Connect with us

Exclusiv

Procesul prin care clienții lui Ionel Hașotti mulg daune de la Prefectură: dovezi zdrobitoare de incompatibilitate pentru un expert

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Sunt ani buni de când niște persoane fizice reprezentate de celebrul avocat Ionel Hașotti încearcă să obțină daune materiale de la stat. Mai exact, de la Prefectura Constanța și de la Primăria Lumina, pârâte că nu au pus în aplicare, timp de opt ani de zile, o hotărâre de retrocedare… cam abuzivă și  ilegală, lipsindu-i pe aceștia de folosința terenului minier. Într-o primă fază, Judecătoria Constanța a stabilit daune de aproape jumătate de milion de euro pentru clienții lui Hașotti, în baza unei expertize miniere efectuate de un expert din Petroșani. Ulterior, Tribunalul Constanța a anulat această decizie. Instanța de apel a măturat pe jos cu expertul de la Petroșani, reproșându-i că a calculat lipsa de folosință pe baza prețurilor (rente, redevențe, asocieri în vederea exploatării etc.) practicate pentru zăcămintele de petrol și gaze. Însă la Sibioara n-au fost identificate, până acum, astfel de rezerve. În aceste condiții, Tribunalul a hotărât să se facă o nouă expertiză, mai amplă și cu obiective mai clare. Însă, în mod paradoxal, același expert – care a dat cu mucii în fasole la faza de fond de era să răstoarne bugetul Ptrefecturii în buzunarele private ale moștenitorilor – a fost chemat să efectueze și noua expertiză. În plus, în echipa care va trebui să cuantifice exact daunele cuvenite clienților lui Hașotti a mai fost inclus, ca expert neutru, un inginer care, în trecut, a fost angajat de aceștia ca expert-parte într-un dosar civil. Înscrisuri emanate de Justiție atestă această relație de lucru, probabil necunoscută instanței care l-a numit ca expert neutru și obiectiv. Este o dovadă incontestabilă că expertul așa-zis neutru este o cunoștință mai veche a clienților lui Hașotti, motiv pentru care există suspiciunea rezonabilă că nu ar putea fi cu adevărat neutru. Or, această suspiciune este calificată, în mod normal, ca incompatibilitate.

Aici s-a ajuns în deja celebrul abuz al retrocedării de la Sibioara.  În anul 2008, Tribunalul Constanța a aprobat retrocedarea a 20 de hectare de teren către persoanele fizice Elena Mitrofan (foto, stânga) și Margareta Muscalu, deopotrivă reprezentate în proces de celebrul avocat Ionel Hașotti. În parte, terenul se suprapune peste cariera de piatră Sibioara II – Valea cu Izvorul, exploatată cu licență minieră de către compania Somaco Construct. Cum legea interzice în mod expres retrocedarea terenurilor miniere, avocatul celor două femei a susținut, în 2008, în fața Tribunalului, că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră” pe terenul revendicat. În realitate, existau dovezi multiple, însă nimeni nu s-a îngrijit să le depună la dosar. Compania minieră nu a fost citată în proces, iar ”moștenitoarele” s-au judecat doar împotriva comisiilor de fond funciar de la nivelul Primăriei Lumina și Prefecturii Constanța. Prefectura nu și-a trimis juriștii la proces, în vreme ce Primăria Lumina a angajat o casă de avocatură care avea sediul profesional într-un imobil în care funcționa și Fundația Brătianu, fondată chiar de fostul senator și ministru Puiu Hașotti, fratele avocatului. A naibii coincidență! Așa s-a ajuns la hotărârea de retrocedare care încalcă în mod flagrant legea.  Aceasta a fost pusă în aplicare abia în iunie 2016, atunci când Elena Mitrofan și fiii Margaretei Muscalu, care a decedat între timp, au primit un titlu de proprietate și au fost puși în posesia terenului minier, cu tot cu drumuri de exploatare. Așa cum era de așteptat, moștenitorii nu au făcut nimic pe terenul retrocedat. În schimb, au făcut procesul de daune la care ne-am referit mai sus, în încercarea de a obține sume consistente de la stat, pentru cei opt ani în care au fost lipsiți de folosința terenului retrocedat… prin încălcarea legii.

La începutul acestui an, Arhivele Naționale au emis copii autentice ale unor documente de epocă, potrivit cărora așa-zișii moștenitori de la Sibioara nu aveau, în realitate, nimic de revendicat. Autorul lor, Nicolae Tudorancea, deținea conform propriilor declarații date la recensământul din 1941, doar zece hectare de teren, dar nu minier, ci agricol. Mai mult, în 1949, statul a naționalizat terenul lăsat în părăsire de acest personaj care a decedat în anul 1942. Terenul naționalizat măsura doar opt hectare. Însă și această suprafață de opt hectare a fost retrocedată deja Lucreția Păsculescu, în anul 2004, în contul autorului Nicolae Tudorancea. Lucreția era fiica cea mică a lui Tudorancea. În orice țară civilizată, asemenea dovezi trebuiau să conducă la o anchetă de răsunet. La noi nu s-a întâmplat nimic. Văzând că autoritățile dorm în papuci, ”moștenitorii” continuă cu tupeu procesul, în încercarea de a mulge de la stat daune materiale pentru că n-au primit la timp terenul care nici nu li se cuvenea.

În dosarul de daune deschis împotriva comisiilor de fond funciar, Judecătoria Constanța le-a dat pe fond dreptate, după ce un expert minier de la Petroșani, pe numele său Ioan Bacalu, a calculat valoarea de piață a redevenței miniere la aproape jumătate de milion de euro. E drept că acesta a menționat în raportul său de expertiză că redevențele miniere se cuvin doar statului, în calitate de proprietar al resurselor minerale. Însă Bacalu a propus mai multe variante de daune, după criterii de-a dreptul incredibile. Astfel, acesta și-a fundamentat calculul pe prețurile care se practică în privința exploatărilor de petrol și gaze, deși la Sibioara nu s-au descoperit încă astfel de rezerve. Instanța de fond a ales varianta cea mai scumpă, în mod arbitrar, fără nicio motivație. De asemenea, a ales ca redevența cuvenită doar statului, să fie plătită persoanelor fizice de către stat.

Daunele stabilite la fond au fost anulate în apel, de Tribunalul Constanța, la începutul acestui an. Tribunalul a măturat pe jos cu expertiza lui Bacalu. Însă, la urmă, așa cum arătam în deschiderea materialului de față, tot Bacalu a fost desemnat să facă noua expertiză minieră. Este, din punctul nostru de vedere, o decizie năucitoare, deoarece în baza opiniei științifice emanate de acesta statul era cât pe ce să achite moștenitorilor carierei de piatră daune calculate la valoarea de petrol și gaze.

În sfârșit, la noua expertiză participă ca expert neutru și inginerul Cristian Cucoară, desemnat de asemenea de către instanță. Însă Cucoară a fost angajat și plătit de Elena Mitrofan ca expert-parte, în dosarul 24738/212/2009 (citește aici intergal documentul. Numele și calitatea de expert-parte a inginerului Cristian Cucoară se găsesc pe pagina 2). Acum, fostul expert-parte plătit de Elena Mitrofan este expert neutru în dosarul deschis de aceasta. În mod normal, o asemenea relație din trecut atrage incompatibilitatea expertului.

Trebuie să mai notăm faptul că după ce clienții lui Ionel Hașotti au câștigat, pe fond, aproape 500.000 de euro cu titlul de daune materiale, un procuror de la Parchetul Curții de Apel Constanța l-a trimis în judecată pe fostul prefect Claudiu Palaz, găsit țap ispășitor pentru această sumă, care nici nu era stabilită definitiv, ca dovadă că a fost, între timp, anulată potrivit celor relatate mai sus. Palaz a fost acuzat că nu a pus în aplicare hotărârea de retrocedare, pe când era prefect al județului Constanța (2011). Însă instanța penală a Curții de Apel Constanța a anulat dosarul penal și a decis refacerea acestuia de către Parchetul Judecătoriei Constanța, după ce a constatat că procurorul de caz se făcea vinovat de incompatibilitate, existând dovezi depuse la doar că acesta a reprezentat-o pe Elena Mitrofan într-un proces, în perioada în care a activat în avocatură. Iată că, și în dosarul de daune, se ivește o nouă incompatibilitate care ridică mari semne de întrebare cu privire la obiectivitatea și legalitatea modului în care va fi întocmită nota de plată pentru Prefectura Județului Constanța. Căci, nu uitați, atâta timp cât rămâne în picioare hotărârea de retrocedare dată prin fraudă la lege în anul 2008 unor persoane care nu aveau în realitate nimic de retrocedat, Prefectura va fi bună de plată. Iar după cum au fost numiți experții, nota de plată va fi consistentă.

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Directorii Oil Terminal: 18.000 de lei pe lună. Salariații: concedii fără plată

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Adunarea Generală a Acționarilor Oil Terminat SA a adoptat ieri o hotărâre referitoare la fixarea limitelor pentru indemnizația lunară a directorilor cu contract de mandat. Aceștia urmează să încaseze indemnizații lunare în cuantum de 5-6 salarii medii brute pe societate. Marieta Stasi, director de dezvoltare în cadrul Oil Terminal, a precizat pentru Ordinea.Ro că 6 salarii medii brute pe societate înseamnă aproximativ 18.000 de lei.

Oil Terminal a raportat un profit de numai 17.000 de lei în primul semestru al acestui an. De asemenea, după acest rezultat dezastruos, compania controlată de stat a lansat un program de concedii fără plată impuse salariaților chemați să pună umărul și să suporte din buzunarele lor dezastrul financiar.

Oil Terminal este o companie strategică, având în vedere că are în operare cel mai mare terminal petrolier de la Marea Neagră. Acționar majoritar este statul român, care își administrează participația prin Ministerul Energiei. Ministru în funcție este cvasi-anonimul Anton Anton, de la ALDE. Director general la Oil Terminal este ceva mai cunoscutul Sorin Ciutureanu. Sub înțeleapta conducere a celor mai sus numiți, Oil Terminal a ajuns să producă profit, anul acesta, cât un butic. Rușinea în cauză tocmai a fost ștearsă prin salarii fabuloase pentru directorii cu mandat, după cum spuneam în deschiderea articolului.

Marieta Stasi, director de dezvoltare Oil Terminal:

”La nivel de societate s-au luat măsuri pentru reducerea cheltuielilor. Suntem în grafic, nu am avut tensiuni sociale sau alte probleme. Hotărârea AGA nu se referă la majorarea indemnizațiilor lunare ale directorilor cu mandat. Nu se majorează nimic, indemnizațiile rămân la fel. Este vorba doar de proceduri prevăzute de OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă. Noi am făcut recrutarea unor directori pe criteriile guvernanței corporative, iar acum am fost obligați să le stabilim limitele maxime ale indemnizațiilor. Dar nu sunt limite noi, sunt tot limitele vechi. Hotărârea se referă la dl. director general Sorin Ciutureanu și la doamna director financiar Adriana Frangu. Deci așa sunt pașii pe ordonanță, nu e vorba de altceva. Șase salarii brute pe societate înseamnă aproximativ 18.000 de lei”.

Download (PDF, 291KB)

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Buturuga mică răstoarnă carul mare. Cazul de insolvență al gigantului Van Oord, sucursala Constanța

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Compania olandeză Van Oord Dredging and Marine Contractors BV și-a deschis o sucursală în România, la Constanța, în anul 2013. Primul sediu administrativ al acesteia a fost stabilit într-un imobil deținut, în cote egale, de doi avocați influenți, foști judecători cu roluri cheie în sistemul local și național de justiție. Prin sucursală, grupul olandez a coordonat două lucrări monumentale. Vorbim aici de extinderea digului de larg al Portului Constanța și de extinderea plajelor turistice din Constanța și Eforie Nord, lucrări finanțate, generos, din fonduri europene.

Van Oord Sucursala Constanța, datorii de 222.717.990 de lei

De la înființare și până în prezent, Van Oord Sucursala Constanța a avut venituri impresionante, de peste un miliard de lei (cifra exactă: 1.038.374.458 de lei), dar profit… ioc. Pentru ultimul exercițiu contabil, respectiv al anului 2017, sucursala – slujită de numai 5 angajați – a declarat datorii totale, care provin din anii anteriori, de 222.717.990 de lei. Declarând cifre de comă, olandezii nu au plătit nimic la bugetul de stat al României. Cel mai probabil, profitul real a fost exportat în țara de origine, după o rețetă aplicată și de alte companii multinaționale care activează în țara noastră. Mai multe nereguli au fost descoperite de inspectorii antifraudă în contabilitatea Van Oord Sucursala Constanța, care a fost obligată să verse la bugetul statului român contribuții pe care, de altfel, firmele românești, bigote și retrograde – conform unor voci progresiste, le declară și chiar le  achită. Olandezii nu s-au conformat și au atacat la instanță decizia de impunere, pe care au reușit să o desființeze.

Olandezii au dat o țeapă de un milion de euro unei firme românești

Aspectele de mai sus s-au împachetat în tăcere. În schimb, de mai bine de doi ani Van Oord Sucursala Constanța se află într-un scandal imens, amplu mediatizat, inclusiv de publicația noastră, cu privire la țepuirea unui partener român. Vorbim aici de compania locală Comprest Util SRL, care a realizat digurile de mal în două din sectoarele de plajă din Constanța. Antreprenorul care deține compania locală, pe numele său Grigore Comănescu (foto), a declarat că olandezii au uitat să achite o fracție de aproximativ un milion de euro din ultima factură. Ca să fie clar: olandezii au plătit o parte din factură, însă după recepția finală a lucrării, văzându-se cu sacii în căruță, au uitat de diferența de aproape un milion de euro. La început au uitat, dar mai apoi au pretins, avocățește, că nu ei trebuiau să achite, ci  un partener de-al lor de consorțiu, alături de care câștigaseră licitația și executaseră lucrările.

O confuzie risipită de Tribunalul București

Din acest motiv, acțiunea inițiată de Comprest Util la începutul anului 2016, în vederea obținerii unei ordonanțe de plată împotriva Van Oord, a fost respinsă pe 15.03.2016. Judecătorii au reținut atunci că olandezii nu au calitate procesuală pasivă. Mai departe, firma românească s-a îndreptat împotriva partenerului de consorțiu al olandezilor. Vorbim aici de o firmă care se afla deja în insolvență, într-un dosar al Tribunalului București. Însă judecătorul sindic de la instanța bucureșteană a spus că datoria în litigiu nu aparținea partenerului de consorțiu.

Din acest motiv, Comprest Util a deschis alte două litigii împotriva olandezilor. În primul a cerut o nouă ordonanță de plată, iar în al doilea a cerut declanșarea insolvenței împotriva Van Oord – Sucursala Constanța.

Curtea de Apel Constanța bagă Van Oord Olanda în faliment

Confruntarea juridică a părților a fost teribilă. Pe 25 ianuarie 2017, judecătorul sindic de la Tribunalul Constanța a respins cererea Comprest Util privind declanșarea insolvenței împotriva Van Oord. Firma românească a declarat apel. Dar înainte să se judece apelul, în celălalt proces, de la Tribunalul Constanța, s-a dispus emiterea ordonanței de plată împotriva olandezilor, pe 31.01.2018. Această victorie a zguduit soarta procesului de insolvență. Astfel, pe 14.06.2018, Curtea de Apel Constanța a decis ca dosarul de judecată să fie returnat judecătorului sindic de la Tribunalul Constanța, cu misiunea de a deschide procedura de insolvență, atenție, împotriva Van Oord Olanda. După cum spuneam încă din titlu, buturuga mică răstoarnă carul mare!

Pentru unii mumă, pentru alții ciumă. Tribunalul anulează ordonanța de plată

Zdrobiți pe jumătate, olandezii s-au ridicat cu tehnici de manipulare mai rar întâlnite. Ei au reușit să blocheze executarea silită, iar mai apoi au obținut chiar anularea ordonanței de plată, pe calea contestației. În această procedură, Comprest Util s-a apărat, cerând Tribunalului să țină cont de hotărârea dată de instanța superioară, a Curții de Apel, în dosarul de insolvență. Cu alte cuvinte, românii au spus că dacă o instanță superioară a constatat starea de insolvență,  înseamnă că a stabilit calitatea Van Oord de datornic și caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. Or aceste constatări ale unei instanțe superioare, nu pot fi cenzurate, schimbate sau anulate de o instanță inferioară – au spus juriștii Comprest.

În schimb, avocații tocmiți de olandezi au răspuns de genul: noi suntem Van Oord România, hotărârea de insolvență nu se referă la noi, ci se referă la Van Oord Olanda, care este o altă persoană.

Spusele lor au avut mare trecere la instanța de la Tribunal, care a trecut cu lejeritate peste cele stabilite la Curte. Ca să fie clară înclinarea balanței și diferența de tratament, trebuie să spunem că Tribunalul s-a pronunțat pe toate cererile olandezilor, însă nu s-a pronunțat deloc, a ignorat pur și simplu, excepția ridicată de compania românească. Un fel de: flit, bă, ura și la gară!

O manipulare machiavelică

După ce au anulat ordonanța de plată pledând că nu Sucursala a intrat în insolvență, ci firma-mamă din Olanda, avocații Van Oord au denunțat o eroare materială în hotărârea Curții de Apel. Astfel, ei au cerut să se înlocuiască Van Oord – Olanda cu Van Oord – Sucursala Constanța, susținând că aceasta din urmă ar avea calitatea și capacitatea de a răspunde pentru datoriile ei, în procedura insolvenței. Eroarea s-a rectificat, Van Oord Olanda a scăpat de insolvență. Pe aceeași eroare, sucursala scăpase de ordonanța de plată a milionului țepuit fără scrupule. Și scăpată a rămas. Ce bine, ce convenabil!

După rectificare, dosarul a fost trimis judecătorului-sindic de la Tribunal, cu misiunea de a începe procedura insolvenței împotriva Van Oord- Sucursala Constanța. Numai că avocații Sucursalei au venit cu textul vechi: noi suntem Van Oord România, o biată sucursală, nu putem răspunde, să răspundă Van Oord Olanda. Aceeași joacă și în alte două acțiuni îndreptate împotriva hotărârii Curții de Apel referitoare la insolvență: o revizuire, care încă se mai judecă, și o contestație în anulare, pierdută definitiv de Van Oord pe 8 octombrie 2018.

Nu-i așa că pare o tulburare gravă de percepție? Cum să te contrazici de la un proces la altul legat de percepția unei situații? Să abandonezi prima percepție, că ți-ai făcut o a doua percepție contrară, apoi să revii la prima, după care să te răzgândești și să o îmbrățișezi duplicitar pe a doua… Nu-i așa că pare o sminteală? Doar pare! În realitate, nu e nicio sminteală și nicio tulburare gravă de percepție. E lipsă de scrupule, machiavelism și reframing. Cu alte cuvinte: manipulare și vrăjeală frumos ambalată. Judecătorul sindic a stopat acest joc pe 9 octombrie 2018, când a respins excepția ridicată de olandezi. Van Oord – Sucursala Constanța a rămas în procesul de insolvență, urmând să se continue procedura prin care Comprest Util și alte firme țepuite să-și poată recupera banii.

Insolvența este utilă, măcar să știm dacă au țepuit și statul român

După cum spuneam în deschiderea articolului, sucursala are datorii. Și nu un datorii mărunte, ci peste 222 de milioane de lei.  Rămâne de văzut cum va decurge insolvența. Însă, în mod cert, Comprest Util va deține poziția de creditor principal și va avea acces la documentele contabile ale Van Oord – Sucursala Constanța. Nu credem că olandezilor le va conveni ca acest creditor, care după cum s-a văzut nu cedează la drepturile sale, să afle cum anume s-a produs gaura de peste 222 de milioane de lei. Asta în condițiile în care, participând la ambele lucrări de anvergură ale Van Oord în România, Comprest Util a realizat profit de 15-20%, primind lucrările cu doar 75% din valoarea plătită de beneficiari. În fond, aici este marea întrebare: cum o firmă românească a făcut profit, lucrând cu 75% din valoarea oferită de beneficiar, iar olandezii, cu 100%, au ieșit în pierdere? După cum spuneam, există suspiciunea că profitul real, pe care trebuiau să-l declare olandezii în țara noastră, a fost exportat spre țara lor de origine și astfel nu au plătit nimic la bugetul nostru de stat. Exemplul olandez este de-a dreptul șocant, întrucât este greu de admis că este normal să nu lași un leu, măcar în scârbă, statului român din încasări fabuloase, de peste un miliard de lei noi. Ca să vă faceți o impresie, această sumă înseamnă în lei vechi zece mii de miliarde. Păi care ar fi exemplul pe care ar trebui să-l ia firmele românești de aici? Să angajeze cheltuieli cu nemiluita ca să scoată banii afară din țară? Să-și țepuiască partenerii de afaceri? Opinăm că statul olandez, care se opune intrării României în Schengen pe motiv că suntem o țară coruptă și retrogradă, ar trebui să urmărească mai atent ce modele corecte ne vin aici, din Olanda.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Claudiu Palaz și Horia Constantinescu s-au întâlnit la o cafea… de taină

Mihaela Tîrpan

Publicat

la data de

Scris de

Oficial, Caludiu Palaz și Horia Constantinescu nu au nimic de împărțit. Nici poziții publice, nici valori comune, nici vreo dușmănie! Pur și simplu, cei doi par să fie din povești diferite. Peter Pan nu apare în povestea Croitorașului cel Viteaz. Neoficial, însă, această perspectivă ar putea fi răsturnată de o fotografie transmisă redacției Ordinea.Ro, în care cei doi sunt surprinși la o cafea… de taină, discutând aprins.

Această legătură, până acum necunoscută publicului, ne-a făcut să săpăm mai adânc. Așa am descoperit că Palaz și Constantinescu au, totuși, contrar percepției de la care am pornit, un punct de joncțiune. Acesta se numește: Costinești. La alegerile trecute, PMP-ul lui Palaz a avut un candidat redutabil la Costinești, în persoana lui Dorin Jeanu. Acesta a scos un scor electoral foarte bun, de 30,65%, ceea ce, se pare, a diminuat șansele cât se poate de reale ale PSD-istului Horia Constantinescu de a ajunge primar în stațiunea tineretului, acolo unde deținea o afacere înfloritoare. Afacerea există și acum, dar Horia Constantinescu a trecut-o pe mâna familiei sale, pentru a se putea ocupa de controalele de la OPC. Din această perspectivă, întâlnirea celor doi la o cafea ar putea fi o tatonare reciprocă sau poate un început de negociere pentru pozițiile pe care le vor exprima și susține în perspectiva alegerilor locale din 2020. Horia Constantinescu a pierdut trenul de a ajunge prefect al județului Constanța și, se pare, a renunțat la ideea de a candida la Primăria Constanța – idee lansată în spațiul public fără un suport probator, dar menținută într-o zonă de ambiguitate chiar de către cel vizat de acest zvon, care nu a dezmințit niciodată tranșant un astfel de plan. În sfârșit, Constantinescu a sprijinit, conform surselor noastre, numirea lui Gabriel Diceanu la conducerea BTT Costinești. S-a întors acesta la mai vechea sa iubire, Costineștiul? Își pregătește o nouă candidatură? Până la urmă, oare ce a discutat cu Palaz?

Am încercat să găsim răspunsuri la aceste întrebări, contactându-i pe cei doi politicieni. Iată ce ne-au declarat aceștia:

Horia Constantinescu: “Puteți să publicați fotografia și fără declarația mea. Există viață și după activitățile politice. Am băut o cafea, nimic altceva. Mă consider un om responsabil mintal încât să nu fac strategii politice cu doi ani înainte de alegeri. În doi ani multe se pot schimba, inclusiv din punct de vedere legislativ.”

De partea cealaltă, mult mai deschis spre spre dialog a fost vicele Consiliului Județean Constanța. A recunoscut și că a discutat politică și administrație cu Horia Constantinescu, spre “binele Costineștiului”.

Claudiu Palaz: “Horia Constantinescu îmi e prieten. A fost o cafea a prieteniei. Nu pot să ascund, de asemenea, nici faptul că am discutat politică. Ne interesează pe amândoi cum merg lucrurile în Costinești, deci am discutat despre activitățile publice de acolo.”

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: