Connect with us

Exclusiv

Teodosie, agricultorul. Povestea reală a devalizării fermei Nazarcea (documente)

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Arhiepiscopia Tomisului se va apuca de cultivat cereale pe terenurile devalizate de vii şi livezi de la Nazarcea. Aici s-a ajuns după 14 ani de la controversata decizie a lui Adrian Năstase de a susţine aşa-zisele programe social-filantropice ale bisericii de la Constanţa, prin instituirea unui drept de folosinţă asupra proprietăţii publice, în favoarea clericilor. Viile s-au scat pe araci, pomii fructiferi au fost tăiaţi de la mijlocul trunchiului, ca să nu se aplece drujbarii, iar clădirile s-au părăginit şi s-au demolat, una după alta. Deşi subiectul a fost intens discutat în presă, mai multe inexactităţi şi supoziţii contrazise flagrant de documente au ajuns să creioneze, eronat, percepţia publică asupra realităţilor de la Nazarcea. Tocmai de aceea, ne propunem să facem lumină, în baza documentelor disponibile.

Aventura agricolă a clericilor ortodocşi din Constanţa a început în anul 2002, la scurt timp după suirea lui ÎPS Teodosie în scaunul de arhiepiscop al Tomisului. În acel an, pretextând bunaintenţie de a oferi bisericii un sprijin pentru proiectele sale social-filantropice, guvernul condus, oarecum despotic, de Adrian Năstase a adoptat Hotărârea nr. 300/28 martie 2002 (ulterior modificată prin HG 1029 din 26 septembrie 2002), prin care a constituit un drept de folosinţă Arhiepiscopiei Tomisului asupra Grupului Social Culme, a patru ferme, cu utilaje de producţie şi mijloace de transport aferente, precum şi asupra unei suprafeţe de teren de 350 de hectare.

Indiferent de ce aţi citit până acum, trebuie să ştiţi că Arhiepiscopia Tomisului nu a fost niciodată proprietară la Nazarcea. Singurul drept real obţinut de instituţia bisericească a fost dreptul de folosinţă a clădirilor, mijloacelor de producţie şi terenului agricol.

Prin hotărârea sa, Guvernul României a dispus, în primul rând (prin articolul 1), transmiterea cu plată a Grupului Social Culme din proprietatea Nazarcea-Ovidiu SA în proprietatea publică a statului român, în administrarea Ministerului Culturii şi Cultelor şi folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului. Clădirile care intrau în proprietatea publică a statului, cu banii statului, dar cu scopul vădit de a fi folosite, exclusiv şi pe moca, de Arhiepiscopia din Constanţa, aveau suprafaţa de 10.230,86 mp. Erau acolo pavilioane, dormitoare, magazii, şoproane, cantine, băi, rezervoare, alei de acces – pe care nu s-a mai obosit nimeni să le numere şi să le inventarieze ca la carte. Mai era şi un gard de împrejmuire, aşa încât luminatul Guvern ar fi putut să scrie că transferul vizează orice construcţie din spatele gardului, precum şi gardul în sine. Apoi, în septembrie 2002, acelaşi guvern, prin Hotărârea nr. 1029, a inclus în inventarul bunurilor transferate patru sedii de fermă, o secţie de vinificaţie, un sector zootehnic şi unul mecanic, 39 de tractoare, 10 mijloace de transport auto şi alte acareturi… fără a rotunji în vreun fel „plata” datorată de stat către Nazarcea Ovidiu SA, proprietarul de drept văduvit de clădirile şi mijloacele sale de producţie.

În al doilea rând (prin articolul 2 din HG 300/2002), Guvernul a decis transmiterea fără plată a unui teren de 350 de hectare din domeniul privat al statului în domeniul public al statului, şi din administrarea Agenţiei Domeniilor Statului în administrarea Ministerului Culturii şi Cultelor, în folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului. Terenurile care intrau în proprietatea publică a statului şi folosinţa directă a Arhiepiscopiei Tomisului erau ocupate de vii şi livezi, de cea mai bună calitate, care făceau parte din patrimoniul societăţii Nazarcea-Ovidiu SA, fiind înscrise în capitalul ei social, ca active în sine, distincte de terenul pe care erau plantate. Terenul aparţinuse statului (ca şi acum) şi fusese administrat de Agenţia Domeniilor Statului (înlocuită din 2002, prin hotărârea Guvernului, cu Ministerul Culturii şi Cultelor). Dar nici proprietarul (statul), nici administratorul (ADS), nu aveau vreun drept asupra plantaţiilor pomicole şi viticole, care erau active distincte ce aparţineau societăţii Nazarcea. Despre aceste active, Năstase şi ai lui n-au suflat nicio vorbă în hotărârea pe deplin golănească, deşi era evident că tocmai pe acestea urmăreau să le transmită, cu titlu gratuit, în folosinţa clericilor. Experienţă în astfel de golănii avea Guvernul, după ce folosise acelaşi mecanism ca să predea bălţile şi fondul piscicol din ele către nişte golani de casă, printr-o operaţiune care se referea formal, ca şi în cazul de faţă, doar la schimbarea administratorului terenului neproductiv de pe fundul apei. Nu în ultimul rând, terenul de 350 de hectare conferise, anterior, societăţii Nazarcea SA calitatea de deţinătoare de suprafeţe agricole, certificată ca atare de anexa 1, poziţia 249, din Legea 268/2001. Hotărârea Guvernului nu ţinea cont nici de această lege. Deşi numit oficial administrator al terenului agricol, Ministerul Culturii nu avea atributul legal de a administra astfel de suprafeţe, pentru acest scop fiind creat ADS-ul în subordinea Ministerului Agriculturii. Nefiind de „meserie”, Ministerul Culturii nu a câştigat niciun şfanţ din administrarea terenului, pe care l-a predat preoţilor în contrapartidă cu obligaţia de a conserva „substanţa terenului” (în condiţiile în care hotărârea Guvernului nu stabilea felul folosinţei: cu titlu gratuit sau oneros).

De-a lungul timpului, în spaţiul public s-a creat confuzia că Arhiepiscopia Tomisului ar fi dobândit bunurile de la Nazarcea în proprietate. Mai mulţi autori au observat că HG 300/2002 este precedată de HG 299/2002, prin care s-a aprobat alocarea sumei de trei miliarde de lei vechi Arhiepiscopiei Tomisului pentru achiziţia unui imobil. Pe firul speculaţiei, au presupus că banii alocaţi de Guvern se refereau la achiziţia clădirilor de la Grupul Social Culme. Ei bine, nu se refereau! Ca dovadă, singurul drept obţinut de Arhiepiscopia din Constanţa a fost unul de folosinţă, cumpărătorul stabilit fiind statul român. Pe de altă parte, statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de intervenient într-unul din litigiile dintre Nazarcea SA şi Arhiepiscopia Tomisului ( Dosar 285/118/2005), a arătat că nu a plătit niciodată vreun ban pentru Grupul Social Culme şi nici nu s-a obţinut vreodată acordul Adunării Generale a Acţionarilor de la Nazarcea SA pentru trecerea clădirilor şi a plantaţiilor în domeniul public al statului.

Teodosie-54

Terenul agricol de la Nazarcea SA a ajuns pe mâna preoţilor, cu titlu de folosinţă, prin două acte administrative succesive. Prin protocolul 82301/16.12.2002, Agenţia Domeniilor Statului a predat noului administrator, Ministerul Culturii şi Cultelor, terenul de 350 de hectare. Mai departe, prin protocolul 9427/18.12.2002, Ministerul a predat terenul către Arhiepiscopia Tomisului, stabilind o singură obligaţie în sarcina acesteia, anume să execute lucrările de întreţinere şi conservare necesare, din veniturile obţinute din folosinţa suprafeţei. În mod explicit, nu se spunea niciun cuvânt despre viile şi livezile de pe teren, însă toate subînţelesurile duceau într-acolo. În sfârşit, un ultim protocol a fost semnat pe 27 august 2004, în contextul în care societatea Nazarcea SA intrase în insolvenţă pe 25 iunie 2004.

Pe 25 octombrie 2004, lichidatorul judiciar al societăţii Nazarcea SA numit de judecătorul sindic, CC Insolv IPURL, prin practicianul în insolvenţă Corina Curutz, a întocmit un raport de evaluare a viilor, livezilor şi a stocului fizic de vin (634.751 litri de vin si 95.281 litri derivate din vin), în vederea scoaterii acestora la licitaţie. Aflând de intenţiile lichidatorului, Arhiepiscopia Tomisului a depus o contestaţie la Tribunalul Constanţa, pe 12 mai 2005, în Dosarul 285/118/2005, mai sus pomenit. Clericii exhibau dreptul lor de folosinţă asupra viilor şi livezilor, dar şi dreptul de proprietate asupra stocului impresionant de vin şi derivate din vin. “Recolta de struguri a fost obţinută de către contestatoare, prin forţe proprii, din exploatarea viei situată pe terenul primit în folosinţă, conform HG nr. 300/2002. În concordanţă cu drepturile şi obligaţiile asumate prin Protocolul încheiat la 18.12.2002, contestatoarea a derulat, în anii agricoli 2002 – 2003, 2003 – 2004 precum şi în cursul anului 2005, operaţiunile necesare unei campanii agricole specifice culturii de viţă de vie. Drept urmare, în temeiul art. 483 şi art. 485 – 486 Cod civil, Arhiepiscopia Tomisului are calitatea de proprietar al cantităţii de 634.751 litri de vin şi al cantităţii de 95.281 litri derivate din vin.” – aprecia instanţa de judecată, în baza susţinerilor Arhiepiscopiei.

În cadrul procesului menţionat, lichidatorul judiciar a invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârii de Guvern 300/2002. Pentru judecarea acesteia, a fost constituit un dosar distinct la Curtea de Apel Constanţa sub numărul 463/CA/2005. Prin Sentinţa Civilă 195/CA/10 martie 2006, Curtea de Apel Constanţa a respins excepţia de nelegalitate a hotărârii de Guvern. Lichidatorul judiciar a declarat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a fost pus pe rol cu o repeziciune neuzuală, fiind respins irevocabil pe 10 mai 2006. Contestaţia în anulare promovată de lichidatorul judiciar la ICCJ a fost respinsă şi ea pe 26 aprilie 2007.

După ce ICCJ a constatat că Hotărârea de Guvern 300/2002 este legală, contestaţia Arhiepiscopiei Tomisului faţă de raportul de evaluare şi faţă de procedura de vânzare a activelor şi vinului la licitaţie a fost admisă. Pe 31 ianuarie 2008, la capătul litigiului, Curtea de Apel Constanţa a pronunţat Decizia Civilă 45/COM (vezi aici hotărârea judecătorească), prin care îi erau recunoscute Arhiepiscopiei dreptul de folosinţă asupra viilor şi livezilor, precum şi dreptul de proprietate asupra stocurilor de vin. Judecătorii constănţeni au considerat că investiţiile proprii ale SC Nazarcea SA în realizarea plantaţiilor de vie şi pomi fructiferi sunt irelevante atâta timp cât terenul aparţine statului. Mai mult, au respins şi apărarea că plantanţiile sunt proprietatea societăţii, înscrisă în capitalul ei social, „ştiut fiind că posesia se poate pierde chiar şi fără voinţa posesorului…”. De asemenea, instanţa a considerat irelevante evidenţele contabile ale societăţii, potrivit cărora vinul se afla pe stoc la data deschiderii procedurii de insolvenţă. Şi aşa, din stocul societăţii, vinul evaluat de noi, ochiometric, la peste 1,5 milioane de euro, a intrat în stocul preoţilor.

În 2011, când de Nazarcea se alesese praful (pomii fructiferi fiind tăiaţi cu drujba, de la jumătatea trunchiului, să nu se aplece drujbarii, iar viile se uscaseră în mare parte, nefiind lucrate), Arhiepiscopia Tomisului transmitea o dare de seamă Secretariatului de Stat pentru Culte (adresa 785/28.02.2011). Aşa cum intuim, Secretariatul ceruse detalii despre terenurile primite în folosinţă de la stat, de Arhiepiscopia din Constanţa, respectiv 1.000 mp în intravilanul staţiunii Jupiter şi 350 de hectare la Nazarcea, aferente activului Grup Social Culme. Ţâfnoşi, clericii constănţeni precizeau că terenul de la Jupiter nu este atribuit de stat în folosinţă gratuită, ci este cumpărat (fără să lămurească dacă banii pentru achiziţie fuseseră alocaţi de guvernul lui Năstase prin HG 299/2002). Mai departe, aceştia precizau, în mod surprinzător, că terenurile de la Nazarcea nu au nicio legătură cu denumirea „teren activ aferent activului Grup Social Culme”.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/07/Teodosie-adresa-despre-Nazarcea-2011.pdf”]

„Erorile din justiţie, voite sau nu, au făcut ca până în anul 2008, să nu putem să ne exercităm drepturile prevăzute de HG 300/2002. În acest timp activele cuprinse în anexa HG 1029/2002, adică imobilul Grup Social Culme, au fost vândute de lichidator, iar plantaţiile agricole s-au degradat aproape în totalitate”, spuneau peoţii de la Constanţa, uitând cu desăvârşire că îşi câştigaseră vinul susţinând că exploataseră intensiv viile în perioada 2002-2005.

Minciunica de mai sus e o simplă glumiţă, pe lângă demersul pe care Arhiepiscopia spunea că l-a întreprins pentru bunul mers al plantaţiilor. Potrivit propriilor susţineri, preoţii au depus la Direcţia Agricolă Constanţa, pe 11 august 2010, un plan de reconversie a culturilor de la Nazarcea. Sfinţiile lor se gândeau chiar să ceară şi nişte fonduri europene, când Direcţia Agricolă le-a tăiat macaroana pretenţiilor, pe motivul întemeiat că nu sunt proprietari. Ca să îndrepte acest neajuns şi această nedreptate, clericii de la Constanţa au depus o cerere la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor sub numărul 2481/2010, cerând să li se retrocedeze terenul defrişat de vii şi livezi de la Nazarcea… deşi retrocedările se referă la proprietăţile confiscate în mod abuziv de regimul comunist, nu la aranjamentele făcute pe vremea lui Năstase.

Deşi recunoşteau în adresa lor din anul 2011 că plantaţiile s-au degradat aproape în totalitate, Arhiepiscopia n-a avut nicio problemă să ceară şi să obţină subvenţii agricole de la APIA, de 142.988,37 de lei în 2010 şi de 148.610,21 de lei în 2011, pentru terenurile pârlogite de la Nazarcea. Statul român, prin aceeaşi instituţie, a mai pompat în „producţia agricolă” de la Nazarcea 239.732,26 de lei în 2012, 262.267,07 lei în 2013, 281.733,52 de lei în 2014 şi un avans de 84.631,23 de lei în 2015, aşa cum reiese din adresa APIA nr. 52/SIIP/15.02.2015.

Tot în anul 2011, Corpul de Control al Ministrului Agriculturii Valeriu Tabără constata că hotărârile lui Năstase din anul 2002 au creat elementele favorizării intrării în faliment a societăţii Nazarcea SA, împiedicarea privatizării acesteia şi neîncasarea redevenţei cuvenite statului român pentru cele 350 de hectare, pe o perioadă de nouă ani. În nota 225.222/18.07.2011 a Corpului de Control al Ministrului Agriculturii se mai constata şi faptul că Ministerul Culturii şi Cultelor nu are atribuţii de a administra terenurile cu destinaţie agricolă, motiv pentru care „s-a dispus demararea procedurilor legale în vederea supunerii spre aprobare Guvernului României a emiterii unui act normativ prin care terenul agricol prevăzut în HG 300/2002 să fie preluat de către Agenţia Domeniilor Statului, administrator specializat al statului în administrarea terenurilor cu destinaţie agricolă, în temeiul Legii nr. 268/2001”.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/07/Valeriu-Tabara-Nazarcea.pdf”]

Intenţia declarată a lui Valeriu Tabără nu s-a mai materializat, după ce acesta a fost schimbat din funcţie. Pe 11 martie 2013, prin adresa 187.537, ADS-ul a comunicat presei că măsurile dispuse de Valeriu Tabără se vor concretiza, având în vedere că proiectul de hotărâre de Guvern privind trecerea terenului de la Nazarcea în administrarea ADS a fost deja întocmit şi înaintat ministrului agriculturii. Cel mai probabil hârtiile s-au rătăcit în ditamai ministerul, că de atunci nu s-a mai adoptat nicio hotărâre de Guvern care să readucă situaţia în litera şi spiritul Legii 268/2001. Deşi aceasta este în vigoare, hotărârea dată de Năstase prin încălcare ei flagrantă continuă să îşi producă efectele.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/07/261_raspuns_Antena_3.pdf”]

Recent, Arhiepiscopia Tomisului s-a asociat într-o cooperativă agricolă, alături de Integra Wood SBS SRL, Aurelian Ştefan, Emil Cosmin Brăescu şi Alexandru Petrean. Cooperativa Agricolă Tomis – aşa cum se numeşte aceasta – a fost înfiinţată pe 10 iunie 2016 şi are sediul social în satul Culmea (Nazarcea). Noua persoană juridică are ca obiect principal de activitate „cultivarea cerealelor (exclusiv orez), a plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase“. Cel mai probabil, aceasta urmează să cultive cereale pe terenurile defrişate de vii şi livezi. Din vechea societate Nazarcea a mai rămas doar vinul câştigat de Arhiepiscopie în procesul la care ne-am referit mai sus, care încă se mai comercializează fără forme legale, aşa cum s-a probat deja în nişte înregistrări cu camera ascunsă, virale pe internet. (Va urma!)

                                                                                                                                                   Adrian Cârlescu

Comments

comments

Exclusiv

Game Over. Asociațiile de tip Constanța Altfel, frânate printr-un Recurs în Interesul Legii

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

25 de judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție a României, printre care chiar președintele instanței supreme, au admis un recurs în interesul legii care pune capăt pentru totdeauna unor practici de anarhie și impostură juridică. Ne referim aici la acțiunile populare deduse judecății de mai multe asociații nonguvernamentale din întreaga țară împotriva unor acte administrative – PUZ-uri, autorizații de construire, certificate de urbanism, regulamente de parcare și altele asemenea – pe considerentul exclusiv că ar fi contrare interesului public. În multe cazuri asociațiile de acest tip nu aveau printre membrii lor nici măcar un specialist în probleme de urbanism sau de protecție a mediului. Căci, potrivit legii, oricare 3 oameni, săraci sau bogați, culți sau inculți, cu studii sau analfabeți, pot înființa o asociație. Ca să nu se interpreteze greșit, spunem apăsat că nu-i rău că se întâmplă așa. Libertatea de asociere este o valoare câștigată prin Constituție și nu trebuie schimbată nicicum. Însă răul a apărut când aceste asociații, fără să aibă niciun specialist și deci fără să aibă nicio autoritate, s-au erijat tocmai în autoritate de tutelare a actelor administrative în baza interesului public. Vorbim de un interes public pe care nimeni nu l-a cedat, în virtutea niciunui contract social, acestor asociații, ci statului. Cu toate acestea, ONG-urile în cauză au cerut demolarea de blocuri sau anularea de investiții, dar nu pentru a apăra interesele unor privați afectați, ci – așa cum am spus – exclusiv în baza unui interes public. Acțiunile populare de acest tip au vizat și afaceriști veroși, dar și antreprenori onești, care n-au vătămat niciun interes privat, al nimănui, dar cu toate acestea s-au pomenit târâți în procese, blocați și tracasați pe termen lung în numele unui interes public luat, cam pe blat, în concesiune de aceste entități de drept privat.

Legenda salvatorilor urbani

După cum spuneam, această situație care s-a întins ca o pecingine la nivel național. În spatele ei s-a încropit o adevărată ideologie a salvatorilor urbani, porniți la război cu rechinii imobiliari. Am scris aici, în Ordinea.Ro, mai multe articole de deconstrucție a acestei legende a salvatorilor urbani. De pildă, am arătat că cea mai cunoscută asociație de acest tip de la noi, Asociația Constanța Altfel, a fost înființată de o grupare de politicieni, în frunte cu senatorul Vergil Chițac și cu fosta candidată a PNL pentru Consiliul Local, Felicia Ovanesian. În opinia noastră, scopul real al politicienilor care s-au urcat pe baricada civică a fost acela de a acumula un capital politic, de oameni ai luptei și ai dreptății, de imaculați dedicați progresului social. La urmă, acest capital trebuia să le aducă un câștig personal sau de grup în zona politică și administrativă. Cu alte cuvinte, în spatele scopului formal declarat, al luptei pentru salvarea orașelor, sunt camuflate scopuri politice reale, de acumulare a unui capital de imagine folositor pentru câștigarea unor funcții publice în cadrul alegerilor locale. 

Când Albă ca Zăpada nu e chiar așa de albă

Înainte să pună cărămizile acestei construcții de legendă, Felicia Ovanesian a avut legături profesionale atât cu un personaj implicat în retrocedările frauduloase care au mutilat orașul, cât și cu societăți implicate în proiecte controversate de dezvoltare imobiliară. Însă cu totul specială ni s-a părut situația în care un dezvoltator imobiliar a construit un bloc între case, proiectul său, de adevărat rechin imobiliar, fiind trecut cu vederea atât de Constanța Altfel, cât și de Verde Urban – a doua asociație ca importanță în lumea salvatorilor urbani de la malul mării. Alți antreprenori, printre care unii onești care au ridicat proiecte cu adevărat valoroase, n-au avut norocul să fie ignorați, deși, repetăm, nicio persoană particulară nu s-a plâns de o vătămare a unor interese legitime private.

Trebuie să mai știți că asociațiile nonguvernamentale sunt persoane juridice de drept privat, iar legea spune, negru pe alb, că astfel de particulari nu pot invoca încălcarea unui interes legitim public decât dacă invocă în principal vătămarea unor interese private.

Practica neunitară a instanțelor de judecată

Cu toate acestea, la nivel național s-a creat o practică neunitară. Astfel, au fost instanțe care au admis, în mod bizar, că asociațiile pot apăra exclusiv interesul public în cadrul unor acțiuni în contencios obiectiv. Cu alte cuvinte, au fost instanțe care au permis acestor asociații să externalizeze prerogative ale statului. Ca să dăm un exemplu concret, amintim că au fost asociații care au contestat PUZ-uri, legitimându-se procesual pe baza pretenției de a apăra dreptul populației la sănătate. Au spus aceste asociații că edificarea unor construcții noi aglomerează spațiul urban. Mai departe, au argumentat că locatarii acestor construcții prevăzute în PUZ vor avea mașini care vor polua mai mult aerul, iar în acest fel dreptul la sănătate al populației în general ar fi afectat. Acțiunile fundate pe acest interes public, al apărării dreptului la sănătate, au fost admise de unele instanțe, care au dispus suspendări sau anulări ale PUZ-urilor, deși nu s-a găsit niciun privat care să reclame o vătămare a intereselor sale private, actuale și directe.

Pe de altă parte, au fost și instanțe care au apreciat corect că asociațiile pot iniția doar acțiuni de contencios subiectiv, apărând propriile interese private sau interesele vătămate ale unor membri, doar prin aceasta câștigând dreptul de a invoca în subsidiar și un interes legitim public. În concret, instanțele cu această optică au considerat că un proces în contencios se poate duce doar dacă PUZ-ul la care ne-am referit mai sus privează un particular din vecinătate de lumina naturală a soarelui, de locurile de parcare, de accesul la dotările urbane și alte aspecte de acest fel.

Recursul în Interesul Legii. Constanța Altfel, amică a Curții

În noiembrie 2019, Curtea de Apel Brașov a inițiat un recurs în interesul legii referitor la practică neunitară a instanțelor de judecată.  Această instanță nu a emis o opinie proprie, lăsând practic la latitudinea instanței supreme să stabilească interpretarea corectă a legii. Completul de RIL a cerut opinii de la procurorul general și de la facultățile de drept din țară. În acest context, la dosarul cauzei au fost depuse memorii de către trei asociații, în calitate de amicus curiae (amici ai curții). Mai prozaic spus, trei asociații au depus cereri de intervenție, cu speranța că vor reuși să obțină o recunoaștere de a se comporta în instanțe ca niște autorități de stat, cu capacitate de a iniția acțiuni în contencios obiectiv. Este vorba de Asociația Salvați Bucureștiul, fondată de Nicușor Dan, de Fundația Greenpeace CEE România și de Asociația Constanța Altfel a senatorului Vergil Chițac.

Putem spune că aceste ONG-uri au tras cu dinții să obțină un statut chiar mai bun și mai puternic decât autoritățile de stat. Astfel, trebuie să știți că autoritățile de stat nu pot iniția decât acțiuni în contencios obiectiv, exclusiv în baza interesului public. Or asociațiile lui Nicușor Dan și Vergil Chițac cereau să li se permită în continuare să joace și pe obiectiv, dar și pe subiectiv, în funcție de dispoziția lor fluidă.

Claritatea conceptuală a Înaltei Curții

Pretențiile lor au fost scurtate de completul de RIL, în urma unei analize de o claritate conceptuală exemplară. Instanța supremă a stabilit că legea le conferă asociațiilor calitatea de părți vătămate, nicidecum de autorități cu drept de tutelă administrativă. În consecință, acestea trebuie să se legitimeze procesual în baza unui interes privat, fie al lor personal, fie al unor membri afectați de actul administrativ contestat în justiție. De asemenea, instanța a stabilit că asociațiile sunt persoane de drept privat și nu pot beneficia de prerogative conferite doar instituțiile de drept public. Instanța supremă s-a referit pe larg și la doctrina juridică, prin care în mod tradițional au fost limitate acțiunile populare, fiind stabilit că în dreptul românesc procesele în contencios sunt pornite de particularul lezat. Or, în acest caz, vorbim de particulari (persoane juridice de drept privat) nelezați în niciun fel, dar dispuși să-și atingă scopurile fluturând un interes general, cu pretenția că ar avea vreun drept de tutelă administrativă conferit doar autorităților de stat.

Decizia s-a publicat în Monitorul Oficial

RIL-ul care a scurtat aceste pretenții a fost admis de ÎCCJ pe 2 martie 2020. Pe 2 iulie 2020, decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al României, fiind de acum general obligatorie. Decizia spune stop unui joc periculos. Constanța Altfel și alte asociații similare pot ataca acte administrative de aici încolo doar dacă acestea lezează persoane reale. Pe chestii imaginare, în baza vreunui interes general, chiar nu mai merge.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Diversiunea Primăriei Constanța în scandalul demolării stadionului Metalul

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

După ce a ras stadionul Metalul de pe fața pământului, Primăria Constanța a lansat o diversiune, pe care o promovează cu bani pe rețelele sociale pentru a capta atenția constănțenilor. Astfel, într-un material video, un reporter al Primăriei Constanța (sic!) a realizat un interviu cu un funcționar tot de la Primăria Constanța care se ocupă de întreținerea bazelor sportive din oraș. Interviul regizat de cei doi colegi de muncă a fost filmat la complexul sportiv Farul, acolo unde Primăria a investit pentru reabilitarea unui teren de fotbal cu gazon sintetic pentru antrenamentul copiilor. După ce s-a lăudat cum a putut el mai bine, funcționarul care răspunde de bazele sportive a declarat că ternul cu gazon sintetic este disponibil pentru toți copiii orașului.

”În curând, toți copiii Constanței sunt așteptați să se antreneze aici, avem deja cereri de la cluburile F.C.FARUL, PERFORMER și METALUL care ne-au contactat și ne-au spus că vor să își desfășoare activitatea pe acest teren” – a declarat funcționarul Eugen Căruntu. (vedeți aici toată declarația). 

După cum spuneam, declarațiile angajatului Primăriei au fost rostogolite pe Facebook, dar și în câteva publicații locale, totul cu scopul de a se crea aparența că s-a găsit o soluție pentru copiii de la Metalul, după ce stadionul lor cu gazon natural, omologat de FRF și folosit nu doar pentru antrenamente, ci și pentru competiții oficiale, a fost ras de pe fața pământului.

În realitate, problema nu s-a rezolvat câtuși de puțin. În primul rând, toți copiii Constanței nu încap pe suprafața sintetică de la Farul. În al doilea rând, suprafețele sintetice pot fi folosite doar pentru antrenamente, nu și pentru competiții oficiale. În al treilea rând, clubul Metalul dezminte total afirmațiile făcute de angajatul Primăriei.

”ACS METALUL CONSTANTA dezminte spusele individului de la Primăria Constanța care afirmă într-un filmuleț apărut pe YouTube și pe contul de Facebook al Primăriei Constanța, cum ca ar fi fost contactat de cineva din cadrul Clubului Metalul, ca sa facem antrenamentele la Faru. Este o INTOXICARE  ieftină a Primăriei Constanța prin fel de fel de indivizi.

ACS Metalul nu a contactat pe nimeni din Primărie pentru a cere să joace pe terenul sintetic din Complexul Farul Constanța!

Pentru a proteja psihicul copiilor afectați de intervenția ILEGALĂ ȘI  BRUTALA  a Primăriei în scopul PRELUARII PRIN FORTA a  bazei noastre sportive din posesia Clubului Metalul, am hotărât ca aceștia să plece în cantonament împreună cu părinții si antrenorii.” – se arată într-un comunicat al clubului Metalul, semnat de președintele acestuia, Valentin Șurghie.

O scurtă istorie a bazei sportive Metalul

Reamintim cititorilor noștri că stadionul Metalul a fost demolat de Primăria Constanța în vederea folosirii terenului pentru proiectul Sălii Polivalente. Stadionul fusese construit în anul 1986 de o întreprindere de stat reorganizată după revoluție sub numele Somaco SA. În urmă cu 15 ani, această societate a vândut baza sportivă către SC Structuri de Oțel SRL Constanța, o firmă deținută de familia lui Valentin Șurghie. Prețul activelor a fost achitat prin bancă. Mai departe, societatea Structuri de Oțel SRL a vândut către asociații ei, soții Șurghie, baza sportivă, prețul fiind achitat din dividendele care li se cuveneau de la propria firmă. În sfârșit, activele au fost transmise în patrimoniul Asociației Club Sportiv Metalul Constanța, asociație înființată pe 6 iulie 2005 exact în scopul desfășurării de activități sportive. Încă de la bun început, clubul Metalul s-a specializat în formarea copiilor talentați la fotbal. În total, pe stadionul din Badea Cârțan au evoluat 1.700 de copii legitimați potrivit evidențelor DJTS. Din 2005 încoace, echipele organizate pe grupe de vârstă de la Metalul au câștigat titluri, trofee sau locuri fruntașe în toate competițiile oficiale. Cristian Manea, cel mai tânăr debutant din istoria echipei naționale de fotbal a României, a început fotbalul la clubul Metalul.

Planurile regimului Mazăre pentru zona Badea Cârțan

În timp ce acest club și-a văzut un deceniu și jumătate de activitatea sa, având o posesie netulburată de nimeni, Primăria Constanța a dezvoltat alte planuri și idei pentru întregul complex sportiv din Badea Cârțan. În perioada 2002- 2006, la inițiativa fostului primar Radu Mazăre, terenurile din complexul sportiv Badea Cârțan (mai puțin cele de sub bazele sportive ale Direcției Județene de Tineret și Sport) au fost inventariate în domeniul privat al Municipiului Constanța. Terenul de sub baza sportivă Metalul a fost înscris în inventar în ultima etapă, în anul 2006.

După 8 ani, în 2014, Primăria Constanța a solicitat Companiei Naționale de Investiții – CNI SA să construiască o sală polivalentă în Badea Cârțan. CNI a fost de acord și a solicitat Primăriei să-i pună la dispoziție un teren de 18.200 de metri pătrați pentru derularea proiectului. Însă, în mod bizar, municipalitatea a aprobat transferul unei suprafețe de 32.454 de metri pătrați, fără să justifice această generozitate. În lotul aprobat nu era inclus și terenul de sub stadionul Metalul. Sala polivalentă trebuia să fie amplasată pe Aleea Stadionului, iar parcarea auto a obiectivului, pe actuala parcare de TIR-uri. Pe 18 decembrie 2014, Consiliul Local a amendat hotărârea inițială, în sensul predării către CNI SA a unui teren de 60.000 mp. De data aceasta, în lotul extins a fost inclus și stadionul Metalul. Însă niciodată nu s-a justificat în spațiul public această suprafață. Nu a existat nicio consultare publică, iar toate indiciile conduc spre ideea că regimul Mazăre a urmărit încă de la bun început să radă bazele sportive de pe ternul însușit prin inventariere.

Exproprierea și prima tentativă de demolare în plin litigiu

În 2019, Consiliul Local a aprobat exproprierea clădirilor de la Metalul. De asemenea, autoritatea locală a emis o autorizație de demolare a construcțiilor în regim de urgență (mai multe detalii AICI).

Autorizația de demolare a fost contestată la instanță de Clubul Metalul. În săptămâna dinaintea termenului în care magistrații urmau să decidă cu privire la cererea de suspendare provizorie a actului administrativ, funcționarii Primăriei au venit la gardul din spatele stadionului Metalul, însoțiți de muncitori cu flexuri, de polițiști locali și de jandarmi solicitați să prevină escaladarea unui conflict. Un funcționar al Primăriei a pretins că gardul stadionului (care nu a fost expropriat) este ilegal și trebuie demolat la disciplina în construcții. Singurul act pentru demolare fluturat celor de la Metalul a fost un extras informativ de carte funciară. Un film al evenimentului puteți vedea mai jos:

În cele din urmă, acțiunea a eșuat, după ce președintele clubului Metalul a arătat polițiștilor actele prin care a cumpărat amenajarea sportivă cu gard cu tot în anul 2005. Vorbim de un gard construit în anul 1986, pentru care nu s-a aplicat niciodată vreo contravenție, în cei 34 de ani de existență a bazei sportive.

Un avocat, prieten cu Babu

După stoparea acțiunii, angajații clubului au sudat gardul la loc. Această împrejurare a fost imediat speculată de Primărie. În acest punct, Primăria Constanța a decis să încheie un contract cu un avocat care, potrivit unor surse, a fost coleg de clasă al viceprimarului Dumitru Babu și se află în relații de prietenie cu acesta. Prietenul lui Mitică de la Primărie a depus o nouă plângere penală, în numele Primăriei, împotriva președintelui Clubului Metalul.

Cum să câștigi un proces cu excavatorul

Cum procesul în care s-a cerut suspendarea autorizație de demolare bătea la ușă, același avocat a condus o nouă acțiune în forță la stadionul Metalul. Gardul metalic re-sudat a fost tăiat de muncitorii cu flexuri. Ulterior, avocatul a pătruns primul pe teren, urmat de agenții unei firme private de pază. Acesta i-a somat verbal pe antrenori să părăsească zona. Copiii care au venit la antrenament au fost de asemenea alungați de pe teren. Pe repede înainte, în incinta stadionului au pătruns utilaje specifice, care au ras gazonul și stratul fertil, iar apoi au demolat tribuna de spectatori și clădirea cu vestiare și birouri. Un film al evenimentelor puteți vedea mai jos:

Procesul sub presiunea căruia au avut loc aceste intervenții în forță s-a desfășurat la 4 zile după demolare. La mijloc au fost chiar zilele de week-end. La termenul cu pricina, cererea de suspendare a autorizației de demolare a fost respinsă ca rămasă fără obiect. Ce să mai suspende magistrații, dacă demolarea fusese deja făcută de avocatul adus de Babu?

Plângeri penale reciproce. Primăria trebuie să găsească o soluție pentru sportivi

Situația cu privire la stadionul Metalul este în continuare una foarte tensionată. Astfel, clubul sportiv și Primăria și-au făcut plângeri penale reciproce. De asemenea, Comisia de Abuzuri a Senatului României, sesizată de Clubul Metalul, a cerut prefectului județului Constanța, George Niculescu, să facă o analiză a situației. Acesta a convocat o ședință cu părțile implicate, însă Primăria Constanța a refuzat să delege un reprezentant.

Independent de cursul acestor proceduri, Primăria Constanța trebuie să găsească o soluție pentru copiii de la Metalul. Să înghesui toți copiii Constanței pe ternul sintetic de la Farul nu este o soluție, ci, așa cum am spus, o simplă diversiune menită să camufleze cinismul uriaș din spatele acestei afaceri.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Fostul prefect Nicolaescu, trimis în judecată în scandalul terenului de lângă Tom-Carrefour

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

DNA Constanța l-a trimis în judecată pe fostul prefect al județului, Adrian Nicolaescu, pentru abuz în serviciu în legătură cu refuzul acestuia de a emite un titlu de proprietate pentru un teren de 19 hectare de pe malul lacului Siutghiol, zona Tom-Carrefour. Procurorul de caz a reținut că fostul prefect s-a opus emiterii titlului de proprietate în favoarea unei persoane din comuna Mihail Kogălniceanu, deși aceasta deținea o hotărâre judecătorească irevocabilă. Așa cum vom explica mai jos, hotărârea judecătorească pentru încălcarea căreia este acuzat acum Nicolaescu se bazează pe aprecierea total falsă că terenurile din zona Tom-Carrefour ar fi aparținut cândva comunei Mihail Kogălniceanu.

Nicolaescu mai este acuzat că ar fi refuzat să avizeze propunerea Comisiei Locale din Mihail Kogălniceanu pentru punerea în posesie pe teritoriul administrativ al Constanței. De asemenea, fostul prefect este acuzat că, prin neemiterea titlurilor de proprietate în favoarea persoanei din Mihail Kogălniceanu, ar fi împiedicat-o pe aceasta să beneficieze de despăgubirile calculate de Primăria Constanța pentru exproprierea unei părți din acest teren în vederea amenajării pasajului rutier de la Tom-Carrefour.

Cum a schimbat o ștabă țărănistă un teren din drumul Cogealacului în Municipiul Constanța

Despre retrocedarea terenului de pe malul lacului Siutghiol, din zona Tom-Carrefour, am publicat în Ordinea.Ro mai multe articole. Din capul locului, trebuie să știți că persoana din Mihail Kogălniceanu se numește Zoea Rădulescu, iar pe vremea guvernării CDR a ocupat o funcție importantă în Guvern și în principalul partid de guvernământ, PNȚCD. Ea a moștenit de la autorii ei două terenuri agricole în comuna ei natală, în suprafață cumulată de  19 hectare. Vorbim de terenuri situate în partea de nord a comunei, pe drumul Cogealacului.

După revoluție, terenurile agricole din Mihail Kogălniceanu au fost oprite în mare parte de la retrocedare, întrucât făceau obiectul exploatării fostului IAS Ceres. În aceste împrejurări, moștenitorii suprafețelor agricole, așa cum era și Zoea Rădulescu, au primit acțiuni la Ceres Mihail Kogălniceanu SA, iar după o perioadă li s-a recalificat statutul ca locatori de terenuri. La finalul guvernării țărăniste, a fost adoptat cadrul legislativ ca terenurile lucrate de fostele IAS-uri să fie predate comisiilor locale de fond funciar constituite la nivelul unităților administrativ-teritoriale, acestea urmând să facă demersuri în vederea retrocedării suprafețelor către locatori. În acest context, Zoea Rădulescu a obținut o promisiune din partea directorului Ceres Mihail Kogălniceanu SA că i se va retroceda, nu terenul bunicilor ei din drumul Cogealacului, ci terenul situat pe malul lacului Siutghiol, în Municipiul Constanța. De asemenea, femeia a obținut o schiță în pix, cu ștampila Oficiului de Cadastru,  în care era conturat terenul pe care îl râvnea în marginea Constanței.

Însă Ceres nu era autoritate de restituire a pământului. Prin urmare, terenurile situate pe raza Constanței au ajuns la dispoziția comisiei locale de fond funciar de la Primăria Constanța, care le-a retrocedat unor constănțeni. De asemenea, cererile de retrocedare depuse de Zoea Rădulescu au fost analizate de comisia locală din comuna ei. La începutul anului 2000, comisia comunală a emis două procese-verbale de punere în posesie pentru Zoea Rădulescu. În documentele întocmite atunci, suprafețele nu au fost individualizate exact, în sensul că nu au fost trecute vecinătățile de tarla.

Speculând această scăpare, Zoea Rădulescu a deschis mai multe procese, în care a cerut ca instanțele să constate că terenul primit de la comisia comunală nu se află pe raza comunei, ci în Municipiul Constanța, pe malul lacului Siutghiol. Ea și-a ales singură judecătoarea. Astfel, Zoea a depus mai multe cereri identice de chemare în judecată, care au fost repartizate aleatoriu către judecători diferiți. Ulterior, a păstrat acțiunea care a ajuns la judecătoarea Corina Eugenia Jianu, închizând restul dosarelor. Într-un prim proces, judecătoarea aleasă a anulat titlurile de proprietate emise la propunerea comisiei locale de fond funciar din Primăria Constanța. În acest litigiu, proba principală a fost un raport de expertiză tehnică extrajudiciară, întocmit de un expert din Medgidia ales de parte, iar nu numit de instanță. Expertul ales a făcut un fel de analiză gramaticală a actelor care i-au fost puse la dispoziție de avocata Zoei Rădulescu, concluzionând la final că terenul primit de Zoea de la comisa comunală se află pe teritoriul Municipiului Constanței. Mai departe, judecătoarea Jianu a interpretat raportul de expertiză și alte probe din dosar, apreciind că terenul de pe malul lacului Siutghiol s-a aflat cândva pe teritoriul comunei Mihail Kogălniceanu. În realitate, cele două localități sunt situate la zeci de kilometri distanță, fiind despărțite de orașul Ovidiu.  Pe baza acestor halucinații care reinventează geografia patriei, Jianu a golit terenul de proprietarii puși în posesie de Comisia Locală din Constanța. Titlurile acestora au fost anulate, iar în acest fel terenul a devenit liber și numai bun de retrocedat pentru a doua oară.

Extras din hotărârea judecătorească, prin care fosta judecătoare Corina Eugenia Jianu a reinventat geografia patriei.

Profitând de eliberarea terenului, Zoea Rădulescu a repetat manevra, a depus iarăși cereri clonate de chemare în judecată, alegând să fie judecată tot de Jianu. În noul proces, Jianu a obligat Comisia Județeană de la Prefectură să-i emită femeii din Mihail Kogălniceanu titluri de proprietate pentru terenurile din Constanța. După cum am arătat, la baza poveștii se află aprecierea total contrafactuală că terenurile de pe malul lacului au făcut cândva parte din aria administrativă a comunei Mihail Kogălniceanu.

Deși vorbim de o apreciere care desfigurează geografia patriei și siluiește logica, bunul-simț și legile țării, hotărârile date în acest temei sunt încă în vigoare. O încercare de anulare a situației profund injuste a fost făcută de Parchetul Curții de Apel Constanța, care l-a trimis în judecată pe expertul din Medgidia. Condamnat pe fond, acesta avea să fie achitat în calea de atac, în mod inexplicabil. În acest fel, hotărârile obținute de Zoea Rădulescu în această manieră scandaloasă au rămas în vigoare.

Trebuie să mai spunem că judecătoarea Corina Eugenia Jianu, cea care a creat întreaga situație, a fost între timp dată afară din magistratură. Jianu este inculpată într-un dosar penal aflat pe rolul Curții de Apel București, după ce procurorul DNA Andrei Bodean a pus-o sub acuzare că vindea hotărâri de retrocedare pe șpagă. Procesul durează de ani de zile. Până la finalizarea acestuia, Jianu se bucură de prezumția de nevinovăție. Iar cei care nu aplică hotărârile ei sunt chemați să răspundă penal.

Două cazuri identice, tratate diferit

Adrian Nicolaescu a fost prefect al județului Constanța în perioada guvernului tehnocrat condus de Dacian Cioloș. În mandatul său, Nicolaescu s-a confruntat cu două dosare grele de retrocedare. Ne referim aici la dosarul Tom-Carrefour pe care l-am prezentat mai sus, dar și la dosarul cariera Sibioara. În ambele spețe a fost vorba de punerea în aplicare a unor hotărâri judecătorești pronunțate de fosta judecătoare Jianu. Cariera de la Sibioara, ca toate carierele din această țară, era exceptată de la retrocedare. Cu toate acestea, un expert din Brăila a atestat în fals că exploatația minieră ar fi de fapt un teren liber de sarcini. Așadar, al doilea element comun a fost caracterul nereal al expertizelor pe care s-au fondat hotărârile judecătorești. În sfârșit, al treilea element comun: ambele hotărâri trebuiau puse în aplicare de comisia județeană condusă de Nicolaescu. Fostul prefect a tratat cele două cazuri gemene în mod diferit. Însă o analiză detaliată pe acest subiect puteți citi în curând în Ordinea.Ro. Va urma!

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: