Connect with us

Exclusiv

Războiul vinului preoţesc de 2 milioane euro. Teodosie a adjudecat Crama lui Marghiol la o licitaţie trucată din 11 iulie 2016 (documente)

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Situaţie de comă în litigiul dintre arhiepiscopul Teodosie şi omul de afaceri Niculae Marghiol, proprietarul Cramei Nazarcea şi fost director la Ferma Arhiepiscopiei Tomisului din aceeaşi localitate, Nazarcea! În timp ce Marghiol executa silit Arhiepiscopia pentru a redobândi folosinţa unor depozite din Cramă, ocupate cu 60 de vagoane de vin „preoţesc”, Teodosie punea mâna pe întreaga Cramă, la o licitaţie organizată de o executoare trimisă în judecată pentru practici de tip abuziv. Pe 11 iulie 2016, un împuternicit al ierarhului s-a bătut în oferte cu un consilier al aceleiaşi instituţii bisericeşti, trimis să joace, ilegal, rolul de mână moartă. Colac peste pupăză, Crama nu putea fi executată, deoarece era sub sechestru judiciar, instituit de Parchetul Judecătoriei Constanţa, pe 9 februarie 2016.

Zorii unei relaţii: Teodosie îl angajează pe Marghiol director la Nazarcea

Relaţia oficială dintre Marghiol şi Teodosie a început pe 19 aprilie 2010. La acel moment, ierarhul Tomisului l-a angajat pe omul de afaceri ca director general al Sectorului administrativ al Eparhiei Tomisului şi administrator al Fermei Nazarcea (activ smuls din patrimoniul societăţii Nazarcea-Ovidiu SA, prin Hotărârea Guvernului 300/2002, şi dat în folosinţă gratuită Arhiepiscopiei Tomisului, în vederea susţinerii unui aşa-zis program social-filantropic). Pe terenul de 350 de hectare al Fermei Nazarcea, rămas în proprietatea publică a statului dar acordat în folosinţă gratuită preoţilor de la Constanţa, se aflau, în 2010, pomi fructiferi şi viţă de vie… pe suprafeţe reduse. Cea mai mare parte din plantaţiile istorice fuseseră defrişate sau distruse prin neîngrijire.

La scurt timp după numirea lui Marghiol ca director-general, Arhiepiscopia Tomisului a fondat Aşezământul Monahal Sf. Ap. Andrei, cu sediul la Ferma Nazarcea (CIF: 26885550, Act Autorizare: Decizia 108/01.05.2010). Cu această ocazie, Marghiol a fost numit administrator al Aşezământului, cu un salariu de 5.000 de lei pe lună, stabilit nu prin contract de muncă, aşa cum era legal, ci printr-o decizie semnată de Teodosie, Niculae Marghiol s-a apucat să investească banii săi personali la ferma lui Teodosie, în virtutea unei înţelegeri verbale că va primi o cotă-parte din producţie.

Cu buza umflată

În noiembrie 2010, la finele anului agricol, relaţia dintre Teodosie şi Marghiol era deja pe butuci. Administratorul Fermei Nazarcea dădea publicităţii un memoriu pe care îl adresase Patriarhului Daniel, în care arăta, printre altele: „Am obţinut promisiunea fermă din partea ierarhului că-mi voi recupera banii din veniturile Eparhiei, motiv pentru care am demarat în primăvara acestui an o serie de investiţii la ferma Nazarcea, din surse proprii, în scopul rentabilizării producţiei (am stropit pomii şi via pentru că erau pline de viermi când am ajuns eu acolo), iar când mi-am cerut drepturile salariale şi drepturile cuvenite din producţie, am fost luat în primire de preotul Poalelungi, sub pretextul că nu aş fi manageriat suficient de bine sectorul agricol şi ferma. Acesta m-a forţat să-mi dau demisia şi am cerut salariile neplătite de la angajare şi contravaloarea investiţiilor personale, care totalizează suma de 170.000 de lei”.

Marghiol cumpără crama

Pe 30 noiembrie 2011, Niculae Marghiol a cumpărat, de la societatea în lichidare Nazarcea-Ovidiu SA, 26 de clădiri care aparţinuseră Fermei 17 Nazarcea, prin Contractul autentificat sub nr. 4187 de notarul public Doina Gheorghe din Ovidiu. Activul reprezenta crama fostei societăţi intrate în faliment după ce plantaţiile ei au ajuns pe mâna preoţilor.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/08/CVC-Crama-Nazarcea1.pdf”]

Înainte de licitaţia organizată de lichidatorul Nazarcea-Ovidiu SA, Corina Curutz, o parte din depozitele cramei erau ocupate de vinul Arhiepiscopiei Tomisului. Este vorba de o cantitate de 634.751 litri de vin si 95.281 litri derivate din vin, care se afla în cramă la deschiderea procedurii de faliment. În anul 2008, Arhiepiscopia a câştigat, în contradictoriu cu SC Nazarcea-Ovidiu SA, o hotărârea judecătorească irevocabilă care îi confirma dreptul de proprietate asupra băuturilor alcoolice din cramă. Preoţii susţinuseră că vinul provenea din producţia anilor 2002-2005, când viile de la Nazarcea fuseseră cultivate de ei. Aflând de licitaţia prin care clădirile cramei fuseseră scoase la vânzare, Teodosie Petrescu a mutat vinul la SC Fruvimed Medgidia SA. Licitaţia cu strigare organizată de Corina Curutz a fost câştigată de Niculae Marghiol, care a cumpărat activele pe 30 noiembrie 2011, aşa cum arătam mai sus.

Teodosie îi dă vinul spre păstrare

La scurt timp după ce Marghiol a cumpărat crama, Teodosie s-a înţeles cu el să-i adăpostească vinul, în speţă 60 de vagoane, adus în răspăr de la Fruvimed Medgidia. Preţul stabilit a fost unul modic: 500 de lei pe lună, însă ulterior a fost majorat la 2.000 de lei pe lună. În timp, Teodosie a uitat pur şi simplu să mai achite chiria. Din acest motiv, pe 18 noiembrie 2015, Niculae Marghiol a deschis un proces de evacuare împotriva Arhiepiscopiei (Dosar 28689/212/2015). Cererea de evacuare a fost admisă prin Sentinţa Civilă 15486/18.12.2015 pronunţată de Judecătoria Constanţa, rămasă definitivă, după ce apelul Arhiepiscopiei a fost respins de Tribunalul Constanţa pe 25 februarie 2016.

Reţinut de Parchet în ziua în care a câştigat, pe fond, cu Teodosie

Chiar în ziua de 18 decembrie 2015, când câştigase pe fond acţiunea de evacuare a Arhiepiscopiei din Crama sa, Marghiol a fost reţinut de Parchetul Judecătoriei Constanţa. Organele l-au încadrat drept suspect într-un dosar penal deschis pe 17 decembrie 2015, la ora 17,30, de Poliţia Oraşului Ovidiu, care constatase că „o persoană de sex masculin a comercializat un număr de 20 de tuburi de azbociment, de 4,5 m lungime şi 0,5 m diametru, în schimbul cărora a obţinut suma de 5400 lei, tuburi sustrase cu ajutorul utilajelor din subteranul solului, ce aparţine Arhiepiscopiei Tomisului (fostele ferme nr. 2 şi 8 ale SC Nazarcea-Ovidiu SA) dezafectând astfel reţeaua de irigaţii aflată în conservare.”. Suspectul nu a fost arestat preventiv, deoarece le-a prezentat anchetatorilor o adeverinţă semnată chiar de arhiepiscopul Teodosie, care atesta că „Marghiol Nicolae are dreptul să pătrundă în Ferma 8 pentru a scoate tuburi de azbociment, care nu sunt de folosinţă.”, susţinând în plus că că aşa se înţelesese verbal cu Teodosie ca să-şi recupereze banii investiţi la Ferma Nazarcea în anul 2010. Însă tuburile nu aparţineau Arhiepiscopiei, ci Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/08/Adev-Teodosie-pt-Marghiol.pdf”]

 

Urmărit penal pentru vinul lui Teodosie. Crama a fost pusă sub sechestru…

Pe 22 decembrie 2015, Parchetul Judecătoriei Constanţa a extins urmărirea penală împotriva lui Marghiol pe motiv că acesta deţinea produse accizabile supuse marcării în afara antrepozitului fiscal. Cel mai probabil era vorba de vinul lăsat spre păstrare, pe bază de contract, de Arhiepiscopia Tomisului.

Pe 9 februarie 2016, Parchetul Judecătoriei Constanţa a emis o ordonanţă în Dosarul 18636/P/2015, prin care a dispus instituirea sechestrului asupra proprietăţilor lui Marghiol: o casă de locuit şi o magazie în Ciocârlia, două autoturisme şi crama de la Nazarcea. Conform dispoziţiei procurorului de caz, Giorgiana Violeta Apostol, „obiectele sechestrate urmează a se păstra până la ridicarea sechestrului (…) în custodia inc. Marghiol Niculae.”.

… dar poliţiştii de la Ovidiu au uitat să înscrie măsura la Cartea Funciară

Totodată, procurorul de caz a instituit în sarcina organelor de poliţie judiciară din cadrul Poliţiei Oraşului Ovidiu obligaţia de a înscrie sechestrul la instituţiile abilitate. Casa, depozitul şi maşinile lui Marghiol au fost înscrise sub sechestru. Nu şi crama de la Nazarcea, care a fost scăpată din vedere.

Pe 11 mai 2016, Judecătoria Constanţa a autorizat un executor judecătoresc să pună în executare sentinţa civilă de evacuare, obţinută de Marghiol împotriva Arhiepiscopiei Tomisului. La un moment dat, presa locală constănţeană relata că executorul Cătălina Rusu, angajată de Marghiol, pune sigiliu pe depozitele Cramei Nazarcea.

După două luni împlinite fix, pe 11 iulie 2016, un alt executor judecătoresc, Silvia Laura Bogăţie, organiza o licitaţie cu strigare pentru vânzarea Cramei lui Marghiol, la cererea creditorului Adev Oil SRL Constanţa, o firmă specializată în vânzarea de pesticide pentru agricultură, deţinută de un fost director al Direcţiei Agricole Constanţa, Mihalache Gheorghiu, şi de Aurica Bratu, soţia vameşului Liviu Bratu.

Marghiol cumpărase pesticide de la această societate în anul 2012, în valoare de 100.000 de lei. Deşi la un moment dat Marghiol a achitat suma în cauză, societatea a aplicat clauza de penalizare prevăzută în contract, ceea ce a făcut ca debitul restant să ajungă, în ziua executării silite, la o valoare de aproape şase ori mai mare: 588.805 lei.

Teodosie cumpără crama la o licitaţie trucată

Pe 11 iulie 2016, la ora 15, s-a desfăşurat licitaţia cu strigare, la biroul Silviei Bogăţie. La strigare au participat Arhiepiscopia Tomisului, prin reprezentant legal Teodosie Petrescu, în calitate de Arhiepiscop, la rândul său reprezentat prin împuternicitul Cezar Axinte, preot şi consilier canonico-juridic al instituţiei, precum şi persoana fizică Ştefan Aurelian. Cel din urmă nu îi era chiar străin arhiepiscopului.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/08/Bogatie-pt-Teodosie.pdf”]

Deşi menţionat ca simplă persoană fizică, Ştefan Aurelian era chiar administratorul Aşezământului Monahal Sf. Ap. Andrei, persoană juridică înfiinţată de Arhiepiscopia Tomisului, în scopul exploatării Fermei Nazarcea. În plus, acelaşi Ştefan Aurelian fusese consilier economic la Arhiepiscopie, în mai multe mandate, începând cu anul 2006, iar pe 10 iunie 2016 depusese la Oficiul Registrului Comerţului o cerere de înfiinţare a Cooperativei Agricole Tomis, cu sediul în satul Culmea (Nazarcea), în care apărea drept asociat alături de Arhiepiscopia Tomisului şi alte persoane fizice şi juridice. Toate aceste dovezi arată că Ştefan Aurelian era un interpus al lui Teodosie, trimis acolo pentru a fi îndeplinită, formal, participarea minimă pentru validitatea procedurii. Că la mijloc era un şmen ca să se obţină un preţ necompetitiv o arată şi faptul că acesta a rămas la prima strigare, de 342.792 de lei. În acest fel, Crama, cu terenul de sub ea şi clădirile care adăposteau cele 60 de vagoane de vin preoţesc (în valoare aproximativă de 1,5 – 2 milioane de euro), a fost adjudecată de Arhiepiscopia Tomisului, la oferta ei iniţială, de 350.000 de lei, nemodificată la cele trei strigări succesive. În procesul-verbal de licitaţie, redactat, listat şi semnat la ora 15 şi 17 minute, se mai arăta că, după finalizarea procedurii, s-a prezentat şi Nicolae Marghiol.

Triunghiul Adev Oil – Bogăţie – Ferma Nazarcea

GHeorghiu-Mihalache-FB-3

Mihalache Gheorghiu, administratorul ADEV OIL SRL

Silvia Bogăţie nu era la prima licitaţie cu probleme, organizată la cererea Adev Oil. Portalul instanţelor de judecată cuprinde o sumedenie de cereri de încuviinţare a executării silite formulate de Bogăţie în favoarea Adev Oil. Însă executoarea a fost trimisă în judecată de procurorii constănţeni pentru că, la o astfel de procedură, recuperase un debit al Adev Oil faţă de societatea Daia Livcos SRL, confiscând pur şi simplu o cireadă de vaci de la o altă firmă, pe numele ei Hanul de la Vama Veche SRL. Adev Oil vânduse pesticide de 5.000 de lei, însă valoarea debitului fusese majorată cu penalităţi dubioase până la 80.000 de lei. Chiar şi aşa, pentru datoriile Daia Livcos SRL, nu puteau fi executate vacile firmei Hanul de la Vama Veche. Deşi trimisă în judecată în acest dosar penal, pentru fapte de abuz în serviciu, Silvia Bogăţie a obţinut acordul forului profesional din care face parte de a-şi continua activitatea.

Deocamdată, rămâne un mister cum a aflat de executarea silită a Cramei Nazarcea doar Teodosie şi interpusul său, Ştefan Aurelian. Însă cu certitudine, între Adev Oil şi Arhiepiscopia Tomisului exista o relaţie care a lăsat dâre în portalul instanţelor de judecată. Astfel, în anul 2010, Adev Oil a livrat pesticide pentru Aşezământul Monahal Sf. Ap. Andrei, din subordinea Arhiepiscopiei, ulterior deschizând un proces civil pentru validarea unui bilet la ordin semnat de reprezentanţii Aşezământului.

Marghiol s-a plâns justiţiei

Niculae Marghiol a depus o contestaţie la executare, împotriva Arhiepiscopiei Tomisului, persoanei fizice Ştefan Aurelian, firmei Adev Oil şi biroului executorului judecătoresc Bogăţie Silvia Laura. Acţiunea sa face obiectul dosarului 18814/212/2016 deschis la Judecătoria Constanţa pe 18 iulie 2016.

Comments

comments

Exclusiv

Game Over. Asociațiile de tip Constanța Altfel, frânate printr-un Recurs în Interesul Legii

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

25 de judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție a României, printre care chiar președintele instanței supreme, au admis un recurs în interesul legii care pune capăt pentru totdeauna unor practici de anarhie și impostură juridică. Ne referim aici la acțiunile populare deduse judecății de mai multe asociații nonguvernamentale din întreaga țară împotriva unor acte administrative – PUZ-uri, autorizații de construire, certificate de urbanism, regulamente de parcare și altele asemenea – pe considerentul exclusiv că ar fi contrare interesului public. În multe cazuri asociațiile de acest tip nu aveau printre membrii lor nici măcar un specialist în probleme de urbanism sau de protecție a mediului. Căci, potrivit legii, oricare 3 oameni, săraci sau bogați, culți sau inculți, cu studii sau analfabeți, pot înființa o asociație. Ca să nu se interpreteze greșit, spunem apăsat că nu-i rău că se întâmplă așa. Libertatea de asociere este o valoare câștigată prin Constituție și nu trebuie schimbată nicicum. Însă răul a apărut când aceste asociații, fără să aibă niciun specialist și deci fără să aibă nicio autoritate, s-au erijat tocmai în autoritate de tutelare a actelor administrative în baza interesului public. Vorbim de un interes public pe care nimeni nu l-a cedat, în virtutea niciunui contract social, acestor asociații, ci statului. Cu toate acestea, ONG-urile în cauză au cerut demolarea de blocuri sau anularea de investiții, dar nu pentru a apăra interesele unor privați afectați, ci – așa cum am spus – exclusiv în baza unui interes public. Acțiunile populare de acest tip au vizat și afaceriști veroși, dar și antreprenori onești, care n-au vătămat niciun interes privat, al nimănui, dar cu toate acestea s-au pomenit târâți în procese, blocați și tracasați pe termen lung în numele unui interes public luat, cam pe blat, în concesiune de aceste entități de drept privat.

Legenda salvatorilor urbani

După cum spuneam, această situație care s-a întins ca o pecingine la nivel național. În spatele ei s-a încropit o adevărată ideologie a salvatorilor urbani, porniți la război cu rechinii imobiliari. Am scris aici, în Ordinea.Ro, mai multe articole de deconstrucție a acestei legende a salvatorilor urbani. De pildă, am arătat că cea mai cunoscută asociație de acest tip de la noi, Asociația Constanța Altfel, a fost înființată de o grupare de politicieni, în frunte cu senatorul Vergil Chițac și cu fosta candidată a PNL pentru Consiliul Local, Felicia Ovanesian. În opinia noastră, scopul real al politicienilor care s-au urcat pe baricada civică a fost acela de a acumula un capital politic, de oameni ai luptei și ai dreptății, de imaculați dedicați progresului social. La urmă, acest capital trebuia să le aducă un câștig personal sau de grup în zona politică și administrativă. Cu alte cuvinte, în spatele scopului formal declarat, al luptei pentru salvarea orașelor, sunt camuflate scopuri politice reale, de acumulare a unui capital de imagine folositor pentru câștigarea unor funcții publice în cadrul alegerilor locale. 

Când Albă ca Zăpada nu e chiar așa de albă

Înainte să pună cărămizile acestei construcții de legendă, Felicia Ovanesian a avut legături profesionale atât cu un personaj implicat în retrocedările frauduloase care au mutilat orașul, cât și cu societăți implicate în proiecte controversate de dezvoltare imobiliară. Însă cu totul specială ni s-a părut situația în care un dezvoltator imobiliar a construit un bloc între case, proiectul său, de adevărat rechin imobiliar, fiind trecut cu vederea atât de Constanța Altfel, cât și de Verde Urban – a doua asociație ca importanță în lumea salvatorilor urbani de la malul mării. Alți antreprenori, printre care unii onești care au ridicat proiecte cu adevărat valoroase, n-au avut norocul să fie ignorați, deși, repetăm, nicio persoană particulară nu s-a plâns de o vătămare a unor interese legitime private.

Trebuie să mai știți că asociațiile nonguvernamentale sunt persoane juridice de drept privat, iar legea spune, negru pe alb, că astfel de particulari nu pot invoca încălcarea unui interes legitim public decât dacă invocă în principal vătămarea unor interese private.

Practica neunitară a instanțelor de judecată

Cu toate acestea, la nivel național s-a creat o practică neunitară. Astfel, au fost instanțe care au admis, în mod bizar, că asociațiile pot apăra exclusiv interesul public în cadrul unor acțiuni în contencios obiectiv. Cu alte cuvinte, au fost instanțe care au permis acestor asociații să externalizeze prerogative ale statului. Ca să dăm un exemplu concret, amintim că au fost asociații care au contestat PUZ-uri, legitimându-se procesual pe baza pretenției de a apăra dreptul populației la sănătate. Au spus aceste asociații că edificarea unor construcții noi aglomerează spațiul urban. Mai departe, au argumentat că locatarii acestor construcții prevăzute în PUZ vor avea mașini care vor polua mai mult aerul, iar în acest fel dreptul la sănătate al populației în general ar fi afectat. Acțiunile fundate pe acest interes public, al apărării dreptului la sănătate, au fost admise de unele instanțe, care au dispus suspendări sau anulări ale PUZ-urilor, deși nu s-a găsit niciun privat care să reclame o vătămare a intereselor sale private, actuale și directe.

Pe de altă parte, au fost și instanțe care au apreciat corect că asociațiile pot iniția doar acțiuni de contencios subiectiv, apărând propriile interese private sau interesele vătămate ale unor membri, doar prin aceasta câștigând dreptul de a invoca în subsidiar și un interes legitim public. În concret, instanțele cu această optică au considerat că un proces în contencios se poate duce doar dacă PUZ-ul la care ne-am referit mai sus privează un particular din vecinătate de lumina naturală a soarelui, de locurile de parcare, de accesul la dotările urbane și alte aspecte de acest fel.

Recursul în Interesul Legii. Constanța Altfel, amică a Curții

În noiembrie 2019, Curtea de Apel Brașov a inițiat un recurs în interesul legii referitor la practică neunitară a instanțelor de judecată.  Această instanță nu a emis o opinie proprie, lăsând practic la latitudinea instanței supreme să stabilească interpretarea corectă a legii. Completul de RIL a cerut opinii de la procurorul general și de la facultățile de drept din țară. În acest context, la dosarul cauzei au fost depuse memorii de către trei asociații, în calitate de amicus curiae (amici ai curții). Mai prozaic spus, trei asociații au depus cereri de intervenție, cu speranța că vor reuși să obțină o recunoaștere de a se comporta în instanțe ca niște autorități de stat, cu capacitate de a iniția acțiuni în contencios obiectiv. Este vorba de Asociația Salvați Bucureștiul, fondată de Nicușor Dan, de Fundația Greenpeace CEE România și de Asociația Constanța Altfel a senatorului Vergil Chițac.

Putem spune că aceste ONG-uri au tras cu dinții să obțină un statut chiar mai bun și mai puternic decât autoritățile de stat. Astfel, trebuie să știți că autoritățile de stat nu pot iniția decât acțiuni în contencios obiectiv, exclusiv în baza interesului public. Or asociațiile lui Nicușor Dan și Vergil Chițac cereau să li se permită în continuare să joace și pe obiectiv, dar și pe subiectiv, în funcție de dispoziția lor fluidă.

Claritatea conceptuală a Înaltei Curții

Pretențiile lor au fost scurtate de completul de RIL, în urma unei analize de o claritate conceptuală exemplară. Instanța supremă a stabilit că legea le conferă asociațiilor calitatea de părți vătămate, nicidecum de autorități cu drept de tutelă administrativă. În consecință, acestea trebuie să se legitimeze procesual în baza unui interes privat, fie al lor personal, fie al unor membri afectați de actul administrativ contestat în justiție. De asemenea, instanța a stabilit că asociațiile sunt persoane de drept privat și nu pot beneficia de prerogative conferite doar instituțiile de drept public. Instanța supremă s-a referit pe larg și la doctrina juridică, prin care în mod tradițional au fost limitate acțiunile populare, fiind stabilit că în dreptul românesc procesele în contencios sunt pornite de particularul lezat. Or, în acest caz, vorbim de particulari (persoane juridice de drept privat) nelezați în niciun fel, dar dispuși să-și atingă scopurile fluturând un interes general, cu pretenția că ar avea vreun drept de tutelă administrativă conferit doar autorităților de stat.

Decizia s-a publicat în Monitorul Oficial

RIL-ul care a scurtat aceste pretenții a fost admis de ÎCCJ pe 2 martie 2020. Pe 2 iulie 2020, decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al României, fiind de acum general obligatorie. Decizia spune stop unui joc periculos. Constanța Altfel și alte asociații similare pot ataca acte administrative de aici încolo doar dacă acestea lezează persoane reale. Pe chestii imaginare, în baza vreunui interes general, chiar nu mai merge.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Diversiunea Primăriei Constanța în scandalul demolării stadionului Metalul

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

După ce a ras stadionul Metalul de pe fața pământului, Primăria Constanța a lansat o diversiune, pe care o promovează cu bani pe rețelele sociale pentru a capta atenția constănțenilor. Astfel, într-un material video, un reporter al Primăriei Constanța (sic!) a realizat un interviu cu un funcționar tot de la Primăria Constanța care se ocupă de întreținerea bazelor sportive din oraș. Interviul regizat de cei doi colegi de muncă a fost filmat la complexul sportiv Farul, acolo unde Primăria a investit pentru reabilitarea unui teren de fotbal cu gazon sintetic pentru antrenamentul copiilor. După ce s-a lăudat cum a putut el mai bine, funcționarul care răspunde de bazele sportive a declarat că ternul cu gazon sintetic este disponibil pentru toți copiii orașului.

”În curând, toți copiii Constanței sunt așteptați să se antreneze aici, avem deja cereri de la cluburile F.C.FARUL, PERFORMER și METALUL care ne-au contactat și ne-au spus că vor să își desfășoare activitatea pe acest teren” – a declarat funcționarul Eugen Căruntu. (vedeți aici toată declarația). 

După cum spuneam, declarațiile angajatului Primăriei au fost rostogolite pe Facebook, dar și în câteva publicații locale, totul cu scopul de a se crea aparența că s-a găsit o soluție pentru copiii de la Metalul, după ce stadionul lor cu gazon natural, omologat de FRF și folosit nu doar pentru antrenamente, ci și pentru competiții oficiale, a fost ras de pe fața pământului.

În realitate, problema nu s-a rezolvat câtuși de puțin. În primul rând, toți copiii Constanței nu încap pe suprafața sintetică de la Farul. În al doilea rând, suprafețele sintetice pot fi folosite doar pentru antrenamente, nu și pentru competiții oficiale. În al treilea rând, clubul Metalul dezminte total afirmațiile făcute de angajatul Primăriei.

”ACS METALUL CONSTANTA dezminte spusele individului de la Primăria Constanța care afirmă într-un filmuleț apărut pe YouTube și pe contul de Facebook al Primăriei Constanța, cum ca ar fi fost contactat de cineva din cadrul Clubului Metalul, ca sa facem antrenamentele la Faru. Este o INTOXICARE  ieftină a Primăriei Constanța prin fel de fel de indivizi.

ACS Metalul nu a contactat pe nimeni din Primărie pentru a cere să joace pe terenul sintetic din Complexul Farul Constanța!

Pentru a proteja psihicul copiilor afectați de intervenția ILEGALĂ ȘI  BRUTALA  a Primăriei în scopul PRELUARII PRIN FORTA a  bazei noastre sportive din posesia Clubului Metalul, am hotărât ca aceștia să plece în cantonament împreună cu părinții si antrenorii.” – se arată într-un comunicat al clubului Metalul, semnat de președintele acestuia, Valentin Șurghie.

O scurtă istorie a bazei sportive Metalul

Reamintim cititorilor noștri că stadionul Metalul a fost demolat de Primăria Constanța în vederea folosirii terenului pentru proiectul Sălii Polivalente. Stadionul fusese construit în anul 1986 de o întreprindere de stat reorganizată după revoluție sub numele Somaco SA. În urmă cu 15 ani, această societate a vândut baza sportivă către SC Structuri de Oțel SRL Constanța, o firmă deținută de familia lui Valentin Șurghie. Prețul activelor a fost achitat prin bancă. Mai departe, societatea Structuri de Oțel SRL a vândut către asociații ei, soții Șurghie, baza sportivă, prețul fiind achitat din dividendele care li se cuveneau de la propria firmă. În sfârșit, activele au fost transmise în patrimoniul Asociației Club Sportiv Metalul Constanța, asociație înființată pe 6 iulie 2005 exact în scopul desfășurării de activități sportive. Încă de la bun început, clubul Metalul s-a specializat în formarea copiilor talentați la fotbal. În total, pe stadionul din Badea Cârțan au evoluat 1.700 de copii legitimați potrivit evidențelor DJTS. Din 2005 încoace, echipele organizate pe grupe de vârstă de la Metalul au câștigat titluri, trofee sau locuri fruntașe în toate competițiile oficiale. Cristian Manea, cel mai tânăr debutant din istoria echipei naționale de fotbal a României, a început fotbalul la clubul Metalul.

Planurile regimului Mazăre pentru zona Badea Cârțan

În timp ce acest club și-a văzut un deceniu și jumătate de activitatea sa, având o posesie netulburată de nimeni, Primăria Constanța a dezvoltat alte planuri și idei pentru întregul complex sportiv din Badea Cârțan. În perioada 2002- 2006, la inițiativa fostului primar Radu Mazăre, terenurile din complexul sportiv Badea Cârțan (mai puțin cele de sub bazele sportive ale Direcției Județene de Tineret și Sport) au fost inventariate în domeniul privat al Municipiului Constanța. Terenul de sub baza sportivă Metalul a fost înscris în inventar în ultima etapă, în anul 2006.

După 8 ani, în 2014, Primăria Constanța a solicitat Companiei Naționale de Investiții – CNI SA să construiască o sală polivalentă în Badea Cârțan. CNI a fost de acord și a solicitat Primăriei să-i pună la dispoziție un teren de 18.200 de metri pătrați pentru derularea proiectului. Însă, în mod bizar, municipalitatea a aprobat transferul unei suprafețe de 32.454 de metri pătrați, fără să justifice această generozitate. În lotul aprobat nu era inclus și terenul de sub stadionul Metalul. Sala polivalentă trebuia să fie amplasată pe Aleea Stadionului, iar parcarea auto a obiectivului, pe actuala parcare de TIR-uri. Pe 18 decembrie 2014, Consiliul Local a amendat hotărârea inițială, în sensul predării către CNI SA a unui teren de 60.000 mp. De data aceasta, în lotul extins a fost inclus și stadionul Metalul. Însă niciodată nu s-a justificat în spațiul public această suprafață. Nu a existat nicio consultare publică, iar toate indiciile conduc spre ideea că regimul Mazăre a urmărit încă de la bun început să radă bazele sportive de pe ternul însușit prin inventariere.

Exproprierea și prima tentativă de demolare în plin litigiu

În 2019, Consiliul Local a aprobat exproprierea clădirilor de la Metalul. De asemenea, autoritatea locală a emis o autorizație de demolare a construcțiilor în regim de urgență (mai multe detalii AICI).

Autorizația de demolare a fost contestată la instanță de Clubul Metalul. În săptămâna dinaintea termenului în care magistrații urmau să decidă cu privire la cererea de suspendare provizorie a actului administrativ, funcționarii Primăriei au venit la gardul din spatele stadionului Metalul, însoțiți de muncitori cu flexuri, de polițiști locali și de jandarmi solicitați să prevină escaladarea unui conflict. Un funcționar al Primăriei a pretins că gardul stadionului (care nu a fost expropriat) este ilegal și trebuie demolat la disciplina în construcții. Singurul act pentru demolare fluturat celor de la Metalul a fost un extras informativ de carte funciară. Un film al evenimentului puteți vedea mai jos:

În cele din urmă, acțiunea a eșuat, după ce președintele clubului Metalul a arătat polițiștilor actele prin care a cumpărat amenajarea sportivă cu gard cu tot în anul 2005. Vorbim de un gard construit în anul 1986, pentru care nu s-a aplicat niciodată vreo contravenție, în cei 34 de ani de existență a bazei sportive.

Un avocat, prieten cu Babu

După stoparea acțiunii, angajații clubului au sudat gardul la loc. Această împrejurare a fost imediat speculată de Primărie. În acest punct, Primăria Constanța a decis să încheie un contract cu un avocat care, potrivit unor surse, a fost coleg de clasă al viceprimarului Dumitru Babu și se află în relații de prietenie cu acesta. Prietenul lui Mitică de la Primărie a depus o nouă plângere penală, în numele Primăriei, împotriva președintelui Clubului Metalul.

Cum să câștigi un proces cu excavatorul

Cum procesul în care s-a cerut suspendarea autorizație de demolare bătea la ușă, același avocat a condus o nouă acțiune în forță la stadionul Metalul. Gardul metalic re-sudat a fost tăiat de muncitorii cu flexuri. Ulterior, avocatul a pătruns primul pe teren, urmat de agenții unei firme private de pază. Acesta i-a somat verbal pe antrenori să părăsească zona. Copiii care au venit la antrenament au fost de asemenea alungați de pe teren. Pe repede înainte, în incinta stadionului au pătruns utilaje specifice, care au ras gazonul și stratul fertil, iar apoi au demolat tribuna de spectatori și clădirea cu vestiare și birouri. Un film al evenimentelor puteți vedea mai jos:

Procesul sub presiunea căruia au avut loc aceste intervenții în forță s-a desfășurat la 4 zile după demolare. La mijloc au fost chiar zilele de week-end. La termenul cu pricina, cererea de suspendare a autorizației de demolare a fost respinsă ca rămasă fără obiect. Ce să mai suspende magistrații, dacă demolarea fusese deja făcută de avocatul adus de Babu?

Plângeri penale reciproce. Primăria trebuie să găsească o soluție pentru sportivi

Situația cu privire la stadionul Metalul este în continuare una foarte tensionată. Astfel, clubul sportiv și Primăria și-au făcut plângeri penale reciproce. De asemenea, Comisia de Abuzuri a Senatului României, sesizată de Clubul Metalul, a cerut prefectului județului Constanța, George Niculescu, să facă o analiză a situației. Acesta a convocat o ședință cu părțile implicate, însă Primăria Constanța a refuzat să delege un reprezentant.

Independent de cursul acestor proceduri, Primăria Constanța trebuie să găsească o soluție pentru copiii de la Metalul. Să înghesui toți copiii Constanței pe ternul sintetic de la Farul nu este o soluție, ci, așa cum am spus, o simplă diversiune menită să camufleze cinismul uriaș din spatele acestei afaceri.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Fostul prefect Nicolaescu, trimis în judecată în scandalul terenului de lângă Tom-Carrefour

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

DNA Constanța l-a trimis în judecată pe fostul prefect al județului, Adrian Nicolaescu, pentru abuz în serviciu în legătură cu refuzul acestuia de a emite un titlu de proprietate pentru un teren de 19 hectare de pe malul lacului Siutghiol, zona Tom-Carrefour. Procurorul de caz a reținut că fostul prefect s-a opus emiterii titlului de proprietate în favoarea unei persoane din comuna Mihail Kogălniceanu, deși aceasta deținea o hotărâre judecătorească irevocabilă. Așa cum vom explica mai jos, hotărârea judecătorească pentru încălcarea căreia este acuzat acum Nicolaescu se bazează pe aprecierea total falsă că terenurile din zona Tom-Carrefour ar fi aparținut cândva comunei Mihail Kogălniceanu.

Nicolaescu mai este acuzat că ar fi refuzat să avizeze propunerea Comisiei Locale din Mihail Kogălniceanu pentru punerea în posesie pe teritoriul administrativ al Constanței. De asemenea, fostul prefect este acuzat că, prin neemiterea titlurilor de proprietate în favoarea persoanei din Mihail Kogălniceanu, ar fi împiedicat-o pe aceasta să beneficieze de despăgubirile calculate de Primăria Constanța pentru exproprierea unei părți din acest teren în vederea amenajării pasajului rutier de la Tom-Carrefour.

Cum a schimbat o ștabă țărănistă un teren din drumul Cogealacului în Municipiul Constanța

Despre retrocedarea terenului de pe malul lacului Siutghiol, din zona Tom-Carrefour, am publicat în Ordinea.Ro mai multe articole. Din capul locului, trebuie să știți că persoana din Mihail Kogălniceanu se numește Zoea Rădulescu, iar pe vremea guvernării CDR a ocupat o funcție importantă în Guvern și în principalul partid de guvernământ, PNȚCD. Ea a moștenit de la autorii ei două terenuri agricole în comuna ei natală, în suprafață cumulată de  19 hectare. Vorbim de terenuri situate în partea de nord a comunei, pe drumul Cogealacului.

După revoluție, terenurile agricole din Mihail Kogălniceanu au fost oprite în mare parte de la retrocedare, întrucât făceau obiectul exploatării fostului IAS Ceres. În aceste împrejurări, moștenitorii suprafețelor agricole, așa cum era și Zoea Rădulescu, au primit acțiuni la Ceres Mihail Kogălniceanu SA, iar după o perioadă li s-a recalificat statutul ca locatori de terenuri. La finalul guvernării țărăniste, a fost adoptat cadrul legislativ ca terenurile lucrate de fostele IAS-uri să fie predate comisiilor locale de fond funciar constituite la nivelul unităților administrativ-teritoriale, acestea urmând să facă demersuri în vederea retrocedării suprafețelor către locatori. În acest context, Zoea Rădulescu a obținut o promisiune din partea directorului Ceres Mihail Kogălniceanu SA că i se va retroceda, nu terenul bunicilor ei din drumul Cogealacului, ci terenul situat pe malul lacului Siutghiol, în Municipiul Constanța. De asemenea, femeia a obținut o schiță în pix, cu ștampila Oficiului de Cadastru,  în care era conturat terenul pe care îl râvnea în marginea Constanței.

Însă Ceres nu era autoritate de restituire a pământului. Prin urmare, terenurile situate pe raza Constanței au ajuns la dispoziția comisiei locale de fond funciar de la Primăria Constanța, care le-a retrocedat unor constănțeni. De asemenea, cererile de retrocedare depuse de Zoea Rădulescu au fost analizate de comisia locală din comuna ei. La începutul anului 2000, comisia comunală a emis două procese-verbale de punere în posesie pentru Zoea Rădulescu. În documentele întocmite atunci, suprafețele nu au fost individualizate exact, în sensul că nu au fost trecute vecinătățile de tarla.

Speculând această scăpare, Zoea Rădulescu a deschis mai multe procese, în care a cerut ca instanțele să constate că terenul primit de la comisia comunală nu se află pe raza comunei, ci în Municipiul Constanța, pe malul lacului Siutghiol. Ea și-a ales singură judecătoarea. Astfel, Zoea a depus mai multe cereri identice de chemare în judecată, care au fost repartizate aleatoriu către judecători diferiți. Ulterior, a păstrat acțiunea care a ajuns la judecătoarea Corina Eugenia Jianu, închizând restul dosarelor. Într-un prim proces, judecătoarea aleasă a anulat titlurile de proprietate emise la propunerea comisiei locale de fond funciar din Primăria Constanța. În acest litigiu, proba principală a fost un raport de expertiză tehnică extrajudiciară, întocmit de un expert din Medgidia ales de parte, iar nu numit de instanță. Expertul ales a făcut un fel de analiză gramaticală a actelor care i-au fost puse la dispoziție de avocata Zoei Rădulescu, concluzionând la final că terenul primit de Zoea de la comisa comunală se află pe teritoriul Municipiului Constanței. Mai departe, judecătoarea Jianu a interpretat raportul de expertiză și alte probe din dosar, apreciind că terenul de pe malul lacului Siutghiol s-a aflat cândva pe teritoriul comunei Mihail Kogălniceanu. În realitate, cele două localități sunt situate la zeci de kilometri distanță, fiind despărțite de orașul Ovidiu.  Pe baza acestor halucinații care reinventează geografia patriei, Jianu a golit terenul de proprietarii puși în posesie de Comisia Locală din Constanța. Titlurile acestora au fost anulate, iar în acest fel terenul a devenit liber și numai bun de retrocedat pentru a doua oară.

Extras din hotărârea judecătorească, prin care fosta judecătoare Corina Eugenia Jianu a reinventat geografia patriei.

Profitând de eliberarea terenului, Zoea Rădulescu a repetat manevra, a depus iarăși cereri clonate de chemare în judecată, alegând să fie judecată tot de Jianu. În noul proces, Jianu a obligat Comisia Județeană de la Prefectură să-i emită femeii din Mihail Kogălniceanu titluri de proprietate pentru terenurile din Constanța. După cum am arătat, la baza poveștii se află aprecierea total contrafactuală că terenurile de pe malul lacului au făcut cândva parte din aria administrativă a comunei Mihail Kogălniceanu.

Deși vorbim de o apreciere care desfigurează geografia patriei și siluiește logica, bunul-simț și legile țării, hotărârile date în acest temei sunt încă în vigoare. O încercare de anulare a situației profund injuste a fost făcută de Parchetul Curții de Apel Constanța, care l-a trimis în judecată pe expertul din Medgidia. Condamnat pe fond, acesta avea să fie achitat în calea de atac, în mod inexplicabil. În acest fel, hotărârile obținute de Zoea Rădulescu în această manieră scandaloasă au rămas în vigoare.

Trebuie să mai spunem că judecătoarea Corina Eugenia Jianu, cea care a creat întreaga situație, a fost între timp dată afară din magistratură. Jianu este inculpată într-un dosar penal aflat pe rolul Curții de Apel București, după ce procurorul DNA Andrei Bodean a pus-o sub acuzare că vindea hotărâri de retrocedare pe șpagă. Procesul durează de ani de zile. Până la finalizarea acestuia, Jianu se bucură de prezumția de nevinovăție. Iar cei care nu aplică hotărârile ei sunt chemați să răspundă penal.

Două cazuri identice, tratate diferit

Adrian Nicolaescu a fost prefect al județului Constanța în perioada guvernului tehnocrat condus de Dacian Cioloș. În mandatul său, Nicolaescu s-a confruntat cu două dosare grele de retrocedare. Ne referim aici la dosarul Tom-Carrefour pe care l-am prezentat mai sus, dar și la dosarul cariera Sibioara. În ambele spețe a fost vorba de punerea în aplicare a unor hotărâri judecătorești pronunțate de fosta judecătoare Jianu. Cariera de la Sibioara, ca toate carierele din această țară, era exceptată de la retrocedare. Cu toate acestea, un expert din Brăila a atestat în fals că exploatația minieră ar fi de fapt un teren liber de sarcini. Așadar, al doilea element comun a fost caracterul nereal al expertizelor pe care s-au fondat hotărârile judecătorești. În sfârșit, al treilea element comun: ambele hotărâri trebuiau puse în aplicare de comisia județeană condusă de Nicolaescu. Fostul prefect a tratat cele două cazuri gemene în mod diferit. Însă o analiză detaliată pe acest subiect puteți citi în curând în Ordinea.Ro. Va urma!

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: