Connect with us

Exclusiv

Ce nu face o judecătoare coruptă pentru a pune umărul la un tun imobiliar

Publicat

la

Judecătoarea Jianu a devenit cunoscută opiniei publice după ce DNA-ul a trimis-o în judecată, pe 28 noiembrie 2014, sub acuzaţiile de luare de mită şi abuz în serviciu. La acea vreme, domnia sa era ditamai preşedinta secţiei a II-a civile a Tribunalului Constanţa. În exerciţiul funcţiunii, răspundea de falimente. Însă faptele pentru care este acum judecată şi care, iată, o bagă în faliment profesional, erau mai vechi. Anume, din perioada în care se ocupa de retrocedări la Judecătoria Constanţa. În această calitate, în anul 2010, Corina Eugenia Jianu a soluţionat, în doar şase luni de zile, un dosar de fond funciar, repede şi prost. Atât de prost, încât soluţia magistratei a găurit patrimoniul oraşului Năvodari cu peste nouă milioane de euro.

Tertipul triplei învestiri

Reclamanta din acel litigiu, pe numele ei Victoria Căpăţână, depusese o cerere de chemare în judecată a Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Năvodari, cerând obligarea acesteia la retrocedarea unui teren AGRICOL în suprafaţă de 11,2 hectare. Peste ani, în 30 august 2014, procurorul Andrei Bodean de la DNA Constanţa – cel care a descoperit aceste fapte de corupţie – avea să opineze că tripla învestire a instanţei a fost doar un tertip folosit de Căpăţână pentru a-şi alege judecătoarea. Căci după ce două din cele trei cauze au ajuns la Jianu, un dosar a fost închis pe excepţia de litispedenţă, iar altul prin cererea reclamantei de renunţare la judecată. Şi astfel a rămas pe rol doar dosarul în care avea să se petreacă ciuruirea patrimoniului oraşului Năvodari cu peste nouă milioane de euro, cu judecătoarea Jianu la butoane.

Reclamanta a desenat o hartă cu terenurile de lângă Promenadă

Încă de la debutul procesului, Victoria Căpăţână a depus la dosar o hartă întocmită de ea, din care reieşea că undeva pe malul mării, în nordul staţiunii Mamaia, ar fi fost liberă şi disponibilă pentru retrocedare o fâşie lăbărţată de-a lungul viitoarei şosele de coastă (strada Promenada aflată în stadiul de proiectare), în suprafaţă de 112.000 mp. Reclamanta avea drept de retrocedare asupra unui teren agricol, dar harta prezentată de ea se referea la terenuri intravilane. Contrar tuturor evidenţelor, judecătoarea s-a făcut că nu înţelege diferenţa (de milioane de euro) dintre terenurile arabile din creierul câmpului şi cele intravilane de pe malul mării. Mai mult, a încuviinţat întocmirea unei expertize tehnice judiciare exclusiv pe baza înscrisurilor reclamantei, numind fără tragere la sorţi şi fără acordul pârâtei tocmai pe expertul indicat de Victoria Căpăţână. Mai departe, a ignorat cu desăvârşire o adresă a Primăriei Năvodari, prin care această instituţie arăta că deţine un teren arabil pe care era dispusă să îl retrocedeze de îndată, pe fostul islaz al oraşului. După numai o lună, expertul desemnat prin încălcarea flagrantă a procedurii a depus la dosar un ciot de expertiză, motivând că nu poate prezenta un studiu complet din cauză că Primăria Năvodari ar fi refuzat să-i pună la dispoziţie informaţiile solicitate. Citind expertiza făcută pe genunchi, aşa incompletă cum era, Jianu a admis acţiunea Victoriei Căpăţână şi a dispus ca aceasta să intre în posesia terenului pe care-l desenase de-a lungul Promenadei. Aşadar, nu pe câmp, în arătură, unde i s-ar fi cuvenit de drept, ci direct pe malul mării!

Şpaga judecătoarei: 500 mp pe malul mării, la un preţ de 16 ori mai mic

Comisia Locală Năvodari, care nu ridicase nicio obiecţiune faţă de aşa-zisa expertiză, a declarat recurs, dar a uitat să-l motiveze în termen. În consecinţă, hotărârea dată de Jianu prin fraudă la lege a rămas irevocabilă. Înainte de pronunţarea sentinţei civile, Căpăţână vânduse o cotă indiviză de 64,28% din terenul pe care avea să îl câştige către Viviana Rădulescu şi Adrian Constantin Marin. După pronunţare, cei trei proprietari în indiviziune au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, prin care se angajau să vândă o felie de patru hectare din terenul retrocedat către Isidor Gurgu, cumnatul (fără forme legale) al primarului din Năvodari, Nicolae Matei. Aşa se explică de ce primăria lui Matei nu a motivat la timp cererea de recurs, făcând procesul pierdut, în mod golăneşte. O bună parte din terenul dobândit de Căpâţână a ajuns şi la Simona Sârbu, avocata care reuşise să-l scoată din puşcărie pe Nicolae Matei, în primul său dosar de corupţie (cel în care era acuzat că încercase să-l mituiască pe Valentin Burlacu, fostul şef al IPJ Constanţa, cu două terenuri retrocedate într-un mod similar).

La şase luni de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, fiica judecătoarei Jianu a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu firma Top Vision SRL, deţinută de acelaşi Nicolae Matei, achiziţionând un teren de 500 mp, în zona turistică a Năvodariului. Preţul: 8.560 de lei!!! Aşa cum aveau să demonstreze experţii DNA-ului, preţul de piaţă al terenului era, în realitate, de 16 ori şi ceva mai mare. Desigur, dacă terenul s-ar fi aflat în creierii câmpului, preţul ar fi fost corect. Procurorul de caz a opinat că această vânzare subevaluată ar constitui, de fapt, mita oferită judecătoarei, în schimbul soluţionării abuzive a dosarului de judecată al Victoriei Căpăţână.

Consecinţe

Pentru aceste fapte, dar şi pentru altele din domeniul retrocedărilor frauduloase, al licitaţiilor imobiliare trucate în favoarea cumnatului său şi al finanţării ilegale a clubului de fotbal Săgeata Năvodari (situaţie în care a încheiat un protocol de finanţare cu o asociaţie care nici nu exista de drept, neavând personalitate juridică), Nicolae Matei s-a întors în spatele gratiilor. Cea care l-a ajutat să-şi împropietărească rudele, retrocedând teren intravilan în loc de agricol, a fost între timp trimisă în judecată şi suspendată din magistratură. Scoasă în afara sistemului, Jianu nu mai poate să nenorocească pe nimeni. Însă rămân în urma sa şi alte cazuri la fel de controversate. Astfel, în decursul anilor 2007 şi 2008, judecătoarea a pronunţat alte două hotărâri aberante, care au ajutat o persoană să pretindă dreptul de retrocedare al unor terenuri ocupate de active productive aflate în posesia legală a unor terţi. Cu alte cuvinte, a oferit temei tentativei respectivei persoane de a pune mâna pe active extrem de valoroase la care nu era îndreptăţită, unul din ele fiind de ordinul milioanelor de euro.

Retrocedare pe acte false la Kogălniceanu

În Dosarul 344/212/2006, Jianu a pronunţat Sentinţa Civilă nr. 3328/23.03.2007, la capătul unui proces iniţiat de numita Elena Mitrofan în contradictoriu cu Comisia Locală Mihail Kogălniceanu. Femeia pretinsese că, în calitate de moştenitoare a autorului Tudorancea Tudorancea, ar fi avut dreptul la retrocedarea unui teren de 2.900 mp, care s-ar fi aflat chiar în curtea Hotelului Emi din localitatea menţionată. În curtea respectivă şi nicăieri în altă parte! Comisia Locală Kogălniceanu o trimisese la plimbare, în 2006, pe considerentul că nu făcea dovada vechiului amplasament şi nici pe aceea de persoană îndreptăţită. Mitrofan depusese la Comisia Locală două versiuni sensibil diferite ale unui singur act emis în 1949, care ar fi atestat că statul ar fi preluat de la familia ei un teren agricol de 2.900 mp. Aţi citit bine: două versiuni sensibil diferite ale aceluaşi act! Am putea crede că, în procesul de fotocopiere, semnăturile şi-au schimbat forma sau (de ce nu?) că respectivele copii diferite ale unui act unic au fost, de fapt, rezultatul unei manopere frauduloase. Cu toate acestea, judecătoarea Jianu a respins critica adusă de Comisia Locală Kogălniceanu cu privire la „modificările” existente în actul Elenei Mitrofan, pe considerentul că, atenţie!!!, „pârâta nu a declarat în fals acest act şi nu a administrat alte probe prin care să stabilească existenţa sau inexistenţa calităţii de persoană îndreptăţită la reconstituire în ceea ce o priveşte pe reclamantă”. Mai departe, în baza actului nedeclarat în fals (dar fals sadea!), a declaraţiilor unui singur martor audiat la proces şi a unei expertize tehnice extrajudiciare, judecătoarea a conchis că Elena Mitrofan este îndreptăţită la retrocedare, obligând în acest sens Comisia Locală Kogălniceanu să o pună în posesie, fie pe vechiul amplasament, dacă nu a fost atribuit legal altor persoane, fie pe un teren echivalent. Orice comentariu e de prisos!

Halucinantul caz Sibioara

După un an, Jianu a pronunţat o altă sentinţă civilă favorabilă Elenei Mitrofan. Astfel, în Dosarul 4664/212/2006, Mitrofan a solicitat împreună cu numita Margareta Muscalu, în calitate de succesoare ale autorului comun Nicolae Sandu Tudorancea (de meserie plugar), un teren de 20 de hectare. Au arătat cele două că bunicul lor deţinuse o carieră de granit, chiar pe locul în care în zilele noastre se găseşte cariera de piatră Sibioara-Valea cu Izvorul a firmei Somaco Construct SRL Constanţa. Aşadar, chiar în incinta carierei de milioane de euro şi nicăieri în altă parte! Anterior, Comisia Locală Lumina şi apoi Comisia Judeţeană Constanţa respinseseră cererile celor două, pe motiv că acestea nu făceau dovada calităţii de persoane îndreptăţuite la retrocedare, din câteva motive simple. În primul rând nu deţineau o dovadă cu privire la dobândirea terenului în cauză de către bunicul lor comun Nicolae Sandu Tudorancea, în anul 1894. Şi nu deţineau nicio dovadă cu privire la naţionalizarea terenului după 1950. Apoi, nu aveau martori pe toate cele patru laturi ale proprietăţii – aşa cum prevedea legea în situaţia absenţei documentelor. În plus, martorii aduşi aveau între 10 şi 12 ani la momentul decesului lui Tudorancea (survenit în 1942), astfel încât declaraţiile lor erau necredibile. În sfârşit, la baza cererii de retrocedare au mai fost depuse şi nişte acte (de data aceasta într-o singură versiune!): un contract de asociere în vederea exploatării miniere din 1908 încheiat de Tudorancea cu inginerul G.G. Vernescu şi cu vecinul său Ciuceanu Coman; un contract de concesiune minieră din 1915 încheiat cu numitul Alexandru S Zisso; un certificat emis de Primăria Comunei Sibioara în 1925 cu privire la încadrarea terenului lui Nicolae Tudorancea în categoria de folosinţă „islaz”; trei chitanţe din 1950, care atestau plata unor taxe de către numitul Aurel Tudorancea, fiul autorului şi tatăl celor două moştenitoare.

Jianu a numărat anii în sens invers, ca înainte de Hristos

Dacă presupunem că actele mai sus descrise se refereau la acelaşi teren, ar trebui să admitem că acesta a fost utilizat în perioada 1908-1925 drept carieră de granit, iar în perioada 1925-1950 drept islaz sau teren agricol. Aşa am putea crede, dacă ar fi să respectăm cronologia. Contrar acestei logici comune, Jianu a făcut ca anii să curgă invers, ca înainte de Hristos, de vreme ce a afirmat, în considerentele Sentinţei Civile 7474, pe care a pronunţat-o la capătul procesului, la data de 25 aprilie 2008, că terenul a fost întâi (1925) islaz şi a devenit apoi (1908) carieră. Da, aţi citit bine: în mintea judecătoarei anii curg în sens invers, ca înaintea erei noastre. După această logică strâmbă, un copil născut în anul 2000 ar putea deveni prim-ministru în 1970.

În consecinţa acestui sofism mizerabil, Jianu a admis acţiunea reclamantelor, atestând calitatea acestora de persoane îndreptăţite la retrocedare. Totuşi, nu le-a dat satisfacţie până la capăt, reţinând că terenul afectat exploataţiei miniere Sibioara nu putea fi restituit în natură, fiind exceptat prin lege de la aceasta. După ce Jianu a „interpretat” probele ca înainte de Hristos, s-a găsit la Tribunal o altă judecătoare care a „interpretat” şi legile, în aşa fel încât să retrocedeze terenul, altfel neretrocedabil, al carierei. Dar deja această ispravă va trebui să o lăsăm pentru un material viitor. Va urma!

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2015/10/DA_2013-06-10_JIANU-CORINA-EUGENIA_60774409.pdf”]

Comments

comments

Exclusiv

Chițac vrea să revoce PUZ-ul Stațiunii Mamaia, după ce judecătorii au spus că este legal

Publicat

la data de

Scris de

La câteva zile după ce Asociația Constanța Altfel s-a făcut de râs pierzând definitiv procesul în care a cerut anularea Planului Urbanistic Zonal al stațiunii Mamaia, primarul Constanței, Vergil Chițac, s-a gândit să dea ONG-ui satisfacție cu de la sine putere. Edilul a inițiat un proiect de hotărâre locală, propunând pur și simplu revocarea PUZ-ului pe care instanța a refuzat să-l anuleze. Acest PUZ a fost adoptat prin hotărârea 121/2013 a Consiliului Local, care a intrat în circuitul civil de vreo 8 anișori și a produs o multitudine de efecte.  În consecință, HCL-ul nu poate fi revocat de inițiator după pofta inimii sale. Cel puțin așa spune legea pe care Chițac nu o înțelege, neavând niciun fel de pregătire în domeniul juridic – după cum preciza chiar city-managerul Constanței, avocata Felicia Ovanesian, în singurul interviu acordat de la preluarea funcției. Ovanesian, care are pregătirea necesară pentru a pricepe consecințele încălcării legii, n-a semnat niciun petic de hârtie din proiectul lui Chițac. Referatul de specialitate de la baza proiectului este semnat de arhitectul-șef Dan Petre Leu și de funcționara Cristina Stamat – supranumită ”chimista de urbanism” întrucât pregătirea ei de bază este în această știință. Și așa consilierii locali vor fi chemați să revoce o hotărâre, nu după recomandarea competentă și avizată a unui jurist, ci după capriciile unei chimiste, ale unui arhitect și ale unui fost profesor de nave, cu trese de amiral pe umăr.

Rana și doftorii ei

Stațiunea Mamaia este o rană reală pe trupul orașului. La începutul anilor 2000, terenurile libere au fost retrocedate de mafia lui Radu Mazăre și au încăput pe mâna unor afaceriști. Urmarea o știm cu toții: s-a construit în draci printre hotelurile vechi, pe spațiile verzi, pe malul lacului Siutghiol. Singura parte bună este aspectul unor clădiri moderne care mai spală ceva din fața comunistă a așezării. Însă lipsesc parcurile, spațiile verzi, locurile de parcare, pistele de biciclete, zonele de agrement… Iar aceste lipsuri generează frustrare.

O speranță că lucrurile s-ar putea îndrepta a apărut în anul 2019, atunci când Asociația Constanța Altfel a deschis un proces împotriva Consiliului Local Municipal, cerând anularea la grămadă a 19 hotărâri adoptate de acest for în perioada 2001-2017, printre care și HCL 121/2013. ONG-ul era condus atunci de Vergil Chițac și de Felicia Ovanesian, actualii conducători ai Primăriei Constanța. Cei doi s-au fălit cu inițiativa lor și le-au spus constănțenilor să aibă încredere că treaba se rezolvă. Le-au mai spus cetățenilor că vor face toate demersurile pentru recuperarea terenurilor retrocedate ilegal, dacă vor câștiga Primăria. Și au capitalizat electoral, până au ajuns la Primărie. Însă după ce s-au văzut cu sacii în căruță, n-au prea făcut nimic, în afara unor discuții sterile despre interzicerea vânzării de salam în stațiune.

Erori și permutări

În realitate, cererea de chemare în judecată a fost atât de prost făcută, încât asociația condusă de cei doi a cerut instanței să anuleze certificate de urbanism emise de primar, deși procesul era intentat Consiliului Local. Aceste aspecte reies chiar din minuta hotărârii Tribunalului Constanța, din 26 octombrie 2020, prin care acțiunea Altfel a fost respinsă pe fond. Atât de bună a fost compunerea celor doi guralivi! Pe de altă parte, trebuie să subliniem poziția duplicitară a Feliciei Ovanesian, care s-a bătut de fațadă în acest proces ca să-i pună cu botul pe înotătoare pe marii rechini imobiliari, deși în alte procese apărase rechini cu duiumul, unii din ei chiar beneficiari ai PUZ-ului stațiunii Mamaia.

După ce asociația s-a făcut de râs, Chițac și Ovanesian s-au retras din rândurile ei. Dar nu de rușine, ci pentru că și-au atins scopul de a ajunge la cârma orașului. În acest context, șefia asociației a fost preluată de un tovarăș al actualului primar, în vreme ce locul de membru golit prin plecarea sa a fost ocupat chiar de nora sa, pe atunci neoficială. Curată meritocrație! Rolul de avocat al ONG-ului a fost preluat de Cristina Toxin, asociata și datornica Feliciei Ovanesian. În această formulă plină de interese, asociația a continuat să se judece cu Consiliul Local și cu primarul – fost membru fondator. A fost și cazul procesului privind anularea PUZ-ului Stațiunii Mamaia și a celorlalte 18 hotărâri locale, care a fost dus mai departe… spre eșec.

Probleme juridice rezolvate de o chimistă, un arhitect și un fost militar 

În februarie 2021, după motivarea sentinței Tribunalului Constanța, ONG-ul a declarat recurs. Iar procesul s-a reluat la Curtea de Apel Constanța. Pe 18 octombrie 2021, adică mai zilele trecute, judecătorii de aici au respins calea de atac, trimițând definitiv asociația la plimbare.

După un week-end de frământări, primarul Constanței a decis să suplimenteze ordinea de zi a ședinței de Consiliu, care fusese deja convocată pentru 29 octombrie. Și așa s-a născut proiectul prin care Chițac s-a decis să creeze un avantaj asociației, propunând revocarea HCL 121/2013 pe care instanța de judecată tocmai refuzase să-l anuleze. Un fel de palmă pe obrazul justiției!

Culmea, referatul de specialitate întocmit de funcționarii Leu și Stamat citează articolul 1 aliniatul 6 din Legea 554/2001, care spune că actele administrative care au intrat în circuitul civil nu mai pot fi revocate de autoritatea emitentă, ci doar de instanța de judecată, pentru motive de nelegalitate și doar dacă aceasta este sesizată în termen de un an de la adoptare. În cazul de față, au trecut 8 ani de la adoptare. Practic instanța nu mai poate fi sesizată. Numai că arhitectul și chimista de la urbanism și-au pus semnătura pe interpretarea juridică de strictă specialitate, cu totul inedită și ieșită din comun, că ar fi aspecte în vechiul PUZ care nu au produs niciodată efecte. Cei doi dau de înțeles că ar fi justificată revocarea întregului HCL la 8 ani distanță, prin votul consilierilor locali, fără hotărâre judecătorească, ba chiar împotriva unei hotărâri judecătorești abia pronunțate de Curtea de Apel Constanța. Probabil că Leu și Stamat sunt mai competenți decât magistrații care au refuzat să anuleze PUZ-ul ca ilegal, stabilind ei doi, cu ultimă știință de carte, că totuși HCL-ul din 2013 ar fi ilegal pe alocuri și revocabil cu totul. Iar peste ei, fostul profesor de nave cu trese de amiral și-a pus și el semnătura, ca semn al competenței supreme. E și aici o lecție de drept, pe care cei mai bătrâni au transpus-o într-un dicton nemuritor: omul se leagă de semnătură ca boul de jug! În mod cert, situația trebuia analizată de specialiști în drept, nu de chimiști, arhitecție și militari de carieră. Tot specialiștii ar fi trebuit să sugereze eventuale remedii. 

Aici puteți citi proiectul de revocare a hotărârii din 2013. 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

PUG-ul comunei Cumpăna, atacat de Prefect. Ce se va întâmpla cu sute de case

Publicat

la data de

Scris de

Prefectul județului Constanța a atacat în contencios administrativ toate hotărârile cu privire la adoptarea și modificarea Planului Urbanistic General al comunei Cumpăna. Este vorba de șapte hotărâri ale Consiliului Local Cumpăna, din perioada 2002-2018, prin care a fost adoptat și apoi modificat succesiv PUG-ul localității. În baza acestor hotărâri locale, comuna învecinată cu municipiul Constanța s-a extins cu noi cartiere de locuințe individuale și colective. În fapt, prin aceste hotărâri, afacerile imobiliare au devenit extrem de înfloritoare, iar Cumpăna s-a transformat treptat într-un fel de cartier-dormitor al Constanței.

Extras din ultima hotărâre, atacată de Prefectură, privind actualizarea PUG-ului și Regulamentului local de urbanism al comunei Cumpăna

Decizia prefectului Silviu Coșa de a ataca în contencios-administrativ cele 7 HCL-uri a căzut ca un trăsnet peste administrația locală din Cumpăna. La sfârșitul săptămânii trecute, primărița localității, Mariana Gâju, a cerut aprobarea Consiliului Local în vederea angajării unei case de avocatură pentru gestionarea acestui litigiu. Ședința de Consiliu a fost transmisă pe Facebook. Urmărind-o, am putut afla că atât primarul, cât și secretarul general al comunei s-au opus cererii unor consilieri de a primi informații suplimentare despre cele 7 hotărâri din trecut și despre motivele de ilegalitate invocate de prefect. Primărița i-a convins din vorbe pe aleși că totul a fost legal, obținând votul majorității pentru angajarea unei case de avocatură, fără a lămuri nimic. Din acest motiv, criticile prefectului au rămas deocamdată necunoscute. Însă, în această privință, există cel puțin un indiciu extrem de interesant aruncat pe piață chiar de prefectul Silviu Coșa.  

Cartierul ILEGAL de pe buza Canalului

El a criticat-o pe Mariana Gâju, deși fără a o numi expres, într-o postare pe Facebook, la sfârșitul săptămânii trecute. Comentariul a fost publicat la scurt timp după ce Comitetul Județean pentru Situații de Urgență, condus de prefectul Coșa, a adoptat o nouă hotărâre cu privire la malul de la Cumpăna al Canalului Dunăre – Marea Neagră, care a început să se prăbușească din anul 2019. Guvernul a cheltuit deja peste 7 milioane de euro pentru stoparea de urgență a alunecării de teren. Iar în luna august 2021, a fost semnat un nou contract, de încă 10,7 milioane de euro, pentru alte lucrări de consolidare a taluzului. Sumele de mai sus ar putea să fie suplimentate, având în vedere că o expertiză tehnică recentă a reliefat că situația malului surpat s-a agravat și mai tare în ultima perioadă, făcând necesară evacuarea altor familii din cartierul construit pe buza Canalului.

”Problema malului de la Cumpăna este o exemplificare perfectă a modului în care acțiunea în afara cadrului legal poate afecta grav oamenii. Edificarea a zeci de case în zona de siguranță a Canalului Dunăre – Marea Neagră, fără avizul administratorului Canalului, a adus familiile respective în situația în care trebuie să-și reconfigureze traiul. Cetățenii localității își doreau doar să își poată construi propriul cămin, în care să ducă o viață decentă alături de cei dragi. Goana după voturi a aleșilor locali i-a împins, însă, pe marginea prăpastiei. La propriu. Acum, alte instituții ale statului trebuie să intervină pentru a repara lipsa de responsabilitate anterioară.” – scria prefectul în postarea sa.

Acuzațiile lui Coșa sunt extrem de grave: că acel cartier a fost ridicat fără avizul administratorului Canalului, ceea ce este ilegal, și că administrația Gâju ar fi comis această ilegalitate în ”goana după voturi”, adică urmărind un folos electoral.

Imagine cu malul surpat de la Cumpăna. Casele au fost construite în zona de protecție a Canalului,  fără avizul Administrației Canalelor Navigabile.

Trebuie să mai spunem că, în cadrul ședinței de Consiliu de la Cumpăna, au fost voci care și-au arătat îngrijorarea cu privire la soarta sutelor de case construite în baza HCL-urilor considerate ilegale de către Prefectură. Primărița din Cumpăna nu a lămurit nici aceste aspecte, susținând că extinderea localității s-a făcut perfect legal. Trebuie să mai spunem că HCL-urile atacate de prefect se suspendă de drept de la aplicare pe perioada litigiului. Ca urmare, este de așteptat ca avântul imobiliar al localității Cumpăna să fie ponderat în perioada procesului. Astfel, Primăria nu va putea emite noi autorizații de construire în baza HCL-urilor atacate și suspendate de drept.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Felix Stroe, adevăratul urmaș al Mamei Omida, cere dizolvarea CL Agigea, pentru o ”neregulă” din 15 decembrie 2021

Publicat

la data de

Scris de

Președintele PSD Constanța se face de râs de dragul primarului inculpat din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu. Stroe a prezentat astăzi, în cadrul unei conferințe de presă, la care s-a așezat de-a dreapta lui Maricel, o cerere adresată Prefecturii în vederea organizării unui referendum pentru demiterea Consiliului Local Agigea. Conținutul documentului este o inepție juridică de toată jena. Însă cel mai grav este că Stroe nu s-a rușinat să semneze cererea, în condițiile în care aceasta taxează o așa-zisă abatere petrecută în data de 15 decembrie 2021. Ori nu a citit ce a semnat, ori nu s-a prins că mai sunt câteva luni până-n decembrie 2021.

Într-un fel, atitudinea lui Stroe față de subalternul său de partid este lăudabilă. Șeful PSD Constanța l-a apărat pe primarul din Agigea în toate împrejurările posibile. Când Maricel a fost trimis în judecată pentru nenorocirile abuzive prin care a jupânit terenurile de pe malul mării, de la Golful Pescarilor, Felix Stroe a ieșit în fața presei, declarând că inculpatul se bucură de prezumția constituțională de nevinovăție. Culmea, cu un an înainte de această întâmplare, Maricel dăduse cu Stroe de pământ, acuzându-l de tot felul de conspirații, pe grupul de Whatsapp al PSD Constanța. În aceeași discuție pe Whatsapp, Maricel amenința un alt coleg cu bătaia. Dar Stroe a trecut cu vederea și a iertat creștinește ieșirile derbedeului. E drept că, mai nou, când recalcitrantul din Agigea s-a apucat să înjure o parte a presei, inclusiv Ordinea.Ro, același Stroe s-a delimitat public. Dar s-a delimitat doar de înjurături, nu și de persoana propriu-zisă a prezumtivului nevinovat. Îngăduința fără limite a lui Stroe, ca a unui tătuț față de orice prostii ar face plodul său, l-a adus azi în postura, nu doar să se facă de râs, ci să-și asume răspunderea compunerii pe care a semnat-o și a falsului intelectual din care izvora. Că nu a scris Stroe niciun rând din acea compunere, el doar a semnat în mod util și spre folosul prezumtivului nevinovat de la Agigea.,

Întreaga cerere o puteți citi în format pdf AICI.

Se arată în cererea compusă de Maricel și semnată de Felix Stroe că 2322 de persoane cu drept de vot din Agigea au semnat inițiativa de organizare a unui referendum local pentru demiterea Consiliului Local Agigea. Până aici – totul legal. Sau aparent legal. Însă mai jos, compozitorul cererii se trădează asupra mijloacelor de convingere folosite pentru strângerea iscăliturilor. Se spune în cerere că locuitorii care au semnat au înțeles situația conflictuală de la nivelul CL Agigea și faptul că aleșii locali nu au adoptat nicio hotărâre pe durata a 3 ședințe la care au fost convocați. Se mai arată că semnatarii de pe liste ar cunoaște că sunt îndeplinite condițiile dizolvării Consiliului prevăzute la art. 143, alin. 1 litera b din Codul Administrativ, în sensul că nu s-a adoptat nicio hotărâre în 3 ședințe ordinare sau extraordinare ținute – ATENȚIE!!! – pe durata a patru luni calendaristice. Iar cele 3 ședințe sunt enumerate mai jos: 15.12.2021 (a se citi 2020), 17.12.2020 și 10.01.2021. Așadar, vorbim de două luni, nu de patru, respectiv decembrie și ianuarie 2021. În plus, vorbim doar de două ședințe convocate legal, pentru că între 15 decembrie 2020 și 17 decembrie 2020 nu era îndeplinit termenul de convocare, de minim 3 zile, cum prevede legea. Așadar, vorbim de două ședințe legal convocate, nu de trei. Mai la finalul cererii, se mai vorbește despre ”imposibilitatea practică de funcționare a Consiliului Local”, ceea ce reprezintă un alt fals intelectual.

În realitate, primarul avea obligația legală să convoace lunar Consiliul Local. Or pe Maricel l-a durut într-un loc abstract de lege. Pur și simplu, din luna ianuarie 2021, acesta a refuzat să-și facă datoria legală. Mai mult, o largă majoritate a aleșilor din CL Agigea a depus la Primărie o cerere de convocare a unei ședințe extraordinare pe 12 februarie 2021, însă Primăria lui Maricel nu s-a sinchisit nici să răspundă, nici să organizeze ședința. Și de atunci, tot așa, lună de lună, primarul a împărățit de unul singur, prefăcându-se că cei pe care nu-i primea în Primărie ar fi de vină că nu vor să voteze.

Întreaga documentație o puteți citi AICI în format PDF

Mobilul acestui abuz ordinar a fost acela că Maricel nu are majoritate în Consiliul Local. Și că n-a avut chef să recunoască hotărârile votate de consilieri, în noiembrie 2020, prin care aceștia și-au ales viceprimarul, în persoana lui Gabriel Ciobanu de la USR, și componența comisiilor de specialitate. O versiune a întâmplării de atunci, inclusiv cu înregistrări ambientale, puteți vedea în clipul de mai jos:

Vorbim de dovezi care au fost prezentate în spațiul public, fiind greu de crezut că situația nu era cunoscută și de Felix Stroe. Cu toate acestea, șeful PSD și-a pus semnătura olografă pe cererea care se bazează pe un motiv de dizolvare fals, mincinos și inventat cap-coadă. Or falsul este atât de vădit, că până și un copil se putea prinde la o simplă citire.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: