Connect with us

Exclusiv

Teodosie, agricultorul. Povestea reală a devalizării fermei Nazarcea (documente)

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Arhiepiscopia Tomisului se va apuca de cultivat cereale pe terenurile devalizate de vii şi livezi de la Nazarcea. Aici s-a ajuns după 14 ani de la controversata decizie a lui Adrian Năstase de a susţine aşa-zisele programe social-filantropice ale bisericii de la Constanţa, prin instituirea unui drept de folosinţă asupra proprietăţii publice, în favoarea clericilor. Viile s-au scat pe araci, pomii fructiferi au fost tăiaţi de la mijlocul trunchiului, ca să nu se aplece drujbarii, iar clădirile s-au părăginit şi s-au demolat, una după alta. Deşi subiectul a fost intens discutat în presă, mai multe inexactităţi şi supoziţii contrazise flagrant de documente au ajuns să creioneze, eronat, percepţia publică asupra realităţilor de la Nazarcea. Tocmai de aceea, ne propunem să facem lumină, în baza documentelor disponibile.

Aventura agricolă a clericilor ortodocşi din Constanţa a început în anul 2002, la scurt timp după suirea lui ÎPS Teodosie în scaunul de arhiepiscop al Tomisului. În acel an, pretextând bunaintenţie de a oferi bisericii un sprijin pentru proiectele sale social-filantropice, guvernul condus, oarecum despotic, de Adrian Năstase a adoptat Hotărârea nr. 300/28 martie 2002 (ulterior modificată prin HG 1029 din 26 septembrie 2002), prin care a constituit un drept de folosinţă Arhiepiscopiei Tomisului asupra Grupului Social Culme, a patru ferme, cu utilaje de producţie şi mijloace de transport aferente, precum şi asupra unei suprafeţe de teren de 350 de hectare.

Indiferent de ce aţi citit până acum, trebuie să ştiţi că Arhiepiscopia Tomisului nu a fost niciodată proprietară la Nazarcea. Singurul drept real obţinut de instituţia bisericească a fost dreptul de folosinţă a clădirilor, mijloacelor de producţie şi terenului agricol.

Prin hotărârea sa, Guvernul României a dispus, în primul rând (prin articolul 1), transmiterea cu plată a Grupului Social Culme din proprietatea Nazarcea-Ovidiu SA în proprietatea publică a statului român, în administrarea Ministerului Culturii şi Cultelor şi folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului. Clădirile care intrau în proprietatea publică a statului, cu banii statului, dar cu scopul vădit de a fi folosite, exclusiv şi pe moca, de Arhiepiscopia din Constanţa, aveau suprafaţa de 10.230,86 mp. Erau acolo pavilioane, dormitoare, magazii, şoproane, cantine, băi, rezervoare, alei de acces – pe care nu s-a mai obosit nimeni să le numere şi să le inventarieze ca la carte. Mai era şi un gard de împrejmuire, aşa încât luminatul Guvern ar fi putut să scrie că transferul vizează orice construcţie din spatele gardului, precum şi gardul în sine. Apoi, în septembrie 2002, acelaşi guvern, prin Hotărârea nr. 1029, a inclus în inventarul bunurilor transferate patru sedii de fermă, o secţie de vinificaţie, un sector zootehnic şi unul mecanic, 39 de tractoare, 10 mijloace de transport auto şi alte acareturi… fără a rotunji în vreun fel „plata” datorată de stat către Nazarcea Ovidiu SA, proprietarul de drept văduvit de clădirile şi mijloacele sale de producţie.

În al doilea rând (prin articolul 2 din HG 300/2002), Guvernul a decis transmiterea fără plată a unui teren de 350 de hectare din domeniul privat al statului în domeniul public al statului, şi din administrarea Agenţiei Domeniilor Statului în administrarea Ministerului Culturii şi Cultelor, în folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului. Terenurile care intrau în proprietatea publică a statului şi folosinţa directă a Arhiepiscopiei Tomisului erau ocupate de vii şi livezi, de cea mai bună calitate, care făceau parte din patrimoniul societăţii Nazarcea-Ovidiu SA, fiind înscrise în capitalul ei social, ca active în sine, distincte de terenul pe care erau plantate. Terenul aparţinuse statului (ca şi acum) şi fusese administrat de Agenţia Domeniilor Statului (înlocuită din 2002, prin hotărârea Guvernului, cu Ministerul Culturii şi Cultelor). Dar nici proprietarul (statul), nici administratorul (ADS), nu aveau vreun drept asupra plantaţiilor pomicole şi viticole, care erau active distincte ce aparţineau societăţii Nazarcea. Despre aceste active, Năstase şi ai lui n-au suflat nicio vorbă în hotărârea pe deplin golănească, deşi era evident că tocmai pe acestea urmăreau să le transmită, cu titlu gratuit, în folosinţa clericilor. Experienţă în astfel de golănii avea Guvernul, după ce folosise acelaşi mecanism ca să predea bălţile şi fondul piscicol din ele către nişte golani de casă, printr-o operaţiune care se referea formal, ca şi în cazul de faţă, doar la schimbarea administratorului terenului neproductiv de pe fundul apei. Nu în ultimul rând, terenul de 350 de hectare conferise, anterior, societăţii Nazarcea SA calitatea de deţinătoare de suprafeţe agricole, certificată ca atare de anexa 1, poziţia 249, din Legea 268/2001. Hotărârea Guvernului nu ţinea cont nici de această lege. Deşi numit oficial administrator al terenului agricol, Ministerul Culturii nu avea atributul legal de a administra astfel de suprafeţe, pentru acest scop fiind creat ADS-ul în subordinea Ministerului Agriculturii. Nefiind de „meserie”, Ministerul Culturii nu a câştigat niciun şfanţ din administrarea terenului, pe care l-a predat preoţilor în contrapartidă cu obligaţia de a conserva „substanţa terenului” (în condiţiile în care hotărârea Guvernului nu stabilea felul folosinţei: cu titlu gratuit sau oneros).

De-a lungul timpului, în spaţiul public s-a creat confuzia că Arhiepiscopia Tomisului ar fi dobândit bunurile de la Nazarcea în proprietate. Mai mulţi autori au observat că HG 300/2002 este precedată de HG 299/2002, prin care s-a aprobat alocarea sumei de trei miliarde de lei vechi Arhiepiscopiei Tomisului pentru achiziţia unui imobil. Pe firul speculaţiei, au presupus că banii alocaţi de Guvern se refereau la achiziţia clădirilor de la Grupul Social Culme. Ei bine, nu se refereau! Ca dovadă, singurul drept obţinut de Arhiepiscopia din Constanţa a fost unul de folosinţă, cumpărătorul stabilit fiind statul român. Pe de altă parte, statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de intervenient într-unul din litigiile dintre Nazarcea SA şi Arhiepiscopia Tomisului ( Dosar 285/118/2005), a arătat că nu a plătit niciodată vreun ban pentru Grupul Social Culme şi nici nu s-a obţinut vreodată acordul Adunării Generale a Acţionarilor de la Nazarcea SA pentru trecerea clădirilor şi a plantaţiilor în domeniul public al statului.

Teodosie-54

Terenul agricol de la Nazarcea SA a ajuns pe mâna preoţilor, cu titlu de folosinţă, prin două acte administrative succesive. Prin protocolul 82301/16.12.2002, Agenţia Domeniilor Statului a predat noului administrator, Ministerul Culturii şi Cultelor, terenul de 350 de hectare. Mai departe, prin protocolul 9427/18.12.2002, Ministerul a predat terenul către Arhiepiscopia Tomisului, stabilind o singură obligaţie în sarcina acesteia, anume să execute lucrările de întreţinere şi conservare necesare, din veniturile obţinute din folosinţa suprafeţei. În mod explicit, nu se spunea niciun cuvânt despre viile şi livezile de pe teren, însă toate subînţelesurile duceau într-acolo. În sfârşit, un ultim protocol a fost semnat pe 27 august 2004, în contextul în care societatea Nazarcea SA intrase în insolvenţă pe 25 iunie 2004.

Pe 25 octombrie 2004, lichidatorul judiciar al societăţii Nazarcea SA numit de judecătorul sindic, CC Insolv IPURL, prin practicianul în insolvenţă Corina Curutz, a întocmit un raport de evaluare a viilor, livezilor şi a stocului fizic de vin (634.751 litri de vin si 95.281 litri derivate din vin), în vederea scoaterii acestora la licitaţie. Aflând de intenţiile lichidatorului, Arhiepiscopia Tomisului a depus o contestaţie la Tribunalul Constanţa, pe 12 mai 2005, în Dosarul 285/118/2005, mai sus pomenit. Clericii exhibau dreptul lor de folosinţă asupra viilor şi livezilor, dar şi dreptul de proprietate asupra stocului impresionant de vin şi derivate din vin. “Recolta de struguri a fost obţinută de către contestatoare, prin forţe proprii, din exploatarea viei situată pe terenul primit în folosinţă, conform HG nr. 300/2002. În concordanţă cu drepturile şi obligaţiile asumate prin Protocolul încheiat la 18.12.2002, contestatoarea a derulat, în anii agricoli 2002 – 2003, 2003 – 2004 precum şi în cursul anului 2005, operaţiunile necesare unei campanii agricole specifice culturii de viţă de vie. Drept urmare, în temeiul art. 483 şi art. 485 – 486 Cod civil, Arhiepiscopia Tomisului are calitatea de proprietar al cantităţii de 634.751 litri de vin şi al cantităţii de 95.281 litri derivate din vin.” – aprecia instanţa de judecată, în baza susţinerilor Arhiepiscopiei.

În cadrul procesului menţionat, lichidatorul judiciar a invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârii de Guvern 300/2002. Pentru judecarea acesteia, a fost constituit un dosar distinct la Curtea de Apel Constanţa sub numărul 463/CA/2005. Prin Sentinţa Civilă 195/CA/10 martie 2006, Curtea de Apel Constanţa a respins excepţia de nelegalitate a hotărârii de Guvern. Lichidatorul judiciar a declarat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a fost pus pe rol cu o repeziciune neuzuală, fiind respins irevocabil pe 10 mai 2006. Contestaţia în anulare promovată de lichidatorul judiciar la ICCJ a fost respinsă şi ea pe 26 aprilie 2007.

După ce ICCJ a constatat că Hotărârea de Guvern 300/2002 este legală, contestaţia Arhiepiscopiei Tomisului faţă de raportul de evaluare şi faţă de procedura de vânzare a activelor şi vinului la licitaţie a fost admisă. Pe 31 ianuarie 2008, la capătul litigiului, Curtea de Apel Constanţa a pronunţat Decizia Civilă 45/COM (vezi aici hotărârea judecătorească), prin care îi erau recunoscute Arhiepiscopiei dreptul de folosinţă asupra viilor şi livezilor, precum şi dreptul de proprietate asupra stocurilor de vin. Judecătorii constănţeni au considerat că investiţiile proprii ale SC Nazarcea SA în realizarea plantaţiilor de vie şi pomi fructiferi sunt irelevante atâta timp cât terenul aparţine statului. Mai mult, au respins şi apărarea că plantanţiile sunt proprietatea societăţii, înscrisă în capitalul ei social, „ştiut fiind că posesia se poate pierde chiar şi fără voinţa posesorului…”. De asemenea, instanţa a considerat irelevante evidenţele contabile ale societăţii, potrivit cărora vinul se afla pe stoc la data deschiderii procedurii de insolvenţă. Şi aşa, din stocul societăţii, vinul evaluat de noi, ochiometric, la peste 1,5 milioane de euro, a intrat în stocul preoţilor.

În 2011, când de Nazarcea se alesese praful (pomii fructiferi fiind tăiaţi cu drujba, de la jumătatea trunchiului, să nu se aplece drujbarii, iar viile se uscaseră în mare parte, nefiind lucrate), Arhiepiscopia Tomisului transmitea o dare de seamă Secretariatului de Stat pentru Culte (adresa 785/28.02.2011). Aşa cum intuim, Secretariatul ceruse detalii despre terenurile primite în folosinţă de la stat, de Arhiepiscopia din Constanţa, respectiv 1.000 mp în intravilanul staţiunii Jupiter şi 350 de hectare la Nazarcea, aferente activului Grup Social Culme. Ţâfnoşi, clericii constănţeni precizeau că terenul de la Jupiter nu este atribuit de stat în folosinţă gratuită, ci este cumpărat (fără să lămurească dacă banii pentru achiziţie fuseseră alocaţi de guvernul lui Năstase prin HG 299/2002). Mai departe, aceştia precizau, în mod surprinzător, că terenurile de la Nazarcea nu au nicio legătură cu denumirea „teren activ aferent activului Grup Social Culme”.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/07/Teodosie-adresa-despre-Nazarcea-2011.pdf”]

„Erorile din justiţie, voite sau nu, au făcut ca până în anul 2008, să nu putem să ne exercităm drepturile prevăzute de HG 300/2002. În acest timp activele cuprinse în anexa HG 1029/2002, adică imobilul Grup Social Culme, au fost vândute de lichidator, iar plantaţiile agricole s-au degradat aproape în totalitate”, spuneau peoţii de la Constanţa, uitând cu desăvârşire că îşi câştigaseră vinul susţinând că exploataseră intensiv viile în perioada 2002-2005.

Minciunica de mai sus e o simplă glumiţă, pe lângă demersul pe care Arhiepiscopia spunea că l-a întreprins pentru bunul mers al plantaţiilor. Potrivit propriilor susţineri, preoţii au depus la Direcţia Agricolă Constanţa, pe 11 august 2010, un plan de reconversie a culturilor de la Nazarcea. Sfinţiile lor se gândeau chiar să ceară şi nişte fonduri europene, când Direcţia Agricolă le-a tăiat macaroana pretenţiilor, pe motivul întemeiat că nu sunt proprietari. Ca să îndrepte acest neajuns şi această nedreptate, clericii de la Constanţa au depus o cerere la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor sub numărul 2481/2010, cerând să li se retrocedeze terenul defrişat de vii şi livezi de la Nazarcea… deşi retrocedările se referă la proprietăţile confiscate în mod abuziv de regimul comunist, nu la aranjamentele făcute pe vremea lui Năstase.

Deşi recunoşteau în adresa lor din anul 2011 că plantaţiile s-au degradat aproape în totalitate, Arhiepiscopia n-a avut nicio problemă să ceară şi să obţină subvenţii agricole de la APIA, de 142.988,37 de lei în 2010 şi de 148.610,21 de lei în 2011, pentru terenurile pârlogite de la Nazarcea. Statul român, prin aceeaşi instituţie, a mai pompat în „producţia agricolă” de la Nazarcea 239.732,26 de lei în 2012, 262.267,07 lei în 2013, 281.733,52 de lei în 2014 şi un avans de 84.631,23 de lei în 2015, aşa cum reiese din adresa APIA nr. 52/SIIP/15.02.2015.

Tot în anul 2011, Corpul de Control al Ministrului Agriculturii Valeriu Tabără constata că hotărârile lui Năstase din anul 2002 au creat elementele favorizării intrării în faliment a societăţii Nazarcea SA, împiedicarea privatizării acesteia şi neîncasarea redevenţei cuvenite statului român pentru cele 350 de hectare, pe o perioadă de nouă ani. În nota 225.222/18.07.2011 a Corpului de Control al Ministrului Agriculturii se mai constata şi faptul că Ministerul Culturii şi Cultelor nu are atribuţii de a administra terenurile cu destinaţie agricolă, motiv pentru care „s-a dispus demararea procedurilor legale în vederea supunerii spre aprobare Guvernului României a emiterii unui act normativ prin care terenul agricol prevăzut în HG 300/2002 să fie preluat de către Agenţia Domeniilor Statului, administrator specializat al statului în administrarea terenurilor cu destinaţie agricolă, în temeiul Legii nr. 268/2001”.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/07/Valeriu-Tabara-Nazarcea.pdf”]

Intenţia declarată a lui Valeriu Tabără nu s-a mai materializat, după ce acesta a fost schimbat din funcţie. Pe 11 martie 2013, prin adresa 187.537, ADS-ul a comunicat presei că măsurile dispuse de Valeriu Tabără se vor concretiza, având în vedere că proiectul de hotărâre de Guvern privind trecerea terenului de la Nazarcea în administrarea ADS a fost deja întocmit şi înaintat ministrului agriculturii. Cel mai probabil hârtiile s-au rătăcit în ditamai ministerul, că de atunci nu s-a mai adoptat nicio hotărâre de Guvern care să readucă situaţia în litera şi spiritul Legii 268/2001. Deşi aceasta este în vigoare, hotărârea dată de Năstase prin încălcare ei flagrantă continuă să îşi producă efectele.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/07/261_raspuns_Antena_3.pdf”]

Recent, Arhiepiscopia Tomisului s-a asociat într-o cooperativă agricolă, alături de Integra Wood SBS SRL, Aurelian Ştefan, Emil Cosmin Brăescu şi Alexandru Petrean. Cooperativa Agricolă Tomis – aşa cum se numeşte aceasta – a fost înfiinţată pe 10 iunie 2016 şi are sediul social în satul Culmea (Nazarcea). Noua persoană juridică are ca obiect principal de activitate „cultivarea cerealelor (exclusiv orez), a plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase“. Cel mai probabil, aceasta urmează să cultive cereale pe terenurile defrişate de vii şi livezi. Din vechea societate Nazarcea a mai rămas doar vinul câştigat de Arhiepiscopie în procesul la care ne-am referit mai sus, care încă se mai comercializează fără forme legale, aşa cum s-a probat deja în nişte înregistrări cu camera ascunsă, virale pe internet. (Va urma!)

                                                                                                                                                   Adrian Cârlescu

Comments

comments

Exclusiv

Fostul primar penal din Năvodari, Nicolae Matei, în Rusia de mână cu primarul decorativ Chelaru

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

O delegație a orașului Năvodari s-a deplasat în Federația Rusă pentru a participa, în data de 15 mai a.c., la o ceremonie de înfrățire cu orașul rusesc Kolomna. Partea română a fost reprezentată de primarul oficial Florin Chelaru, de viceprimărița Liliana Mară și de consilierii locali Rafael Nichita și Ciprian Zidaru. În fotografiile de la evenimentul de înfrățire publicate în presa din Federația Rusă apare însă și fostul primar al orașului Năvodari, Nicolae Matei, care nu ocupă nicio funcție publică de când a ieșit din închisoare și nu are niciun drept să reprezinte Orașul Năvodari.

Nicolae Matei a mai fost inclus și în delegația care a participat, în anul 2016, la o deplasare externă în orașul turcesc Gemlik. Nici în acel caz, primarul în funcție din Năvodari, Florin Chelaru, nu a suflat o vorbă despre intenția de a se întovărăși în vizita oficială cu un fost pușcăriaș de drept comun. Ca și acum, prezența lui Matei la evenimentele oficiale a fost trădată de fotografiile publicate.

Citește și:

Chiolhan frăţesc. Chelaru şi Matei petrec în Turcia alături de consilierii PSD Năvodari şi alte persoane lipsite de calitate

Prezența lui Matei alături de delegațiile oficiale ale orașului Năvodari la astfel de ceremonii cu impact diplomatic adeverește teoria potrivit căreia acesta ar conduce din umbră localitatea, prin intermediul primarului decorativ Florin Chelaru.

Iată mai jos textul publicat în presa rusă cu ocazia vizitei delegației năvodărene:

”Kolomna și orașul român Navodari s-au înfrățit

În data de 15 mai, la Camera de Comerț și Industrie Kolomna, cu sprijinul Fundației Russkiy Mir, a fost semnat un acord de colaborare între districtul urban Kolomna și orașul Navodari din România. Delegația oaspeților a fost condusă de primarul din Navodari, Florin Kelaru. La o întâlnire cu șeful municipalității Denis Lebedev și cu reprezentanți ai mediului de afaceri, educație și turism, el a menționat că era interesat de dezvoltarea unei cooperări cuprinzătoare. Înainte de ceremonia imediată de semnare a acordului, conducătorii orașului au vorbit despre potențialul municipalităților lor și au identificat puncte comune care, în viitor, ar putea deveni baza pentru o activitate strânsă.

Acest lucru se aplică industriei, turismului, inițiativelor educaționale și legăturilor naționale-culturale. “Împreună cu primarul din Navodari, Florin Kelaru, am semnat un acord de cooperare. Motivul pentru acest pas serios a fost dorința lipovenilor ruși care trăiesc în Navodari să se apropie de patria lor istorică – Rusia” – a spus șeful districtului urban într-o comunicare pe rețelele sociale. “Este valoros ca orașul nostru antic Kolomna să devină locul în care lipovenii ruși își ating rădăcinile istorice”.

Rețineți că aceasta nu este prima vizită a delegației ruso-lipovenilor din România. Kolomna a stabilit relații de prietenie cu acest oraș european de mai mulți ani, dar numai acum administrațiile celor două municipalități au decis să le consolideze la nivel oficial și să identifice domenii specifice pentru continuarea activității.

“La ceremonia solemnă de semnare a acordului privind înfrățirea dintre raionul nostru și orașul românesc, a fost atins tema importantă de stabilire a relațiilor de prietenie dintre țările noastre. Kolomna are ceva de oferit: patrimoniul nostru cultural, experiența în dezvoltarea sectorului turistic, bogate tradiții în educație și industrie sunt toate zone promițătoare pentru cooperare. Suntem întotdeauna deschisi la lucruri noi și suntem gata să lucrăm în beneficiul viitorului nostru comun “, a spus Denis Lebedev.”.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Pădurea Comorova. Crimă ecologică motivată prin grija față de mediu

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Crima ecologică săvârșită asupra Pădurii Comorova în săptămâna patimilor a fost motivată prin grija față de mediu. ”Efectuarea lucrările este necesară pentru asigurarea unui mediu de viață sănătos atât al populației cât și al mediului înconjurător” – scria, în mod șocant, primarul Mangaliei în avizul care a fost folosit pentru defrișarea unui lot de 2,6 hectare din Pădurea Comorova.

În urmă cu trei săptămâni, relatam aici despre crima ecologică prin care o parte din Pădurea Comorova a fost rasă de pe fața pământului în săptămâna patimilor. Filmul evenimentelor a fost prezentat de Ordinea.Ro în momentul în care societatea de stat Neptun Olimp SA a ”recoltat” 1.400 de arbori viabili, în principal stejari și frasini, de pe un teren de peste 2,6 hectare situat în vecinătatea Gării Neptun. Între timp, au apărut o parte din documentele care au stat la baza acestei situații scandaloase. Vorbim în cele ce urmează de două înscrisuri oficiale comunicate de Primăria Mangalia, în baza Legii 544/2001, către USR Mangalia, care ni le-a pus la dispoziție.

Primul înscris care a stat la baza defrișării corpului de pădure este adresa transmisă de Neptun Olimp SA către Primăria Mangalia, sub numărul 1931/25.10.2018. Iată conținutul acesteia:

La o examinare sumară, se observă că ”acțiunea” plănuită de Caracostea a fost de la bun început ambalată sub aparența unor lucrări de igienizare, toaletare și tăiere a vegetației crescute spontan pe terenul din coasta Gării Neptun. Asta îl mâna în luptă, pe directorul cvasi-falimentarei Neptun Olimp SA: grija să toaleteze vegetația crescută spontan. Nicăieri în adresă nu se menționa că terenul era pădure în sensul legal al termenului și cunoscut drept pădure de toată suflarea din Mangalia, în ultimele zeci de ani. În opinia noastră, hârtia mâzgălită de Caracostea reprezintă un fals intelectual străveziu, întrucât se omite să se menționeze existența arborilor în masă compactă, înalți de peste 5 metri și groși de peste 24 de centimetri. Contrar realității cunoscute de toată lumea, inclusiv de către navetiștii din Primăria Mangalia, Caracostea a insinuat mincinos că ar fi vorba de un eventual lăstăriș crescut spontan.

Chiar și sub acest ambalaj mincinos, bănuim că cererea a creat panică la nivelul administrației publice din Mangalia. Ca dovadă, adresa a fost plimbată, ca un cartof fierbinte, pe la o anume Simona Ciocănel, pe la un departament DGUSUP (?), pentru a fi la final redirecționată la compartimentul de mediu din Poliția Locală, D-nei Panțu A.

În cele din urmă, răspunsul a fost furnizat societății Neptun Olimp SA de către Direcția Poliția Locală din Primăria Mangalia, sub numărul R 74087/07.11.2018. Deși emis în numele Poliției Locale, răspunsul a fost redactată special pentru a fi semnat de viceprimarul Dragoș Angelescu, despre care se menționează în mod explicit, în cuprinsul actului, că semnează în numele primarului Cristian Radu, ca persoană cu atribuții delegate. Din motive necunoscute, până la urmă vicele Angelescu nu a mai iscălit nimic. În locul său a iscălit chiar primarul Cristian Radu, fără a se mai rectifica draftul  de răspuns. Mai departe, deși a semnat Radu, peste semnătura sa a fost aplicată ștampila viceprimarului. De ce s-au bâlbâit cei doi bărbați politici care conduc, între o navetă și alta, Mangalia, doar ei ar putea să știe.

În sfârșit, răspunsul a fost contrasemnat de directorul executiv al Poliției Locale, Mihai Angelescu, fratele viceprimarului, și de Andreea Panțu în numele Compartimentului de protecție a mediului din Poliția Locală. Andreea Panțu figurează cu declarație de avere pe site-ul oficial al Primăriei Mangalia, depusă pe 30 octombrie 2018, adică exact cu o săptămână înainte. Aceasta ocupa potrivit declarației, o simplă funcție de polițist local.

Cu aceste semnături, s-a închis toată afacerea. Primăria s-a spălat pe mâini cât a putut. În răspunsul oferit la cererea lui Caracostea, autoritatea locală autoriza doar igienizarea terenului, pe care dintr-o nevoie evidentă de protecție în fața unei eventuale acuzații de abuz în serviciu a descris-o punctual într-o paranteză, ca fiind: ”curățarea resturilor vegetale, moloz, toaletarea vegetației, și alte materiale care pot degrada mediul”. Mai jos, în răspunsul semnat de primarul Cristian Radu, era exprimată o grijă aparte pentru natură: ”Efectuarea lucrărilor este necesară pentru asigurarea unui mediu de viață sănătos atât al populației cât și al mediului înconjurător”.

Teoretic, sub această împachetare, ușor agramată, complicitatea administrației Radu la masacrul plănuit de Caracostea se reducea la o simplă neglijență în serviciu a Poliției Locale, singura care mai rămânea cu un rol activ în poveste, anume acela de a supraveghea ca terenul să fie igienizat, iar nu defrișat cu totul.

După avizul emis pe 7 noiembrie 2018, în forma mai sus prezentată, pe 22 noiembrie 2018 președintele consiliului de administrație de la Neptun Olimp SA a convocat adunarea generală extraordinară a acționarilor societății, pentru data de 7 ianuarie 2019. La primul punct al ordinii de zi figura aprobarea proiectului de investiții ”Camping Neptun”. Ulterior, societatea de stat a obținut avize de la stat, mai exact de la Romsilva și Garda Forestieră, așa cum declară Caracostea, pentru a exploata masa lemnoasă de pe cele 2,6 hectare de teren. Videoreportajul publicat mai jos a fost realizat în săptămâna patimilor, înainte de Paști. Cel mai probabil, momentul măcelului a fost ales special, autorii acestuia mizând pe faptul că populația va fi prea ocupată cu organizarea sărbătorii pentru a sesiza distrugerea mediului. Potrivit pădurarului care a marcat arborii pentru punerea în valoare și a supravegheat operațiunile, de pe lotul societății Neptun-Olimp au fost tăiați 1.400 de arbori viabili, printre care stejari, dintr-o specie cu greu aclimatizată în Dobrogea, în urma unui experiment științific început, o dată cu plantarea Pădurii Comorova, la 1890. Dezastrul nu este singular. Potrivit aceleiași surse, alte două loturi, deținute de persoane fizice, au fost defrișate cu avize de la Primăria Mangalia și Garda Forestieră. O parte din arbori au fost deja scoși din rădăcini, pentru a se șterge urmele măcelului. Fotografiile din Google, ca și memoria localnicilor nu pot fi dezrădăcinate așa ușor.

Potrivit unor hărți cadastrale întocmite în anul 2008 și aflate în posesia Ordinea.RO, terenul defrișat în săptămâna patimilor a aparținut în trecut societăților Expert Sistem SRL și STS Partners SRL. Societatea din urmă a fost implicată într-un scandal de corupție în perioada 2003-2004, pe vremea când au avut loc privatizări în masă în stațiunea Neptun-Olimp, comandate de fostul ministrul PSD-ist al Turismului, Dan Matei Agathon. Presa națională a acuzat că STS Partners SRL a câștigat o licitație pentru vânzarea unor active din zona Bazarului Prichindel, în condițiile în care firma era înregistrată chiar pe numele fiicei șefului comisiei care se ocupa de organizarea licitațiilor.

În sfârșit, motivația directorului Neptun Olimp SA, Cătălin Caracostea, cu privire la intenția societății de stat de a construi un camping turistic este îndoielnică. Neptun-Olimp SA este o societate cu rezultate economice dezastruoase. Directorul atât de competent la tăieri de pădure a girat în 2018 cheltuieli de cinci ori mai mari față de cifra de afaceri. De asemenea, în ultimii trei ani, societatea a mers din pierdere în pierdere. Dacă Neptun Olimp SA nu ar fi avut o bază patrimonială, de la stat, atât de solidă, era deja în insolvență cu aceste rezultate economice, vai steaua lor.

Sub conducerea sa competentă, societatea de stat a avut pierderi de 1,2 milioane de lei în 2017 și 1,3 milioane de lei în 2018. De asemenea, Neptun-Olimp SA a început să vândă terenuri, dar și participațiile pe care le avea la alte societăți turistice, la rândul lor administrate exclusiv în pierdere. Pe fondul acestui dezastru cutremurător, eventualitatea unei investiții în construirea unui camping ni se pare total improbabilă. În opinia noastră, prin defrișarea criminală s-a urmărit de fapt majorarea valorii terenului la peste 4 milioane de euro. În acest context, ideea campingului pare un scenariu de prost gust pentru a se acoperi un tun de proporții. Dacă ar fi vrut cu adevărat să facă un camping, șmecherii de la stat ar fi lăsat niște copaci în zonă, să facă umbră corturilor viitoare. Va urma!  

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Cum a inventat Primăria Năvodari o stradă fictivă, ca să fure un teren de la stat

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Procesul în care statul român revendică terenurile furate de Primăria Năvodari pe malul lacului Siutghiol scoate la suprafață detalii incendiare. Ultimele documente ajunse la dosarul de judecată relevă că fostul primar Nicolae Matei a inventat o stradă fictivă, pentru a putea intabula terenurile de lângă aceasta. Strada nu există decât în nomenclatorul fabricat de Matei și într-o adeverință semnată de acesta. Cu toate acestea, Oficiul de Cadastru a admis ”documentele” și a înscris dreptul de proprietate în favoarea Primăriei, deși în evidențele instituției terenul figura ”sub luciul de apă” și aparținea prin lege statului român. Manevra a fost făcută în vremea când Oficiul de Cadastru era condus de năvodăreanul Stere Sponte, un tip pe care Matei l-a făcut cetățean de onoare pentru a-l putea unge cu un teren la limita cu stațiunea Mamaia.

Furăciuni de terenuri prin vot

La Năvodari, prea multe lucruri sunt despre hoție. Terenurile din zona litorală au fost furate de o gașcă de interlopi de cea mai joasă speță aciuată în fruntea Primăriei. N-a mai rămas palmă de pământ neocupată. Sute de blocuri, unul lângă altul, trădează pofta de înavuțire a unora veniți cu pantalonii rupți în fund de prin Oltenia sau de aiurea. Sub atacul acestor termite, dunele cu mierea ursului de altădată au dispărut, lăsând locul liber pentru o gălăgie de blocuri, unele cochete, altele oribile, dar cu toate înghesuite pe un pământ tot mai îngust și betonat cu totul. Ca să-și facă loc în această înghesuială, derbedeii votați ca primari și consilieri au dat iama și-n terenurile statului, în fâșia de plajă de la mare, și-n malul lacului Siutghiol. Tunurile de la Siutghiol s-au dat în 2012, în anul în care Nicolae Matei a propus, iar o gloată de inepți adunați în Consiliul Local al Orașului a fost de acord cu împroprietărirea prin vot pe patrimoniul Taberei de Copii. Terenul Taberei, în suprafață de peste 680.000 de metri pătrați, era al statului, iar clădirile aparțineau platformelor sindicale. N-a mai contat. Consilierii lui Matei au ridicat din degete, ca să devină stăpâni. Văzând că au liber la furat de la un stat adormit și nepăsător, acești golani îmbrăcați în haine de aleși au dat iama și în terenurile de la Siutghiol, care au fost inventariate fraudulos în domeniul privat al orașului, iar apoi au fost intabulate ilegal, cu complicitatea deplină a Oficiului de Cadastru, condus atunci chiar de unul din consilierii din Năvodari, Stere Sponte.

Statul român revendică terenurile furate de gașca lui Matei. OCPI amână depunerea dosarului de primă înregistrare

În anul 2018, după numeroase peripeții juridice, statul român s-a cutezat sa revendice terenurile furate de Primăria Năvodari, în speță 65.000 de metri pătrați, reprezentând zona de protecție a lacului, precum și alte suprafețe ce urmează a fi stabilite prin expertiză, care au fost câștigate din lac prin lucrări de consolidare și extindere a malului, executate de proprietarii privați ai terenurilor din vecinătate. Așa a început unul din cele mai interesante procese ale momentului la Constanța. Deși statul român – prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Națională Apele Române, a cerut de la bun început ca Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța să pună la dispoziția instanței de judecată dosarul de primă înmatriculare a terenurilor de la Siutghiol, instituția în cauză s-a făcut că plouă. Și așa, au trecut luni bune.

Comisia de abuzuri a Senatului face lumină

Într-un final, situația a fost analizată și de comisia de abuzuri a Senatului României, cea care s-a implicat de la bun început în acest scandal. Ședința comisiei a avut loc pe 8 mai 2019, la aceasta participând și reprezentanți ai conducerii Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară. O zi mai târziu la solicitarea expresă a conducerii ANCPI, oficiul local de cadastru a trimis în sfârșit toată documentația către instanța de judecată. În documente se arată negru pe alb că o parte din terenurile furate în 2012 figurau cu doar câțiva înainte în documentațiile cadastrale ca terenuri aflate sub luciul de apă. Cum lacul este al statului, terenurile din lac desecate, asanate sau consolidate sunt tot ale statului, prin lege și Constituție. Schimbarea înfățișării acestora nu poate conduce la schimbarea regimului de proprietate.

Terenul de sub luciul de apă

În cele ce urmează ne vom referi la un teren de 3723 de metri pătrați, aflat între lacul Siutghiol și complexul de vile Verona. Potrivit actelor furnizate instanței de judecată de către Oficiul de Cadastru, acest teren cu numărul cadastral 109598 a fost indisponibilizat în registrul de transcripțiuni al Biroului de Carte Funciară Constanța în baza hotărârii 138/20.07.2010. Terenul figura la adresa Năvodari, lacul Siutghiol, sub luciul de apă. Ați citit bine: sub luciul de apă.  

Aici trebuie să spunem că terenul care figura acoperit de apă și se afla atestat în cuveta lacului și în proprietatea statului a făcut obiectul amenajării hidrotehnice. Vorbim de o intervenție a firmei Somaco Construct SRL, aparținând omului de afaceri constănțean, Grigore Comănescu, care a realizat o lucrare de consolidare cu acordul de principiu al Apelor Române, după ce apa din lac se infiltrase la fundația vilelor turistice din complexul Verona. Prin lucrarea hidrotehnică, din lac a răsărit un teren aparent nou. De fapt, era același teren al statului, care înainte de intervenție era acoperit de apă, iar după a dobândit înfățișarea unei plaje de nisip.

Matei a inventat o stradă, ca să fure un teren de la stat

În 2012, primarul din Năvodari, Nicolae Matei, a încheiat un contract cu firma Creo Mixt SRL, specializată în cadastrări, care ajutase la intabularea frauduloasă a multor terenuri fur-găsite în zona turistică de la Năvodari. Aceasta a realizat măsurători pentru un imobil despre care nu se știa mai nimic. În primul rând, nu se știa unde se află. Ca dovadă în Memoriul Tehnic întocmit de Creo-Mixt se menționa că terenul este amplasat în intravilan, în vecinătatea bulevardului Mamaia Nord și Scoica Land. Era pe aproape, dar totuși la sute de metri distanță. De asemenea, nu se știa absolut nimic de suprafață. Din măsurători a rezultat că ar fi vorba de 3723 mp. Ulterior, în baza acestor determinări, lucrătorul cadastral de la Creo-Mixt a întocmit și a depus documentația de intabulare a terenului, la OCPI Constanța, pentru Orașul Năvodari. În borderoul întocmit în scopul evidențierii înscrisurilor doveditoare depuse, se arăta că actul de proprietate al terenului ar fi HCL 93/21.04.2011, un nomenclator stradal emis pe 07.03.2012 și o adeverință semnată de Nicolae Matei tot pe 07.03.2012. Practic, Nicolae Matei a creat o stradă, i-a dat nume, strada Promenada Lac Siutghiol, și în aceeași zi a adeverit cu de la sine putere că terenurile de pe marginea străzii, care n-a existat niciodată în realitate, ar aparține Primăriei din Năvodari. Hotărârea de Consiliu invocată, pe care am studiat-o și noi, este un inventar al bunurilor din domeniul privat al localității, în care, atenție, nu figura niciun teren de 3723 mp.

Primăria Năvodari avea imprimantă bună

Rețineți că titlul de proprietate în acest caz sunt cele 3 hârtii emise de Primăria Năvodari. La câte hârtii putea lista în fiecare zi Primăria Năvodari, chiar nu e de mirare că mai toată zona litorală Mamaia Nord a fost furată prin astfel de metode rudimentare. De mirare este altceva. Și anume că firma de cadastrare a mers cu cele 3 hârtii la OCPI, iar această instituție le-a acceptat și a înscris terenul în Cartea Funciară, cu același număr cadastral 109598, care, în 2010, figura alocat terenului de stat aflat sub luciul permanent de apă.

Pe răspunderea muribundului

Potrivit surselor noastre, patronul de la Creo-Mixt, Octavian Crețea, era bolnav de cancer într-un stadiu terminal. În acele condiții, firma sa a acceptat să facă acte de intabulare pentru cele mai ordinare furăciuni din zona Mamaia Nord-Năvodari. Între timp, acesta a decedat, ducând pe lumea cealaltă răspunderea pentru aceste acte nenorocite. Însă o răspundere aparte aveau și funcționarii Oficiului de Cadastru implicați în operațiunea frauduloasă de intabulare. Înscrisurile care atestau că terenul se afla în 2010 sub luciul de apă se aflau la dosarul intern. Însă Nicolae Matei a trimis poze, din care reieșea că terenul nu se mai află sub apă, dispărând astfel impedimentul la intabulare, pentru care fusese indisponibilizat cu doi ani înainte. Juriștii de la OCPI nu s-au prins că, dacă terenul fusese sub luciul de apă, aparține de drept statului român. Cu alte cuvinte, nu s-au prins că au în față o furăciune rudimentară, pusă la cale cu trei hârtii produse de cei care veniseră la furat. De asemenea, nu au băgat de seamă că nicio lege, nicio hotărâre de guvern și niciun ordin ANCPI nu autorizau înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară în baza nomenclatoarelor stradale, a adeverințelor sau a hotărârilor de consiliu local. Astea nu sunt titluri de proprietate nici în Somalia.

Download (PDF, 4MB)

Un tun și mai mare: o taxă de două milioane de euro

Furând terenul de la stat în complicitate cu firma muribundului și cu OCPI-ul condus de consilierul local Stere Sponte, pe care doar ce-l unsese cetățean de onoare, onorându-l cu un teren pe moca la granița cu stațiunea Mamaia, Matei s-a pregătit de un tun și mai mare. Astfel, la câteva luni distanță, acesta a pretins că terenul pe care doar ce-l furase de la stat în 2012, ar fi fost ocupat din 2010 de societatea Somaco Construct SRL, în vederea depozitării de materiale de construcții. Prin urmare, la instigarea sa, mai mulți funcționari din Primăria Năvodari au mâzgălit acte falsificate intelectual, prin care au taxat societatea cu două milioane de euro.

Fost jurist la OCPI, ajuns procuror. Dosarele lui Matei se închid pe motivații mizerabile

La aproape 7 ani distanță, Primăria Năvodari se chinuie să execute silit complexul turistic de 4 stele al firmei Somaco Construct SRL de pe malul lacului, în vreme ce firma se chinuie să desființeze actele vădit samavolnice rezultate din săvârșirea de infracțiuni. Ani buni, dosarul penal întocmit pe baza plângerii Somaco a zăcut la Parchetul Judecătoriei Constanța. În2016, un procuror de la acest parchet a clasat cauza, deși constatase că terenul nu a fost ocupat pentru depozitarea de materiale de construcții niciodată. A constatat, dar tot a clasat, în baza unui subterfugiu mizerabil. Înainte de a ajunge procuror, acesta fusese jurist chiar la Oficiul de Cadastru. Fratele său a devenit important dar mai ales putred de bogat după ce a cărat, ani de zile, geanta unor politicieni locali. În 2018, dosarul a fost preluat de Parchetul Curții de Apel, care a constatat săvârșirea infracțiunii de fals intelectual de către funcționarii corupți din Primăria Năvodari, însă faptele acestora erau deja atinse de prescripție. Parchetul Curții a sesizat instanța penală să desființeze decizia de impunere fiscală de două milioane de euro, rezultată din săvârșirea infracțiunii. Procesul se judecă și la momentul de față, cu peripeții pe care le vom relata într-un articol viitor.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: