Connect with us

Exclusiv

Ce nu face o judecătoare coruptă pentru a pune umărul la un tun imobiliar

admin

Publicat

la

Judecătoarea Jianu a devenit cunoscută opiniei publice după ce DNA-ul a trimis-o în judecată, pe 28 noiembrie 2014, sub acuzaţiile de luare de mită şi abuz în serviciu. La acea vreme, domnia sa era ditamai preşedinta secţiei a II-a civile a Tribunalului Constanţa. În exerciţiul funcţiunii, răspundea de falimente. Însă faptele pentru care este acum judecată şi care, iată, o bagă în faliment profesional, erau mai vechi. Anume, din perioada în care se ocupa de retrocedări la Judecătoria Constanţa. În această calitate, în anul 2010, Corina Eugenia Jianu a soluţionat, în doar şase luni de zile, un dosar de fond funciar, repede şi prost. Atât de prost, încât soluţia magistratei a găurit patrimoniul oraşului Năvodari cu peste nouă milioane de euro.

Tertipul triplei învestiri

Reclamanta din acel litigiu, pe numele ei Victoria Căpăţână, depusese o cerere de chemare în judecată a Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Năvodari, cerând obligarea acesteia la retrocedarea unui teren AGRICOL în suprafaţă de 11,2 hectare. Peste ani, în 30 august 2014, procurorul Andrei Bodean de la DNA Constanţa – cel care a descoperit aceste fapte de corupţie – avea să opineze că tripla învestire a instanţei a fost doar un tertip folosit de Căpăţână pentru a-şi alege judecătoarea. Căci după ce două din cele trei cauze au ajuns la Jianu, un dosar a fost închis pe excepţia de litispedenţă, iar altul prin cererea reclamantei de renunţare la judecată. Şi astfel a rămas pe rol doar dosarul în care avea să se petreacă ciuruirea patrimoniului oraşului Năvodari cu peste nouă milioane de euro, cu judecătoarea Jianu la butoane.

Reclamanta a desenat o hartă cu terenurile de lângă Promenadă

Încă de la debutul procesului, Victoria Căpăţână a depus la dosar o hartă întocmită de ea, din care reieşea că undeva pe malul mării, în nordul staţiunii Mamaia, ar fi fost liberă şi disponibilă pentru retrocedare o fâşie lăbărţată de-a lungul viitoarei şosele de coastă (strada Promenada aflată în stadiul de proiectare), în suprafaţă de 112.000 mp. Reclamanta avea drept de retrocedare asupra unui teren agricol, dar harta prezentată de ea se referea la terenuri intravilane. Contrar tuturor evidenţelor, judecătoarea s-a făcut că nu înţelege diferenţa (de milioane de euro) dintre terenurile arabile din creierul câmpului şi cele intravilane de pe malul mării. Mai mult, a încuviinţat întocmirea unei expertize tehnice judiciare exclusiv pe baza înscrisurilor reclamantei, numind fără tragere la sorţi şi fără acordul pârâtei tocmai pe expertul indicat de Victoria Căpăţână. Mai departe, a ignorat cu desăvârşire o adresă a Primăriei Năvodari, prin care această instituţie arăta că deţine un teren arabil pe care era dispusă să îl retrocedeze de îndată, pe fostul islaz al oraşului. După numai o lună, expertul desemnat prin încălcarea flagrantă a procedurii a depus la dosar un ciot de expertiză, motivând că nu poate prezenta un studiu complet din cauză că Primăria Năvodari ar fi refuzat să-i pună la dispoziţie informaţiile solicitate. Citind expertiza făcută pe genunchi, aşa incompletă cum era, Jianu a admis acţiunea Victoriei Căpăţână şi a dispus ca aceasta să intre în posesia terenului pe care-l desenase de-a lungul Promenadei. Aşadar, nu pe câmp, în arătură, unde i s-ar fi cuvenit de drept, ci direct pe malul mării!

Şpaga judecătoarei: 500 mp pe malul mării, la un preţ de 16 ori mai mic

Comisia Locală Năvodari, care nu ridicase nicio obiecţiune faţă de aşa-zisa expertiză, a declarat recurs, dar a uitat să-l motiveze în termen. În consecinţă, hotărârea dată de Jianu prin fraudă la lege a rămas irevocabilă. Înainte de pronunţarea sentinţei civile, Căpăţână vânduse o cotă indiviză de 64,28% din terenul pe care avea să îl câştige către Viviana Rădulescu şi Adrian Constantin Marin. După pronunţare, cei trei proprietari în indiviziune au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, prin care se angajau să vândă o felie de patru hectare din terenul retrocedat către Isidor Gurgu, cumnatul (fără forme legale) al primarului din Năvodari, Nicolae Matei. Aşa se explică de ce primăria lui Matei nu a motivat la timp cererea de recurs, făcând procesul pierdut, în mod golăneşte. O bună parte din terenul dobândit de Căpâţână a ajuns şi la Simona Sârbu, avocata care reuşise să-l scoată din puşcărie pe Nicolae Matei, în primul său dosar de corupţie (cel în care era acuzat că încercase să-l mituiască pe Valentin Burlacu, fostul şef al IPJ Constanţa, cu două terenuri retrocedate într-un mod similar).

La şase luni de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, fiica judecătoarei Jianu a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu firma Top Vision SRL, deţinută de acelaşi Nicolae Matei, achiziţionând un teren de 500 mp, în zona turistică a Năvodariului. Preţul: 8.560 de lei!!! Aşa cum aveau să demonstreze experţii DNA-ului, preţul de piaţă al terenului era, în realitate, de 16 ori şi ceva mai mare. Desigur, dacă terenul s-ar fi aflat în creierii câmpului, preţul ar fi fost corect. Procurorul de caz a opinat că această vânzare subevaluată ar constitui, de fapt, mita oferită judecătoarei, în schimbul soluţionării abuzive a dosarului de judecată al Victoriei Căpăţână.

Consecinţe

Pentru aceste fapte, dar şi pentru altele din domeniul retrocedărilor frauduloase, al licitaţiilor imobiliare trucate în favoarea cumnatului său şi al finanţării ilegale a clubului de fotbal Săgeata Năvodari (situaţie în care a încheiat un protocol de finanţare cu o asociaţie care nici nu exista de drept, neavând personalitate juridică), Nicolae Matei s-a întors în spatele gratiilor. Cea care l-a ajutat să-şi împropietărească rudele, retrocedând teren intravilan în loc de agricol, a fost între timp trimisă în judecată şi suspendată din magistratură. Scoasă în afara sistemului, Jianu nu mai poate să nenorocească pe nimeni. Însă rămân în urma sa şi alte cazuri la fel de controversate. Astfel, în decursul anilor 2007 şi 2008, judecătoarea a pronunţat alte două hotărâri aberante, care au ajutat o persoană să pretindă dreptul de retrocedare al unor terenuri ocupate de active productive aflate în posesia legală a unor terţi. Cu alte cuvinte, a oferit temei tentativei respectivei persoane de a pune mâna pe active extrem de valoroase la care nu era îndreptăţită, unul din ele fiind de ordinul milioanelor de euro.

Retrocedare pe acte false la Kogălniceanu

În Dosarul 344/212/2006, Jianu a pronunţat Sentinţa Civilă nr. 3328/23.03.2007, la capătul unui proces iniţiat de numita Elena Mitrofan în contradictoriu cu Comisia Locală Mihail Kogălniceanu. Femeia pretinsese că, în calitate de moştenitoare a autorului Tudorancea Tudorancea, ar fi avut dreptul la retrocedarea unui teren de 2.900 mp, care s-ar fi aflat chiar în curtea Hotelului Emi din localitatea menţionată. În curtea respectivă şi nicăieri în altă parte! Comisia Locală Kogălniceanu o trimisese la plimbare, în 2006, pe considerentul că nu făcea dovada vechiului amplasament şi nici pe aceea de persoană îndreptăţită. Mitrofan depusese la Comisia Locală două versiuni sensibil diferite ale unui singur act emis în 1949, care ar fi atestat că statul ar fi preluat de la familia ei un teren agricol de 2.900 mp. Aţi citit bine: două versiuni sensibil diferite ale aceluaşi act! Am putea crede că, în procesul de fotocopiere, semnăturile şi-au schimbat forma sau (de ce nu?) că respectivele copii diferite ale unui act unic au fost, de fapt, rezultatul unei manopere frauduloase. Cu toate acestea, judecătoarea Jianu a respins critica adusă de Comisia Locală Kogălniceanu cu privire la „modificările” existente în actul Elenei Mitrofan, pe considerentul că, atenţie!!!, „pârâta nu a declarat în fals acest act şi nu a administrat alte probe prin care să stabilească existenţa sau inexistenţa calităţii de persoană îndreptăţită la reconstituire în ceea ce o priveşte pe reclamantă”. Mai departe, în baza actului nedeclarat în fals (dar fals sadea!), a declaraţiilor unui singur martor audiat la proces şi a unei expertize tehnice extrajudiciare, judecătoarea a conchis că Elena Mitrofan este îndreptăţită la retrocedare, obligând în acest sens Comisia Locală Kogălniceanu să o pună în posesie, fie pe vechiul amplasament, dacă nu a fost atribuit legal altor persoane, fie pe un teren echivalent. Orice comentariu e de prisos!

Halucinantul caz Sibioara

După un an, Jianu a pronunţat o altă sentinţă civilă favorabilă Elenei Mitrofan. Astfel, în Dosarul 4664/212/2006, Mitrofan a solicitat împreună cu numita Margareta Muscalu, în calitate de succesoare ale autorului comun Nicolae Sandu Tudorancea (de meserie plugar), un teren de 20 de hectare. Au arătat cele două că bunicul lor deţinuse o carieră de granit, chiar pe locul în care în zilele noastre se găseşte cariera de piatră Sibioara-Valea cu Izvorul a firmei Somaco Construct SRL Constanţa. Aşadar, chiar în incinta carierei de milioane de euro şi nicăieri în altă parte! Anterior, Comisia Locală Lumina şi apoi Comisia Judeţeană Constanţa respinseseră cererile celor două, pe motiv că acestea nu făceau dovada calităţii de persoane îndreptăţuite la retrocedare, din câteva motive simple. În primul rând nu deţineau o dovadă cu privire la dobândirea terenului în cauză de către bunicul lor comun Nicolae Sandu Tudorancea, în anul 1894. Şi nu deţineau nicio dovadă cu privire la naţionalizarea terenului după 1950. Apoi, nu aveau martori pe toate cele patru laturi ale proprietăţii – aşa cum prevedea legea în situaţia absenţei documentelor. În plus, martorii aduşi aveau între 10 şi 12 ani la momentul decesului lui Tudorancea (survenit în 1942), astfel încât declaraţiile lor erau necredibile. În sfârşit, la baza cererii de retrocedare au mai fost depuse şi nişte acte (de data aceasta într-o singură versiune!): un contract de asociere în vederea exploatării miniere din 1908 încheiat de Tudorancea cu inginerul G.G. Vernescu şi cu vecinul său Ciuceanu Coman; un contract de concesiune minieră din 1915 încheiat cu numitul Alexandru S Zisso; un certificat emis de Primăria Comunei Sibioara în 1925 cu privire la încadrarea terenului lui Nicolae Tudorancea în categoria de folosinţă „islaz”; trei chitanţe din 1950, care atestau plata unor taxe de către numitul Aurel Tudorancea, fiul autorului şi tatăl celor două moştenitoare.

Jianu a numărat anii în sens invers, ca înainte de Hristos

Dacă presupunem că actele mai sus descrise se refereau la acelaşi teren, ar trebui să admitem că acesta a fost utilizat în perioada 1908-1925 drept carieră de granit, iar în perioada 1925-1950 drept islaz sau teren agricol. Aşa am putea crede, dacă ar fi să respectăm cronologia. Contrar acestei logici comune, Jianu a făcut ca anii să curgă invers, ca înainte de Hristos, de vreme ce a afirmat, în considerentele Sentinţei Civile 7474, pe care a pronunţat-o la capătul procesului, la data de 25 aprilie 2008, că terenul a fost întâi (1925) islaz şi a devenit apoi (1908) carieră. Da, aţi citit bine: în mintea judecătoarei anii curg în sens invers, ca înaintea erei noastre. După această logică strâmbă, un copil născut în anul 2000 ar putea deveni prim-ministru în 1970.

În consecinţa acestui sofism mizerabil, Jianu a admis acţiunea reclamantelor, atestând calitatea acestora de persoane îndreptăţite la retrocedare. Totuşi, nu le-a dat satisfacţie până la capăt, reţinând că terenul afectat exploataţiei miniere Sibioara nu putea fi restituit în natură, fiind exceptat prin lege de la aceasta. După ce Jianu a „interpretat” probele ca înainte de Hristos, s-a găsit la Tribunal o altă judecătoare care a „interpretat” şi legile, în aşa fel încât să retrocedeze terenul, altfel neretrocedabil, al carierei. Dar deja această ispravă va trebui să o lăsăm pentru un material viitor. Va urma!

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2015/10/DA_2013-06-10_JIANU-CORINA-EUGENIA_60774409.pdf”]

Comments

comments

Exclusiv

Siutghiol, un lac prăduit timp de zece ani în baza unei legi neconstituționale. CCR a deschis Cutia Pandorei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

O lege strâmbă din anul 2010, prin care lacul Siutghiol a fost scos din administrarea Apelor Române și dat spre administrare unităților administrativ-teritoriale riverane, Constanța, Năvodari și Ovidiu, a fost declarată neconstituțională în ansamblul ei. Decizia a fost luată astăzi 6 octombrie 2020 cu unanimitate de voturi de Curtea Constituțională a României. Ca efect imediat după publicarea deciziei în Monitorul Oficial, unitățile administrativ-teritoriale Constanța, Năvodari și Ovidiu pierd dreptul de administrare a lacului Siutghiol în favoarea Apelor Române. Decizia deschide o veritabilă cutie a Pandorei, întrucât cele trei primării vor trebui să predea îndărăt întreaga suprafață primită în administrare în urmă cu zece ani, prin legea declarată acum neconstituțională. Numai că, în timpul scurs, administratorii au ciuntit proprietatea statului. Hălci importante din cuveta și din zona de protecție a lacului au fost retrocedate sau vândute unor terți. De altfel, excepția de neconstituționalitate a Legii 42/2010 – căci despre ea este vorba – a fost ridicată de Apele Române și însușită de Ministerul de Finanțe în cadrul unui proces de revendicare imobiliară inițiat de cele două instituții de stat împotriva Orașului Năvodari. Pentru admiterea excepției de neconstituționalitate a pledat în fața Curții și societatea constănțeană, intervenientă în cauză, Somaco Construct SRL, a cunoscutului om de afaceri Grigore Comănescu. Societatea a fost supusă unui abuz incredibil din partea Primăriei Năvodari în anul 2012. După 8 ani, lupta dusă de Grigore Comănescu împotriva abuzului conduce la repararea unei situații de încălcare vădită a Constituției.

Legea 42/2010 este un reper al corupției care a afectat structurile statului român până la cele mai înalte niveluri ale sale. Ceea ce este cu adevărat important este faptul că lacul a fost smuls din administrarea Apelor Române și dat UAT-urilor riverane cu un scop precis imobiliar. Nici la momentul adoptării legii și nici pe parcursul celor 10 ani de administrare, primăriile în cauză nu au avut specialiști angajați pe domeniul gospodăririi apelor. De asemenea, nu au avut logistica minimală pentru a face acte efective de administrare a lacului. În schimb, pe malul lacului, pe limbi de pământ câștigate prin astuparea luciului de apă cu moloz și pământ sau pe zona legală de protecție dimprejurul lacului au apărut diverse clădiri. După cum este de notorietate, aceste terenuri care prin Constituție făceau obiectul exclusiv al proprietății publice de stat au fost inventariate fraudulos în domeniul privat al localităților, fiind ulterior retrocedate sau vândute unor terți. Totul s-a făcut din pix. Iar administratorii lacului, care trebuiau să urle că se fură proprietatea de stat, au tăcut mâlc, fiind implicați în această devastare. Și așa înțelegem care a fost rostul legii aberante și neconstituționale din anul 2010.

Cazul cel mai tulburător s-a petrecut la Năvodari, în mandatul fostului primar Nicolae Matei. Vorbim aici de un tip care a inventariat în domeniul privat al localității până și tabăra de copii, gonind de acolo societatea care deținea clădirile în proprietate și terenul în folosință. Mai apoi, întregul patrimoniu naționalizat ca în anii stalinismului a ajuns la cumnatul fără forme legale al lui Matei, care practica în zonă capitalismul de cumetrie. Evident, victima abuzului (SIND România) a reclamat situația, a făcut plângeri penale și a deschis numeroase procese civile, cerând anularea actelor întocmite de Primărie, din dispoziția fostului primar. Dacă s-a băgat într-un război cu victima la tăbăra de copii, la lacul Siutghiol a fost un fleac pentru Matei să inventarieze în neștire terenurile de stat în domeniul privat al localității. Riscul unui război în această privință era redus spre zero, pentru că cine putea să constate furtul? Desigur, putea administratorul lacului. Numai că hoțul și administratorul erau una și aceeași persoană. Așa se face că administrația Matei a inventariat și a vândut bunurile statului fără scandal, fără ca nimeni să reclame nimic. Și devastarea ar fi mers în tăcere. Numai că, într-o bună zi, Nicolae Matei și-a pierdut cu totul uzul rațiunii, făptuind unul din cele mai crunte abuzuri administrative din acest colț de țară. Și așa a apărut și în acest caz o victimă, care a reclamat, a făcut plângeri penale și a inițiat procese civile până la cel mai înalt nivel.

Ne-am referit mai sus la firma Somaco Construct SRL, a omului de afaceri Grigore Comănescu. Societatea menționată a construit la Năvodari, pe partea cu lacul, un complex de vile turistice de patru stele, pe un teren cumpărat de la o persoană privată cu 1,3 milioane de euro, în anul 2007. Pe teren se aflau deja 4 fundații turnate. La scurt timp de la achiziție, o parte din malul lacului s-a surpat, iar apa a început să se infiltreze în fundații. În acest context, Grigore Comănescu a obținut acordul de principiu al Apelor Române pentru consolidarea malului, conform unui proiect pe care instituția îl comandase cu ani înainte la o firmă de specialitate. Practic, omului de afaceri i s-a spus că statul nu dispune de resurse, fiind îndrumat să execute lucrarea pe cheltuiala sa. Ceea ce acesta a și făcut, depunând documentație pentru lucrări de protecție a mediului la baza autorizației de construire.  Lucrarea hidrotehnică realizată se întindea pe o suprafață de 4646 mp, cu pat de piatră și nisip de râu, totul perfect nivelat, perfect natural. În 2010, prin efectul legii neconstituționale,  lacul a trecut în administrarea Primăriei Năvodari, care mai departe a inventariat toate terenurile de pe malul lacului și inclusiv platforma de consolidare realizată de Somaco Construct SRL. În 2012, Primăria a pretins că terenul pe care abia ce-l furase de la stat ar fi utilizat ca depozit de materiale de construcții de către Somaco Construct, ceea ce era o minciună uriașă. În consecință, societatea a primit o decizie de impunere fiscală, care nu avea nici măcar număr de înregistrare, prin care era scoasă datoare cu două milioane de euro pentru folosirea locurilor publice ale Orașului Năvodari în vederea depozitării de materiale de construcții. Banii erau calculați din urmă, începând cu anul în care Orașul Năvodari a devenit administratorul lacului, prin efectul Legii 42.

Având o influență colosală, fostul primar a reușit să câștige primele procese inițiate de Somaco Construct.  Dar nici Grigore Comănescu nu s-a lăsat, trimițând memorii la toate instituțiile statului român, la Comisia Europeană și participând la emisiuni de televiziune la cele mai importante posturi din România. La un moment dat, Comisia de Abuzuri a Senatului a cerut Curții de Conturi și Direcției Antifraudă să verifice situația de la Năvodari. Instituțiile și-au făcut treaba, iar așa s-a ajuns la redeschiderea dosarelor penale. În 2018, decizia de impunere fiscală de două milioane de euro, care produsese între timp accesorii de încă două milioane de euro, a fost desființată definitiv de instanța penală. Din cauza timpului scurs, fostul primar și funcționarii implicați în acest abuz nu au mai putut fi trași la răspundere.

Tot în 2018, Apele Române și Ministerul de Finanțe au deschis o acțiune în revendicare imobiliară împotriva Orașului Năvodari, cerând recuperarea terenurilor furate de la stat. Vorbim exact de procesul în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate a Legii 42 în ansamblul ei. Propunerea de sesizare a Curții Constituționale a fost admisă de instanță, iar astăzi cazul a fost soluționat prin constatarea unanimă a neconstituționalității legii.

Atenție, vorbim de câteva zeci de hectare de teren furate din lac și de alte zeci furate din zona de protecție a lacului. Amintim aici că publicația noastră a publicat în anii trecuți fotografii și filmări din dronă care atestau că zona numită ”coada lacului” a fost asanată complet prin bascularea unor cantități mari de moluz, pământ și nisip. Deși am atras atenția asupra fenomenului, acesta nu a fost stopat. În lumina deciziei Curții Constituționale, Primăria Năvodari trebuie să predea îndărăt porțiunea de lac și zonele de protecție exact așa cum erau înainte de toate aceste furăciuni. Iar dacă nu va putea să facă acest lucru – și evident că nu va putea – procurorii anticorupție vor avea multă treabă.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Ultimii bani vidanjați de Maricel Cîrjaliu din Primăria Agigea (document)

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Controversatul primar din comuna Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, a plătit peste 55.000 de euro pentru curățarea terenului pe care se construiește școala cea nouă din fonduri europene. Banii nu au fost achitați din cadrul proiectului european, ci din bugetul localității. Asta în condițiile în care Uniunea suportă toate cheltuielile eligibile pentru amenajarea șantierului. În realitate, curățarea – dacă a existat vreuna – a fost total inutilă. Ca dovadă, cu doar câteva zile înainte de predarea amplasamentului către constructor, terenul era tot plin de buruieni și necurățat. S-ar părea că banii au fost aruncați pe apa sâmbetei, însă nu este așa. În realitate, suma absolut fabuloasă pentru o astfel de curățare de amplasament a intrat fix în conturile unei firme de casă a familiei lui Maricel Cîrjaliu. Și asta explică totul. Este vorba de firma Asus Serice SRL, cea care se ocupă cu vidanjarea foselor particulare din comună, serviciu pentru care încasează bani buni atât de la privați, cât și din bugetul public.

Situația reiese dintr-o factură întocmită de firma Asus Service în baza contractului de lucrări 23650/03.12.2019 încheiat cu Primăria Agigea. Achiziția nu a fost publicată pe SICAP. Însă o copie a documentului de plată a intrat în posesia redacției, după ce angajații Primăriei, sătui de regimul de fraudă instalat de Maricel Cîrjaliu, au scurs copia către o persoană apropiată redacției Ordinea.Ro. După cum se poate observa, documentul poartă viza ”bun de plată” aplicată de primar, precum și semnătura acestuia. Persoana care a semnat pentru primirea facturii a fost Ekaterina Stanciu, care este nimeni alta decât soția lui Dumitru Stanciu, unul din acționarii restaurantului Golful Pescarilor. Un alt acționar este chiar ginerele primarului Maricel Cîrjaliu. Însă și soții Stanciu – ea de la Primărie, iar el de la Golf – sunt finii de cununie ai lui Bogdan Cîrjaliu, fralele afacerist al primarului Maricel.

În urmă cu doi ani, când ne-am ocupat pentru prima oară de această firmă, am constatat că Asus Service răspundea exact la același număr de telefon ca și Golful Pescarilor SRL. De asemenea, am constatat că, în trecut, același număr de telefon fusese utilizat de mai multe firme în care a fost asociat Maricel Cîrjaliu sau fratele său Bogdan, precum Varianta SRL, Scan SRL sau Asociații Servicii SRL. Misterul s-a lămurit în momentul în care am aflat că numărul de telefon aparținde de fapt contabilei familiei Cîrjaliu.  Cu aceste relații cercul se închide. Practic vorbim de o afacere cu bani publici derulată de primarul Maricel Cîrjaliu cu o firmă la telefonul căreia răspunde contabila sa. Colac peste pupăză, facturile sunt recepționate de fina fratelui său, care la rândul ei are un soț care este asociat cu ginerele primarului Cîrjaliu. O viermuială mai mare nici că se putea.

Citește și: 

Numărul de telefon prin care se vidanjează bani grei din Primăria Agigea

Trebuie să mai spunem că lucrarea în sine de construire a școlii generale de pe strada Avram Iancu nr. 22 a fost câștigată de Mobitom SA, o firmă din grupul de afaceri fondat de pușcăriașii Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu. De altfel, Maricel Cîrjaliu a declarat că îi poartă un mare respect lui Nicușor Constantinescu, în condițiile în care acesta ispășește ani grei de închisoare pentru abuzuri baroniale comise la vremea sa. După cum se spune în popor, cine se aseamănă se adună. Ca dovadă, și Maricel Cîrjaliu are probleme cu legea penală. El este inculpat pentru faptele de corupție prin care a inventariat fraudulos terenurile din zona Golful Pescarilor, vânzând mai departe un lot din întreaga suprafață către firma care operează acum restaurantul. La acel moment, societatea era deținută integral de Dumitru Stanciu, care pentru a plăti prețul cerut de Primărie s-a împrumutat de bani de la nașul său, Bogdan Cîrjaliu.

Având în vedere aceste raporturi mai degrabă specifice grupurilor de tip mafiot decât unei administrații publice, nu putem decât să ne întrebăm: cine a fost beneficiarul real al plății de peste 55.000 de euro?

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Fonduri europene devorate în haită la Hârșova. Oamenii primarului traseist s-au ghiftuit dintr-un proiect pentru săraci

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

În ultimii patru ani am relatat aici, pe Ordinea.Ro, numeroase probleme de gestiune frauduloasă a orașului Hârșova din mandatul încă-primarului Viorel Ionescu. Am scris despre cum s-a plimbat acesta în Canada și în Statele Unite ale Americii, plecând în deplasare cu Asociația Municipiilor din România, o structură din care ”municipiul” Hârșova nu face parte. După fructuoase schimburi de experiență despre metrouri, aeroporturi și măsuri de apărare în fața atacurilor teroriste, primarul Viorel a uitat să depună raportul ”vizitei de lucru”. Iar din acest motiv, Curtea de Conturi l-a silit să returneze banii. Nu vorbim de o sumă fabuloasă, ci de doar câteva mii de euro. Însă Ionescu a refuzat să-și asume bărbătește eroarea, pornind un proces cu autoritatea de audit, ca să întârzie valorificarea penală a raportului. După tergiversări epocale, primarul a pierdut procesul pe fond. Însă la momentul de față se află în recurs, unde tergiversează cu și mai multă măiestrie, ridicând excepții de neconstituționalitate. (Mai multe detalii AICI).

Am mai scris despre golănia juridico-financiară de la căminul de bătrâni, acolo unde Viorel a violat caietul de sarcini aprobat de Consiliul Local, atribuind licitația unei firme care nu îndeplinea criteriile stabilite. Și ca și cum nu era de ajuns, același Ionescu a băgat mâna în visteria publică, achitând documentația pentru autorizarea ISU. Documentație pe care trebuia să o obțină firma beneficiară. (Mai multe detalii AICI).

Am scris despre firmele popii Iscru, un cleric mafiot din județul vecin care s-a ocupat la începuturi de heliportul de la Spital, dar și de numeroase proiecte din fonduri PNDL accesate de Primăria Hârșova. În acest caz, există un dosar penal la DNA. (Mai multe detalii AICI și AICI).

În sfârșit, am scris despre tunul nerușinat, prin care Primăria Hârșova a ajutat o asociație de actele căreia s-a ocupat, anterior, chiar nevasta primarului. ONG-ul care derulase raporturi profesionale cu nevasta primarului a fost favorizat să pună mâna pe pășunea localității, deși nu avea nicio oaie în proprietate, nu era înscris în Registrul Național al Exploatațiilor Agricole și nu îndeplinea nicio condiție să stea în licitație. Ulterior, același ONG a fraudat fondurile europene cuvenite crescătorilor înșelați. Frauda colosală face obiectul unui dosar penal. Dar cel mai grav este faptul că familiile de crescători de animale au fost aduse în sapă de lemn, mutilate emoțional, scoase din joc și înlocuite cu niște șmecheri. (mai multe detalii AICI). 

ADMIS – fonduri europene pentru persoanele în risc de sărăcie din vestul orașului

Credeam că le-am văzut pe toate la Hârșova. Credeam că primarul localității a dat tot ce-a avut mai rău în el, în manțocării juridico-financiare sau în mâncat ficații – după cum s-a exprimat chiar el într-o emisiune de pomină de la PRO TV. Cu toate acestea, ce-a fost până aici e un simplu mizilic față de ceea ce urmează. În cazul cel nou, vorbim de un atac în haită, prin care gașca primarului s-a înfruptat din fondurile europene destinate săracilor.

Ne referim aici la proiectul ADMIS, derulat de un consorțiu format din două asociații nonguvernamentale, o școală generală din oraș, o grădiniță și Primăria localității. Scopul ADMIS a fost acela de a ajuta 600 de persoane aflate în risc de sărăcie, din zona de vest a orașului, cunoscută și sub numele ”zona Varoș”. Vorbim de măsuri de sprijin care au vizat asigurarea de hrană caldă pentru copiii din familiile sărace integrați în rețeaua școlară și în activități after-school. De asemenea, vorbim de creșterea calității vieții prin anveloparea unui bloc și a mai multor case. O latură consistentă a proiectului se referea la organizarea unor cursuri de formare profesională și de anteprenoriat. 20 de absolvenți ai cursului de antreprenoriat urmau să primească ajutoare nerambursabile de câte 25.000 de euro, pentru a porni o afacere.

O intenție bună, deturnată cu brio

Întregul proiect, în valoare de peste 23 de milioane de lei, a fost finanțat de Uniunea Europeană, prin Programul Operațional Capital Uman 2014 – 2020, Axa prioritară 4 pentru INCLUIZIUNEA SOCIALĂ și COMBATEREA SĂRĂCIEI.. Filozofia generală a proiectului era aceea de a sprijini persoanele din grupul țintă, aflate în risc de sărăcie și excludere din societate, pentru a câștiga un confort termic, pentru a putea trimite copii la școală, pentru a se califica, pentru a-și găsi un loc de muncă sau pentru a putea dezvolta afaceri pe cont propriu, în aproape orice domeniu, mai puțin în piscicultură și agricultură.

De altfel, una din asociațiile implicate în coordonarea proiectului a publicat mai multe clipuri de promovare pe YouTube, cu tineri romi dansând sau îndemnându-se unul pe altul să meargă la cursurile de antreprenoriat, pentru a primi ajutor să pornească o afacere.  

Într-un final, săracii educați în spirit anteprenorial și finanțați să pornească afaceri pe cont propriu s-au dovedit a fi copiii unor consilieri locali bogați din gașca primarului, rudele unor angajați din Primărie și familioanele unora dintre militanții electorali ai traseistului Viorel Ionescu.

Fiul unui consilier care își face concediile cu primarul

Unul dintre ”săracii” ajutați să intre în afaceri este Adrian Ticu, fiul consilierului local Gabriel-Daniel Ticu. Acesta din urmă a fost ales în anul 2016 pe lista ALDE, care se deschidea chiar cu numele primarului Viorel Ionescu. La nici 3 luni distanță de la alegerile locale trecute, primarul a inițiat HCL 101/19.09.2016, prin care Ticu senior a fost vârât în Consiliul de Administrație al societății publice Carsium Edil SRL. Hotărârea a fost votată inclusiv de Ticu, deși având un beneficiu de pe urma ei, acesta era obligat să se abțină. Dornic să ajungă la vistieria cu bani, Ticu nici nu a băgat de seamă că funcția era incompatibilă cu statutul de consilier local. La rândul său, inițiatorul hotărârii, primarul Viorel, nu a băgat nici el de seamă că administratorii întreprinderilor publice nu pot fi numiți prin HCL-uri, ci recrutați pe criterii corporative, după cum spune legea. Însă Ticu era un simplu electrician și nu avea studii care să-i permită să se înscrie la un concurs în condițiile legii.

Până la urmă, protejatul primarului a fost scos din funcția incompatibilă, iar autoritățile nu s-au sesizat de fapta lui. Carsium Edil a funcționat fără consiliu de administrație, ca un SRL de familie, ajungând la limita de jos a rentabilității din cauza creșterii excesive a cheltuielilor salariale. În vara anului 2018, electricianul și primarul Ionescu și-au luat soțiile și au petrecut cu toții un concediu în Insulele Canare. O filmare care surprinde un episod din concediul comun a ajuns pe Facebook.

În sfârșit, Gabriel Ticu se află și la aceste alegeri pe lista de consilieri a partidului preluat de traseistul Ionescu. Între timp, după cum spuneam, fiul său a beneficiat de fondurile pentru săraci, fiind selectat să primească 25 de mii de euro ca să-și deschidă o firmă de termopane. O tranșă din acești bani a fost virată încă din anul 2019, atunci când fiul lui Ticu a înființat firma Gamoterm Ady-Ionuț SRL, cu sediul social în apartamentul părinților săi. În același apartament își mai are sediul social și firma Gamadi Prosper SRL, care derulează activități de creditare pe bază de amanet. IFN-ul este deținut de consilierul Gabriel-Daniel Ticu și de soția sa, Mitica. Revenind la Gamoterm Ady-Ionuț SRL, trebuie să mai spunem că aceasta și-a deschis un punct de lucru pe strada Plantelor la numărul 25.

Cami Șerban a ajuns directoare la liceu. Fiul ei și-a luat rulotă de fast-food din banii pentru combaterea sărăciei

Lista beneficiarilor continuă cu Andrei-Valentin Șerban, fiul consilierei locale Camelia Șerban de la PMP. Juniorul a primit 25.000 de euro pentru a deschide un fast-food de tip rulotă (SC Black & Purple SRL). În mandatul care stă să se încheie, Camelia Șerban a votat cu obediență proiectele inițiate de primarul Viorel Ionescu. Mai mult, în anul 2019, a fost numită director al Liceului Ioan Cotovu din localitate, după ce vechiul director, Alexandru Bujeniță, a fost demis subit de actualul inspector școlar general. Bujeniță este și consilier local din partea PSD, fiind așadar pe o poziție politică adversă. În orice caz, el a declarat în 2019 că a fost schimbat din funcția pe care o deținea aproape de o viață din motive politice. Ionescu a negat acuzațiile, argumentând că n-ar putea un membru ALDE (cum era el pe atunci) să facă agenda inspectorului PNL.

„În principal, este vorba despre un management defectuos şi dificultăţi de comunicare, sesizate chiar şi de primarul localităţii. Dacă dânsul (profesorul Bujeniță – n.r.) consideră că a fost schimbat pe criterii politice, aştept şi eu o justificare a acestei afirmaţii” – a declarat la acel moment șeful ISJ Constanța, Sorin Mihai, citat de Ziua de Constanța.

Între timp, Ionescu s-a ”transferat” oficial la PNL, iar misterul înlocuirii lui Bujeniță capătă un răspuns. Cami Șerban nu mai candidează la nicio funcție politică. Ea se va ocupa de liceu, iar fiul ei de rulota cu mâncare luată din banii pentru săraci.

Nevasta administratorului public, selectată pentru un coafor din fondurile ADMIS

Și combinațiile continuă. De pildă, Ecaterina (Caty) Constantin a  depus un proiect pentru un salon de înfrumusețare, fiind selectată să primească cei 25.000 de euro din programul ADIMS. Întâmplător, Caty este o susținătoare înfocată a primarului Viorel. Mai mult, soțul ei, Adrian Constantin, a fost numit de curând administrator public al orașului sau city-manager, cum vreți să-i spuneți. Totodată, Adrian Constantin este și pe lista de candidați pentru consiliul local propusă de PNL/ Viorel Ionescu, la poziția 15.

Un alt proiect selectat în vederea finanțării din fondurile ADMIS a fost depus de Cristina Geoglovan și se referă la un salon de înfrumusețare corporală. Aceasta este cumnată cu Ana Maria Geoglovan, o doamnă care apare încă pe site-ul Primăriei Hârșova ca funcționară fix la departamentul de fonduri europene. Ana Maria candidează acum pe lista de consilieri locali a primarului Viorel Ionescu. 

Ionel Borcșa a primit bani din proiectul ADMIS pentru a înființa un atelier de croitorie. Întâmplător, cumnatul său, Marian Munteanu, lucrează la Primăria Hârșova ca magazioner. Cei doi îl susțin, deopotrivă, pe primarul Ionescu.

Și interpușii au fost admiși

Nicolae Giurcă a primit bani din fondurile ADMIS pentru fabricarea și comercializarea marmurei (înființând firma Marmoema Construct SRL). Vorbim de o persoană fără niciun istoric antreprenorial în spate. Și cu toate acestea, numărul de telefon înscris în formularul ADMIS ca fiind al acestui Nicolae Giurcă este de fapt numărul altui om de afaceri din localitate. L-am numit mai sus pe Dumitru Monia, care este persoană fizică autorizată. PFA Monia Dumitru are un punct de lucru deschis chiar în incinta cimitirului nou, de pe strada Cășăriei nr. 6 K, unde se ocupă de construcții funerare din marmură. După cum spuneam, numărul de telefon care apare în dreptul lui Giurcă pe listele ADMIS figurează ca telefon de contact pentru PFA Monia Dumitru. De asemenea, figurează ca telefon de contact și pentru Monia Construct SRL, o firmă deschisă de același  constructor de monumente funerare în parteneriat cu o altă persoană. În sfârșit, potrivit documentării noastre, proprietarul numărului de telefon se află în relații cordiale cu primarul localități, fără acordul căruia nici nu ar putea presta la cimitirul localității. Ca ultim amănunt, firma deschisă pe numele lui Giurcă, Marmoema Construct SRL, are sediul social tot în cimitirul nou, pe strada Cășăriei 6 K. 

Agenții electorali s-au ajuns și ei antreprenori pe banii pentru săraci

Marcel Strîmbeanu (Marbet Impex SRL) a primit bani din fondurile ADMIS pentru prefabricate, garduri și rigole. Strîmbeanu susține candidatura lui Viorel Ionescu pe Facebook.

Georgeta Mirea a primit bani pentru deschiderea unui loc de joacă pentru copii. Conform datelor de pe Facebook, aceasta lucrează la Liceul Cotovu. Atât ea, cât și soțul ei, au rama ”Votați Viorel Ionescu” la fotografiile de profil.

Emanuel-Cristian Dorobanțu a primit bani pentru un laborator de patiserie, iar la momentul de față sprijină activ candidatura primarului Ionescu.

Anveloparea blocului, o afacere de partid

Deschidem aici o paranteză pentru a arăta că o altă bucată din proiectul ADMIS s-a referit la anveloparea blocului P4 din Soveja. De atribuirea lucrării s-a ocupat chiar Primăria Hârșova, iar contractul, în valoare de 1,1 milioane de lei plus TVA, a fost atribuit firmei Alcons Ambiental Construct SRL Ciobanu. Firma în cauză este deținută în cote egale de Adrian Tănase și Mariana Coroiu. Tănase a fost pe lista de consilieri ALDE la alegerile din 2016, fiind de largă notorietatea prietenia sa cu Viorel Ionescu.

Asociata sa, Coroiu, are cont de Facebook, la fel ca toată lumea. Însă aici nu suflă un cuvânt despre Alcons, prezentându-se ca angajată a firmei Coretech Ind SRL. Vorbim de o firmă deținută de Cristi-Iani Drumea, un tip care a fost la rândul său pe lista de consilieri ALDE din 2016. Drumea a fost o vreme consilier local în actualul mandat, însă la un moment dat s-a retras pentru a putea ajunge la cașcaval, în postura de șef al consiliului de administrație de la Spital. Nevasta acestui Drumea este șefa parchetului local, implicată într-o soluție de clasare a dosarului crescătorilor de animale, soluție care a fost anulată în camera preliminară a Judecătoriei locale, fiind în mod vădit părtinitoare. Ca un ultim  amănunt interesant al poveștii, firma lui Drumea a vândut în anul 2017 parâme către Serviciul de Informații Externe. 

Săracii care îi ajută pe săraci

Ne oprim aici cu investigația noastră, întrucât volumul de date este suficient pentru a arăta că este ceva putred în modul în care banii care trebuiau să salveze de la sărăcie un cartier al Hârșovei au ajuns pe mâini bune, la oameni combinați politic și administrativ cu regimul Ionescu. Formal, toți cei implicați sunt perfect acoperiți, prin regulamente care nu taxează asemenea apucături de clan.

Ca o ironie amară, una din asociațiile implicate în proiectul ADMIS a publicat un fel de comunicat și multe poze. O frază cheie suna așa:

”Beneficiarii ADMIS inclusi in activitatea de promovare a nondiscriminarii in Harsova au aratat in fapte ce inseamna Respect. Egalitate. Diversitate, principiile nondiscriminarii, si ca impreuna ne e mai bine, printr-o actiune umanitara in orasul lor: am pregatit impreuna prajituri, pe care le-am impartit cu inima deschisa unor cazuri sociale din Harsova, oameni si mai saraci decat ei.”

Tot timpul vor fi săraci și mai săraci decât săracii, cu rude în Primăria lui Ionescu sau pe listele sale de consilieri, care au încarnat scopul final al proiectului: acela de a ajunge la o viață mai bună.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: