificat de Somaco să precizeze dacă îşi menţine punctele de vedere, Oficiul a uitat să dea un răspuns în termenul legal. Mai mult, chiar semnatarul acestui articol a depus o cerere de informaţii la OCPI în luna ianuarie 2015, însă lumescul Oficiu nu a oferit niciun răspuns, deşi legea îl obliga în acest sens. Opacitatea celor două instituţii este cea care naşte suspiciunea că, în cazul carierei de la Sibioara, se coace la foc mărunt o soluţie ilegală. În acelaşi timp, se coace şi dosarul penal de la DNA, constituit în baza plângerilor penale depuse de Somaco împotriva expertului ticăloşit şi a celorlalte personaje ale poveştii.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2015/10/rasp-arhive-nat1.pdf”]

 

Comments

comments

Exclusiv

Maricel Cîrjaliu, prima zi de proces penal în dosarul Golful Pescarilor. Date inedite din RECHIZITORIU

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Astăzi a debutat la Tribunalul Constanța procesul penal în care primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, și secretarul UAT-ului, Ancuța Calust, au fost trimiși în judecată pentru abuz în serviciu. Dosarul se află în faza de verificare a regularității rechizitoriului.

Acuzațiile aduse (încă) primarului din Agigea sunt unele din cele mai grave și mai spectaculoase din istoria judiciară a Constanței. Maricel este acuzat că a expropriat ilegal bunuri imobile de la societatea piscicolă Sarda Fish SRL Agigea, printr-o magie ordinară în actele publice. Ulterior, a vândut ilegal o parte din terenul câștigat din pix unei societăți deținute formal de un mecanic auto din localitate, care era chiar finul fratelui său. Firma acestuia a fost creditată pentru cumpărarea terenului de la Primărie de către fratele primarului PSD-ist din Agigea. Deși erau în mod vădit abuzive și ilegale, actele publice mâzgălite în scopul acestui furt au fost avizate de legalitate de secteratul UAT-ului, Ancuța Calust. Și abuzul nu se oprește aici. Primarul a dărămat gardul pescăriei, racordul de curent electric, racordul de apă. De asemenea, a instituit o prigoană sălbatică împotriva restaurantului Pescăria lui Matei, aplicând amenzi aiuritoare și impozite speciale. De pildă, într-o singură zi, Pescăria lui Matei și Sarda Fish s-au trezit cu amenzi în cuantum total de un miliard de lei vechi. Nici măcar clienții restaurantului n-au scăpat de despotismul acestui individ, fiind la rândul lor amendați pe rupte pentru parcarea mașinilor.

O limbă de pământ cucerită din mare

Punctul de pescuit marin de la Agigea a fost amenajat în anii 80 ai secolului trecut, de fosta Întreprindere Piscicolă Constanța. Vorbim de o platformă construită în mare, pe care se aflau o cherhana, dormitoare, un grup sanitar, rețele de utilități, o cale ferată industrială care permitea transbordarea peștelui capturat, din bărci spre cherhana, vinciuri de acostare a ambarcațiunilor și altele. După revoluție,  activul piscicol de la Agigea a intrat în patrimoniul SC Marea Neagră SA, fiind ulterior transferat la Condemar SA (o altă firmă de stat), care l-a adus ca aport la capitalul social al firmei Sarda Fish SRL. În timp, Sarda Fish a ajuns în proprietatea exclusivă a soților Datcu, Matei și Liliana, care s-au ocupat de punctul piscicol de la Agigea încă de la înființare.

În perioada 2004 – 2012, societatea a plătit taxe și impozite și a primit în mod repetat certificate fiscale sau adeverințe, unele semnate chiar de primarul Maricel Cîrjaliu, prin care i se recunoștea dreptul de proprietate asupra terenului pescăriei, de 8.627,88 de metri pătrați. Relația cu autoritatea a decurs normal până la un punct.

HCL-ul care a stat la baza jafului organizat de la Agigea

Cristian Maricel Cîrjaliu a ajuns primar la Agigea în anul 2008. După doar 9 luni de mandat, acesta a inițiat Hotărârea de Consiliu Local nr. 42/23.03.2009 privind trecerea în domeniul privat al comunei Agigea a tuturor suprafețelor de teren situate pe raza localității care nu erau deținute cu titlu valabil de către persoanele fizice și juridice. Mai departe, tipul și-a arogat competența, pe care n-o avea, așa cum constată și procurorii anticorupție, de a analiza și de a hotărî el, după mintea lui, ce acte sunt valabile sau nu. Competența în acest sens aparține prin lege doar instanțelor de judecată. Însă Maricel se considera mai presus de acestea. Ca urmare, individul a pornit un jaf generalizat, dând ordine să fie trecute în inventarul domeniului privat al comunei grădinile cetățenilor și toate proprietățile unde considera el să actele de proprietate nu ar fi valabile. Mai departe, terenurile sploiate de la cetățeni prin această metodă sovietică ajungeau să fie vândute sau concesionate unor terți.

Motivația halucinantă a exproprierii terenurilor din Golf

Pe terenul din Golf, Maricel a pus ochii încă din anul 2010. Ca dovadă, procurorii rețin că viceprimarul său, Dan Ștefan Chiru, a inițiat o hotărâre de consiliu local, prin care a propus completarea inventarului localității cu suprafața de 8.940 de metri pătrați de pe strada Meduzei nr. 6. Vreo doi ani, baronul PSD-ist nu s-a atins de teren. Însă în 2012, a inițiat o nouă hotărâre, 92/2012, prin care a înscris din nou același teren în inventarul bunurilor private ale comunei.

Așa cum a motivat atât el personal, cât și secretara UAT-ului în cadrul cercetării penale, motivația însușirii terenului ar fi fost hotărârea haiducească din 2009 și aprecierea că Sarda Fish nu ar fi avut un titlu valid de proprietate asupra terenului. Cei doi au găsit nod în papură cu privire la facturile prin care antecesorul Sarda Fish a cumpărat platforma piscicolă și cherhanaua. De asemenea, au constatat că bunurile nu au fost dobândite legal, pentru că nici societatea, nici antecesoarele ei nu au beneficiat de aplicarea HG 834/1991. În realitate, activele piscicole fuseseră transferate în mod expres printr-o legislație mai veche, respectiv prin HG 1353/1990 – așa cum constată procurorul DNA. Dobândind bunurile ope legis în 1990, Marea Neagră SA nu le mai putea solicita încă o dată de la stat în 1991, pentru că ar fi fost absurd.

Și-a îmbogățit familionul

Pe baza acestui nod în papură, total tâmpit și ilegal, Maricel a expropriat ilegal terenul. Mai departe, a făcut loc în coasta pescăriei unui nou restaurant pescăresc, Golful Pescarilor. În această firmă, 50% din părțile sociale sunt deținute de doi afaceriști din Constanța, care au și investit sumele necesare construirii clădirii. Cealaltă jumătate de firmă a fost deținută integral, preț de câțiva ani, de Dumitru Stanciu, finul lui Bogdan Cîrjaliu, fratele afacerist al primarului. De altfel, așa cum constată procurorii DNA, Bogdan este cel care a împrumutat firma pentru a cumpăra terenul. În urmă cu doi ani, în firmă a fost cooptat chiar ginerele primarului, pe numele său Ionuț Nuțoaia-Cârjaliu, care a devenit asociat cu o investiție de 100 de lei. În urma operațiunii, Stanciu și-a diminuat participația la 40%. Acesta a recunoscut în fața procurorului că nu are un cuvânt de spus în această afacere. Ca un amănunt, soția lui Stanciu este angajată la Primăria Agigea. În declarațiile de avere pe care le-a depus de-a lungul vremii, aceasta nu consemnează nici măcar un leu câștigat de soțul ei din afacerea Golful Pescarilor.

Cum arăta locul pe care s-a construit restaurantul Golful Pescarilor înainte să fie furat prin inventariere de Maricel

Prigoana împotriva lui Matei

După cum spuneam, abuzul lui Maricel nu se limitează la furtul terenului și la îmbogățirea rubedeniilor. Urmează o latură extrem de întunecată, prin care acesta a pornit o veritabilă prigoană împotriva societăților Pescăria lui Matei și Sarda Fish. Pescăria lui Matei este o firmă deschisă de fiul patronilor de la Sarda Fish, Matei Alin Datcu. Acesta a construit în zonă un restaurant cu același nume și a devenit cunoscut la nivel național. Maricel a văzut că afacerea merge și produce mulți bani, așa încât a încercat să o cloneze prin interpușii săi pe terenul furat prin inventariere. Numai că accesul la lotul vândut firmei Golful Pescarilor SRL nu se putea face din cauza gardului vechi al pescăriei. Maricel a inventat niște hârtii și a condus personal operațiunea de dărâmare a gardului. De asemenea, Primăria și Poliția Locală au tăiat stâlpii de curent. Pescăria lui Matei a obținut ordonanță judecătorească de sistare a operațiunii, iar ulterior s-a rebranșat la curent. Maricel nu s-a lăsat și aplicat amenzi atât restaurantului, cât și persoanei autorizate care a îndrăznit să refacă branșamentul.

Extras din Rechizitoriul lui Maricel. Faza pe despotism

Speriat că va rămâne fără curent, Matei Datcu a cumpărat un generator de 15.000 de euro, iar ulterior a montat panouri fotovoltaice. Firma din Ploiești care a făcut lucrarea a fost amendată de Maricel.

Taxe speciale pentru Pescăria lui Matei și Sarda Fish

Pe durata ”războiului”, Pescăria lui Matei și Sarda Fish nu au primit certificate fiscale de la Primărie, pentru că nu a vrut primarul, și astfel nu au putut participa la niciun fel de licitații. La un moment dat, Maricel a inventat un impozit special pentru bărcile de tip mahună, de 18.000 de lei pe an, în contextul în care în localitate există o singură ambarcațiune de acest fel și aparține societății Sarda Fish. De asemenea, la inițiativa lui Maricel, Consiliul Local a impus o taxă de parcare de 25 de lei pe oră în dreptul restaurantului Pescăria lui Matei. Actul administrativ a fost contestat în instanță. Pentru această îndrăzneală, Maricel a ordonat să se monteze indicatoare cu parcarea interzisă în dreptul restaurantului. Clienții au înțeles semnificația și au început să parcheze în afara drumului public. Însă nici Maricel nu s-a lăsat. Individul a trimis un utilaj care a săpat șanțuri la limita străzii. Practic i-a obligat pe șoferi să parcheze pe drumul public, iar Poliția Locală și-a făcut norma de amenzi.

La un moment dat, primarul a aplicat amenzi de câte 500.000 de milioane de lei vechi ambelor societăți, pe motivul total aberant că nu au declarat la Primărie câtă apă uzată vidanjează din fosa septică a locației. Un fel de control la fecale!

Maricel plănuia ”o declarație de dragoste cu parul” pentru avocatul lui Matei

În toată această perioadă, Maricel a generat controale la Pescăria lui Matei din partea tuturor instituțiilor statului. La un moment dat, a anulat autorizația de funcționare a restaurantului, scopul său suprem fiind, evident, acela de a falimenta acest obiectiv cunoscut de toată lumea, ca rubedeniile sale să rămână singure în Golf. Tot aici trebuie să mai spunem că există filmări cu unul din patronii de la Golful Pescarilor care obișnuia să oprească mașina în fața restaurantului concurent, Pescăria lui Matei, și să claxoneze în continuu.

Un alt amănunt extrem de interesant din rechizitoriul prin care Maricel a fost trimis în judecată: Primarul din Agigea a fost interceptat de procurori într-un dosar penal al unui interlop, în timp ce îi cerea acestuia date despre avocatul angajat de Pescăria lui Matei, motivând că urmărea să-i facă acestuia ”o declarație de dragoste cu un par”. Primitiv și agresiv, Maricel a instrumentat o intimidare total anacronică, desprinsă cumva dintr-un scenariu al unui film feudal.  

Încercarea de mușamalizare

În sfârșit, trebuie să mai spunem că dosarul penal al lui Maricel de la Agigea a fost deschis în anul 2015. Cu toate acestea, individul a inițiat multiple acțiuni prin care a contestat actele Sarda Fish pe calea unor plângeri penale. Ba chiar a declanșat ample campanii de presă, pentru a-și discredita victimele. Tema principală a fost să-i prezinte pe pescarii de la Sarda Fish și pe antreprenorul de la Pescăria lui Matei drept niște hoți, când singurul hoț din poveste era chiar el. Intoxicarea principală a fost aceea că pescăria s-a vândut fără acordul lichidatorului judiciar de la Marea Neagră SA, care a și susținut public acest lucru în folosul lui Maricel. Numai că, ce să vezi, exista și acordul de vânzare exprimat de lichidator, așa cum se constată în rechizitoriu. Toate aceste malversații ale lui Maricel au făcut ca dosarul penal să stea o perioadă pe loc. Într-un final, primarul din Agigea a fost trimis în judecată, fără să facă o zi de arest preventiv.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Sondaj cu ochi albaștri pentru PNL-istul Chițac. Cercetarea, făcută de un colaborator al lui George Maior

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

INSCOP RESEARCH, o firmă deținută de un colaborator apropiat al  fostului director al SRI, George Maior, a dat publicității un sondaj de opinie care îl scoate pe liberalul Vergil Chițac pe primul loc în intenția de vot a constănțenilor.

Firma de cercetare sociologică se mai ocupă cu măsurarea percepției românilor despre exploatarea gazelor din Marea Neagră. De acest subiect este interesat politic și senatorul  Vergil Chițac, dar și omul de afaceri Gabriel Comănescu, despre care s-a afirmat că îl ajută pe candidatul liberal prin aranjamente de culise. INSCOP a mai realizat în 2019 o cercetare sociologică despre direcția în care se îndreaptă Municipiul Constanța. Rezultatele au fost utilizate de Vergil Chițac în comentariile sale pentru mass-media. Atât barometrul despre gazele din mare, cât și sondajul despre direcția în care o ia orașul au fost comandate de structuri (un institut și o fundație) conduse de profesorul Dan Dungaciu. Mai departe Dungaciu și Chițac sunt cunoștințe vechi. Cei doi au participat împreună la simpozioane și chiar la o emisiune de televiziune a lui Rareș Bogdan.

Aceste aspecte generează rezerve cu privire la obiectivitatea sondajului actual, mai ales că firma Inscop a mai dat rateuri memorabile în 2014. Atunci, INSCOP a dat publicității cifre potrivit cărora Victor Ponta (și el prieten apropiat al lui George Maior) urma să câștige turul II al alegerilor prezidențiale în fața lui Klaus Iohannis.

Cum i-au crescut procentele lui Vergil Chițac

Sondajul lansat ieri de INSCOP a fost comandat de PNL și se bazează pe mai multe scenarii de participare la vot. Rezultatul cercetării sociologice îl plasează pe primul loc în preferințele celor care afirmă că vor merge cu siguranță la vot pe liberalul Vergil Chițac, detașat la peste 8 procente în fața actualului primar Decebal Făgădău (PSD). Un alt competitor important de la Constanța, Stelian Ion (USR), este creditat cu numai 15,8% din intențiile de vot ale celor care afirmă că se vor prezenta cu siguranță la urne. Potrivit aceluiași sondaj, niciun alt candidat (Horia Constantinescu, Claudiu Palaz, Mircea Dobre,  ș.a.) nu ar obține mai mult de 2,7% din voturi.

Cercetarea a răspuns și unui obiectiv foarte important pentru candidatul liberal, prin întrebarea: ”cine credeți că are cele mai mari șanse să-l învingă pe actualul primar Decebal Făgădău?”. 57,4% dintre respondenți au spus că acela ar fi Chițac, în vreme ce Stelian Ion adună doar 21 de procente. Rezultatul îi folosește lui Vergil Chițac pentru a îndemna publicul USR să voteze util, adică în favoarea sa, pentru debarcarea lui Făgădău.

Ștefureac – omul serviciilor secrete

Inscop Reserch este titulatura sub care acționează pe piața studiilor sociologice firma Inscop Cercetare SRL București. Potrivit Confidas.Ro, aceasta este deținută de Remus Ștefureac și de Ada Cornea Luca. Ștefureac este o persoană apropiată serviciilor secrete. Potrivit cotidianului România Liberă (vezi AICI), acesta a publicat în anul 2011 o cercetare despre ”dilemele conectării serviciilor românești de informații cu universitățile și think tank-urile”. El a anexat articolului său un CV în limba engleză, în care menționa calitatea sa de consilier al directorului SRI George Maior și de doctorand la Academia Națională de Informații.

Geoană și Mogulul său

Presa națională a mai acreditat informația că Remus Ștefureac l-a consiliat și pe Mircea Geoană, fostul candidat la președinția României din partea PSD, în anul 2009, dat câștigător în mai toate sondajele. Geoană a pierdut alegerile după ce s-a dovedit că participase la o întâlnire cu mogulul Sorin Ovidiu Vântu, fiind atacat pe această temă de adversarul său, Traian Băsescu.

Relevant este și faptul că, până în 2014, Ștefureac a fost asociat la Inscop Cercetare SRL cu Felix Rache, un jurnalist despre care s-a afirmat în presă că ar fi nepotul soacrei lui Mircea Geoană. Rache a activat ca jurnalist la Antena 3, iar în 2017 avea să ajungă consilier al premierului PSD Mihai Tudose.

Ștefureac îl dădea câștigător pe Ponta în fața lui Iohannis

Tot în 2014, firma INSCOP a publicat un sondaj cu privire la intenția de vot a românilor în turul II al alegerilor prezidențiale. Sondajul îl clasa învingător pe Victor Ponta, la rândul său un apropiat al lui George Maior.

Graficele le puteți vedea AICI

După cum este de largă notorietate, Ponta a pierdut alegerile în fața lui Iohannis, iar George Maior a fost debarcat de la conducerea SRI și trimis ambasador la Washington.

4 ani la Washington, cu George Maior

În acele condiții, Remus Ștefureac s-a retras din firma INSCOP Cercetare SRL și a plecat la Washington cu George Maior.

Abia în 2019, Ștefureac s-a întors în România, redevenind asociatul principal în INSCOP Cercetare SRL.

”Timp de 4 ani, am trait in Washington D.C. probabil cea mai complexa experienta de viata profesionala alaturi de un om pe care nu ai cum sa nu il respecti, indiferent de orientari, valori sau ideologii. Am fost martorul unor momente sublime pentru tara, dar si al unor episoade jenante provocate de indivizi mici, rataciti, buimaci prin istorie. In ambele ipostaze, George Maior a ramas o constanta, o sursa constructiva de echilibru, ratiune, demnitate si claritate.” – a scris Remus Ștefureac pe contul său de Facebook, la întoarcerea în România. Mesajul esrea însoțit de o fotografie în care Ștefureeac apărea împreună cu George Maior.

 

Barometru despre exploatarea gazelor din Marea Neagră

Tot din 2019, firma lui Ștefureac a început să se ocupe de barometrul securității energetice a României, un studiu sociologic multi-anual în care percepția despre exploatarea gazelor din Marea Neagră ocupă un loc principal. Vorbim de un subiect pe placul senatorului Vergil Chițac, acesta fiind implicat în adoptarea legislației offshore. De asemenea, vorbim de un subiect pe gustul milionarului Gabriel Comănescu, unul din cei mai importanți prestatori pentru industria gazelor din Marea Neagră, prin compania sa GSP Offshore.

Barometrul este comandat de Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale ”Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române, condus de Dan Dungaciu. Acesta din urmă s-a intersectat profesional de mai multe ori cu Vergil Chițac.

Alte tangențe

Astfel, în 2014, Dungaciu și Chițac au participat deopotrivă la un simpozion al Fundației Universitare a Mării Negre, o structură care funcționează sub egida Academiei Române (vezi AICI). La acel moment, Chițac era rectorul Academiei Navale Mircea cel Bătrân din Constanța. În 2016, după pensionare, Chițac a mai fost prezent la un simpozion despre securitate și stabilitate la Marea Neagră, eveniment la care a participat și Dan Dungaciu (vezi dovada AICI). Simpozionul a fost organizat de Universitatea Andrei Șaguna, deținută de fostul colaborator al Securității, Aurel Papari.  Mai departe, în 2018, Chițac, Dungaciu și alte personalități au participat în platoul Realitatea TV la o emisiune moderată de Rareș Bogdan. Aspectele de mai sus indică faptul că între Chițac și Dungaciu există afinități profesionale.

Un alt sondaj comandat de Dungaciu, produs de Ștefureac și folosit mediatic de Chițac

Pe aceeași linie, în anul 2019, Fundația Universitară a Mării Negre, condusă tot de Dan Dungaciu, a comandat un sondaj despre percepția constănțenilor cu privire la direcția în care merge orașul. Ce treabă avea această fundație să plătească cercetări de acest tip la Constanța, nu se știe. Însă, în mod cert, sondajul a fost realizat tot de INSCOP RESEARCH, iar la final a fost exploatat mediatic de Vergil Chițac (vezi AICI).

Pe fondul acestor posibile influențe, sondajul care îl arată pe Vergil Chițac detașat în fruntea preferințelor ar trebui privit cu rezerve.

Chițac nu suflă o vorbă despre Maior și ”băieții” care vor conectarea la serviciile secrete

Prezentând sondajul care îl avantajează într-o postare pe Facebook, liberalul Chițac subliniază că firma INSCOP este asociată cu The Polling Company din SUA. Candidatul nu a suflat o vorbă despre combinațiile lui Ștefureac, publice și arhicunoscute, cu fostul șef al băieților cu ochi albaștri, George Maior. De asemenea, n-a suflat o vorbă despre acest grup preocupat de conectarea serviciilor românești de informații cu universitățile și think tank-urile.

Ah, era să uităm. Am pomenit mai sus că fabricantul sondajului l-a consiliat în trecut pe Mircea Geoană. Poze cu Geoană și-a pus pe Facebook și Vergil Chițac.

Comments

comments

Continuă să citești

Actual

Un fost partener de jaf al lui Iorguș candidează la Primăria Mangalia ca să-i facă pârtie

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Una din cele mai dure confruntări electorale de anul acesta se desfășoară la Mangalia, un oraș care include în aria sa teritorială 6 stațiuni turistice de interes național, cu terenuri virgine de construcții și mai ales cu singura pădure intravilană din țara asta, mâzgălită în acte în categoria curți-construcții. Artizanul acestei monstruozități juridice și de mediu, prin care pădurea plantată în urmă cu două secole a fost hărăzită distrugerii, este unul din principalii candidați. L-am numit mai sus pe Zanfir Iorguș, fostul primar traseist al localității din perioada 1996 -2008. În mandatele sale, Iorguș nu s-a ocupat doar cu lotizarea și vânzarea pădurii. A făcut și retrocedări după același patent infracțional aplicat la Constanța de actualul pușcăriaș Radu Mazăre, urmărind ca terenurile să ajungă la familia sa. De asemenea, și-a omenit finii și interpușii cu terenuri și contracte de lucrări, spoliind în acest fel bugetul local de zeci de milioane de euro.

În ciuda trecutului său oripilant, Iorguș reușește să facă scamatorii unice și foarte credibile cu speranțele oamenilor din jur. Din acest motiv, el se bucură de o masă destul de largă de simpatizanți și nostalgici.

Iepurașii lui Iorguș – cu voie sau fără de voie

Și ca să vedeți ce noroc a dat peste acest om, o întâmplare de zile mari a făcut ca și alți candidați să-l ajute, cu voia sau fără de voia lor, așa cum se comit păcatele pentru care se cere iertare divină, la liturghie. Ne referim în primul rând la apariția surprinzătoare a magnatului Mohammad Murad în campania de la Mangalia. După cum am arătat în articolele noastre trecute, o firmă a lui Murad deține un teren de 13,22 de hectare în Pădurea Comorova, la Jupiter. Firma magnatului a cumpărat bucata de pădure de la Primărie, pe vremea lui Iorguș, după ce fostul primar a făcut niște magii în acte. Iată un numitor comun între cei doi: dezvoltarea turismului în pădure. Mai nou, milionarul a lansat un fel de imn al Mangaliei și un videoclip având în centrul său gabara din Portul Turistic și niște artiști care se produceau, pe vremea lui Iorguș, la Festivalul Callatis. În mod bizar, producția stârnește nostalgii pentru Iorguș, folosind mai mult fostului primar decât compozitorului Murad.

La fel de folositor pentru fostul primar este și faptul că USR-ul l-a ”parașutat” să candideze la Mangalia pe un tânăr angajat la un serviciu din Primăria PSD-istă a Constanței.  

Însă mult mai spectaculoasă este candidatura, din partea PMP, a unui tip care a făcut învârteli imobiliare cu Primăria lui Iorguș, care a semnat contracte cu Iorguș și care a făcut parte, prin familia sa, din mafia personală a fostului primar. Este vorba de Petru Mihai Crăciun, a cărui misiune vădită în această campanie este aceea de a netezi drumul spre Primărie al omului care l-a îmbogățit și i-a îmbogățit familia, prin magii în actele publice.

Iorguș a fost asociat oficial într-o firmă cu tatăl candidatului Crăciun

Familia lui Crăciun și familia lui Iorguș au vechi legături de asociere în afaceri. Date relevante în acest sens găsim în istoricul firmei Zimcom SRL Mangalia. Ne referim aici la o firmă înființată în zorii economiei de piață, în anul 1991, de Zanfir Iorguș și Mircea Costea, pe atunci doi ingineri din Șantierul Naval al Mangaliei. De altfel, primele patru litere din denumirea firmei, Z.I.M.C., reprezintă inițialele celor doi fondatori.

Încă de la bun început, societatea s-a ocupat cu înființarea de stații pentru rutele de transport în comun, dotate cu adăposturi pentru călători, dar și cu mici chioșcuri cvasi-alimentare. În 1993, Mircea Costea a decedat. Societatea a continuat să funcționeze cu o nouă structură a capitalului social, care se împărțea astfel: Mihai Crăciun – 46,7%, Zanfir Iorguș – 33,3%, Mariana Iorguș, Cornelia Pungă și Camelia Tătuță, cu câte 6,6%. Mihai Crăciun era pe atunci maistru în Șantierul Naval și se deplasa în mod special cu bicicleta.

 

Foștii asociați se despart de firmă, dar se unesc pentru a spolia patrimoniul Mangaliei

În 1996, Zanfir Iorguș a ajuns primar. Doi ani mai târziu, mai exact pe 30 iunie 1998, Iorguș, Crăciun, Pungă și Tătuță s-au retras din Zimcom, cesionând cu toții părțile sociale către Mariana Iorguș, soția fostului primar, care astfel a ajuns asociat unic.

După ce au reglat asocierea în Zimcom, Iorguș și Crăciun au continuat să facă afaceri pe spinarea cetățenilor din Mangalia, cu bani din bugetul local și cu bunuri imobile din patrimoniul orașului, concesionate și vândute fără licitație. Ca să nu bată prea tare la ochi, afacerile despre care vorbim au fost derulate prin firma MM Company 2000 SRL, înmatriculată pe numele actualului candidat al PMP, Petru Mihai Crăciun.

Prima magie. Un tun de 0,9 hectare în Dobrogea I

De-a lungul timpului, firma lui Crăciun junior a ajuns să încheie 13 contracte de asociere, concesiune sau de vânzare-cumpărare cu Primăria lui Iorguș, dobândind astfel hectare de teren intravilan pentru construcția de case. Afacerea a debutat pe 9 februarie 2001, cu o hotărâre de Consiliu Local, prin care municipalitatea a aprobat concesionarea fără licitație publică a unui teren de 5.442,82 de metri pătrați pe strada General Dragalina 57, în favoarea MM Company 2000 SRL.

În actul oficial, terenul era evaluat la 10 dolari pe metru pătrat, iar redevența era calculată – atenție! – la 0,4 dolari pe metru pătrat, pe an. 2.177 de dolari pe an trebuia să plătească, în mod normal, firma lui Petru Mihai Crăciun. Însă la articolul 2 al HCL-ului se aplica din senin și fără nicio justificare o reducere de 80%. În acest fel, redevența a fost coborâtă la 435,50 de dolari pe an. În 2002, firma lui Crăciun a diminuat suprafața, predând îndărăt către concedent 3.184,88 de mp, necesari autorității pentru construirea de case sociale. Dar nu s-a construit nicio casă socială pe terenul în cauză. În consecință, la 3 ani distanță, Primăria lui Iorguș a încheiat un nou act adițional cu firma lui Crăciun, prin care a mărit suprafața concesionată până la 8.127,87 de metri pătrați. Având în vedere că aprobarea Consiliului Local se referea la doar 5.442,82 de metri pătrați, prin acest act au fost atribuiți ilegal 2.500 de metri pătrați în plus. Apoi, printr-un nou act adițional, suprafața a fost majorată încă o dată, ajungând la 8.901,80 de mp, cu o redevență anuală scandalos de mică, de 712 dolari pe an.

A doua magie. Teren la Venus, evaluat la 37 de dolari/mp, vândut lui Crăciun cu 11 dolari

Pe 19 noiembrie 2002, firma lui Crăciun a mai primit o asociere de la serviciul public ADPP, pentru exploatarea unui teren de 5.650 de metri pătrați în stațiunea Venus. Asocierea avea o durată de 10 ani, timp în care firma lui Crăciun trebuia să achite o cotă de 15% din profitul realizat, dar nu mai puțin de 697 de dolari pe lună. Vorbim de un preț destul de mare, stabilit în raport de valoarea de circulație a terenului, evaluată la 37 de dolari pe metru pătrat, așa cum se afirma, negru pe alb, în contract. Însă, la câteva zile distanță, a fost adoptat și un act adițional, aprobat de primarul Zanfir Iorguș, prin care durata asocierii a fost extinsă la 25 de ani, iar cota de profit a fost coborâtă, fără nicio justificare, la 84 de dolari pentru lunile de extrasezon septembrie – mai, respectiv 279 de dolari pe lună, pentru sezon (lunile iunie, iulie și august).

Pe 7 august 2003, din ordinul lui Iorguș, un funcționar al Primăriei Mangalia s-a dus la notariat cu Petru Mihai Crăciun, unde a vândut firmei acestuia terenul de la Venus cu 63.284 de dolari (vezi AICI contractul de vânzare-cumpărare). Vorbim de un preț de 11,2 dolari pe metru pătrat, deși – așa cum am arătat mai sus – terenul avea valoarea de circulație de 37 de dolari pe metru pătrat la momentul semnării contractului de asociere.

O paranteză despre drepturile Împăratului

La baza vânzării se află o hotărâre de Consiliu Local, prin care Iorguș era mandatat să vândă în mod direct orice teren al orașului inclus într-un contract de asociere. În acest fel, fostul primar putea ocoli procedurile de licitație. La aprobarea sa personală, o persoană putea primi un teren în așa-zisă asociere, iar apoi îl putea cumpăra fără hotărâre expresă de vânzare, tratând direct cu fostul Împărat. Spunem Împărat deoarece, potrivit legii, un primar nu avea atributul de a hotărî de unul singur cu privire la patrimoniul unei localități.

A treia magie. Terenul cumpărat de la Primărie, obiect de schimb cu un alt teren dublu al Primăriei

Și tunul nesimțit nu se oprește aici. Pe 6 aprilie 2006, Iorguș a mandatat un funcționar să meargă la notariat cu Petru Mihai Crăciun, cu fratele acestuia Marian Crăciun și cu tatăl celor doi, Mihai Crăciun (fostul asociat personal al lui Iorguș). La acel moment, copii lui Crăciun erau asociați în firmă, iar el însuși era administrator. Părțile au încheiat un contract de schimb, prin care clanul Crăciun a cedat terenul de 5.650 de metri pătrați de la Venus, primind în schimb de la municipalitate două terenuri pentru construcția de vile în cartierele Dobrogea I și Dobrogea II, cu o suprafață totală de 11.775,20 de metri pătrați. (vedeți AICI contractul de schimb)

O casă ajunge la o firmă deținută de fiul și finul lui Iorguș

Clanul a construit vile și le-a vândut unor particulari. Printre cumpărători s-a aflat și firma Isabela Trading SRL Mangalia, deținută acum de Sorin Iorguș, cu 60% din părțile sociale, și de Remus Octavian Becheru, cu 40%. Practic vorbim de fiul și de finul fostului primar Iorguș. Săracii de ei, n-ar mai fi avut parte de vila din Dobrogea II, dacă Împăratul nu ar fi decis ce magii să facă pentru a transfera patrimoniul orașului la mafia sa personală. (Vezi aici contractul prin care casa a ajuns la finul si la fiul lui Zanfir Iorguș).

A patra magie. Concesiune cu repetiție pe un teren de 1,7 hectare

Și loviluțiile continuă în serie. De exemplu, prin contractul de concesiune 506/2003, Iorguș a transferat clanului Crăciun 1,70 de hectare de teren intravilan în cartierul Dobrogea I, în concesiune fără licitație publică. Mai mult MM Company 2000 SRL a beneficiat de o reducere a redevenței de 95%, ajungând să plătească doar 119 dolari pe an pe toată această întindere împărătească. Singura problemă a fost aceea că firma lui Crăciun avea obligația să construiască 32 de case pe acest teren, în termen de doi ani de la concesionare.

Anii s-au scurs, iar clanul nu a reușit să-și îndeplinească obligațiile. Ca urmare, contractul s-a reziliat. Însă Zanfir Iorguș a băgat o nouă hotărâre de Consiliu Local cu exact același conținut, ajungând să concesioneze, tot fără licitație publică, același teren, cu aceeași redevență de pușcărie, de 119 dolari pe an. În consecință, pe 22 aprilie 2005, s-a încheiat un nou contract de concesiune între Municipiul Mangalia, cu semnătura lui Iorguș, și MM Company SRL, cu semnătura lui Petru Mihai Crăciun, actualul candidat iepuresc la Primărie.  La 3 zile distanță, Iorguș l-a chemat pe Petru Crăciun și au încheiat un act adițional la contract, prin care i-a mai dat, așa, de la el, fără nicio hotărâre de Consiliu Local, încă 879 de metri pătrați, pe lângă cei 17.000. Vă dați seama ce țepari sunt cei doi candidați?

O altă casă ajunge la o rudă a Marianei Iorguș

Mai departe, clanul Crăciun a construit 28 de vile, pe care le-a vândut. Una din acestea a ajuns în proprietatea lui Iordache Tănăsache, un personaj care a întocmit planurile de situație din Dobrogea I și Dobrogea II, în calitate de cadastrist. Pe același Iordache Tănăsache îl găsim, însă, în declarațiile de avere ale lui Zanfir Iorguș, depuse de acesta în anul 2010, în calitate de fost deputat. El declara că a acordat un împrumut personal de 337.600 de lei către Iorguș Marin și Iordache Tănăsache. Primul era chiar tatăl său, iar al doilea o rudă, posibil chiar fratele soției sale, care s-a numit Iordache înainte de căsătorie.

Magia redevențelor de doi dolari pe an

Prin contractul de concesiune fără licitație publică 822/09.09.2004, firma lui Petru Mihai Crăciun a mai primit 6.189 mp în Dobrogea II, cu o redevență anuală de 43,32 de dolari pe an.

Apoi, prin contractul de concesiune fără licitație publică nr. 2/04.01.2005,  Iorguș a mai transferat către clanul Crăciun încă 1,19 hectare de pământ în Dobrogea II, cu o redevență de 83 de dolari pe an.

Și, în sfârșit, prin contractul de concesiune fără licitație publică nr. 27/23.02.2006, Iorguș a mai predat firmei Crăciun 362,60 mp în Dobrogea II, cu o redevență de 2,5 dolari pe an.

Da, ați citit bine: doi dolari și 50 de cenți. Cam atât valora patrimoniul orașului pentru fostul primar cu apucături fanariote. 

Alte târguieli de case și terenuri

Firma lui Petru Mihai Crăciun a mai pus laba pe următoarele bunuri din patrimoniul orașului, pe baza complicității cu Zanfir Iorguș:

  • Un teren de 199 de metri pătrați pe strada Ion Crengă, pe spațiul verde dintre blocurile E și C3. Aici clanul Crăciun a trântit o clădire cu parter, etaj și mansardă în suprafață construită desfășurată de 518 mp. Terenul a fost obținut în asociere de la regia GOLD, iar prin contractul de vânzare-cumpărare 1845/30.07.2003 a trecut în proprietatea MM Company 2000 SRL, cu 4.990 de dolari.
  • 12 garsoniere în căminul C9 din Neptun, cumpărate prin contractul 48/10.01.2005, cu 20.027 de euro.
  • Două terenuri intravilane în zona Industrială-Moară, în suprafață cumulată de 1,03 hectare, cumpărate cu 7 euro/mp prin contractele de vânzare-cumpărare 3976/06.07.2007 și 3924/06.07.2007
  • Alte două terenuri în zona Industrială-Moară, în suprafață cumulată de 4.992 mp, cumpărate cu 13,72 de euro/mp prin contractele 3973/06.07.2007 și 3975/06.07.2007.

O concluzie amară

N-am trecut în revistă, ca să nu ne lungim prea mult, sumele fabuloase obținute de firma lui Petru Mihai Crăciun de la Primăria lui Iorguș, prin diverse contracte de lucrări. Însă asupra acestui subiect vor reveni cu un articol aparte. În mod cert, acest milionar de carton al Mangaliei îi datorează totul lui Zanfir Iorguș. Iar întâmplările din trecut explică perfect de ce candidează acum la Primărie, în mod evident la vrăjeală, ca să deruteze alegătorii și mai ales ca să-i facă pârtie acestui bărbier de păduri, parcuri și terenuri din patrimoniul Mangaliei. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: