Connect with us

Exclusiv

Răsturnare de situație în afacerea Țeapa Olandeză. Van Oord și-a plătit datoria pentru a scăpa de insolvență

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Litigiul arhicunoscut dintre compania constănțeană Comprest Util și multinaționala Van Oord, pentru o plată restantă de aproximativ un milion de euro, a ajuns la un deznodământ parțial. Olandezii au plătit datoria principală, fără penalitățile de întârziere, pentru a scăpa de dosarul de insolvență care i-ar fi obligat să permită accesul creditorilor și instanței la datele financiare ale operațiunilor derulate în România.  Suspiciunea principală, enunțată inclusiv de persoane publice, anume că olandezii ar fi exportat profitul pentru a fenta statul și partenerii români, are acum toate șansele să rămână o afacere închisă.

Dosarul de insolvență al Van Oord – Sucursala Constanța a fost deschis în anul 2016 la cererea Comprest Util SRL Constanța, care a reclamat că a fost țepuită cu un milion de euro, pe de urma lucrărilor de extindere a plajelor turistice din municipiul Constanța. Compania locală încercase să recupereze această sumă pe calea unei ordonanțe de plată, însă s-a lovit de practici bizare la nivelul justiției locale. Astfel, o primă acțiune în materia ordonanței de plată a fost respinsă de Tribunalul Constanța, în anul 2016, pe motiv că Van Oord nu ar avea calitate procesuală pasivă. Olandezii, care au condus consorțiul implicat în extinderea plajelor, au invocat atunci că suma în litigiu ar fi datorată de un partener de consorțiu, respectiv compania SCT București SA, aparținând controversatului om de afaceri Horia Simu. În acele condiții, Comprest Util s-a îndreptat împotriva SCT, formulând o cerere de înscriere la masa credală a acestei companii care se afla în insolvență, sub supravegherea unui judecător sindic de la Tribunalul București. Instanța din Capitală a stabilit definitiv că datoria nu se află în patrimoniul SCT, sugerând că debitorul este Van Oord.

Pe baza acestei hotărâri, Comprest Util a deschis un nou dosar în materia ordonanței de plată împotriva Van Oord. Constănțenii au câștigat acțiunea pe fond, olandezii fiind obligați să achite datoria principală și penalități de întârziere. Însă Van Oord a formulat o contestație. Încă de la bun început, instanța competentă să soluționeze contestația a dispus suspendarea provizorie a ordonanței de plată până la judecarea procesului și a indicat în mod expres că această soluție ar fi definitivă. În realitate, așa cum avea să demonstreze Curtea de Apel Constanța, hotărârea de suspendare era supusă căii de atac. Eroarea Tribunalului a profitat din plin olandezilor, care au scăpat de la executarea silită. Mai departe, Tribunalul a admis contestația Van Oord și a anulat ordonanța de plată. Comprest Util a reclamat faptul că instanța s-a pronunțat pe toate excepțiile ridicate de olandezi, însă nu și pe excepțiile ridicate de compania românească.

Grigore Comănescu, proprietarul Comprest Util, a câștigat lupta cu gigantul Van Oord

După cum spuneam, în 2016, Comprest Util a deschis și un dosar de insolvență împotriva Van Oord. După luni bune de proces, judecătorul sindic de la Tribunalul Constanța a respins cererea. Comprest Util a contestat soluția la Curtea de Apel Constanța, iar instanța superioară, analizând dovezile aflate la dosar, a constatat că Van Oord este debitorul obligației de plată, stabilind totodată caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. În consecință, Curtea a dispus retrimiterea dosarului la judecătorul sindic de la Tribunal, cu misiunea expresă de a deschide procedura insolvenței împotriva Van Oord. Fiind reprezentați de o mare casă de avocatură din București, olandezii au reușit să tergiverseze luni bune intrarea în insolvență.

De altfel, de-a lungul tuturor proceselor la care ne-am referit până acum, olandezii au aplicat tehnica ”forfecării”, pasând răspunderea când pe sucursala din România, când pe firma-mamă din Olanda, în funcție de situație. Dacă juriștii Comprest Util susțineau că Van Oord Sucursala Constanța are patrimoniu propriu și poate răspunde pentru datoriile ei, olandezii argumentau că răspunderea aparține societății-mamă. Și invers, când s-a pus problema că răspunderea aparține societății-mamă, olandezii s-au contrazis fățiș susținând că sucursala are patrimoniu propriu și poate răspunde direct. Totul a fost gândit ca într-un meci de fotbal, presărat cu fente, când pe dreapta, când pe stânga, în funcție de așezarea adversarilor în teren.

Ultima încercare de tergiversare a avocaților Van Oord (un avocat pentru sucursala din România, un altul pentru firma-mamă din Olanda) s-a consumat la termenul din 15 ianuarie 2019. Atunci, avocații Van Oord România și Van Oord Olanda au trimis cereri de amânare, invocând că nu se pot prezenta la proces datorită ninsorii. La Constanța nu ningea deloc, iar fulguiala de la București nu reușise să închidă autostrada. În aceste condiții, judecătorul sindic a respins cererea de amânare. Precizăm că am participat la acest termen de judecată în rândul publicului interesat, astfel încât consemnarea de față are valoarea unei relatări. La un moment dat, în mod teatral, din sala de judecată s-a ridicat o avocată, care a depus din partea colegilor care lipseau o altă cerere de acordare a unui termen de o săptămână, în vederea achitării voluntare a debitului principal.

Instanța a încuviințat cererea, iar în răgazul de o săptămână, olandezii au achitat debitul principal, fără penalități de întârziere, menționând ca temei al plății hotărârea Curții de Apel la care ne-am referit mai sus. Procedând astfel, ei au evitat intrarea în insolvență. Riscul ca datele despre operațiunile lor financiare în România să ajungă la cunoștința opiniei publice a fost eliminat. Mai mult ca sigur, nu vom cunoaște niciodată detaliile care au condus la situația caraghioasă a prezentului, în care Van Oord Olanda se laudă cu profituri uriașe, în vreme ce sucursala din România a declarat pierderi și datorii imense, deși a încasat sute de milioane de euro de la statul român. Au fost persoane publice, inclusiv un consilier al primului-ministru, care au opinat că profitul Van Oord a fost exportat, pentru a se fenta impozitarea în România.

După cum spuneam, olandezii au plătit, pentru a evita să se afle mecanismul exact al pierderilor din România. Dar războiul juridic nu se termină aici. Ei au precizat că, deși au plătit în baza hotărârii Curții de Apel Constanța, nu recunosc debitul și vor deschide un proces pe dreptul comun împotriva Comprest Util. În mod normal, un asemenea demers ar fi nul din start, întrucât vorbim de o hotărâre definitivă a Curții de Apel, care a stabilit cu putere de lucru judecat că Van Oord este debitorul Comprest Util și că datoria este certă, lichidă și exigibilă. Acest adevăr judiciar nu poate fi răsturnat decât în căile extraordinare de atac ale contestației în anulare și revizuirii. Însă Van Oord a exercitat deja aceste căi extraordinare, pierzând atât contestația în anulare, cât și revizuirea. Doar o vrajă ar mai putea răsturna această situație deja răsturnată de prea multe ori.

 

Comments

comments

Exclusiv

(VIDEO) La Cernavodă s-a răsturnat căruța cu… ignoranți. Primarul habarnist, cartierul Columbia și rețelele de proxeneți

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Primarul din Cernavodă, Liviu Negoiță, s-a făcute de râs într-un videoreportaj difuzat de postul de televiziune Kanal D. Acesta nu cunoștea absolut nimic despre un fenomen reflectat tot mai intens în presa internațională, anume că un număr impresionant de tinere din orașul pe care îl conduce au fost și sunt traficate pentru servicii sexuale, de rețele de proxenetism cu bazele în Cernavodă. Negoiță a declarat, cu o mimică de elev prost, dar agasat că i se pun întrebări incomode, că nu știe nici măcar de unde vine numele cartierului Columbia. În mijlocul interviului, edilul s-a supărat subit pe un angajat al Primăriei, pe care l-a tratat ca pe ultimul negru de pe plantație. După ce s-a răcorit cu angajatul, arătându-i cine e șeful în zonă, primarul s-a îndreptat glonț spre vicele său, Șerif Cârjali, șuierându-i acestuia printre dinți, într-un stil băiețesc, de cartier, că ei doi vor avea probleme. Negoiță nici nu a băgat de seamă că incidentul era filmat, din spatele său, de cameramanul Kanal D.

Jurnaliștii de la Kanal D au realizat un videoreportaj, în care au sugerat că orașul Cernavodă se apropie ca profil de Caracal, locul terifiant al asasinării Alexandrei Măceșanu. Ei au plecat în investigația lor de la un material difuzat de publicația The Guardian, care a intervievat familia unei fete traficate din cartierul Columbia. În materialul The Guardian se afirma că 7 fete din 10, din Cernavodă, ajung să practice prostituția. Jurnaliștii Kanal D au plecat pe urmele acestei informații șocante, la Cernavodă. Coordonatele au fost stabilite din capul locului, pe baza unor scurte interviuri acordate de trecători. Întreaga suflare din oraș cunoștea problema, însă persoanele intervievate pe stradă au spus aproape la unison că se tem să ofere detalii concrete.

În piațeta din fața Primăriei, jurnaliștii Kanal D au fost întâmpinați de viceprimarul Șerif Cîrjali, care a acceptat bucuros să vorbească în fața camerei. Acesta a recunoscut existența fenomenului, dar a subliniat că informațiile n-ar mai fi de actualitate. ”Cernavoda este curată, nu mai vedem pe stradă, v-am spus, am monitorizat tot orașul, vedeam dacă ar fi fost prostituate pe străzi.” – a spus Cîrjali. Acesta a recunoscut că în trecut, în cartierul Columbia, ar fi existat rețele de proxenetism, ”curve” și persoane rău famate, însă a dat asigurări că zona s-a schimbat atât de mult încât el s-ar muta acolo.

Nu de aceeași părere a fost edilul Liviu Negoiță, care – în mod evident deranjat de subiect – a declarat că nu cunoaște nimic despre infracționalitate. El l-a certat pe reporterul Kanal D că îi pune întrebări tendențioase și a subliniat că ”în absolut toate cartierele din Cernavodă trăiesc oameni civilizați”. Înainte să bage gunoiul sub preș, Negoiță a mai spus că nu știe nici măcar de unde vine numele cartierului Columbia.

Răspunsurile primarului sunt o dovadă a derivei intelectuale și morale în care se află conducerea acestui oraș, care nici măcar nu realizează dimensiunile unui fenomen care ține întreaga suflare în frică. Lipsa busolei intelectuale a primarului se observă și din incapacitatea sa de a explica, măcar cât un elev de liceu, de unde vine numele cartierului Columbia, mai ales că acest nume face parte din istoria localității, obligatoriu de știut de unul care se pretinde pregătit să o conducă. Ei bine, numele Columbia provine dintr-o perioadă istorică în care orașul Cernavodă era cea mai industrializată localitate din județul Constanța. În 1901, în prejma localității, pe malul Dunării, în zona denumită atunci ”Zăvoiu”, a fost înființată una din cele mai moderne rafinării petroliere din România. În 1913, rafinăria a început să lucreze în parteneriat cu Societatea de Petrol Franco-Română Columbia, care în urma unei fuziuni avea să integreze și activele de la Cernavodă. Din acest motiv, rafinăria de la Cernavodă, care se numise până atunci Traian, a primit numele oficial: rafinăria Columbia.

În 1929, pe fondul crizei economice, unitatea a fost închisă, iar instalațiile petroliere au fost demontate. Dealul pe care funcționase aceasta a continuat să poarte numele Columbia. În 1950, pe dealul Columbia, golit de instalații, a fost organizată o colonie de muncă forțată, unde au fost aduși deținuți politici pentru a săpa canalul Dunăre-Marea Neagră. Construcția canalului vechi a durat până în 1953, timp în care, în medie, s-au aflat aici 20.000 de deținuți politici. În 1953, la Columbia s-au petrecut atrocități crunte, săvârșite de comandantul Florian Cormoș și de brigadierul șef Nicolae Cârcu. Acesta din urmă obișnuia să-i curenteze pe deținuți și să-i violeze. De multe ori îi bătea cu o bâtă pe ”bandiții” internați la infirmerie, pe motiv că ar sabota măreața lucrare socialistă. Din ordinul lui Cormoș, mai mulți deținuți care sufereau de epilepsie au fost udați cu furtunul și scoși la muncă pe un ger cumplit, pe o faleză înaltă a Dunării, la o carieră de piatră. Mulți din aceștia au decedat. Un alt deținut a fost ținut în carceră până când picioarele i s-au cangrenat și i-au putrezit în bocanci. Alți deținuți au fost ținuți câte 18 ore la muncă, fără mâncare și apă, pierzându-și viața în acel regim de exterminare. Cormoș și Cârcu au fost arestați pentru acte de teroare în 1953, la pachet cu torționarii de la Midia, Poarta Albă și Salcia. Deși au fost condamnați la moarte de un tribunal militar, Gheorghe Gheorghiu-Dej, stalinistul dement care conducea atunci România, le-a comutat pedeapsa în muncă silnică pe viață. După doi ani, torționarii au fost eliberați din ordinul lui Alexandru Drăghici, șeful Securității, fiind trimiși în case de tratament și apoi reintegrați în muncă pe linia de penitenciare, cu drept de pensie și pentru perioada de detenție.

După ororile de la canalul vechi, lagărul de exterminare de la Columbia a fost transformat în colonie penitenciară pentru deținuții de drept comun. În anii 70, dealul a fost terasat, iar aici au fost construite blocurile comuniste care formează acum cartierul Columbia. Presa internațională susține că din acest cartier se racolează intens tinere pentru industria sexuală occidentală. După cum am expus mai sus, primarul localității, care colectează voturi importante din cartierul Columbia, bagă gunoiul sub preș, negând total o realitate care țipă în presa occidentală. Cernavodă este un oraș cu un buget impresionant. Drama acestor fete nu-i mișcă deloc pe liderii locali Liviu Negoiță, Șerif Cîrjali și Marian Iordache, care conduc Primăria într-o formă de triumvirat, tocând banii pe petreceri, iar în trecut pe achiziții de electronice și electrocasnice de la un coafor (vezi AICI).

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Primăria Năvodari minte cu nerușinare în procesul taxei abuzive de două milioane de euro

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Primăria Năvodari se luptă cu toate armele, inclusiv cu un întreg arsenal de minciuni sfruntate, pentru a menține în ființă o taxă abuzivă de două milioane de euro. Ultimul asalt din acest război irațional s-a consumat ieri la Tribunalul Constanța, în fața unui complet specializat în cauze penale. Avocata Primăriei Năvodari a răspuns cu o serie de mistificări și enormități acuzațiilor aduse de Parchetul Curții de Apel Constanța, de statul român (prin Ministerul de Finanțe), de Apele Române și de societatea taxată abuziv cu două milioane de euro. De asemenea, reprezentanta convențională a Primăriei a combătut constatările Parchetului, ale Curții de Conturi, ale comisiei de abuzuri a Senatului, ale Direcției Antifraudă Fiscală, ale Ministerului Administrației și Internelor, ANAR și MFP. Instituțiile statului sunt în eroare – a sugerat avocata combinată cu cea mai problematică Primărie din acest județ, care a fost condusă de doi primări încarcerați pentru fapte de corupție, și de actualul, nu tocmai străin de aceleași probleme.

Rețeta de furat terenuri de la stat

Minciunile mai noi, pe care le vom trece mai jos în revistă, altoiesc minciuni mai vechi, concepute de fostul primar penal din Năvodari, Nicolae Matei. Cuvântul ”penal” nu este o figură de stil. Tipul a fost condamnat pentru fapte de corupție, a stat o vreme închis la Poarta Albă, iar acum, deși este liber ca pasărea cerului, este inculpat în alte dosare penale de răsunet care vizează retrocedări frauduloase de terenuri, sifonarea banilor publici și furtul taberei de copii de la Năvodari. Marea rețetă a lui Nicolae Matei, pe care am prezentat-o în repetate rânduri în Ordinea.Ro, se referă la însușirea frauduloasă a unor terenuri de stat, de pe malul mării, din tabăra de copii și de pe malul lacului Siutghiol, în proprietatea Primăriei, urmată de înstrăinarea acestora. De pildă, terenurile din tabăra de copii, care sunt terenuri de stat atribuite în folosință sindicatelor din România încă din perioada comunistă, au fost înscrise fraudulos în inventarul bunurilor private ale Orașului Năvodari, pe baza unei simple hotărâri de Consiliu Local inițiate de Matei. În pasul doi, consilierii locali au votat ca aceste terenuri furate de la stat să fie transmise în proprietatea unei societăți, în care Orașul Năvodari primea 40% din acțiuni, iar o firmuliță a cumnatului fără forme legale al lui Matei primea controlul absolut, cu 60%.

Nicolae Matei și Florin Chelaru, în vremurile în care se considerau puternici și dezlegați.

Jaful imobiliar de la Siutghiol

Patentul descris mai sus a fost aplicat de Nicolae Matei și în privința terenurilor de stat de pe malul lacului Siutghiol. Tot malul, dar și hălci întregi din lac, așa cum ar fi zona de stuf de la Mamaia-Sat, despre care am scris AICI, au fost inventariate din pix în proprietatea Primăriei, deși aparțineau prin Constituție și prin lege organică domeniului public de stat. O mică parte din terenul furat de la stat se află între luciul de apă și complexul de vile Verona, al societății Somaco Construct SRL. Pe această porțiune, malul lacului fusese consolidat de Somaco Construct, cu avizul Apelor Române emis în anul 2007. Vorbim de o construcție permanentă, în speță de o platformă de consolidare, cu piatră de carieră în subsol și un strat uniform de nisip la nivelul solului. Toată investiția a fost plătită de Somaco, deoarece Apele Române au motivat că nu au bani.

Amendă pentru construcție neautorizată

În luna martie 2012, Primăria a intabulat terenul furat de la stat. La scurt timp, autoritatea locală a amendat societatea cu 40.000 de lei pentru construcție neautorizată/ amenajarea terenului și a obligat-o să procedeze la demolare. Somaco a depus plângere contravențională la instanță, apărându-se cu avizul obținut de la Apele Române. Amenda nu a fost anulată, ci a fost redusă la 1.000 de lei. Însă, cel mai important lucru, instanța a respins demolarea. Nicolae Matei a insistat, emițând dispoziția de primar 1015/08.08.2012, prin care obliga societatea să demoleze construcțiile neautorizate: spații verzi, alei pietonale, plajă, dușuri, 4 cheuri de amarare. Dușuri și cheuri de amarare erau din pix, pentru nu existau la fața locului, iar spațiile verzi și aleile nu sunt supuse autorizării, potrivit legii române. Dispoziția lui Matei a fost desființată de instanță.

O suceală de două milioane de euro

Pe 12 august 2012, enervat la culme de îndrăzneala firmei Somaco, Nicolae Matei a trimis pe adresa acesteia o decizie de impunere fiscală de două milioane de euro. Primăria s-a sucit, susținând acum că nu ar fi vorba de o construcție permanentă, ci de o depozitare provizorie de materiale de construcții. Un fel de grămezi neconsolidate de piatră și nisip. Deși devenise, și încă în mod fraudulos, proprietară pe teren în martie 2012, Primăria a o pretins taxa retroactiv, din anul 2010.

Procurorul Teliceanu constată că nu s-a depozitat nimic

Procurorul Viorel Teliceanu a constatat că niciodată terenul nu a fost ocupat cu materiale de construcții, cum au mințit funcționarii lui Matei

Evident că grămezile n-au existat niciodată. Faptul că pe teren nu s-au depozitat niciodată materiale de construcții a fost reținut pentru prima dată de Parchetul Judecătoriei Constanța, în anul 2016. În ciuda constatării sale, procurorul de caz, Viorel Teliceanu, a clasat dosarul penal pe baza unui viciu procesual, fără a îndrepta paguba suferită de această societate. Vorbim aici de debitul principal de două milioane de euro, care a rămas în ființă, de accesorii de încă două milioane de euro, de sechestrul pus pe bunuri și pe conturi, dar și de imposibilitatea firmei de a mai participa la licitații.

Falsul intelectual, constatat de Parchetul Curții de Apel

În 2017, cazul a fost preluat de Parchetul Curții de Apel Constanța, care a constatat că susținerea Primăriei cu privire la depozitarea de materiale este un fals intelectual. Funcționarii implicați în săvârșirea faptelor penale, deși au recunoscut că nu au văzut niciodată grămezile, nu au mai putut fi trimiși în judecată, din cauza prescripției. Însă, de data aceasta, Parchetul a cerut instanței să anuleze decizia de impunere falsificată intelectual.

Procurorul de ședință s-a erijat în avocat al Primăriei

Într-o primă fază, decizia falsă de două milioane de euro a fost desființată de Judecătoria Constanța. Însă Primăria Năvodari, condusă de Florin Chelaru, tovarășul politic al fostului primar penal Matei, a depus o contestație la Tribunal. Cererea a fost admisă și astfel dosarul a fost returnat Judecătoriei, în vederea rejudecării. În mod bizar, procurorul de ședință, așa cum rar se întâmplă, a pledat împotriva șefilor săi de la Parchet. El a ținut partea Primăriei, arătând că aceasta este proprietara terenului și ca urmare decizia de impunere n-ar trebui desființată. Ce treabă avea regimul de proprietate? Adică ce? Faptul că terenul ar fi al Primăriei, înseamnă că funcționarii acesteia pot emite decizii prin fals intelectual, susținând în mod mincinos că au fost grămezile care n-au fost de fapt pe teren?

4 contestații. Statul român intră în proces

Soluția generată de această conduită a fost atacată cu patru contestații, de Parchetul Curții de Apel Constanța, de statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, de Apele Române și de societatea Somaco Construct. Interesul statului este acela de a-și afirma dreptul de proprietate asupra terenurilor de pe malul lacului, pe care le revendică și într-un proces civil inițiat încă din 2018.

După cum am arătat în partea introductivă a articolului de față, această contestație s-a judecat ieri, la Tribunalul Constanța. De data aceasta, Parchetul a fost reprezentat de un procuror de ședință bine pregătit profesional, care a susținut, așa cum era firesc, propria contestație a Parchetului și admiterea celorlalte contestații din dosar. Primăria Năvodari a combătut toate evidențele din proces, care se bazează, așa cum am spus, pe constatări ale Parchetului, ale Curții de Conturi, ale Direcției Antifraudă Fiscală, ale comisiei de abuzuri a Senatului României etc. Toate aceste instituții spun că terenul pentru care s-a emis taxa fiscală aparține de drept statului român și că niciodată nu a fost ocupat cu grămezi de materiale.  

Aberații

Aici intervine minciuna altoită a Primăriei Năvodari, care a susținut că nu se opune și nu contestă dreptul de proprietate al statului asupra cuvetei și zonei de protecție a lacului, mistificând însă că proprietatea Primăriei ar fi undeva în spatele zonei de protecție. În realitate, terenul în discuție se suprapune fix peste cuveta lacului și peste zona de protecție, cum atestă toate dovezile. Primăria a evocat dreptul său de proprietate asupra terenului, pe motiv că a obținut intabularea. Însă, la momentul de față, neexistând cadastru general la nivelul țării, încă nu se aplică prevederea din Codul Civil conform căreia intabularea va deveni dovadă a proprietății. Până atunci, Primăria trebuie să exhibe un titlu pentru dreptul său de proprietate, care nu poate fi o adeverință sau o hotărâre confecționată în regie proprie. Legea spune că în domeniul privat al localităților pot fi înscrise doar bunuri dobândite legal. Însă Primăria nu a dobândit legal aceste terenuri și nici nu le putea dobândi, în absența unui act de dezafectare din domeniul public al statului sau a unui act de transfer între stat și UAT. Așa ceva nu există, iar dacă ar fi existat, cu siguranță Primăria și-ar fi prezentat dovezile în fața instanței. 

Avocata Primăriei a continuat seria mistificărilor, evocând un raport de expertiză întocmit în anul 2013. Ea a susținut că raportul ar confirma ocuparea terenului de către Somaco Construct SRL cu spațiu verde, hidranți, alee, banner publicitar etc. O fi, nu contestă nimeni. Dar decizia de două milioane de euro s-a dat pentru depozitarea de materiale de construcții, nu pentru depozitarea de iarbă, nu pentru depozitarea unei alei și nu pentru depozitarea unui banner. Ceea ce a omis mistificatoarea să spună este faptul că raportul de expertiză din 2013 atestă fără dubiu că: ”nu s-a identificat nisip de râu și piatră spartă depozitate (în sens tehnic depozitele se definesc ca grămezi neconsolidate de materiale)… Materialele identificate în infrastructura terenului în litigiu nu se aflau depozitate pe teren, ci intrau în componența lucrărilor de consolidare a terenului.”. Treaba e simplă: nu s-a depozitat nisip și piatră, cum a mințit Primăria ca să jupoaie societatea de turism de două milioane de euro. De fapt, aici e esența problemei, că taxa se bazează pe un fals intelectual. Chiar dacă Primăria ar avea dovezi că este proprietara terenului, deși nu are, acest aspect nu poate anula minciuna de două milioane de euro. 

S-au dat în vileag

În sfârșit, avocata Primăriei s-a dat în vileag evocând argumentele legate de plajă, utilizate în trecut chiar de fostul condamnat penal Nicolae Matei. Ea răbufnit că statul român ar încerca să inducă în eroare instanța de judecată susținând că e vorba de o lucrare hidrotehnică, când de fapt Somaco ar fi făcut lucrarea pentru că nu avea plajă în fața vilelor. Păi, chiar așa, dacă vorbim de plajă, unde sunt grămezile de materiale? Unde este caracterul provizoriu al depozitării? Păi ce, venea patronul de la Somaco să mai vândă niște nisip de pe plajă, ca apoi să-l completeze la loc? Și dacă vorbim de extindere în lac, în vederea înființării unei plaje, nu e clar că această ”plajă” reprezintă teren câștigat din cuveta lacului? Orice amenajare în cuveta unui lac, fie că îi spunem plajă, platformă de consolidare, lucrare hidrotehnică sau pur și simplu teren asanat ori câștigat din lac nu schimbă regimul de proprietate al suprafeței în cauză, după cum scrie negru pe alb în lege. Dar, după cum spuneam, avocata lui Matei și-a lui Chelaru a răbufnit la nervi, dând în vileag întreaga situație. Gura păcătosului…

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Cum și-a bătut joc primarul din Agigea de fondurile europene pentru pescuit. 17% – absorbție. Salarii pentru politruci. Un festival al ochiului de pește

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Comunitățile pescărești din sudul județului Constanța au ratat accesarea de fonduri europene, din cauza intereselor obscure și a incompetenței grosiere a primarului PSD-ist din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu. Acesta s-a erijat în lider al pescarilor sud-dobrogeni, deși parcursul său profesional, de polițist, administrator al unui târg de legume și apoi de primar, nu-l recomanda cu nimic pentru această misiune. Asociația Grup Local Dobrogea Sud, la cârma căreia s-a cățărat, încă din anul 2013, primarul din Agigea, a fost desemnată să selecteze proiectele comunității pescărești în vederea obținerii de fonduri europene. Banii alocați strategiei de dezvoltare au fost tocați pe un festival pescăresc la Eforie și un festival al ochiului de pește, la Vama Veche. 7 contracte de finanțare au fost reziliate, de bune ce erau, iar unul nu a mai început niciodată. De pe urma aventurii, nu a câștigat niciun membru al comunității de pescari. În schimb, Cîrjaliu și-a recompensat apropiații cu salarii din fondurile europene pentru pescuit. Un politruc din gașca sa, la fel de habarnist și străin de domeniu, a muls, trei ani la rând, salarii nemeritate din fondurile europene. Să fie bine, ca să nu fie rău! În timp ce se ocupa de reinventarea pisciculturii sud-dobrogene pe ritmuri de festival, primarul prim-pescar ducea o luptă la baionetă pentru distrugerea pescuitului local, în contra firmelor de profil Sarda Fish și Pescăria lui Matei. Sarda Fish a fost tâlhărită de terenuri și de vinciurile pescărești chiar de Primăria lui Cîrjaliu. Aceeași Primărie a pus o taxă fabuloasă pe bărcile de pescuit. La rândul ei, Poliția Locală a făcut controale și a dat amenzi cu nemiluita la Pescăria lui Matei, în mod abuziv, după cum au constat instanțele de judecată. Din cauza acestui comportament feudal al primarului, Sarda Fish s-a retras din asociația comunității pescărești, în care avea calitatea de membru fondator. Locul eliberat a fost imediat luat de o firmă fără nicio legătură cu pescuitul, care se ocupă de un hotel la Eforie Nord. Patronii acesteia sunt asociați cu ginerele primarului la restaurantul pescăresc, cu pește de import, Golful Pescarilor. Din cauza acestor interese obscure și a prostiei, dezvoltarea sectorului piscicol s-a înecat de tot. În ciuda eșecului lamentabil, Cîrjaliu e prim-pescar în continuare și conduce, la fel de prost, inserția de fonduri europene, până în 2023.

Programul Operațional pentru Pescuit și rolul comunităților pescărești

Uniunea Europeană a pompat bani grei în dezvoltarea sectorului de pescuit din România. Primul program operațional pentru pescuit a fost proiectat pentru perioada 2007 – 2013. Însă, din cauza nepriceperii părții române, implementarea acestuia a început în 2010 și s-a încheiat abia în 2016. Din capul locului, filozofia UE a fost aceea de a-i implica în selectarea proiectelor chiar pe reprezentanții comunităților pescărești. Aceștia au fost chemați să înființeze grupuri locale sau FLAG-uri (Fisheries Local Action Groups). 22 de structuri de acest tip au primit dreptul să selecteze proiectele comunităților pescărești, pentru a fi finanțate de UE.

Cîrjaliu s-a cățărat pe spinarea pescarilor, pentru a ajunge șef de FLAG

Marea oportunitate de dezvoltare a fost ”mirosită” în județul Constanța abia în anul 2013, când programul operațional trebuia deja să se închidă. Atunci, la inițiativa fostului președinte al Consiliului Județean, PSD-istul Nicușor Constantinescu (acum, pușcăriaș de drept comun), s-au pus bazele înființării a două FLAG-uri. Vorbim aici de asociațiile Grup Local Dobrogea Nord și Grup Local Dobrogea Sud. Prima era competentă pentru zona aflată la nord de Canalul Dunăre Marea Neagră. A doua, pentru zona aflată la sud de canal.  Printre fondatorii FLAG-ului de sud se numărau Asociația Pescarilor Profesioniști din Mangalia, Asociația Pescarilor și Recoltatorilor de Fructe de Mare din Tuzla, companiile de pescuit maritim Sarda Fish SRL Agigea și Dec Fish SRL Sinoe, specialistul piscicol Gabriel Dimoftache, primăriile din Agigea și Tuzla, Asociația Comunelor din România și Fundația Pro Litoral condusă de cunoscuta promotoare de turism, Corina Martin. Sediul asociației a fost stabilit în Primăria Agigea, iar funcția de președinte a fost atribuită primarului Cîrjaliu.

Partener cu UE

Încă de la bun început, FLAG-ul de la Agigea a obținut generoase fonduri europene, pentru a elabora și derula o strategie de dezvoltare locală a comunităților pescărești din Dobrogea de Sud. Atât s-a priceput și atât l-a dus mintea pe mister president, încât strategia a fost denumită în mod comunist și oarecum în bătaie de joc: ”Dobrogea de Sud – mereu deschisă poartă albastră”. După ce a fost deschisă această poartă albastră, FLAG-ul condus de Maricel a primit dreptul să selecteze proiecte pentru dezvoltarea sectorului piscicol în Dobrogea de Sud. De asemenea, a primit stipendii importante pentru asigurarea cheltuielilor de funcționare, incluzând aici salarii, furnituri de birou, materiale de curățenie, carburanți și lubrefianți, licențe IT, deplasări, publicații, reclamă și altele.

Hop și sinecuriștii

Potrivit site-ului mfinanțe.ro, în 2013,  asociația a avut 10 angajați, în 2014 – 7 angajați, iar în 2015 – 8 angajați. Mai toți au fost apropiați ai primarului. Cu titlu de exemplu, un sinecurist al FLAG-ului a fost chiar directorul de la Agigeaserv Util SRL, întreprinderea publică a Comunei Agigea care se ocupă de pietruiri și asfaltări, de reparat garduri și alte treburi gospodărești. Pe director îl cheamă Belghiz Bolat și a terminat inginerie electromecanică la Academia Navală Mircea cel Bătrân din Constanța.

Presa locală a susținut că acesta a pus umărul la campaniile electorale ale lui Cîrjaliu, fiind răsplătit cu postul de director la Agigeaserv Util. În perioada 2013-2015, el a fost plătit și din fondurile obținute de la Uniunea Europeană de FLAG-ul condus de Cîrjaliu. Potrivit declarațiilor de avere, Bolat a încasat 43.385 de lei cu titlul de salariu de la Asociația GLDS.

Extras din declarația de avere depusă în anul 2016 de Belghiz Bolat, director general/manager la Agigeaserv Util SRL. Acesta a fost plătit din fondurile europene pentru pescuit, prin Asociația Grup Local Dobrogea Sud condusă de Maricel Cîrjaliu

Directorul economic de la Agigeaserv Util, pe numele său Daniel Naciu Raiciu, a fost de asemenea plătit pe statele Asociației GLDS. În 2016, din slujba sa principală de la Agigeaserv, Raiciu a câștigat 17.781 de lei. Însă, în același an, a ridicat 33.671 de lei de la FLAG. Vorba aceea: are balta pește! 

Extras din declarația de avere depusă în anul 2016 de Daniel Naciu Raiciu, director economic la Agigeaserv Util SRL. Și el a fost plătit din fondurile europene pentru pescuit, prin Asociația Grup Local Dobrogea Sud condusă de Maricel Cîrjaliu

12 proiecte de anvergură, care erau 10

În 2014, FLAG-ul condus de Maricel și slujit de angajați precum Belghiz și Raiciu, a comunicat că a selectat și depus în vederea finanțării 12 proiecte de mare anvergură. Prin acestea urmau să apară, pe fonduri europene, un debarcader cu punct de primă-comercializare a peștelui la Tuzla, o unitate de prelucrare a peștelui la Dunăreni, două ateliere de confecționat/construit bărci și ambarcațiuni pescărești, două pensiuni eco-turistice și două sate pescărești. La aceste obiective durabile se adăugau 4 ediții de festival, bifate ca 4 proiecte distincte. În realitate, vorbim doar de două proiecte… petrecărețe, fiecare cu câte două ediții. Este vorba de Festivalul Pescăresc propus de Primăria Eforie (condusă atunci de PSD-istul Ovidiu Brăiloiu) și de festivalul Fish Eye Fest – Vama Veche, propus de Asociația Ad Patres din Constanța. Pentru cele 12 proiecte, care erau de fapt doar 10, valoarea ajutorului financiar nerambursabil solicitat de la Uniune s-a ridicat la 17.625.476,79 de lei. (vezi AICI documentul).

Un festival al ochiului de pește

În 2015, proiectele petrecărețe s-au consumat din scurt, la început și la sfârșit de vară, fără niciun folos practic pentru comunitățile de pescari. De pe urma lor au rămas doar câteva ode și amintiri. Consemnăm aici cuvintele meșteșugite așternute de Asociația Ad Patres, în august 2015, într-un comunicat de presă la debutul ediției secunde a festivalului ochiului de pește de la Vama Veche:

”Un line-up pentru toate gusturile, două scene, zeci de performance-uri, artă contemporană și delicii culinare dobrogene cu aromă de pește la grătar, iată ce promite ediția secundă Fish Eye Fest. De cu seară până la răsărit, în spațiul vibrant de la malul mării vor avea loc expoziții, ateliere, spectacole de teatru și proiecții de filme de artă. Un exercițiu de reinventare a dinamicii zonei costiere sud dobrogene în jurul comunităților locale de pescari, Fish Eye Fest militează pentru valorificarea patrimoniului natural și cultural al zonei Dobrogea Sud în vederea relansării economiei locale.”.

Așa s-a relansat pescuitul sud-dobrogean. Imagine de la Festivalul ochiului de pește, Vama Veche, 2015. Sursa foto: https://www.facebook.com/FishEyeFest/

Un spațiu vibrant… de la muzică

Prima ediție avusese loc de 1 mai, pe o ploaie mocănească. Organizatorii n-au recunoscut eșecul lamentabil. Dimpotrivă, ca să pară justificată cheltuiala, au susținut că 15.000 de oameni ar fi stat o noapte întreagă în ploaie, să asculte cântările vândute ca strategie de dezvoltare și ca semnal al reinventării dinamicii acestui spațiului vibrant. Desigur, spațiul era vibrant… de la muzică. La Eforie, în celălalt loc în care trebuia să vibreze relansarea economică a pescuitului sud-dobrogean, primarul de atunci, Ovidu Brăiloiu, a încropit niște lălăială de muzică populară, a naibii de scumpă.  

Cifrele dezastrului

Așa de bine s-a reinventat dinamica zonei costiere a Dobrogei de Sud, că în 2016 la finalul Programului Operațional pentru Pescuit, autoritatea de management a consemnat un veritabil dezastru: doar două contracte de finanțare, din cele 10 semnate, au fost duse la bun sfârșit. Este vorba de petrecerile cântăcioase, cu fum de la fripturile de hamsii, din Eforie și din Vamă.  7 contracte de finanțare, în valoare de 11.674.424,18 lei, au fost reziliate, de bune ce erau. În afara contractelor reziliate și a celor cântate în Vamă și la Eforii, a mai rămas un contract bun, nereziliat, dar care a eșuat și mai lamentabil, la categoria ”nu se implementează”.

În total, rata de absorbție a fondurilor a fost de 17,23%, ceea ce situează FLAG-ul de la Agigea pe locul doi… din coadă, la nivel național. Rezultate mai proaste a reușit să obțină doar FLAG-ul de la Vrancea, un județ cu un potențial piscicol aproape inexistent, care a intrat în poveste în ideea de a ciupi niște cheltuieli de funcționare și salarii pentru niște pile. Trebuie să mai spunem că FLAG-ul lui Maricel a cheltuit în toată această perioadă 730.405,54 de lei din fondurile UE, pe salarii și funcționare. Acești bani au fost calculați în rata de absorbție, care altfel ar fi fost de 14,23%. (vezi aici întregul studiu)

Extras din raportul privind gradul de absorbție a fondurilor europene prin Programul Operațional pentru Pescuit 2007 – 2013. Procentul de absorbție: 17,23% include și banii cheltuiți pe salarii, reclame și transport.

Interesele obscure ale primarului prim-pescar

După cum spuneam, comunitatea pescărească nu s-a ales cu niciun leu și cu niciun folos practic de pe urma faptului că în fruntea ei s-a cățărat, ca păduchele în frunte, un primar mânat de habarnism, dar mai ales de interese obscure.  Când spunem interese obscure, ne referim la faptele prin care Cristian Maricel Cîrjaliu a luat în ”cătarea puștii” activitatea de pescuit maritim de la Agigea. El a inventariat fraudulos în domeniul privat al localității terenurile de pe malul mării, pe care se aflau vinciurile companiei piscicole Sarda Fish SRL. Echipamentele au fost preluate fără niciun titlu de preluare, o dată cu terenul. Au fost pur și simplu tâlhărite și apoi dezafectate, pentru că stăteau în calea unor ambâțuri de grup, pentru care trăgea din greu primarul și totodată primul pescar… pârât de la Agigea.

În 2014, pe când Cîrjaliu activa ca lider al pescarilor sud-dobrogeni, Primăria Agigea a vândut o parte din terenul pescăresc de pe malul mării, mai exact 1.700 mp, către SC Golful Pescarilor SRL. În contract nu se menționa existența unei hotărâri de Consiliu Local pentru aprobarea vânzării. După cum nu se menționa existența unei licitații sau măcar a unui raport de evaluare a bunului. În aceste condiții, tranzacția s-a făcut la valoarea unui apartament de două camere, cu singura justificare că așa a vrut primarul. 

Acest loc, dotat cu vinciuri și bărci pescărești, a fost inventariat fraudulos în domeniul privat al comunei Agigea, la inițiativa lui Maricel Cîrjaliu. Ulterior, primarul a vândut terenul unei firme, care a distrus dotările pescărești, ca să ridice restaurantul Golful Pescarilor. Mai multe detalii AICI

De ce a vrut primarul așa, e cât se poate de clar. Firma era deținută atunci, 100%, de finul fratelui său. Ulterior, ”nepotul spiritual” al primarului s-a asociat, fifty-fifty, cu patronii firmei La Mer Noire SRL, demarând construirea restaurantului pescăresc Golful Pescarilor. În 2018, în firma cu restaurant a fost cooptat chiar ginerele primarului Maricel. Ginerică a dobândit o felie de 10% din acest business de 1,5 milioane de euro pe an, în baza unei ”investiții” de 100 de lei. Evident, tranzacția are dedesubturile ei, pentru că nicio logică de afaceri nu o poate justifica. (mai multe detalii AICI)

Pescarii de la Sarda Fish se retrag din FLAG. Locul e ocupat de hotelierii din Eforie

Același prim-pescar al Dobrogei de Sud a inventat o taxă fabuloasă pentru bărcile pescărești, pentru a lovi în singura activitate de pescuit marin din localitate, derulată de Sarda Fish SRL. Reamintim că societatea în cauză a făcut parte de la bun început dintre fondatorii FLAG-ului de sud. Practic, FLAG-ul s-a constituit și pe spinarea acesteia. Căci, dacă nu erau pescarii și comunitățile pescărești, Cîrjaliu nu s-ar fi putut cățăra în fruntea lor, ca prim-pescar al Dobrogei de Sud. Din cauza războiului stârnit de Cîrjaliu, Sarda Fish s-a retras din FLAG. Îndată, primarul a tras sforile pentru a o înlocui. Locul a fost ocupat de firma La Mer Noire SRL, atât de legată de familia sa. Însă aceasta nu are nicio activitate relevantă în sectorul piscicol, ocupându-se în realitate de administrarea unui hotel în Eforie Nord.  

FLAG-ul lui Maricel se laudă cu Sarda Fish, ca să obțină bani în continuare

Din anul 2016, a debutat noul program operațional pentru pescuit și afaceri maritime. După prăpădul de dinainte de 2016, pescarii din Mangalia s-au retras din FLAG-ul condus atât de prost de Cîrjaliu, înființând o structură asociativă aparte. De asemenea, pescarii din zona de sud-vest a județului, acolo unde se află marile amenajări piscicole, au înțeles cum merge treaba la Agigea. Ei l-au sărit pe Cîrjaliu și s-au dus direct la autoritatea de management a proiectului, reușind deja să acceseze fonduri consistente pe linie de ecologie. Primăria din Eforie a dezertat și ea din FLAG, ca mai toată lumea interesată să găsească oportunități reale de dezvoltare. În aceste condiții, FLAG-ul de sud a intrat rău de tot la apă. Teritoriul păstorit, care acoperea inițial toată Dobrogea de sud, s-a restâns la Agigea, Cumpăna, Techirghiol și Tuzla. Asociația a reușit să obțină fonduri pentru întocmirea unei noi strategii, bani de salarii și dreptul de a selecta proiecte de dezvoltare a zonei piscicole de peste 8 milioane de lei. FLAG-ul lui Maricel și-a câștigat noul rol strategic, după ce a evocat de zeci de ori în documentația depusă faptul că pe raza sa de competență funcționează societatea de pescuit maritim Sarda Fish SRL. Vă dați seama cum vine asta? După ce dai într-unul să-l omori, să te folosești de numele lui ca să-i prostești pe alții de buna ta credință?

Mut ca un pește. A mers pe burtă, ca țiparul pe fundul mării

Desigur, Maricel n-a suflat o vorbă despre vinciurile pe care le-a furat de la Sarda Fish. N-a zis nimic despre maniera scandaloasă prin care le-a făcut loc pe malul mării celor de la Golful Pescarilor. În continuare e mut ca un pește în privința plângerilor penale, scormonite pe acte de acum 18 ani, prin care își imaginează că societatea de pescuit va fi alungată de la Cherhana. Desigur, n-a zis nimic despre controalele și amenzile aplicate în cascadă primului restaurant construit în zonă, Pescăria lui Matei, care au degenerat în aproape 40 de procese și dosare penale. Cîrjaliu a mers pe burtă sau ca țiparul pe fundul mării, ca să nu se afle la autoritatea de management că unul pornit să demoleze pescuitul local s-a erijat în primul pescar al zonei, partener cu Uniunea Europeană la împărțirea banilor de dezvoltare. Cum împarte el fondurile disponibile în noul program operațional pentru pescuit, vă spunem cu lux de amănunte în episodul viitor. În esență nu este nimic diferit: banii ajung în alte părți (vă spunem la cine), iar nu la comunitatea de pescari, pe spatele căreia se cațără cu nesimțire jupânul Primăriei din Agigea.  Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: