Connect with us

Exclusiv

Războiul vinului preoţesc de 2 milioane euro. Teodosie a adjudecat Crama lui Marghiol la o licitaţie trucată din 11 iulie 2016 (documente)

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Situaţie de comă în litigiul dintre arhiepiscopul Teodosie şi omul de afaceri Niculae Marghiol, proprietarul Cramei Nazarcea şi fost director la Ferma Arhiepiscopiei Tomisului din aceeaşi localitate, Nazarcea! În timp ce Marghiol executa silit Arhiepiscopia pentru a redobândi folosinţa unor depozite din Cramă, ocupate cu 60 de vagoane de vin „preoţesc”, Teodosie punea mâna pe întreaga Cramă, la o licitaţie organizată de o executoare trimisă în judecată pentru practici de tip abuziv. Pe 11 iulie 2016, un împuternicit al ierarhului s-a bătut în oferte cu un consilier al aceleiaşi instituţii bisericeşti, trimis să joace, ilegal, rolul de mână moartă. Colac peste pupăză, Crama nu putea fi executată, deoarece era sub sechestru judiciar, instituit de Parchetul Judecătoriei Constanţa, pe 9 februarie 2016.

Zorii unei relaţii: Teodosie îl angajează pe Marghiol director la Nazarcea

Relaţia oficială dintre Marghiol şi Teodosie a început pe 19 aprilie 2010. La acel moment, ierarhul Tomisului l-a angajat pe omul de afaceri ca director general al Sectorului administrativ al Eparhiei Tomisului şi administrator al Fermei Nazarcea (activ smuls din patrimoniul societăţii Nazarcea-Ovidiu SA, prin Hotărârea Guvernului 300/2002, şi dat în folosinţă gratuită Arhiepiscopiei Tomisului, în vederea susţinerii unui aşa-zis program social-filantropic). Pe terenul de 350 de hectare al Fermei Nazarcea, rămas în proprietatea publică a statului dar acordat în folosinţă gratuită preoţilor de la Constanţa, se aflau, în 2010, pomi fructiferi şi viţă de vie… pe suprafeţe reduse. Cea mai mare parte din plantaţiile istorice fuseseră defrişate sau distruse prin neîngrijire.

La scurt timp după numirea lui Marghiol ca director-general, Arhiepiscopia Tomisului a fondat Aşezământul Monahal Sf. Ap. Andrei, cu sediul la Ferma Nazarcea (CIF: 26885550, Act Autorizare: Decizia 108/01.05.2010). Cu această ocazie, Marghiol a fost numit administrator al Aşezământului, cu un salariu de 5.000 de lei pe lună, stabilit nu prin contract de muncă, aşa cum era legal, ci printr-o decizie semnată de Teodosie, Niculae Marghiol s-a apucat să investească banii săi personali la ferma lui Teodosie, în virtutea unei înţelegeri verbale că va primi o cotă-parte din producţie.

Cu buza umflată

În noiembrie 2010, la finele anului agricol, relaţia dintre Teodosie şi Marghiol era deja pe butuci. Administratorul Fermei Nazarcea dădea publicităţii un memoriu pe care îl adresase Patriarhului Daniel, în care arăta, printre altele: „Am obţinut promisiunea fermă din partea ierarhului că-mi voi recupera banii din veniturile Eparhiei, motiv pentru care am demarat în primăvara acestui an o serie de investiţii la ferma Nazarcea, din surse proprii, în scopul rentabilizării producţiei (am stropit pomii şi via pentru că erau pline de viermi când am ajuns eu acolo), iar când mi-am cerut drepturile salariale şi drepturile cuvenite din producţie, am fost luat în primire de preotul Poalelungi, sub pretextul că nu aş fi manageriat suficient de bine sectorul agricol şi ferma. Acesta m-a forţat să-mi dau demisia şi am cerut salariile neplătite de la angajare şi contravaloarea investiţiilor personale, care totalizează suma de 170.000 de lei”.

Marghiol cumpără crama

Pe 30 noiembrie 2011, Niculae Marghiol a cumpărat, de la societatea în lichidare Nazarcea-Ovidiu SA, 26 de clădiri care aparţinuseră Fermei 17 Nazarcea, prin Contractul autentificat sub nr. 4187 de notarul public Doina Gheorghe din Ovidiu. Activul reprezenta crama fostei societăţi intrate în faliment după ce plantaţiile ei au ajuns pe mâna preoţilor.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/08/CVC-Crama-Nazarcea1.pdf”]

Înainte de licitaţia organizată de lichidatorul Nazarcea-Ovidiu SA, Corina Curutz, o parte din depozitele cramei erau ocupate de vinul Arhiepiscopiei Tomisului. Este vorba de o cantitate de 634.751 litri de vin si 95.281 litri derivate din vin, care se afla în cramă la deschiderea procedurii de faliment. În anul 2008, Arhiepiscopia a câştigat, în contradictoriu cu SC Nazarcea-Ovidiu SA, o hotărârea judecătorească irevocabilă care îi confirma dreptul de proprietate asupra băuturilor alcoolice din cramă. Preoţii susţinuseră că vinul provenea din producţia anilor 2002-2005, când viile de la Nazarcea fuseseră cultivate de ei. Aflând de licitaţia prin care clădirile cramei fuseseră scoase la vânzare, Teodosie Petrescu a mutat vinul la SC Fruvimed Medgidia SA. Licitaţia cu strigare organizată de Corina Curutz a fost câştigată de Niculae Marghiol, care a cumpărat activele pe 30 noiembrie 2011, aşa cum arătam mai sus.

Teodosie îi dă vinul spre păstrare

La scurt timp după ce Marghiol a cumpărat crama, Teodosie s-a înţeles cu el să-i adăpostească vinul, în speţă 60 de vagoane, adus în răspăr de la Fruvimed Medgidia. Preţul stabilit a fost unul modic: 500 de lei pe lună, însă ulterior a fost majorat la 2.000 de lei pe lună. În timp, Teodosie a uitat pur şi simplu să mai achite chiria. Din acest motiv, pe 18 noiembrie 2015, Niculae Marghiol a deschis un proces de evacuare împotriva Arhiepiscopiei (Dosar 28689/212/2015). Cererea de evacuare a fost admisă prin Sentinţa Civilă 15486/18.12.2015 pronunţată de Judecătoria Constanţa, rămasă definitivă, după ce apelul Arhiepiscopiei a fost respins de Tribunalul Constanţa pe 25 februarie 2016.

Reţinut de Parchet în ziua în care a câştigat, pe fond, cu Teodosie

Chiar în ziua de 18 decembrie 2015, când câştigase pe fond acţiunea de evacuare a Arhiepiscopiei din Crama sa, Marghiol a fost reţinut de Parchetul Judecătoriei Constanţa. Organele l-au încadrat drept suspect într-un dosar penal deschis pe 17 decembrie 2015, la ora 17,30, de Poliţia Oraşului Ovidiu, care constatase că „o persoană de sex masculin a comercializat un număr de 20 de tuburi de azbociment, de 4,5 m lungime şi 0,5 m diametru, în schimbul cărora a obţinut suma de 5400 lei, tuburi sustrase cu ajutorul utilajelor din subteranul solului, ce aparţine Arhiepiscopiei Tomisului (fostele ferme nr. 2 şi 8 ale SC Nazarcea-Ovidiu SA) dezafectând astfel reţeaua de irigaţii aflată în conservare.”. Suspectul nu a fost arestat preventiv, deoarece le-a prezentat anchetatorilor o adeverinţă semnată chiar de arhiepiscopul Teodosie, care atesta că „Marghiol Nicolae are dreptul să pătrundă în Ferma 8 pentru a scoate tuburi de azbociment, care nu sunt de folosinţă.”, susţinând în plus că că aşa se înţelesese verbal cu Teodosie ca să-şi recupereze banii investiţi la Ferma Nazarcea în anul 2010. Însă tuburile nu aparţineau Arhiepiscopiei, ci Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/08/Adev-Teodosie-pt-Marghiol.pdf”]

 

Urmărit penal pentru vinul lui Teodosie. Crama a fost pusă sub sechestru…

Pe 22 decembrie 2015, Parchetul Judecătoriei Constanţa a extins urmărirea penală împotriva lui Marghiol pe motiv că acesta deţinea produse accizabile supuse marcării în afara antrepozitului fiscal. Cel mai probabil era vorba de vinul lăsat spre păstrare, pe bază de contract, de Arhiepiscopia Tomisului.

Pe 9 februarie 2016, Parchetul Judecătoriei Constanţa a emis o ordonanţă în Dosarul 18636/P/2015, prin care a dispus instituirea sechestrului asupra proprietăţilor lui Marghiol: o casă de locuit şi o magazie în Ciocârlia, două autoturisme şi crama de la Nazarcea. Conform dispoziţiei procurorului de caz, Giorgiana Violeta Apostol, „obiectele sechestrate urmează a se păstra până la ridicarea sechestrului (…) în custodia inc. Marghiol Niculae.”.

… dar poliţiştii de la Ovidiu au uitat să înscrie măsura la Cartea Funciară

Totodată, procurorul de caz a instituit în sarcina organelor de poliţie judiciară din cadrul Poliţiei Oraşului Ovidiu obligaţia de a înscrie sechestrul la instituţiile abilitate. Casa, depozitul şi maşinile lui Marghiol au fost înscrise sub sechestru. Nu şi crama de la Nazarcea, care a fost scăpată din vedere.

Pe 11 mai 2016, Judecătoria Constanţa a autorizat un executor judecătoresc să pună în executare sentinţa civilă de evacuare, obţinută de Marghiol împotriva Arhiepiscopiei Tomisului. La un moment dat, presa locală constănţeană relata că executorul Cătălina Rusu, angajată de Marghiol, pune sigiliu pe depozitele Cramei Nazarcea.

După două luni împlinite fix, pe 11 iulie 2016, un alt executor judecătoresc, Silvia Laura Bogăţie, organiza o licitaţie cu strigare pentru vânzarea Cramei lui Marghiol, la cererea creditorului Adev Oil SRL Constanţa, o firmă specializată în vânzarea de pesticide pentru agricultură, deţinută de un fost director al Direcţiei Agricole Constanţa, Mihalache Gheorghiu, şi de Aurica Bratu, soţia vameşului Liviu Bratu.

Marghiol cumpărase pesticide de la această societate în anul 2012, în valoare de 100.000 de lei. Deşi la un moment dat Marghiol a achitat suma în cauză, societatea a aplicat clauza de penalizare prevăzută în contract, ceea ce a făcut ca debitul restant să ajungă, în ziua executării silite, la o valoare de aproape şase ori mai mare: 588.805 lei.

Teodosie cumpără crama la o licitaţie trucată

Pe 11 iulie 2016, la ora 15, s-a desfăşurat licitaţia cu strigare, la biroul Silviei Bogăţie. La strigare au participat Arhiepiscopia Tomisului, prin reprezentant legal Teodosie Petrescu, în calitate de Arhiepiscop, la rândul său reprezentat prin împuternicitul Cezar Axinte, preot şi consilier canonico-juridic al instituţiei, precum şi persoana fizică Ştefan Aurelian. Cel din urmă nu îi era chiar străin arhiepiscopului.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/08/Bogatie-pt-Teodosie.pdf”]

Deşi menţionat ca simplă persoană fizică, Ştefan Aurelian era chiar administratorul Aşezământului Monahal Sf. Ap. Andrei, persoană juridică înfiinţată de Arhiepiscopia Tomisului, în scopul exploatării Fermei Nazarcea. În plus, acelaşi Ştefan Aurelian fusese consilier economic la Arhiepiscopie, în mai multe mandate, începând cu anul 2006, iar pe 10 iunie 2016 depusese la Oficiul Registrului Comerţului o cerere de înfiinţare a Cooperativei Agricole Tomis, cu sediul în satul Culmea (Nazarcea), în care apărea drept asociat alături de Arhiepiscopia Tomisului şi alte persoane fizice şi juridice. Toate aceste dovezi arată că Ştefan Aurelian era un interpus al lui Teodosie, trimis acolo pentru a fi îndeplinită, formal, participarea minimă pentru validitatea procedurii. Că la mijloc era un şmen ca să se obţină un preţ necompetitiv o arată şi faptul că acesta a rămas la prima strigare, de 342.792 de lei. În acest fel, Crama, cu terenul de sub ea şi clădirile care adăposteau cele 60 de vagoane de vin preoţesc (în valoare aproximativă de 1,5 – 2 milioane de euro), a fost adjudecată de Arhiepiscopia Tomisului, la oferta ei iniţială, de 350.000 de lei, nemodificată la cele trei strigări succesive. În procesul-verbal de licitaţie, redactat, listat şi semnat la ora 15 şi 17 minute, se mai arăta că, după finalizarea procedurii, s-a prezentat şi Nicolae Marghiol.

Triunghiul Adev Oil – Bogăţie – Ferma Nazarcea

GHeorghiu-Mihalache-FB-3

Mihalache Gheorghiu, administratorul ADEV OIL SRL

Silvia Bogăţie nu era la prima licitaţie cu probleme, organizată la cererea Adev Oil. Portalul instanţelor de judecată cuprinde o sumedenie de cereri de încuviinţare a executării silite formulate de Bogăţie în favoarea Adev Oil. Însă executoarea a fost trimisă în judecată de procurorii constănţeni pentru că, la o astfel de procedură, recuperase un debit al Adev Oil faţă de societatea Daia Livcos SRL, confiscând pur şi simplu o cireadă de vaci de la o altă firmă, pe numele ei Hanul de la Vama Veche SRL. Adev Oil vânduse pesticide de 5.000 de lei, însă valoarea debitului fusese majorată cu penalităţi dubioase până la 80.000 de lei. Chiar şi aşa, pentru datoriile Daia Livcos SRL, nu puteau fi executate vacile firmei Hanul de la Vama Veche. Deşi trimisă în judecată în acest dosar penal, pentru fapte de abuz în serviciu, Silvia Bogăţie a obţinut acordul forului profesional din care face parte de a-şi continua activitatea.

Deocamdată, rămâne un mister cum a aflat de executarea silită a Cramei Nazarcea doar Teodosie şi interpusul său, Ştefan Aurelian. Însă cu certitudine, între Adev Oil şi Arhiepiscopia Tomisului exista o relaţie care a lăsat dâre în portalul instanţelor de judecată. Astfel, în anul 2010, Adev Oil a livrat pesticide pentru Aşezământul Monahal Sf. Ap. Andrei, din subordinea Arhiepiscopiei, ulterior deschizând un proces civil pentru validarea unui bilet la ordin semnat de reprezentanţii Aşezământului.

Marghiol s-a plâns justiţiei

Niculae Marghiol a depus o contestaţie la executare, împotriva Arhiepiscopiei Tomisului, persoanei fizice Ştefan Aurelian, firmei Adev Oil şi biroului executorului judecătoresc Bogăţie Silvia Laura. Acţiunea sa face obiectul dosarului 18814/212/2016 deschis la Judecătoria Constanţa pe 18 iulie 2016.

Comments

comments

Exclusiv

Cifrele oficiale ale dezastrului de la Primăria Mangalia: 7 milioane de euro, arierate și executări silite

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Mangalia este orașul cel mai prost administrat din România. O spun cifrele oficiale comunicate de Guvern la mijlocul anului 2019, cu privire la datoriile neachitate mai vechi de 90 de zile (arierate). În acest top al rușinii, Municipiul Mangalia ocupă primul loc pe țară, cu datorii restante de peste 26 de milioane de lei. Cotidianul Ordinea.Ro a publicat recent două articole pe această temă (le puteți citi dând click AICI și AICI). Revenim asupra subiectului, deoarece situația este mult mai gravă și reiese, de data aceasta, chiar din cifre oficiale comunicate, pentru prima dată în ultimii 7 ani, de Primăria Mangalia.

Relatam în articolele precedente revolta consilierilor locali de opoziție din sudul litoralului, referitor la faptul că datoriile Primăriei sunt ținute la secret de primarul Cristian Radu. Cu siguranță, ”strigătul” consilierilor s-a făcut în sfârșit auzit. Ca dovadă, pe 8 august a.c., Primăria a comunicat către aparatul permanent al Consiliului Local Mangalia o situație a datoriilor înregistrate în contabilitatea publică la 31 iulie 2019. Potrivit acestui document, datoriile municipalității sunt de 33.016.385 de lei, ceea ce înseamnă peste 7 milioane de euro. În adresă se precizează că, din acest total, 26.397.939 de lei reprezintă arierate, adică datorii care zac neplătite de peste 90 de zile.

8,14 milioane de lei, datorii de întârziere către Callatis Therm

În documentul Primăriei sunt enumerate și dosarele de executare silită, deschise de creditori care au de recuperat bani grei, de ani grei. Este vorba de 12 dosare de executare silită, în care Primăria a epuizat orice formă de contestație.  Cel mai important este dosarul 407/2018 deschis de executorul judecătoresc Deacu Vasile la cererea creditorului SC Callatis Therm SA, pentru recuperarea sumei de 8.148.936,42 de lei. Datoria Primăriei provine dintr-o situație care frizează zona penală. Astfel, în anul 2013, primarul Cristian Radu a negociat o convenție cu SC Callatis Therm SA în vederea retragerii acesteia din contractul de concesiune a serviciului public local de termoficare. Prin convenție, Primăria se obliga să achite societății valoarea investițiilor realizate de-a lungul timpului în sistemul local de termoficare. Vorbim de o plată eșalonată, cu termene fixe și cu penalități usturătoare, acceptate de Cristian Radu, de 0,5% pe zi de întârziere. În anul 2014, consilierii locali au aprobat un buget care includea și datoria către Callatis Therm, de 1.066.944,65 de lei. În mod inexplicabil, deși acești bani se aflau la dispoziția Primăriei, datoria nu a fost achitată. Peste ani, Callatis Therm a cerut penalități de întârziere. În acest fel, Primăria a fost obligată să achite penalități de 7.223.2015,28 de lei pentru întârzierea nejustificată din perioada 15 aprilie 2014 – 29 decembrie 2017. De asemenea, instanța a acordat penalități de întârziere și după 29 decembrie 2017, fără a le calcula ea însăși. Așa se face că datoria creată din nimic a ajuns, iată, cu cheltuieli de executare silită, la peste 8 milioane de lei. Debitul principal a rămas neachitat și nu poate fi stins decât după stingerea accesoriilor. În consecință, penalitățile curg, zi de zi, și la momentul de față.

 

Al doilea dosar important de executare silită este cel deschis de BEJ Grasu Gelu Iulian, la cererea creditorilor Erdan Import Export SRL și Fill I Com SRL, pentru suma de 2.699.868,43 de lei. Și această datorie imensă frizează zona penală. Situația are legătură cu o licitație din anul 2007, cu mai mulți participanți, pentru atribuirea traseelor de minicare din Mangalia. Fiind vorba de mai multe trasee, licitația putea avea mai mulți câștigători. În anul 2008, pe finalul procedurii de licitație, un funcționar al Primăriei a întocmit un referat, prin care a propus descalificarea tuturor participanților. Erdan Import SRL și Fill I Com SRL au contetat soluția în instanță, într-un proces comun. De asemenea, o altă societate participantă, R&MM Co SRL, a contestat, la rândul ei, într-un proces separat, soluția de descalificare. În ambele procese, instanțele au pronunțat soluții similare, prin care au desființat raportul de descalificare și au obligat municipalitatea să continue procedura de licitație. Logic și legal era ca toate cele trei firme să fie invitate la continuarea procedurii. Însă, în anul 2012, primarul Mangaliei, Cristian Radu, s-a prezentat în fața Consiliului Local, cerând aprobarea de a semna contractul pentru traseele de minicare doar cu firma R&MM Co SRL, în baza hotărârii judecătorești. Despre cealaltă hotărâre judecătorească, soluționată în mod similar, nu a suflat un cuvânt. Lucrurile se complică, deoarece R&MM Co SRL intrase între timp în insolvență, cesionând drepturile către o altă societate. Cesiunile de acest tip sunt ilegale, însă Primăria nu a ținut cont, atribuind contractul către firma cesionară, care nu participase, în realitate, la nicio licitație. Celelalte firme participante, care trebuiau să beneficieze de aceleași drepturi, au fost ignorate. Erdan și Fill I Com au cerut însă daune în justiție pentru întârzierea punerii în aplicare a hotărârii judecătorești, întârziere începută de fostul primar Claudiu Tusac și continuată de actualul primar, Cristian Radu. În acest fel s-a ajuns la actualul dosar de executare silită de aproape 600.000 de euro.

Alte întârzieri de sute de mii de euro

Pe lista creditorilor care execută silit Primăria se mai numără o persoană fizică, Marius Vișan, care nu a primit la timp un teren potrivit unei sentințe de retrocedare. Și în acest caz vorbim de sume născute din întârzierea nejustificată a îndeplinirii unei obligații. Vișan are de încasat 253.297 de euro.

Firma Recon & Doje SRL, implicată în construcția zidului de pe faleza orașului, execută la rândul ei Primăria pentru o plată restantă de 222.490,77 de lei.

În documentul atașat puteți citi lista tuturor creditorilor obligați să întreprindă acte de executare silită ca să-și încaseze drepturile confirmate definitiv de instanțele de judecată. În mod șocant, printre aceștia se numără și două persoane fizice care au de încasat 600 de lei. Primăria Mangaliei refuză să achite această sumă infimă din data de 30 martie 2018, trădând o rea-credință ieșită din comun.

Download (PDF, 3.56MB)

Consilierii locali de opoziție din Mangalia au convocat, recent, o ședință extraordinară a Consiliului Local. Ei au cerut dezbaterea unui proiect care viza obligarea primarului Cristian Radu de a depune rapoarte explicative în primul rând pentru penalitățile de întârziere colosale către Callatis Therm, iar în al doilea rând pentru o serie de prejudicii constate de Curtea de Conturi (plăți ilegale către o casă de avocatură și către o firmă de PR). Majoritatea controlată de Cristian Radu a boicotat acest demers, lipsind de la ședință.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Cum a furat Primăria Năvodari 2,5 hectare din lacul Siutghiol. Stuful a fost declarat ”pădure”

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Un extras informativ de carte funciară emis de OCPI Constanța atestă că Primăria Năvodari și-a însușit fraudulos o halcă de 2,5 hectare din Lacul Siutghiol, zona Mamaia-Sat. N-ar fi nici primul și nici ultimul furt de terenuri din lac. Însă, în acest caz manevra imobiliară lovește în cea mai valoroasă zonă a lacului Siutghiol din punct de vedere al protecției mediului. Practic, primăria și-a tras hotarul proprietății private nu doar peste domeniul public al statului român. S-a întins și peste zona de stufăriș peren din coada lacului. Vorbim de o zonă esențială pentru funcționarea sitului ROSPA 0057, inclus în rețeaua de protecție comunitară europeană, Natura 2000.

În timp ce Uniunea știa că în coada lacului nostru se află o zonă de stufăriș importantă pentru supraviețuirea a 31 de specii de păsări, Primăria Năvodari mințea odios că zona ar fi în mare parte o pădure. Nici urmă de stuf. Nici urmă de specii protejate. După cum se știe pădurile pot fi administrate în regim privat.

Așa cum se poate constata fără dubiu din filmarea atașată articolului de față, terenul înglobat fraudulos în proprietatea Orașului Năvodari nu este deloc pădure. În proporție de 90% este stufăriș peren, brăzdat de canale și ochiuri de apă alimentate din bazinul hidrografic al lacului Siutghiol. Pe alocuri, se observă insulițe de piatră, moloz și nisip, ”construite” artificial, de-a lungul timpului, pentru cucerirea terenului din lac. Zona Mamaia Sat este în plină expansiune imobiliară. Blocuri care pot produce un profit de milioane de euro așteaptă să se cuibărească în situl natural.

Download (PDF, 215KB)

Tunul imobiliar evocat mai sus a fost atent plănuit, dar mai ales legalizat printr-o serie de falsuri epocale. Totul a început în 2013. Primar al localității era PSD-istul Nicolae Matei. De-a dreapta sa, ca viceprimar, se afla Florin Chelaru, actual ”chiriaș” de la Primărie. La dispoziția celor doi funcționa o mașină de vot în Consiliul Local: Oameni cu origini sănătoase, tâmplari și lăcătuși în mare parte, inapți să înțeleagă chestiuni juridice elementare, dar dispuși să ridice mâna pentru orice. În acest context, pe 25 iunie 2013, Nicolae Matei s-a prezentat în fața Consiliului Local Năvodari cu un proiect de completare a inventarului bunurilor din domeniul privat al localității. În anexa hotărârii figurau trei terenuri. Lista era deschisă de un teren de 25.000 de metri pătrați situat în Mamaia Sat, pe strada M1 (o stradă care nu există pe hărțile Google). Valoarea de inventar – un fleac: 17.032,50 de lei. La ”categoria de folosință”, în anexa hotărârii se menționa ”HB”. Acest indicativ, HB, înseamnă ”lacuri și bălți naturale”.

Download (PDF, 178KB)

La ședință au participat 16 consilieri locali. Toți au votat în bloc pentru înscrierea terenului HB în inventar. Nici măcar unul dintre ei nu a întrebat: dar în ce bază a obținut Primăria o bucată din lac în proprietate privată? Se poate așa ceva? E legal?

Din punct de vedere legal, nu se putea. În primul rând, inventarierea este o procedură pur formală. Inventarul este un tabel ordinar, făcut în  Word sau în Excel, în care o comisie numită prin dispoziție de primar trebuie să înscrie terenurile și clădirile dobândite legal de Primărie. Rețineți: dobândite legal! Primăriile dobândesc proprietatea privată a unor bunuri la fel ca toți privații din această țară, prin cumpărare, prin schimb de terenuri, prin donație etc., dar și prin câteva modalități specifice, precum dezafectarea unor terenuri și clădiri din domeniul public sau preluarea bunurilor fără moștenitori.

Înscrierea terenului în inventarul Primăriei a fost ilegală din toate punctele de vedere. Primăria nu a dobândit legal acest teren și nici nu-l putea dobândi legal, fiind vorba de o bucată din lac, aparținând de drept, prin Constituție și prin legile organice, domeniului public al statului român. Să înscrii un teren al statului într-un inventar local cu bunuri private este un furt ordinar, în toată puterea cuvântului.

Hotărârea este contrasemnată de secretarul UAT, Viorica Târșoagă. Secretarul semnează pentru legalitate. Cât de legală a fost ”afacerea” am explicat mai sus. Doamna în cauză a mai fost implicată în menținerea în ființă a unei taxe fiscale, total abuzive, de două milioane de euro pentru un alt teren furat din lac de Primăria Năvodari, printr-o inventariere frauduloasă perfect similară. Ne-am referit mai sus la cazul halucinant, în care firma Somaco Construct SRL, care deține un complex de vile în zona Mamaia Nord, a consolidat, în anul 2007, malul lacului, care se surpa și îi afecta investiția. În 2011, Primăria a inventariat abuziv malurile lacului, care aparțin de drept domeniului public al statului român. Un an mai târziu, autoritatea locală a reușit să obțină intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, fără nicio dovadă că obținuse bunurile în mod legal. După ce s-a văzut proprietară pe terenul statului, în modalitatea de mai sus, Primăria a emis o taxă fiscală în valoare de două milioane de euro pentru SC Somaco Construct SRL, apreciind că lucrarea hidrotehnică de consolidare a malului ar reprezenta, de fapt, o formă de depozitare provizorie de materiale de construcții în locurile publice. În realitate, societatea nu depozitase nimic, iar Primăria nu obținuse legal terenul folosit în scopul taxării abuzive a firmei de turism. Viorica Târșoagă a contrasemnat dispozițiile, evident abuzive, emise de Matei în acest caz, prin care a respins contestațiile societății, confirmând legalitatea unor aspecte pe deplin ilegale.

Primăria Năvodari a mai furat și alte terenuri de stat: hălci zdravene din plaja Mării Negre, dar și tot terenul de stat de sub Tabăra de Copii Năvodari. Toate aceste prăduieli ale proprietății publice au fost legalizate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară din Constanța, condus, la un moment dat, de un năvodărean din gașca lui Matei. Pe astfel de relații unse din timp, amputarea bucății de lac din domeniul public al statului român a fost legalizată fără probleme. Geniile de la OCPI au considerat că HCL-ul pe care Primăria Năvodari și l-a fabricat în regie proprie reprezintă titlu de proprietate. Terenul a fost intabulat pe 31 martie 2014 în cartea funciară 111900/Năvodari. Doi ani mai târziu, pe 12 octombrie 2016, când la cârma orașului se afla deja actualul primar Florin Chelaru, terenul a fost dezmembrat în două loturi: primul de 24.000 de metri pătrați și al doilea de 1.000 mp.

Extrasul de carte funciară evocat la începutul articolului se referă la terenul de 24.000 mp. Cartea funciară a imobilului are numărul 115183/Năvodari. Din rubrica de date referitoare la teren, aflăm că acesta figurează integral în intravilan, având categoria de ”pădure” pe o suprafață de 10.412 mp și de ”ape stătătoare”, pe o suprafață de 13.588 mp. În zonă, niciodată nu a existat o astfel de pădure. În plus, Codul Silvic interzice introducerea pădurilor în intravilan. În sfârșit, apele de suprafață (curgătoare sau stătătoare) aparțin domeniului public al statului, potrivit punctului 3 din anexa Legii 213/1998 privind proprietatea publică și regimul acesteia. Credeți că registratorul de la OCPI nu știa aceste lucruri?

Ministerul de Finanțe și Administrația Națională Apele Române încearcă să recupereze terenurile de stat de la Siutghiol, intabulate fraudulos de Primăria Năvodari, pe calea unui proces de revendicare imobiliară. Statul a cerut în proces constatarea nulității absolute a hotărârilor locale prin care bunurile sale au fost inventariate fraudulos în proprietatea privată a Orașului Năvodari. Gașca de la Primărie nu pare deloc intimidată de aceste demersuri, adoptând noi acte care fraudează statul român. Însă despre acestea vom vorbi pe larg într-un articol viitor. Va urma!  

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Parchetul Curții de Apel, servicii pentru primarul PSD-ist de la Agigea

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Primarul comunei Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, este de câțiva ani subiect al unor dezvăluiri tulburătoare, total ignorate de autoritățile judiciare. Ne referim aici, în primul rând, la o serie de interviuri realizate de un avocat din Baroul Bota, în anul 2016, cu mai mulți locuitori din Agigea, care spun că Primăria le-a luat terenurile în mod abuziv. Filmările au fost urcate pe Youtube, însă nu au fost luate în seamă de autorități. Nici primarul din Agigea nu a cerut îndepărtarea lor sau atragerea răspunderii civile delictuale a persoanelor intervievate. De asemenea, acesta nu a oferit niciodată explicații cu privire la acuzațiile grave care i s-au adus.

Ion Crețu: ”Cîrjaliu mi-a pus pistolul la cap”

Ion Crețu, unul din cetățenii intervievați în 2016, spune că a avut probleme cu un teren, care i-a fost luat de Primărie, iar în momentul în care a insistat să primească explicații, primarul Cîrjaliu i-ar fi pus pistolul la cap.  

”Eu de câte ori am fost la dânsul, n-a vrut să mă rezolve. Când a văzut că-l pistonez mai mult, mi-a pus pistolul la cap, m-a luat în șuturi, m-a dat afară și mi-a zis să nu mai vin” – declara Ion Crețu în interviul postat pe Youtube. 

Cetățeanul a precizat că incidentul ar fi avut loc în anul 2013, însă autoritățile nu au luat nicio măsură împotriva primarului, în ciuda numeroaselor plângeri penale depuse.

”Sunt peste 60 de proprietăți, pe care le-a luat. El a venit să ia, nu să dea. Lumea l-a votat să le dea, iar el le-a luat și cenușa din sobă. Deci oameni care au terenuri de câte 200 de ani, din moși-strămoși, și el le-a luat terenurile” – mai declara, în 2016, Ion Crețu.

Din aceeași serie face parte și interviul dat de Suliman Fighiret, din Lazu, care spune că, într-o seară, întorcându-se de la locul de muncă, a descoperit că Primăria a montat un gard despărțitor chiar în spatele casei sale, confiscându-i aproape 2.000 de metri pătrați de teren.

Suliman Fighiret: ”Mi s-a luat un teren cu japca”

”Mă numesc Suliman Fighiret. Sunt din comuna Agigea. Acum vreo câțiva ani mi s-a luat un teren cu japca. (…) Pentru aia era să și mor, că am venit seara acasă și am găsit gardul pus. (…) E vorba de aproape 2.000 de metri pătrați. În 1985, când am cumpărat casa de la unchiul meu, atuncea le-am dat 125.000 de lei, o grămadă de bani, că puteam să cumpăr două hoteluri la Eforie. Am zis să-i ajut pe ai mei că plecau definitiv, vreo 11 persoane, în Turcia. (…) Acum câțiva ani am încercat să plătesc terenul și m-am dus la Primărie. Chiar primarul mi-a zis: ”bă, ia ieși de aici. Dă-i drumu* de aici, că nu mai ai nimic de plată, la revedere”. Deci asta urmărea, ca să îmi ia terenul. A rămas neplătit și mi l-a luat cu japca.”, declară Suliman Fighiret în filmarea publicată pe Youtube. 

Bărbatul precizează că incidentul s-a petrecut în anul 2012. Terenul ar fi valorat, potrivit aprecierii sale, aproximativ 150.000 de euro. El spune că a depus mai multe plângeri penale împotriva lui Cristian Cîrjaliu, însă acestea nu au fost soluționate. În alte filmări postate pe Youtube tot în 2016, Suliman Fighiret apare la un protest organizat în fața Curții de Apel Constanța, reluând aceleași acuzații împotriva primarului din Agigea. Protestatarii au susținut că autoritățile judiciare din Constanța îl protejează pe Cîrjaliu și pe alții ca el. Însă demersul lor a rămas fără ecou. 

Inventarieri frauduloase de terenuri

O investigație din 2018 derulată în comun de publicațiile Ordinea.Ro, Constanța.Ro și Constanța 100% (CT100.Ro) a scos la iveală faptul că, în anul 2012, Cristian-Maricel Cîrjaliu a inițiat prin dispoziție de primar o acțiune de inventariere a bunurilor din domeniul privat al comunei Agigea. Comisia numită în acest scop a întocmit un inventar în care a înscris 1000 de bunuri, în principal terenuri. Ulterior, lista de inventar a fost aprobată în bloc de Consiliul Local Agigea, fără a se verifica documentațiile pentru fiecare poziție în parte. Primăria Agigea a făcut uz de acest document pentru a intabula dreptul de proprietate în cartea funciară asupra unor bunuri pe care nu le dobândise legal și asupra cărora nu avea, în realitate, niciun drept de proprietate.

În investigația noastră am consultat o vastă documentație juridică rezultând, fără niciun dubiu, că în inventarul domeniului privat nu pot fi înscrise decât bunuri dobândite legal. Primăriile dobândesc proprietatea privată la fel ca toți privații din această țara, prin cumpărare, schimb de terenuri, donație, legat etc., dar și prin câteva modalități specifice, la rândul lor prevăzute în lege. Modalitățile specifice se referă la moștenirile vacante (când moare o persoană și nu are urmași, bunurile revin Primăriei) sau la trecerea unui bun din domeniul public în domeniul privat (terenuri sau clădiri dezafectate din domeniul public).

Tabăra Năvodari, furată și ea prin inventariere frauduloasă

Înscrierea unui teren în inventar fără ca acesta să fi fost dobândit legal este faptă penală. Însă, în acest caz, răspunderea se disipă între primar, comisia de inventariere și consilierii locali. Repararea unor abuzuri în această materie este extrem de dificilă. O dovadă în acest sens este cazul taberei de copii de la Năvodari. Aceasta a fost inventariată în anul 2011 în domeniul privat al Orașului Năvodari, deși terenul era proprietate de stat, iar clădirile aparțineau sindicatelor, prin SC Sind România. Primăria Năvodari nu a dobândit legal aceste bunuri, dar, cu toate acestea, niște derbedei cățărați la butoanele puterii locale au decis să le înscrie în inventar, ca să le fure. După ce s-au făcut stăpâni din pix peste bunurile altora, jupânii de la Năvodari au decis să aducă terenurile și clădirile furate în capitalul social al unei societăți, în care 40% din acțiuni reveneau autorității locale, iar 60% unei rubedenii a primarului (concubinul surorii sale). Primarul care a girat imensa furăciune a fost trimis în judecată în 2017 de procurorul Andrei Bodean de la DNA Constanța. HCL-ul de aprobare a inventarului a fost desființat definitiv în 2018, după șapte ani de procese.

SIND România este firma marilor centrale sindicale din România și a fost reprezentată în aceste proceduri de avocați foarte buni și foarte scumpi. Oamenii simpli de la Agigea, care spun că primarul i-ar fi tratat cu pistolul la cap sau cu drăgălășenii de genul: ”dă-i drumu* de aici!”, n-au avut nicio șansă.

Golful Pescarilor, un tun imobiliar de familie

Investigația jurnalistică începută de noi în 2018 a mai reliefat că primarul din Agigea a obținut inventarierea în aceeași manieră frauduloasă și a terenurilor din Golful Pescarilor. În acest caz, vorbim de o suprafață de 8.940 de metri pătrați, care a fost inventariată în domeniul privat al comunei Agigea fără ca autoritatea locală să fi dobândit legal acest bun. Primăria nu a cumpărat acest teren, nu l-a obținut prin schimb, prin dezafectare din domeniul public sau printr-o altă modalitate prevăzută de lege. L-a luat, pur și simplu, cu japca, după cum se exprimase un alt pățit, pomenit mai sus. În realitate, Golful Pescarilor este o platformă construită în anii 80 în cuveta Mării Negre, folosită de la înființare pentru activitatea de pescuit maritim. Din 2003, platforma se afla în patrimoniul societății piscicole Sarda Fish.

După furăciunea prin inventariere, Primăria lui Cîrjaliu a dezmembrat terenul din golf în 7 loturi mai mici. Un lot de 1700 mp a fost vândut cu 33.136 de euro societății Golful Pescarilor SRL (o firmă care înainte s-a numit Cherhana Bibanu SRL). La baza vânzării nu a stat o hotărâre de Consiliu Local, așa cum ar fi fost legal. E limpede că terenul a fost dobândit ilegal și apoi a fost vândut tot ilegal, fără aprobare. Societatea cumpărătoare era deținută, la momentul tranzacției, de mecanicul auto Dumitru Stanciu, un tip nășit la cununie de fratele primarului Cîrjaliu. Ulterior, acesta s-a asociat cu doi afaceriști din Constanța, care cumpăraseră de la o firmă controversată de lichidări judiciare un dig din sistemul național de protecție costieră. Potrivit legii, digurile cu acest rol aparțin de plin drept statului român. În sfârșit, în anul 2018, Ionuț-Cătălin Nuțoaia-Cîrjaliu, ginerele primarului din Agigea, a cumpărat 10% din SC Golful Pescarilor SRL, cu 100 de lei. Firma, care deține restaurantul cu același nume, derulează afaceri de 1,5 milioane de euro pe an. E limpede că ginerele primarului nu a primit o felie din acest purcoi de bani pentru investiția sa de o sută de lei. La fel de limpede e faptul că tranzacția a fost generată de alte resorturi.

Controale și amenzi pe bandă rulantă la restaurantul concurent

În această privință, trebuie să spunem că socrul ”investitorului”, adică primarul din Agigea, nu s-a limitat doar să facă loc sub soare pentru restaurantul Golful Pescarilor. Acesta a pornit și un război de uzură împotriva primului restaurant pescăresc ridicat în zonă de tânărul antreprenor Matei Datcu, Pescăria lui Matei, faultând în mod grav concurența. Vorbim aici de acțiuni arbitrare, precum înființarea unei taxe speciale pentru ambarcațiunea utilizată de acest restaurant în activitatea de pescuit, de refuzul emiterii avizelor de branșare la utilități, de controale și amenzi cu duiumul, care au și fost în mare parte desființate de instanțele de judecată. La un moment dat, între Pescăria lui Matei și Primărie existau 37 de procese pe rol.

În mare parte, amenzile au fost atent plănuite dinainte. Astfel, la un moment dat, Primăria Agigea a inventat o obligație în sarcina agenților economici de a declara dacă dețin branșamente la rețeaua de apă. Informația, dacă era utilă Primăriei, putea fi obținută de la RAJA. Neaflând de această obligație care nu mai există nicăieri în țară, Pescăria lui Matei nu a transmis declarația. În schimb, Primăria a profitat de situația pe care o crase în mod intenționat, pentru a trimite imediat o amendă de 100.000 de lei. Vorba aceea, nu depui o hârtie fără valoare, jap, o amendă de 100.000 de lei.

Într-un alt moment, Primăria a săpat un șanț pe marginea străzii, în așa fel încât clienții Pescăriei lui Matei să nu mai poată parca în afara părții carosabile, ci la marginea străzii. Însă, ghinion de neșansă, un indicator anunța parcarea interzisă. Mai multe echipaje ale Poliției Locale au împărțit o vară întreagă amenzi și avertismente, descurajând clientela.

Maricel face săpături ca să-i înfunde pe părinții lui Matei

Aspectele de mai sus sunt cunoscute autorităților judiciare. Cu toate acestea, Maricel de la Agigea se bucură de o protecție incredibilă. De când se războiește cu Matei Datcu, văzând că nu-l poate dovedi, lui Maricel i s-a năzărit să caute chestii despre părinții acestuia, care dețin societatea piscicolă Sarda Fish SRL. Tot căutând și căutând, Maricel a descoperit o situație din urmă cu 18 ani. La vremea respectivă, cherhanaua de la Agigea și platforma marină pe care se situează se aflau în patrimoniul SC Marea Neagră SA, societate de stat care continua activitatea de producție a fostei Întreprinderi Piscicole din județul Constanța. Director la SC Marea Neagră SA era chiar tatăl lui Matei Datcu, pe care îl cheamă tot Matei Datcu. Bătrânul este unul din cei mai renumiți specialiști în piscicultură pe care i-a dat Dobrogea; el a coordonat construirea cherhanalei de la Agigea, în anii 80.

La un moment dat, Marea Neagră SA a intrat în insolvență, la cererea altei societăți de stat, Condemar SA. În această procedură, având drept propriu de administrare, SC Marea Neagră SA a decis să vândă către creditorul său, Condemar SA, bunurile de la Agigea. Factura care s-a întocmit cu acea ocazie este semnată de Matei Datcu (bătrânul). Peste câțiva ani, Condemar SA a înființat firma Sarda Fish SRL, în parteneriat cu Matei Datcu (bătrânul), aducând ca aport la capitalul social Cherhanaua și platforma piscicolă de la Agigea. În fapt, era vorba de o metodă de privatizare votată de Adunarea Generală, adică de reprezentanții statului. Aceeași metodă s-a aplicat și în privința pescăriei din Constanța.

 Părinții antreprenorului, trimiși în judecată pentru uz de fals. Dosarul lui Maricel rămâne fără parte vătămată

Pe această succesiune de întâmplări, Maricel a construit acuzația că Matei Datcu (bătrânul) , vânzând bunurile de la Agigea fără acordul lichidatorului judiciar, ar fi prejudiciat în acest fel creditorii. În realitate, după cum am arătat, activele au ajuns exact la creditor. Mai departe, același Maricel a descoperit o copie a facturii diferite de originalul aflat la Condemar. Diferențele se referă la suprafața platformei – mai mare în factura originală și mai mică în copie.

Pe baza acestor descoperiri, primarul din Agigea a trimis o scrisoare Ministerului Finanțelor Publice, solicitându-i să depusă în numele statului român o plângere penală, prin care să ceară anularea înscrisurilor falsificate. Ministerul nu a intrat în acest joc murdar. În schimb, scrisoarea a fost publicată în presă. Un procuror de la Parchetul Curții de Apel care a citit-o s-a autosesizat și a întocmit o cercetare care confirmă spusele lui Maricel. Cu siguranță, organul nu a citit și articolele despre Maricel; și dacă tot nu le-a citit, nici nu s-a prins că ar putea să-l întrebe pe pistolar câte ceva despre faptele sale.

Părinții patronului de la Pescăria lui Matei au fost trimiși în judecată, pentru uz de fals în formă continuată. În concret, uzul de fals se referă la plângerile penale și la procesele prin care Sarda Fish a reclamat maniera frauduloasă prin care Comuna Agigea și-a însușit terenul din Golful. Vă dați seama ce serviciu îi face organul de Parchet primarului din Agigea? În loc să-l inculpe pentru faptele vădit penale, parchetul îi strânge cu ușa pe reclamanții săi. În procesul penal, Comuna Agigea (Primăria) are calitatea de parte vătămată. Serios!

Aceeași spălătură și la Năvodari

Trebuie să mai spunem că același procuror a emis o ordonanță și în privința Taberei de Copii de la Năvodari, furată tot prin inventariere de fostul primar Nicolae Matei. Acesta din urmă a fost trimis în judecată de DNA. În acest context, Matei de la Năvodari l-a sesizat pe același procuror de la Parchetul Curții de Apel cu privire la niște ”falsuri” comise de marile centrale sindicale din România în decembrie 1989, la preluarea patrimoniului fostei structuri comuniste UGSR. Organul s-a apucat de cercetat faptele de acum 30 de ani, și-a însușit punctul de vedere al infractorului (care a fost condamnat și a ispășit o pedeapsă pentru dare de mită) și a învestit instanța să desființeze actul prin care sindicatele democrate au preluat patrimoniul sindicatelor comuniste, desființate la Revoluție. Măsura îi profită inculpatului, ca să poată susține că firma sindicatelor nu justifică încadrarea ca parte vătămată în dosarul deschis la cererea DNA. Cu alte cuvinte, ăia de la sindicate nu sunt victime, sunt niște hoți ordinari, care fac uz de un fals comis acum 30 de ani.

Toate acestea se întâmplă la Constanța. Un fel de Caracal mai spălat al României.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: