Connect with us

Exclusiv

Războiul vinului preoţesc de 2 milioane euro. Teodosie a adjudecat Crama lui Marghiol la o licitaţie trucată din 11 iulie 2016 (documente)

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Situaţie de comă în litigiul dintre arhiepiscopul Teodosie şi omul de afaceri Niculae Marghiol, proprietarul Cramei Nazarcea şi fost director la Ferma Arhiepiscopiei Tomisului din aceeaşi localitate, Nazarcea! În timp ce Marghiol executa silit Arhiepiscopia pentru a redobândi folosinţa unor depozite din Cramă, ocupate cu 60 de vagoane de vin „preoţesc”, Teodosie punea mâna pe întreaga Cramă, la o licitaţie organizată de o executoare trimisă în judecată pentru practici de tip abuziv. Pe 11 iulie 2016, un împuternicit al ierarhului s-a bătut în oferte cu un consilier al aceleiaşi instituţii bisericeşti, trimis să joace, ilegal, rolul de mână moartă. Colac peste pupăză, Crama nu putea fi executată, deoarece era sub sechestru judiciar, instituit de Parchetul Judecătoriei Constanţa, pe 9 februarie 2016.

Zorii unei relaţii: Teodosie îl angajează pe Marghiol director la Nazarcea

Relaţia oficială dintre Marghiol şi Teodosie a început pe 19 aprilie 2010. La acel moment, ierarhul Tomisului l-a angajat pe omul de afaceri ca director general al Sectorului administrativ al Eparhiei Tomisului şi administrator al Fermei Nazarcea (activ smuls din patrimoniul societăţii Nazarcea-Ovidiu SA, prin Hotărârea Guvernului 300/2002, şi dat în folosinţă gratuită Arhiepiscopiei Tomisului, în vederea susţinerii unui aşa-zis program social-filantropic). Pe terenul de 350 de hectare al Fermei Nazarcea, rămas în proprietatea publică a statului dar acordat în folosinţă gratuită preoţilor de la Constanţa, se aflau, în 2010, pomi fructiferi şi viţă de vie… pe suprafeţe reduse. Cea mai mare parte din plantaţiile istorice fuseseră defrişate sau distruse prin neîngrijire.

La scurt timp după numirea lui Marghiol ca director-general, Arhiepiscopia Tomisului a fondat Aşezământul Monahal Sf. Ap. Andrei, cu sediul la Ferma Nazarcea (CIF: 26885550, Act Autorizare: Decizia 108/01.05.2010). Cu această ocazie, Marghiol a fost numit administrator al Aşezământului, cu un salariu de 5.000 de lei pe lună, stabilit nu prin contract de muncă, aşa cum era legal, ci printr-o decizie semnată de Teodosie, Niculae Marghiol s-a apucat să investească banii săi personali la ferma lui Teodosie, în virtutea unei înţelegeri verbale că va primi o cotă-parte din producţie.

Cu buza umflată

În noiembrie 2010, la finele anului agricol, relaţia dintre Teodosie şi Marghiol era deja pe butuci. Administratorul Fermei Nazarcea dădea publicităţii un memoriu pe care îl adresase Patriarhului Daniel, în care arăta, printre altele: „Am obţinut promisiunea fermă din partea ierarhului că-mi voi recupera banii din veniturile Eparhiei, motiv pentru care am demarat în primăvara acestui an o serie de investiţii la ferma Nazarcea, din surse proprii, în scopul rentabilizării producţiei (am stropit pomii şi via pentru că erau pline de viermi când am ajuns eu acolo), iar când mi-am cerut drepturile salariale şi drepturile cuvenite din producţie, am fost luat în primire de preotul Poalelungi, sub pretextul că nu aş fi manageriat suficient de bine sectorul agricol şi ferma. Acesta m-a forţat să-mi dau demisia şi am cerut salariile neplătite de la angajare şi contravaloarea investiţiilor personale, care totalizează suma de 170.000 de lei”.

Marghiol cumpără crama

Pe 30 noiembrie 2011, Niculae Marghiol a cumpărat, de la societatea în lichidare Nazarcea-Ovidiu SA, 26 de clădiri care aparţinuseră Fermei 17 Nazarcea, prin Contractul autentificat sub nr. 4187 de notarul public Doina Gheorghe din Ovidiu. Activul reprezenta crama fostei societăţi intrate în faliment după ce plantaţiile ei au ajuns pe mâna preoţilor.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/08/CVC-Crama-Nazarcea1.pdf”]

Înainte de licitaţia organizată de lichidatorul Nazarcea-Ovidiu SA, Corina Curutz, o parte din depozitele cramei erau ocupate de vinul Arhiepiscopiei Tomisului. Este vorba de o cantitate de 634.751 litri de vin si 95.281 litri derivate din vin, care se afla în cramă la deschiderea procedurii de faliment. În anul 2008, Arhiepiscopia a câştigat, în contradictoriu cu SC Nazarcea-Ovidiu SA, o hotărârea judecătorească irevocabilă care îi confirma dreptul de proprietate asupra băuturilor alcoolice din cramă. Preoţii susţinuseră că vinul provenea din producţia anilor 2002-2005, când viile de la Nazarcea fuseseră cultivate de ei. Aflând de licitaţia prin care clădirile cramei fuseseră scoase la vânzare, Teodosie Petrescu a mutat vinul la SC Fruvimed Medgidia SA. Licitaţia cu strigare organizată de Corina Curutz a fost câştigată de Niculae Marghiol, care a cumpărat activele pe 30 noiembrie 2011, aşa cum arătam mai sus.

Teodosie îi dă vinul spre păstrare

La scurt timp după ce Marghiol a cumpărat crama, Teodosie s-a înţeles cu el să-i adăpostească vinul, în speţă 60 de vagoane, adus în răspăr de la Fruvimed Medgidia. Preţul stabilit a fost unul modic: 500 de lei pe lună, însă ulterior a fost majorat la 2.000 de lei pe lună. În timp, Teodosie a uitat pur şi simplu să mai achite chiria. Din acest motiv, pe 18 noiembrie 2015, Niculae Marghiol a deschis un proces de evacuare împotriva Arhiepiscopiei (Dosar 28689/212/2015). Cererea de evacuare a fost admisă prin Sentinţa Civilă 15486/18.12.2015 pronunţată de Judecătoria Constanţa, rămasă definitivă, după ce apelul Arhiepiscopiei a fost respins de Tribunalul Constanţa pe 25 februarie 2016.

Reţinut de Parchet în ziua în care a câştigat, pe fond, cu Teodosie

Chiar în ziua de 18 decembrie 2015, când câştigase pe fond acţiunea de evacuare a Arhiepiscopiei din Crama sa, Marghiol a fost reţinut de Parchetul Judecătoriei Constanţa. Organele l-au încadrat drept suspect într-un dosar penal deschis pe 17 decembrie 2015, la ora 17,30, de Poliţia Oraşului Ovidiu, care constatase că „o persoană de sex masculin a comercializat un număr de 20 de tuburi de azbociment, de 4,5 m lungime şi 0,5 m diametru, în schimbul cărora a obţinut suma de 5400 lei, tuburi sustrase cu ajutorul utilajelor din subteranul solului, ce aparţine Arhiepiscopiei Tomisului (fostele ferme nr. 2 şi 8 ale SC Nazarcea-Ovidiu SA) dezafectând astfel reţeaua de irigaţii aflată în conservare.”. Suspectul nu a fost arestat preventiv, deoarece le-a prezentat anchetatorilor o adeverinţă semnată chiar de arhiepiscopul Teodosie, care atesta că „Marghiol Nicolae are dreptul să pătrundă în Ferma 8 pentru a scoate tuburi de azbociment, care nu sunt de folosinţă.”, susţinând în plus că că aşa se înţelesese verbal cu Teodosie ca să-şi recupereze banii investiţi la Ferma Nazarcea în anul 2010. Însă tuburile nu aparţineau Arhiepiscopiei, ci Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/08/Adev-Teodosie-pt-Marghiol.pdf”]

 

Urmărit penal pentru vinul lui Teodosie. Crama a fost pusă sub sechestru…

Pe 22 decembrie 2015, Parchetul Judecătoriei Constanţa a extins urmărirea penală împotriva lui Marghiol pe motiv că acesta deţinea produse accizabile supuse marcării în afara antrepozitului fiscal. Cel mai probabil era vorba de vinul lăsat spre păstrare, pe bază de contract, de Arhiepiscopia Tomisului.

Pe 9 februarie 2016, Parchetul Judecătoriei Constanţa a emis o ordonanţă în Dosarul 18636/P/2015, prin care a dispus instituirea sechestrului asupra proprietăţilor lui Marghiol: o casă de locuit şi o magazie în Ciocârlia, două autoturisme şi crama de la Nazarcea. Conform dispoziţiei procurorului de caz, Giorgiana Violeta Apostol, „obiectele sechestrate urmează a se păstra până la ridicarea sechestrului (…) în custodia inc. Marghiol Niculae.”.

… dar poliţiştii de la Ovidiu au uitat să înscrie măsura la Cartea Funciară

Totodată, procurorul de caz a instituit în sarcina organelor de poliţie judiciară din cadrul Poliţiei Oraşului Ovidiu obligaţia de a înscrie sechestrul la instituţiile abilitate. Casa, depozitul şi maşinile lui Marghiol au fost înscrise sub sechestru. Nu şi crama de la Nazarcea, care a fost scăpată din vedere.

Pe 11 mai 2016, Judecătoria Constanţa a autorizat un executor judecătoresc să pună în executare sentinţa civilă de evacuare, obţinută de Marghiol împotriva Arhiepiscopiei Tomisului. La un moment dat, presa locală constănţeană relata că executorul Cătălina Rusu, angajată de Marghiol, pune sigiliu pe depozitele Cramei Nazarcea.

După două luni împlinite fix, pe 11 iulie 2016, un alt executor judecătoresc, Silvia Laura Bogăţie, organiza o licitaţie cu strigare pentru vânzarea Cramei lui Marghiol, la cererea creditorului Adev Oil SRL Constanţa, o firmă specializată în vânzarea de pesticide pentru agricultură, deţinută de un fost director al Direcţiei Agricole Constanţa, Mihalache Gheorghiu, şi de Aurica Bratu, soţia vameşului Liviu Bratu.

Marghiol cumpărase pesticide de la această societate în anul 2012, în valoare de 100.000 de lei. Deşi la un moment dat Marghiol a achitat suma în cauză, societatea a aplicat clauza de penalizare prevăzută în contract, ceea ce a făcut ca debitul restant să ajungă, în ziua executării silite, la o valoare de aproape şase ori mai mare: 588.805 lei.

Teodosie cumpără crama la o licitaţie trucată

Pe 11 iulie 2016, la ora 15, s-a desfăşurat licitaţia cu strigare, la biroul Silviei Bogăţie. La strigare au participat Arhiepiscopia Tomisului, prin reprezentant legal Teodosie Petrescu, în calitate de Arhiepiscop, la rândul său reprezentat prin împuternicitul Cezar Axinte, preot şi consilier canonico-juridic al instituţiei, precum şi persoana fizică Ştefan Aurelian. Cel din urmă nu îi era chiar străin arhiepiscopului.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/08/Bogatie-pt-Teodosie.pdf”]

Deşi menţionat ca simplă persoană fizică, Ştefan Aurelian era chiar administratorul Aşezământului Monahal Sf. Ap. Andrei, persoană juridică înfiinţată de Arhiepiscopia Tomisului, în scopul exploatării Fermei Nazarcea. În plus, acelaşi Ştefan Aurelian fusese consilier economic la Arhiepiscopie, în mai multe mandate, începând cu anul 2006, iar pe 10 iunie 2016 depusese la Oficiul Registrului Comerţului o cerere de înfiinţare a Cooperativei Agricole Tomis, cu sediul în satul Culmea (Nazarcea), în care apărea drept asociat alături de Arhiepiscopia Tomisului şi alte persoane fizice şi juridice. Toate aceste dovezi arată că Ştefan Aurelian era un interpus al lui Teodosie, trimis acolo pentru a fi îndeplinită, formal, participarea minimă pentru validitatea procedurii. Că la mijloc era un şmen ca să se obţină un preţ necompetitiv o arată şi faptul că acesta a rămas la prima strigare, de 342.792 de lei. În acest fel, Crama, cu terenul de sub ea şi clădirile care adăposteau cele 60 de vagoane de vin preoţesc (în valoare aproximativă de 1,5 – 2 milioane de euro), a fost adjudecată de Arhiepiscopia Tomisului, la oferta ei iniţială, de 350.000 de lei, nemodificată la cele trei strigări succesive. În procesul-verbal de licitaţie, redactat, listat şi semnat la ora 15 şi 17 minute, se mai arăta că, după finalizarea procedurii, s-a prezentat şi Nicolae Marghiol.

Triunghiul Adev Oil – Bogăţie – Ferma Nazarcea

GHeorghiu-Mihalache-FB-3

Mihalache Gheorghiu, administratorul ADEV OIL SRL

Silvia Bogăţie nu era la prima licitaţie cu probleme, organizată la cererea Adev Oil. Portalul instanţelor de judecată cuprinde o sumedenie de cereri de încuviinţare a executării silite formulate de Bogăţie în favoarea Adev Oil. Însă executoarea a fost trimisă în judecată de procurorii constănţeni pentru că, la o astfel de procedură, recuperase un debit al Adev Oil faţă de societatea Daia Livcos SRL, confiscând pur şi simplu o cireadă de vaci de la o altă firmă, pe numele ei Hanul de la Vama Veche SRL. Adev Oil vânduse pesticide de 5.000 de lei, însă valoarea debitului fusese majorată cu penalităţi dubioase până la 80.000 de lei. Chiar şi aşa, pentru datoriile Daia Livcos SRL, nu puteau fi executate vacile firmei Hanul de la Vama Veche. Deşi trimisă în judecată în acest dosar penal, pentru fapte de abuz în serviciu, Silvia Bogăţie a obţinut acordul forului profesional din care face parte de a-şi continua activitatea.

Deocamdată, rămâne un mister cum a aflat de executarea silită a Cramei Nazarcea doar Teodosie şi interpusul său, Ştefan Aurelian. Însă cu certitudine, între Adev Oil şi Arhiepiscopia Tomisului exista o relaţie care a lăsat dâre în portalul instanţelor de judecată. Astfel, în anul 2010, Adev Oil a livrat pesticide pentru Aşezământul Monahal Sf. Ap. Andrei, din subordinea Arhiepiscopiei, ulterior deschizând un proces civil pentru validarea unui bilet la ordin semnat de reprezentanţii Aşezământului.

Marghiol s-a plâns justiţiei

Niculae Marghiol a depus o contestaţie la executare, împotriva Arhiepiscopiei Tomisului, persoanei fizice Ştefan Aurelian, firmei Adev Oil şi biroului executorului judecătoresc Bogăţie Silvia Laura. Acţiunea sa face obiectul dosarului 18814/212/2016 deschis la Judecătoria Constanţa pe 18 iulie 2016.

Comments

comments

Exclusiv

Avocatul Ionel Hașotti, miștouri caraghioase pe seama unei ”subproducții” a Comisiei de Abuzuri

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Ce forță are într-o democrație o comisie de anchetă parlamentară? În Statele Unite ale Americii, unde funcționează o democrație model, nici măcar președintele învestit cu prerogative forte nu se poate sustrage anchetei parlamentare. Evident că nimeni, de la președinte în jos, nu are căderea să bagatelizeze eforturile unei comisii de acest fel. La celălalt capăt al lumii civilizate, în România, rapoartele comisiei senatoriale numite să investigheze abuzurile sunt tratate cu dispreț. A fost cazul primarului din Năvodari, Florin Chelaru, care s-a gândit să dea lecții Comisiei de Abuzuri a Senatului, referitor la raportul întocmit de aceasta în cazul taxei fiscale de două milioane de euro impuse abuziv societății Somaco Construct SRL de către Primăria Năvodari. Somaco reclamase Comisiei că Primăria Năvodari a obligat-o să achite două milioane de euro pentru depozitare de materiale de construcții în locurile publice, deși societatea nu depozitase materiale, ci reparase și consolidase malul surpat al lacului Siutghiol, în dreptul proprietății sale, complexul turistic Verona din Mamaia Nord, cu acordul Apelor Române. În 2019, după doi ani de anchetă, Comisia de Abuzuri a constatat caracterul abuziv al taxei fiscale de la Năvodari. Cu toate acestea, primăria localității a fluturat o hotărâre judecătorească obținută în contencios fiscal. Într-un punct de vedere oferit publicației Constanța 100%, pe 7 octombrie 2019, autoritatea locală din Năvodari a ”decretat” că taxa nu mai poate fi pusă în discuție de nicio autoritate a statului, bagatelizând astfel efortul comisiei de anchetă. În ciuda acestei susțineri, raportul a jucat un rol chiar în justiție, concurând la desființarea taxei fiscale de către o instanță penală.

Societatea care a avut câștig de cauză în problema relatată mai sus a mai sesizat Comisia de Abuzuri a Senatului și în alt caz. Este vorba de cazul retrocedării vădit frauduloase a carierei de piatră de la Sibioara. Și de această dată, răspunsul celor implicați este un mișto arogant la adresa comisiei parlamentare. Ca așa e în România, când spune comisia de abuzuri despre cineva că a făcut un abuz, împricinatul începe să recite despre separația puterilor în stat, deși nu despre asta e vorba, și să bagatelizeze raportul ca ”subproducție”. Această conduită îi aparține avocatului Ionel Hașotti, cel care reprezintă ”moștenitorii” care au obținut nu doar retrocedarea unei cariere oprite prin lege de la retrocedare, ci și un recurs la recurs interzis de legea procesuală civilă și de un RIL din 2009. Miștourile lui Hașotti despre ”subproducția” senatorilor care au stabilit că este responsabil pentru inducerea în eroare a instanțelor de judecată se materializează într-o întâmpinare adresată tot unei instanțe de judecată și tot într-un scop care stârnește eroare.

Procesul în care controversatul avocat ironizează Comisia de Abuzuri a Senatului României are o istorie spectaculoasă. Acesta a debutat în anul 2016 și a plecat de la sesizarea Prefectului Județului Constanța cu privire la nulitatea absolută a unui titlu de proprietate. Este vorba de un titlu obținut de Elena Mitrofan și de frații Constantin și Valeriu Muscalu (fiii Margaretei Muscalu) în iunie 2016, pe baza unei controversate hotărâri judecătorești din anul 2008. De ce controversată? Pentru că hotărârea din 2008 se referă la un teren minier – cariera de la Sibioara, iar terenurile miniere de acest tip erau oprite prin lege de la retrocedare. Situația de fapt a fost denaturată de avocatul Ionel Hașotti, care a susținut în fața instanței că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră” pe terenul revendicat de clienții săi. Minciuna lui Hașotti nu a fost contrazisă de nimeni, mai ales că societatea licențiată de stat să exploateze cariera de la Sibioara nu a fost citată în proces.

Așa s-a retrocedat Cariera Sibioara, pe baza minciunii că nu există nicio carieră

Abia în 2016, clienții lui Hașotti au primit un titlu de proprietate asupra terenului în suprafață de 20 de hectare, sub presiunea unui proces de daune, în care au cerut de la stat jumătate de milion de euro. Tot în 2016, Prefectul a atacat titlul de proprietate, cerând constatarea nulității acestuia din două motive principale. În primul rând, a afirmat că ”moștenitorii” nu au făcut dovada dreptului de proprietate cu acte ulterioare anului 1945. Cu alte cuvinte, a susținut că nu există dovezi că terenul se afla la momentul instaurării regimului comunist în patrimoniul lui Nicolae Tudorancea, autorul indicat de moștenitori. În subsidiar, în motivarea acestui capăt de nulitate, prefectul a arătat că Nicolae Tudorancea a fost împroprietărit la sfârșitul secolului al XIX-lea cu 20 de hectare în zona actualei cariere de piatră. Însă în 1938, el a vândut 5 hectare din terenul său către fiica sa Paraschiva Cangea. Bătrânul a decedat în anul 1942, iar averea sa, care era formată din 15 hectare, iar nu 20, a fost moștenită de urmașii săi direcți. În dovedirea acestui aspect, au fost invocate înscrierile din registrul agricol al localității Sibioara, în care ani de zile a figurat partida ”Moșt. N. Tudoancea” cu 15 hectare. Mai departe, spune prefectul, moștenitorii și-au împărțit cele 15 hectare și s-au înscris, fiecare cu partea sa și cu tot ce mai aveau, în cooperativa agricolă. Așadar, cele 20 de hectare nu se aflau în patrimoniul autorului Nicolae Tudorancea, care era decedat la instaurarea regimului comunist. Pe de altă parte, toate terenurile care se aflau pe numele urmașilor săi au fost retrocedate în anii 90 în proceduri în care acestora li s-a recunoscut calitatea de persoane deposedate și de autori ai dreptului de proprietate. Colac peste pupăză, clienții lui Hașotti au revendicat din nou întreaga suprafață de 20 de hectare și au primit-o bine mersi, în 2008,  jonglând cu noțiunea de autor. Așadar, în subsidiar era vorba și de o dublă retrocedare.

În al doilea rând, prefectul a invocat în acțiunea sa articolul 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000, care interzice retrocedarea terenurilor miniere. Cu alte cuvinte, a susținut că retrocedarea s-a dispus în frauda legii. Acest al doilea motiv de nulitate a fost susținut și de societatea Somaco Construct SRL, prejudiciată prin emiterea acestui titlu de proprietate, care a devenit reclamantă în nume propriu în această privință, justificând un interes prin prisma licenței miniere.

Cariera de la Sibioara este una din cele mai valoroase din Dobrogea

Pe fond, judecătorul cauzei a dat câștig de cauză clienților lui Hașotti. În primul rând, magistratul a opinat că nu se mai poate pune în discuție chestiunea fraudării legii, pentru că toate motivele de legalitate ar fi fost discutate și stabilite cu putere de lucru judecat în anul 2008. În realitate, articolul 4 din Legea 1/2000 nu a fost niciodată evocat în hotărârea judecătorească din 2008. În cealaltă privință, instanța de fond a stabilit că totuși există un act ulterior anului 1945, în speță o notificare din anul 1947, în care se vorbea despre acest teren de 20 de hectare. Vorbim aici de o notificare formulată de urmașii lui Nicolae Tudorancea, cu toții menționați în calitate de moștenitori ai acestuia. Mențiunea expresă cu privire la calitatea de moștenitori nu i-a atras atenția magistratului, acesta limitându-se să sugereze că există un act ulterior. Exista, desigur, dar demonstra exact ceea ce reclamase prefectul, anume că terenul nu se mai afla în patrimoniul mortului din 42, ci în patrimoniul altor autori, pentru care s-au obținut alte măsuri reparatorii, în alte retrocedări.

Deși acest înscris nu provine de la o instituție a statului, deși nu are elemente minimale de autenticitate, deși este scris cu î din i cu ani buni înainte de introducerea acestei reguli gramaticale și deși nu a fost pus în discuția contradictorie a părților, a devenit proba principală luată în calcul de judecător.

Elementele de dubiu și de posibil fals mai sus arătate nu au fost luate în calcul la instanța de fond. Însă au fost reliefate în apelul redactat de juriștii Prefecturii. Argumentele erau beton. Însă, ca din senin, Prefectura condusă atunci de Ioan Albu a uitat să trimită cererea de apel în termen la instanță. Din acest motiv, apelul a fost respins ca tardiv, iar Hașotti a câștigat la masa verde în privința primului motiv de nulitate. Tatăl lui Ioan Albu și fratele avocatului Ionel Hașotti au fost asociați într-o firmă, alături de alte persoane. Legătura de mai sus n-ar fi avut nicio importanță, dacă prefectul nu ar fi provocat acest apel tardiv de râsul curcilor. Ca urmare a conduitei sale, în apel nu s-a mai discutat chestiunea înscrisului fals, ci doar generalități despre supremația dreptului, despre puterea lucrului judecat și altele de felul ăsta. Instanța de apel a dat din nou câștig de cauză avocatului mincinos.

Fostul prefect Ioan Albu, artizanul apelului tardiv

Somaco Construct SRL a declarat recurs. Împreună cu cererea, societatea a depus la instanța Curții de Apel și raportul Comisiei de Abuzuri la care ne-am referit în partea introductivă a articolului de față. Vorbim de un raport devastator, care reține că retrocedarea carierei de la Sibioara s-a dispus în mod abuziv, din foarte multe motive, așa cum ar fi:

  • Că avocatul Hașotti a indus în eroare instanța de judecată când a spus că nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră pe terenul revendicat de clienții săi
  • Că procedura administrativă a retrocedării trebuia făcută pe baza altei legi reparatorii, întrucât carierele nu pot fi retrocedate pe baza Legii 1/2000.
  • Că autorul indicat de moștenitori nu avea calitatea de persoană deposedată potrivit Legii de reformă agrară din 1945, întrucât era decedat din anul 1942
  • Că averea defunctului a fost împărțită de moștenitorii săi direcți în anul 1945, care au acceptat succesiunea potrivit chitanțelor, bunurile fiind înscrise în registrul agricol sub partida ”Moșt. N. Tudorancea”
  • Că terenurile moștenite de urmașii direcți ai defunctului au fost deja retrocedate în numele acestora, astfel că în cazul de față vorbim de o dublă retrocedare, aceleași terenuri fiind atribuite după autori diferiți.
  • Că bătrânele care au inițiat procesul de retrocedare din 2008, Elena Mitrofan și Margareta Muscalu, nu erau surori cum a reținut instanța, ci rude de gradul IV, motiv pentru care se excludeau reciproc de la moștenire
  • Că acestea au susținut că autorul lor ar fi plătit impozit pe teren după venirea comuniștilor, deși persoana indicată nu este autor, iar dovezile prezentate sunt o chitanță de pază și o chitanță de pășunat pe islazul satului. Dovezile atestă cel mult că tipul înscris pe chitanțe avea o vacă, nu un teren minier.

Și raportul conține multe, multe alte aspecte la fel de controversate.

În fața recursului, Ionel Hașotti a ridicat excepția inadmisibilității. De altfel, această chestiune a fost pusă în dezbaterea părților, la un termen la care a asistat și semnatarul articolului de față. Dezbaterea a fost tensionată. Controversatul avocat a intervenit în mod frecvent peste pledoaria consilierului juridic de la Somaco Construct, dar nici acesta nu s-a sfiit să-l numească în câteva rânduri mincinos. De principiu, Hașotti ar vrea ca recursul să nu se mai judece deloc, evocând în acest sens mai multe hotărâri în care instanțele de judecată au stabilit că litigiile de acest tip se judecă în fond și apel. De cealaltă parte, recurenții au evocat tocmai o hotărâre pronunțată de Curtea de Apel Constanța, prin care lui Hașotti i s-a admis un recurs la recurs, tocmai în contradictoriu cu Somaco Construct SRL. Or, în această privință, n-ar fi vorba doar de practica instanței, ci chiar de puterea lucrului judecat. O fi fost greșit, o fi fost corect, chiar nu mai contează de vreme ce nu vorbim doar de practică, ci de putea lucrului judecat. Pe de altă parte, lui Hașotti i s-a admis un recurs față de o hotărâre pronunțată în recurs, în vreme ce aici e vorba de o hotărâre pronunțată în apel, în care același Hașotti ar vrea să blocheze și recursul. Nu intrăm în alte detalii. Instanța va decide cum va proceda. Însă, ceea ce ni s-a părut scandalos este faptul că, după dezbaterile furtunoase, controversatul avocat a depus note scrise în care nu s-a limitat să argumenteze referitor la inadmisibilitatea recursului, ci a găsit prilejul să se refere la Raportul Comisiei de Abuzuri a Senatului, care nu a fost pus în discuția părților și nici nu putea fi pus din cauza excepției ridicate. Raportul urma să fie discutat pe fondul recursului, în eventualitatea în care s-ar ajunge până acolo.

Evident că Hașotti cunoaște aceste aspecte. Nu încape nicio îndoială. Cu toate acestea, el a ținut să facă miștouri deplasate despre ”subproducția” Comisiei de Abuzuri. Pentru că poate. Pentru că își permite astfel de abordări, la fel ca și penalii de la Năvodari, care au făcut și ei miștouri până când abuzul pe care îl instrumentaseră a fost desființat în penal.

Să mai spunem că Hașotti și gașca de la Năvodari nu sunt doar frați de miștouri. Legăturile sunt mult mai vechi și mai intense. Reamintim în acest sens că fratele avocatului, fostul senator și ministru Puiu Hașotti, s-a declarat un prieten al fostului primar din Năvodari, Nicolae Matei, artizanul taxei fiscale de două milioane de euro, desființată de curând. Mai mult, la prima arestare preventivă a lui Nicolae Matei, în anul 2012, Puiu Hașotti a participat la un miting anti-justiție la Năvodari, cerând cu nerușinare eliberarea coruptului și judecarea în stare de libertate, pe motiv că nu a omorât pe nimeni. Desigur, individul nu a omorât, doar a încercat să-l jupoaie pe un antreprenor de două milioane de euro.

Nicolae Matei și fostul senator Puiu Hașotti

Pe de altă parte, reamintim că fiul lui Ionel Hașotti a fost pomenit în dosarul retrocedărilor frauduloase de la Năvodari, ca avocat al unor persoane implicate în combinațiile de acolo. În dosarul retrocedărilor, Nicolae Matei a fost trimis în judecată alături de fosta judecătoare Jianu, sub acuzația că a obținut retrocedări pe șpagă, în favoarea unor interpuși. Întâmplător, Jianu este chiar judecătoarea care a pronunțat hotărârea pe fond în dosarul retrocedării carierei de la Sibioara, din 2008, atestând că bătrânele reprezentate de Hașotti ar avea calitatea de persoane îndreptățite, chit că nu aveau acte, chit că nu aveau martori pe cele patru laturi, chit că nu erau surori, chit că acele chitanțe fluturate în proces demonstrau că tipul înscris pe ele a avut o vacă, iar nu o carieră de piatră, chit că autorul indicat era decedat din 1942 și nu avea calitatea de persoană deposedată. Aspectele de mai sus sunt constate de Comisia de Abuzuri, în raportul care îl acuză pe miștocar de inducerea în eroare a instanțelor de judecată. Între timp, Raportul Comisiei a ajuns și la procurorul general al României. Și e bine că s-a întâmplat așa, întrucât acest abuz vădit ar putea fi scurtat pe cale penală.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Ultima strădanie a avocatului Hașotti de a câștiga la masa verde recursul din cazul retrocedării carierei Sibioara

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Astăzi are loc prima înfățișare într-un recurs important din dosarul retrocedării carierei de la Sibioara. Este vorba de un proces inițiat încă din anul 2016 de prefectul județului Constanța, privind anularea titlului de proprietate emis clienților controversatului avocat Ionel Hașotti pentru terenul obținut prin retrocedare în inima carierei de piatră. Procesul a fost câștigat pe fond de clienții lui Hașotti, după ce judecătorul cauzei a dat eficiență unui înscris cu aparență de fals, care nu a fost pus în discuția contradictorie a părților. Deși avea argumente capitale ca să răstoarne această situație, deși aceste argumente au fost așternute pe o cerere de apel ”beton”, Prefectura a exercitat calea de atac după scurgerea termenului legal. Cererea de apel a fost trimisă cu întârziere la instanță. Prin urmare, apelul prefectului a fost respins ca tardiv, spre bucuria avocatului Hașotti. Întâmplător, autorul acestei situații, fostul prefect Ioan Albu, este fiul unui fost secretar de stat din Ministerul Agriculturii și fost asociat al fostului senator Puiu Hașotti, fratele avocatului din povestea de față. Prestația sa s-a dovedit extrem de folositoare pentru ”partea adversă”, care, în alt proces, a obținut daune de 130.000 de euro de la Prefectură și de la Primăria Lumina.

Trei prefecți implicați în retrocedarea de la Sibioara. În stânga, Adrian Nicolaescu, tipul care a emis un titlu de proprietate pentru clienții lui Hașotti, după care l-a contestat în instanță ca ilegal. În dreapta, Eugen Bola, rudă cu familia Hașotti, care a revocat un act intrat în circuitul civil, pentru a crea un avantaj moștenitorilor. În centru: Ioan Albu, prefectul-adormit, care a uitat să depună apel în termen.

Compania minieră păgubită în afacerea retrocedării, pe bază de falsuri și minciuni, a carierei de la Sibioara, pe numele ei Somaco Construct SRL, încearcă să îndrepte situația. Fiind parte în proces, având calitatea și justificând interesul să combată încălcări ale legii care i-au adus prejudicii, Somaco Construct SRL a declarat recurs. Această cale de atac este permisă de lege în litigiile cu o latură patrimonială, evaluabilă în bani. Or, cariera de la Sibioara este un astfel de activ, evident evaluabil în bani. Cu toate acestea, avocatul Ionel Hașotti se opune din răsputeri și încearcă să stopeze demersul încă din faza de excepție. După ce a câștigat apelul la masa verde, beneficiind de faptul că prefectul a uitat să trimită cererea în termen, beneficiarul acestei șmecherii infame ar vrea să câștige și recursul, și tot la masa verde, cu această încercare de a se excepta examinarea pe fond a cererii de recurs. Strădania sa este atât de disperată, încât a ajuns să se combată pe el însuși, desființând argumente pe baza cărora și-a câștigat chiar dreptul la un recurs la recurs, total ilegal și interzis. Asta înseamnă să fii șmecher: să beneficiezi de recurs la recurs, neprevăzut de lege, dar să te opui și să combați recursul la care partea adversă chiar are dreptul prevăzut de lege.

Despre ce este vorba? Totul pleacă de la modul în care a fost retrocedată, cu totul ilegal, cariera de la Sibioara. S-a întâmplat în anul 2008, în urma unui proces inițiat de două bătrâne reprezentate convențional de avocatul Ionel Hașotti. Deși au revendicat cariera, acestea s-au judecat, cam la vrăjeală, cu cele două comisii de fond funciar, de la Prefectură și Primăria Lumina. Compania minieră care avea licență de la stat și care desfășura activități de exploatare a zăcământului de granit de la Sibioara nu a fost citată în proces. Culmea, legea interzice retrocedarea carierelor în exploatare. Însă avocatul Ionel Hașotti a mințit cu nerușinare în fața Tribunalului Constanța că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră” pe terenul revendicat de clientele sale. Evident că existau dovezi, dar cele două comisii pârâte în proces nu au relevat situația reală. Prin urmare, cariera a fost retrocedată în baza acestei minciuni.

Cariera de la Sibioara este cea mai valoroasă din Dobrogea. Rocile extrem de dure extrase de aici se pretează la cele mai complexe lucrări de construcții, așa cum ar fi digurile marine sau autostrăzile. De aici și interesul imens pentru carieră.

În 2009, aflând de această situație de fraudă, compania minieră a deschis la rândul ei un proces prin care a cerut să i se constate dreptul de proprietate și de folosință asupra unei părți din terenul retrocedat clienților lui Hașotti. Pe rând, Judecătoria Constanța și Tribunalul Constanța i-au dat câștig de cauză. Mai mult, decizia civilă 1127/30.09.2011 a Tribunalului era irevocabilă. Cu toate acestea, avocatul Ionel Hașotti a declarat recurs față de soluția pronunțată deja în recurs, cerând revocarea hotărârii irevocabile. El a evocat tocmai faptul că litigiul este evaluabil în bani, adică exact argumentul pe care îl combate la momentul de față.

Lui Hașotti i s-a aprobat cererea și astfel a avut parte de un nou recurs. Însă există o particularitate care indică obținerea unui avantaj procesual ilegal.  Astfel, trebuie să știți că viciul atunci în discuție era legat de o posibilă încadrare eronată a căii de atac. Au fost mai multe situații în justiția românească, în care apelurile au fost încadrate eronat ca recursuri. Tocmai din acest motiv, în anul 2009, procurorul general al României de la acea vreme, Laura Codruța Kovesi, a inițiat un recurs în interesul legii, prin care a cerut să fie declarat admisibil recursul împotriva hotărârilor irevocabile în situația încadrării greșite a căii de atac. Adică tocmai pentru situațiile descrise mai sus. Ei bine, secțiile unite ale Înaltei Curți au respins recursul în interesul legii, apreciind că textele procesual-civile sunt cât se poate de clare. Cu alte cuvinte, pentru astfel de situații există alte remedii, putând fi promovate alte tipuri de acțiuni, așa cum ar fi contestația în anulare. Cu toate acestea, un complet al Curții de Apel Constanța, condus de judecătoarea Vanghelița Tase, a trecut peste soluția dată în RIL și i-a admis recursul la recurs lui Ionel Hașotti. Culmea, Ionel Hașotti promovase și o contestație în anulare, însă acest dosar s-a evaporat pur și simplu, la fel cum s-a evaporat și dosarul recursului la recurs. În urmă cu 3 ani, compania minieră a cerut o copie a dosarului de la Grefa Judecătoriei Constanța, însă a primit răspunsul că acesta a fost ridicat de DNA. De atunci nu s-a mai auzit nimic de dosar și pace.

Ultima șansă ca situația vădit frauduloasă a retrocedării carierei de la Sibioara să fie îndreptată în instanță ar fi procesul al cărui recurs debutează azi. În cererea introductivă, Prefectura a susținut că moștenitorii reprezentați de Ionel Hașotti au primit un titlu de proprietate în mod ilegal, din două motive principale. Primul se referă la faptul că terenul era exceptat de la retrocedare, potrivit articolului 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000, întrucât face obiectul licenței miniere a companiei Somaco Construct. Articolul menționat mai sus interzice retrocedarea terenurilor miniere în exploatare. Pe de altă parte, Prefectura a susținut că moștenitorii nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului cu acte ulterioare anului 1945, așa cum cerea legea.

Acțiunea prefectului a fost respinsă de Judecătoria Constanța, pe fond. În linii mari, instanța a apreciat că nu mai poate examina încălcarea articolului 4 din Legea 1/2000, pe motiv că acest aspect ar fi fost judecat încă din anul 2008, bucurându-se de efectul pozitiv al puterii de lucru judecat. În realitate, nicăieri în hotărârea de retrocedare din anul 2008 nu este menționat articolul 4 din Legea 1/2000. Nicăieri. Pe de altă parte, critica privind lipsa actelor ulterioare anului 1945 a fost îndepărtată de judecătorul fondului în baza unei notificări din anul 1947, care atesta că rudele moștenitorilor încă aveau terenul în proprietate. Acest înscris nu a fost pus în discuția contradictorie a părților și are aparența unui fals grosoloan, fiind scris cu î din i, deși actele oficiale s-au redactat în mod obligatoriu cu â din a până în anul 1953.

Înscrisul cu aparență de fals, redactat cu î din i cu ani grei înainte de a se introduce această regulă gramaticală. În baza acestei fițuici care nu emană de nicăieri, instanța a apreciat că ”moștenitorii” au acte ulterioare anului 1945.

Pe de altă parte, notificarea respectivă nu emană de la Arhivele Naționale, fiind adusă de acasă de una din clientele lui Hașotti. Culmea, bătrâna a mai produs un act similar, care conținea enormitatea că un copil de 7 ani era considerat subiect al dreptului de proprietate în anul 1949. Același act cu minorul-proprietar a fost depus în două clone, cu scrisuri și ștampile diferite, într-un alt dosar de retrocedare.

Înscris clonat, utilizat de clienții lui Hașotti pentru o altă retrocedare. Diferențele grafice sunt subliniate în chenarele roșii.

Deși falsurile de mai sus sunt cât se poate de evidente, organele judiciare din Constanța refuză să-i ancheteze pe uzitarii lor. Păi, cu așa avocați șmecheri, nici nu-i de mirare. Pe de altă parte, însă, așa cum am arătat într-un articol recent, cazul retrocedării de la Sibioara ar putea fi investigat de procurorii de la Parchetul Înaltei Curți, care au fost sesizați în acest sens de Comisia de Abuzuri a Senatului. Adevărul e că trebuie făcută lumină. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Comisia de Abuzuri a Senatului sesizează Parchetul General în cazul retrocedării frauduloase a carierei Sibioara

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Cazul retrocedării carierei de la Sibioara ar putea suferi o răsturnare de situație. Premisele s-au creat printr-un raport al comisiei de abuzuri a Senatului României. Ancheta, începută în anul 2017, a ajuns la final, iar raportul întocmit în cauză scoate la lumină elemente cu totul spectaculoase și necunoscute până acum, validând în același timp și o serie de aspecte știute prin prisma mediatizării intense a cazului. Comisia a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a României pentru valorificarea raportului sub aspect penal. Cel mai probabil va urma o anchetă de răsunet.

Cea mai bună carieră din Dobrogea

Înainte de a prezenta constatările Comisiei de Abuzuri, vă propunem o retrospectivă a cazului. Încă de la bun început, trebuie să subliniem că la Sibioara se află cea mai bună carieră de granit din Dobrogea. Rocile extrase de aici reprezintă un material excelent pentru realizarea celor mai complexe lucrări de infrastructură, cum ar fi digurile marine sau autostrăzile. De aici și interesul imens pentru această carieră.

Cariera de la Sibioara este cea mai valoroasă din Dobrogea. Roca extrem de dură de aici se pretează perfect la construcția de diguri marine și autostrăzi. De aici și interesul imens pentru aceasta.

Compania minieră, cumpărată cu 4 milioane de euro de grupul Comprest util

Zăcământul de la Sibioara se află în exploatare sistematică din anul 1968. În 2005, compania Somaco Construct SRL, licențiată de stat să exploateze perimetrul minier de la Sibioara, a fost cumpărată cu 4 milioane de euro de grupul Comprest Util. Trei ani mai târziu, în 2008, două septuagenare reprezentate convențional de avocatul Ionel Hașotti au obținut o hotărâre judecătorească pentru retrocedarea unui teren de 20 de hectare la Sibioara. 5 hectare din cele 20 fac parte din perimetrul minier, pe care îl secționează de la un capăt la altul, cu tot cu drumuri de exploatare.

Minciuna care a stat la baza retrocedării

Legea interzicea expres retrocedarea terenurilor incluse în exploatarea minieră. Însă avocatul bătrânelor a declarat în fața Tribunalului Constanța că terenul revendicat de clientele sale ”nu are niciun fel de opreliște la retrocedare; nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră”. După cum am arătat mai sus, exploatarea exista încă din 1968. Însă compania minieră licențiată de stat să exploateze zăcământul, care putea să facă dovada contrarie, nu a fost citată în proces, deoarece pe atunci se purtau astfel de golănii.

Extras din încheierea de ședință la singurul termen de recurs în dosarul retrocedării carierei de la Sibioara. Hașotti cere terenul pentru că nu este carieră; peste ani va cere daune în numele clienților săi pentru lipsa de folosință a carierei.

Suprapuneri și alte chestiuni care au împiedicat punerea în posesie

Ani de zile, bătrânele nu au fost puse în posesia amplasamentului stabilit prin raportul de expertiză anexă la hotărârea de retrocedare. S-a întâmplat așa din mai multe motive. În primul rând, OCPI a spus prin mai multe adrese oficiale că amplasamentul desenat de expert este greșit, deoarece se suprapune peste mai multe proprietăți private din zonă, cu titluri de proprietate aflate în circuitul civil.

În al doilea rând, în anul 2011, Comisia Județeană de fond funciar, condusă de prefectul de atunci, Claudiu Palaz, a respins propunerea Comisiei Locale Lumina de înscriere a moștenitorilor în anexa 22 la HG 890/2005. Anexa 22 se referea la terenuri agricole. Însă terenul în discuție era minier. Or, potrivit HG 890/2005, moștenitorii de terenuri miniere nu puteau fi înscriși decât în anexele 24, 24a, 24b, 24c sau 24d, după caz, pentru că legea nu le dădea dreptul la restituirea pe vechiul amplasament, ci la un amplasament diferit sau la compensații.

În al treilea rând, punerea în posesia nu s-a putut realiza nici din cauza faptului că Somaco Construct SRL a inițiat un proces de fond funciar, prin care a cerut să i se constate dreptul de proprietate și de folosință asupra secțiunii miniere din terenul retrocedat clientelor lui Hașotti. Compania a câștigat o hotărâre definitivă și irevocabilă, însă aceasta a fost revocată într-un recurs la recurs, total ilegal, promovat de Ionel Hașotti.

Daune: 500.000 de euro pe fond, 130.000 de euro în recurs

În 2013, după soluția bizară pomenită mai sus, clienții lui Hașotti au deschis un proces de daune împotriva comisiilor de fond funciar de la Prefectură și Primăria Lumina. Pe fond, Judecătoria Constanța a admis cererea și a acordat daune materiale de 468.833,80 de euro pentru lipsa de folosință a terenului minier și de 8.836,80 de euro pentru lipsa de folosință a terenului agricol. Anul acesta, daunele au fost diminuate la 130.000 de euro, în recurs, la Tribunalul Constanța.

Nicolaescu emite titlul de proprietate, apoi îl contestă în instanță

În 2016, motivând presiunea daunelor, prefectul de atunci, Adrian Nicolaescu, a emis o hotărâre a Comisiei Județene de fond funciar, prin care i-a înscris pe moștenitori în anexa 22, printr-un artificiu ilegal, fără a avea o propunere în acest sens de la Comisia Locală Lumina. Pe repede înainte, clienții lui Hașotti au fost puși în posesia terenului agricol și mai ales minier de la Sibioara, primind un titlu de proprietate. În mod paradoxal, la scurt timp, Nicolaescu a depus o acțiune pe rolul Judecătoriei Constanța, prin care a cerut să se constate nulitatea titlului de proprietate pe care abia ce-l emisese. Acțiunea în instanță reprezintă o recunoaștere că titlul a fost emis ilegal, dar și un fel de a se spăla pe mâini al fostului prefect. Cu alte cuvinte, acest a emis titlul pentru că îl obliga hotărârea judecătorească din 2008, dar mai apoi, având convingere că acesta este ilegal, a cerut instanței să-l anuleze, indiferent de soluție urmând să cadă în picioare. Cu același gând, Nicolaescu i-a făcut plângere penală lui Claudiu Palaz, pe motiv că acesta a respins în anul 2011 propunerea de emitere a titlului de proprietate pentru clienții lui Hașotti. Aceleași motive de nulitate invocate de Nicolaescu în 2016 erau cunoscute și în anul 2011, atunci când Comisia Județeană, la propunerea lui Palaz, a respins înscrierea moștenitorilor în anexa 22. 

Adrian Nicolaescu (foto stânga) a emis titlul de proprietate, printr-un artificiu ilegal. Mai apoi, pentru a se spăla pe mâini, a cerut instanței să-l anuleze ca ilegal. Totodată, acesta i-a făcut plângere penală lui Claudiu Palaz (foto dreapta), pe motiv că nu a emis un titlu de proprietate pentru clienții avocatului Hașotti în anul 2011. Palaz a fost trimis în judecată, însă rechizitoriul a fost desființat de instanța penală, care a constatat că procurorul de caz fusese, pe vremuri, chiar avocatul Elenei Mitrofan.

Același Nicolaescu omite să depună plângere penală contra moștenitorilor

Încă de la debutul procesului, Adrian Nicolaescu a cerut Arhivelor Naționale să furnizeze documentația referitoare la proprietățile deținute în perioada instaurării regimului comunist de autorul indicat de clientele lui Hașotti. Arhivele au furnizat două documente. Primul este chiar formularul de recensământ funciar, prin care autorul indicat de moștenitori, pe numele său Nicolae Tudorancea, se declara cu 10 hectare de teren în anul 1941. Al doilea document, datând din 1953, atesta că statul a naționalizat doar 8 hectare de teren rămase de pe urma lui Nicolae Tudorancea. Având în vedere că tocmai emisese un titlu de proprietate pentru 20 de hectare, iar actele furnizate de Arhive atestau drepturi mai mici, Nicolaescu avea obligația să sesizeze organul de urmărire penală. Dar nu a făcut-o. Omisiunea are legătură cu dorința sa ca dosarul penal al lui Palaz să evolueze spre inculparea acestuia; căci documentele furnizate de Arhive tocmai îl disculpau pe Palaz. 

Feciorul unui fost asociat al senatorului Hașotti ajunge prefect

Procesul a durat. Între timp, Nicolaescu a fost schimbat din funcție, fiind înlocuit cu Ioan Albu, băiatul unui ștab din agricultură, care a fost asociat într-o firmă cu fostul senator Puiu Hașotti, fratele avocatului Ionel Hașotti. Juniorul a manifestat încă de la bun început o atitudine total dezinteresată față de litigiu. La un moment dat, un deputat, scandalizat de cele aflate din presă, a făcut o interpelare parlamentară, cerând explicații Ministerului Administrației și Internelor față de atitudinea dezinteresată a lui Albu junior. Inițiativa nu a mișcat lucrurile. Ca dovadă, instituția s-a apărat la fel de prost în proces, ajungând să-l piardă pe fond.

Apelul tardiv al lui Albu junior

Dar toate argumentele erau în favoarea Prefecturii și ar fi putut conduce la schimbarea soluției în apel. În mod bizar, însă, Ioan Albu a declarat apelul tardiv, adică peste termenul legal în care acest demers putea produce efecte. Ca urmare toate argumentele ”beton” s-au dus pe apa sâmbetei, nemaifiind analizate de instanța de apel, care a menținut hotărârea pronunțată pe fond.  

Ioan Albu și-a dat demisia din funcția de prefect, după ce s-a făcut de râs citind poticnit și tremurând de emoție un text infantil, la deschiderea anului universitar, în Piața Ovidiu.

Comisia de Abuzuri a Senatului constată ILEGALITĂȚI în procedura administrativă

Ancheta Comisiei de Abuzuri a Senatului a început în anul 2017. Pe parcurs, au fost mai multe audieri chiar la sediul Prefecturii Constanța, fiind ascultați prefectul în funcție, foștii prefecți și funcționarii instituției. De asemenea, toată documentația extrem de stufoasă a cazului a fost analizată atent. Raportul final a fost redactat în septembrie 2019. Comisia constată caracterul abuziv al retrocedării carierei de la Sibioara prin prisma procedurii administrative ILEGALE. Abaterile de la lege, din această fază administrativă, au viciat soluția de retrocedare din anul 2008. În plus, comisia constată în mod expres că avocatul celor două bătrâne a indus în eroare instanța de judecată.

S-a confundat legea reparatorie

Așa cum reiese din raport, la debutul procedurii administrative, la sfârșitul anului 2005, cele două bătrâne reprezentate de avocatul Ionel Hașotti, pe numele lor Margareta Muscalu și Elena Mitrofan, au notificat restituirea în natură a ”terenului în suprafață de 20 ha – carieră de granit, situată în Sat Sibioara, jud. Constanța, constituind Lotul 7”. Acest demers a fost motivat formal în baza Legii 1/2000. Însă, spune Comisia de Abuzuri, ”notificarea viza restituirea unui imobil cu destinația carieră, situație în care legea reparatorie era Legea 10/2001, iar nicidecum Legea 1/2000”. Pe Legea 10/2001, notificarea era tardivă. Astfel, imobilele care intrau sub incidența acestei legi au putut fi revendicate doar până la 14 februarie 2002. Pierzând acest termen, moștenitoarele au revendicat cariera pe legea care se referă la retrocedarea terenurilor agricole și nimeni nu s-a prins de schemă.

Tudorancea era mort în 45, nu avea calitate de persoană deposedată

În al doilea rând, Comisia de Abuzuri spune că funcționarii implicați în procedura administrativă nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, încălcând legea (în speță art. 6 din Legea 1/2000). Aceștia nu au verificat dacă autorul dreptului de proprietate indicat în notificare, pe numele său Nicolae Tudorancea, putea avea calitatea de proprietar deposedat în baza Legii 187/1945 privind reforma agrară, în condițiile în care acesta era decedat din anul 1942. ”Având în vedere că în dreptul civil român nu există patrimoniu fără titular, cu certitudine calitatea de proprietar deposedat în baza Legii nr. 187/1945 o putea avea doar o persoană fizică în viață în anul 1945” – spune Comisia de Abuzuri

Terenuri retrocedate de două ori

Această ipoteză că mortul a fost deposedat de bunuri a trecut ca un cuțit prin brânză, din cauză că funcționarii nu au verificat data decesului. Însă ipoteza era nu doar falsă și absurdă, de principiu. Era și total contrafactuală, existând dovezi, neluate în seamă, că terenurile rămase de pe urma mortului au fost împărțite de cei 7 copii ai săi, în anul 1945. În acest sens, Comisia de Abuzuri vorbește de chitanțe, anexate raportului, prin care moștenitorii lui Nicolae Tudorancea (cei 7 copii ai săi) au achitat taxa de succesiune, prin care au acceptat moștenirea de pe urma acestuia. ”Succesiunea a fost înscrisă într-o partidă separată (din registrul agricol al localității – n.r.) în care se face mențiunea generică ”Moșt. N. Tudoancea”.”. Iar din acest motiv, în cazul acestei familii vorbim de o dublă retrocedare. Astfel, terenul în discuție a fost cerut și primit de două ori. O dată în ipoteza că terenul a fost deposedat de la copiii lui Tudorancea, și încă o dată în ipoteza că mortul a fost cel deposedat.

Clientele lui Hașotti erau rude gradul IV, nu surori. Bătrânele se excludeau reciproc de la moștenire

Sub acest aspect, Comisia mai constată că cele două cliente ale avocatului Ionel Hașotti nu aveau vocație succesorală. În primul rând, nu ele erau moștenitoarele lui Nicolae Tudorancea, căci averea acestuia a fost împărțită după deces, în anii 40, de către urmașii săi. În al doilea rând, în procesul de retrocedare s-a reținut că cele două ar fi surori; ba chiar s-a vorbit că tatăl lor, Aurel Tudorancea, ar fi achitat taxe și impozite pentru terenul revendicat. Comisia de abuzuri a reținut că cele două moștenitoare nu sunt surori, ci rude de gradul IV, motiv pentru care se excludeau reciproc de la moștenire, neputând să susțină o notificare comună. Doar una dintre ele era fiica lui Aurel Tudorancea.

Din cele două septuagenare care au pornit procesul de retrocedare, doar Elena Mitrofan (foto stânga) mai este în viață.

Bătrânul avea o vacă și urmașii lui s-au ales cu un teren minier, pe baza chitanței de pășunat

Pe de altă parte, Comisia a constatat că avocatul bătrânelor a indus în eroare instanța de judecată, spunând că acest Aurel Tudorancea ar fi plătit impozitul pentru teren în anii 40. În realitate, chitanțele consemnează plata unei taxe de pășunat pe islazul comunal și a unei taxe de pază. Vă dați seama? Omul avea o vacă și urmașii lui s-au ales cu un teren minier de milioane de euro, pe baza chitanței de pășunat.

Hașotti a indus în eroare instanțele de judecată

Comisia de Abuzuri a mai stabilit că autoarele notificării de retrocedare au recunoscut implicit că au indus în eroare instanța de judecată atunci când au susținut, prin avocatul lor, că ”nu există dovadă că există o exploatație de carieră de piatră” pe terenul revendicat. Această recunoaștere implicită s-a produs în anul 2013, atunci când ”moștenitoarele” au cerut aproape jumătate de milion de euro pentru că nu au primit la timp terenul minier.

Amplasamentul stabilit de instanță a fost corectat din pix

În privința emiterii titlului de proprietate pentru clienții lui Ionel Hașotti în anul 2016, Comisia de Abuzuri constată în mare parte aceleași abateri. În primul rând, că titlul a fost emis în favoarea unor persoane care nu aveau dreptul legal să-l primească. În plus, și acest aspect este epocal, Comisia spune că terenul predat clienților lui Hașotti nu respectă amplasamentul stabilit prin raportul anexă la hotărârea de retrocedare din anul 2008. Am arătat mai sus că acest amplasament era greșit. Ei bine, se pare că Prefectura l-a corectat din pix, ca să nu se mai suprapună peste proprietățile private din vecinătate. Păi, spunem noi, dacă s-a corectat din pix o anexă a unei hotărâri judecătorești, e grav de tot; iar cine a făcut așa ceva nu poate pretinde că a respectat hotărârea, ci că a încălcat-o în mod vinovat.

Parchetul General, corpul de control al MAI și Curtea de Conturi au multă treabă

Comisia de Abuzuri a luat decizia de a sesiza Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a investiga dacă faptele expuse în raport intră în sfera ilicitului penal, în ceea ce privește inducerea în eroare a instanțelor de judecată, prin atestarea împrejurărilor nereale mai sus menționate, precum și prin omisiunea de a se menționa gradul de rudenie al celor două bătrâne. Comisia cere Parchetului să facă verificări și în privința modului în care funcționarii Comisiei Județene au respectat sau nu legislația primară cu ocazia emiterii Titlului de Proprietate 8877/10.06.2016, prin care clienții lui Hașotti au fost puși în posesia terenului minier.

Apelul tardiv al fostului prefect Ioan Albu și conduita subalternilor săi vor fi anchetate de Corpul de Control al Ministerului Afacerilor Interne, la solicitarea Comisiei de Abuzuri. De asemenea, Comisa a cerut Curții de Conturi a României să identifice modalitățile de recuperare a prejudiciului cauzat Prefecturii și primăriei Lumina, prin aceea că au fost obligate să plătească despăgubiri imense în beneficiul clienților lui Hașotti, într-un proces în care funcționarii celor două instituții nu s-au apărat corect. E clar că vor urma lucruri spectaculoase.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: