Connect with us

Exclusiv

Teodosie, agricultorul. Povestea reală a devalizării fermei Nazarcea (documente)

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Arhiepiscopia Tomisului se va apuca de cultivat cereale pe terenurile devalizate de vii şi livezi de la Nazarcea. Aici s-a ajuns după 14 ani de la controversata decizie a lui Adrian Năstase de a susţine aşa-zisele programe social-filantropice ale bisericii de la Constanţa, prin instituirea unui drept de folosinţă asupra proprietăţii publice, în favoarea clericilor. Viile s-au scat pe araci, pomii fructiferi au fost tăiaţi de la mijlocul trunchiului, ca să nu se aplece drujbarii, iar clădirile s-au părăginit şi s-au demolat, una după alta. Deşi subiectul a fost intens discutat în presă, mai multe inexactităţi şi supoziţii contrazise flagrant de documente au ajuns să creioneze, eronat, percepţia publică asupra realităţilor de la Nazarcea. Tocmai de aceea, ne propunem să facem lumină, în baza documentelor disponibile.

Aventura agricolă a clericilor ortodocşi din Constanţa a început în anul 2002, la scurt timp după suirea lui ÎPS Teodosie în scaunul de arhiepiscop al Tomisului. În acel an, pretextând bunaintenţie de a oferi bisericii un sprijin pentru proiectele sale social-filantropice, guvernul condus, oarecum despotic, de Adrian Năstase a adoptat Hotărârea nr. 300/28 martie 2002 (ulterior modificată prin HG 1029 din 26 septembrie 2002), prin care a constituit un drept de folosinţă Arhiepiscopiei Tomisului asupra Grupului Social Culme, a patru ferme, cu utilaje de producţie şi mijloace de transport aferente, precum şi asupra unei suprafeţe de teren de 350 de hectare.

Indiferent de ce aţi citit până acum, trebuie să ştiţi că Arhiepiscopia Tomisului nu a fost niciodată proprietară la Nazarcea. Singurul drept real obţinut de instituţia bisericească a fost dreptul de folosinţă a clădirilor, mijloacelor de producţie şi terenului agricol.

Prin hotărârea sa, Guvernul României a dispus, în primul rând (prin articolul 1), transmiterea cu plată a Grupului Social Culme din proprietatea Nazarcea-Ovidiu SA în proprietatea publică a statului român, în administrarea Ministerului Culturii şi Cultelor şi folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului. Clădirile care intrau în proprietatea publică a statului, cu banii statului, dar cu scopul vădit de a fi folosite, exclusiv şi pe moca, de Arhiepiscopia din Constanţa, aveau suprafaţa de 10.230,86 mp. Erau acolo pavilioane, dormitoare, magazii, şoproane, cantine, băi, rezervoare, alei de acces – pe care nu s-a mai obosit nimeni să le numere şi să le inventarieze ca la carte. Mai era şi un gard de împrejmuire, aşa încât luminatul Guvern ar fi putut să scrie că transferul vizează orice construcţie din spatele gardului, precum şi gardul în sine. Apoi, în septembrie 2002, acelaşi guvern, prin Hotărârea nr. 1029, a inclus în inventarul bunurilor transferate patru sedii de fermă, o secţie de vinificaţie, un sector zootehnic şi unul mecanic, 39 de tractoare, 10 mijloace de transport auto şi alte acareturi… fără a rotunji în vreun fel „plata” datorată de stat către Nazarcea Ovidiu SA, proprietarul de drept văduvit de clădirile şi mijloacele sale de producţie.

În al doilea rând (prin articolul 2 din HG 300/2002), Guvernul a decis transmiterea fără plată a unui teren de 350 de hectare din domeniul privat al statului în domeniul public al statului, şi din administrarea Agenţiei Domeniilor Statului în administrarea Ministerului Culturii şi Cultelor, în folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului. Terenurile care intrau în proprietatea publică a statului şi folosinţa directă a Arhiepiscopiei Tomisului erau ocupate de vii şi livezi, de cea mai bună calitate, care făceau parte din patrimoniul societăţii Nazarcea-Ovidiu SA, fiind înscrise în capitalul ei social, ca active în sine, distincte de terenul pe care erau plantate. Terenul aparţinuse statului (ca şi acum) şi fusese administrat de Agenţia Domeniilor Statului (înlocuită din 2002, prin hotărârea Guvernului, cu Ministerul Culturii şi Cultelor). Dar nici proprietarul (statul), nici administratorul (ADS), nu aveau vreun drept asupra plantaţiilor pomicole şi viticole, care erau active distincte ce aparţineau societăţii Nazarcea. Despre aceste active, Năstase şi ai lui n-au suflat nicio vorbă în hotărârea pe deplin golănească, deşi era evident că tocmai pe acestea urmăreau să le transmită, cu titlu gratuit, în folosinţa clericilor. Experienţă în astfel de golănii avea Guvernul, după ce folosise acelaşi mecanism ca să predea bălţile şi fondul piscicol din ele către nişte golani de casă, printr-o operaţiune care se referea formal, ca şi în cazul de faţă, doar la schimbarea administratorului terenului neproductiv de pe fundul apei. Nu în ultimul rând, terenul de 350 de hectare conferise, anterior, societăţii Nazarcea SA calitatea de deţinătoare de suprafeţe agricole, certificată ca atare de anexa 1, poziţia 249, din Legea 268/2001. Hotărârea Guvernului nu ţinea cont nici de această lege. Deşi numit oficial administrator al terenului agricol, Ministerul Culturii nu avea atributul legal de a administra astfel de suprafeţe, pentru acest scop fiind creat ADS-ul în subordinea Ministerului Agriculturii. Nefiind de „meserie”, Ministerul Culturii nu a câştigat niciun şfanţ din administrarea terenului, pe care l-a predat preoţilor în contrapartidă cu obligaţia de a conserva „substanţa terenului” (în condiţiile în care hotărârea Guvernului nu stabilea felul folosinţei: cu titlu gratuit sau oneros).

De-a lungul timpului, în spaţiul public s-a creat confuzia că Arhiepiscopia Tomisului ar fi dobândit bunurile de la Nazarcea în proprietate. Mai mulţi autori au observat că HG 300/2002 este precedată de HG 299/2002, prin care s-a aprobat alocarea sumei de trei miliarde de lei vechi Arhiepiscopiei Tomisului pentru achiziţia unui imobil. Pe firul speculaţiei, au presupus că banii alocaţi de Guvern se refereau la achiziţia clădirilor de la Grupul Social Culme. Ei bine, nu se refereau! Ca dovadă, singurul drept obţinut de Arhiepiscopia din Constanţa a fost unul de folosinţă, cumpărătorul stabilit fiind statul român. Pe de altă parte, statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de intervenient într-unul din litigiile dintre Nazarcea SA şi Arhiepiscopia Tomisului ( Dosar 285/118/2005), a arătat că nu a plătit niciodată vreun ban pentru Grupul Social Culme şi nici nu s-a obţinut vreodată acordul Adunării Generale a Acţionarilor de la Nazarcea SA pentru trecerea clădirilor şi a plantaţiilor în domeniul public al statului.

Teodosie-54

Terenul agricol de la Nazarcea SA a ajuns pe mâna preoţilor, cu titlu de folosinţă, prin două acte administrative succesive. Prin protocolul 82301/16.12.2002, Agenţia Domeniilor Statului a predat noului administrator, Ministerul Culturii şi Cultelor, terenul de 350 de hectare. Mai departe, prin protocolul 9427/18.12.2002, Ministerul a predat terenul către Arhiepiscopia Tomisului, stabilind o singură obligaţie în sarcina acesteia, anume să execute lucrările de întreţinere şi conservare necesare, din veniturile obţinute din folosinţa suprafeţei. În mod explicit, nu se spunea niciun cuvânt despre viile şi livezile de pe teren, însă toate subînţelesurile duceau într-acolo. În sfârşit, un ultim protocol a fost semnat pe 27 august 2004, în contextul în care societatea Nazarcea SA intrase în insolvenţă pe 25 iunie 2004.

Pe 25 octombrie 2004, lichidatorul judiciar al societăţii Nazarcea SA numit de judecătorul sindic, CC Insolv IPURL, prin practicianul în insolvenţă Corina Curutz, a întocmit un raport de evaluare a viilor, livezilor şi a stocului fizic de vin (634.751 litri de vin si 95.281 litri derivate din vin), în vederea scoaterii acestora la licitaţie. Aflând de intenţiile lichidatorului, Arhiepiscopia Tomisului a depus o contestaţie la Tribunalul Constanţa, pe 12 mai 2005, în Dosarul 285/118/2005, mai sus pomenit. Clericii exhibau dreptul lor de folosinţă asupra viilor şi livezilor, dar şi dreptul de proprietate asupra stocului impresionant de vin şi derivate din vin. “Recolta de struguri a fost obţinută de către contestatoare, prin forţe proprii, din exploatarea viei situată pe terenul primit în folosinţă, conform HG nr. 300/2002. În concordanţă cu drepturile şi obligaţiile asumate prin Protocolul încheiat la 18.12.2002, contestatoarea a derulat, în anii agricoli 2002 – 2003, 2003 – 2004 precum şi în cursul anului 2005, operaţiunile necesare unei campanii agricole specifice culturii de viţă de vie. Drept urmare, în temeiul art. 483 şi art. 485 – 486 Cod civil, Arhiepiscopia Tomisului are calitatea de proprietar al cantităţii de 634.751 litri de vin şi al cantităţii de 95.281 litri derivate din vin.” – aprecia instanţa de judecată, în baza susţinerilor Arhiepiscopiei.

În cadrul procesului menţionat, lichidatorul judiciar a invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârii de Guvern 300/2002. Pentru judecarea acesteia, a fost constituit un dosar distinct la Curtea de Apel Constanţa sub numărul 463/CA/2005. Prin Sentinţa Civilă 195/CA/10 martie 2006, Curtea de Apel Constanţa a respins excepţia de nelegalitate a hotărârii de Guvern. Lichidatorul judiciar a declarat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a fost pus pe rol cu o repeziciune neuzuală, fiind respins irevocabil pe 10 mai 2006. Contestaţia în anulare promovată de lichidatorul judiciar la ICCJ a fost respinsă şi ea pe 26 aprilie 2007.

După ce ICCJ a constatat că Hotărârea de Guvern 300/2002 este legală, contestaţia Arhiepiscopiei Tomisului faţă de raportul de evaluare şi faţă de procedura de vânzare a activelor şi vinului la licitaţie a fost admisă. Pe 31 ianuarie 2008, la capătul litigiului, Curtea de Apel Constanţa a pronunţat Decizia Civilă 45/COM (vezi aici hotărârea judecătorească), prin care îi erau recunoscute Arhiepiscopiei dreptul de folosinţă asupra viilor şi livezilor, precum şi dreptul de proprietate asupra stocurilor de vin. Judecătorii constănţeni au considerat că investiţiile proprii ale SC Nazarcea SA în realizarea plantaţiilor de vie şi pomi fructiferi sunt irelevante atâta timp cât terenul aparţine statului. Mai mult, au respins şi apărarea că plantanţiile sunt proprietatea societăţii, înscrisă în capitalul ei social, „ştiut fiind că posesia se poate pierde chiar şi fără voinţa posesorului…”. De asemenea, instanţa a considerat irelevante evidenţele contabile ale societăţii, potrivit cărora vinul se afla pe stoc la data deschiderii procedurii de insolvenţă. Şi aşa, din stocul societăţii, vinul evaluat de noi, ochiometric, la peste 1,5 milioane de euro, a intrat în stocul preoţilor.

În 2011, când de Nazarcea se alesese praful (pomii fructiferi fiind tăiaţi cu drujba, de la jumătatea trunchiului, să nu se aplece drujbarii, iar viile se uscaseră în mare parte, nefiind lucrate), Arhiepiscopia Tomisului transmitea o dare de seamă Secretariatului de Stat pentru Culte (adresa 785/28.02.2011). Aşa cum intuim, Secretariatul ceruse detalii despre terenurile primite în folosinţă de la stat, de Arhiepiscopia din Constanţa, respectiv 1.000 mp în intravilanul staţiunii Jupiter şi 350 de hectare la Nazarcea, aferente activului Grup Social Culme. Ţâfnoşi, clericii constănţeni precizeau că terenul de la Jupiter nu este atribuit de stat în folosinţă gratuită, ci este cumpărat (fără să lămurească dacă banii pentru achiziţie fuseseră alocaţi de guvernul lui Năstase prin HG 299/2002). Mai departe, aceştia precizau, în mod surprinzător, că terenurile de la Nazarcea nu au nicio legătură cu denumirea „teren activ aferent activului Grup Social Culme”.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/07/Teodosie-adresa-despre-Nazarcea-2011.pdf”]

„Erorile din justiţie, voite sau nu, au făcut ca până în anul 2008, să nu putem să ne exercităm drepturile prevăzute de HG 300/2002. În acest timp activele cuprinse în anexa HG 1029/2002, adică imobilul Grup Social Culme, au fost vândute de lichidator, iar plantaţiile agricole s-au degradat aproape în totalitate”, spuneau peoţii de la Constanţa, uitând cu desăvârşire că îşi câştigaseră vinul susţinând că exploataseră intensiv viile în perioada 2002-2005.

Minciunica de mai sus e o simplă glumiţă, pe lângă demersul pe care Arhiepiscopia spunea că l-a întreprins pentru bunul mers al plantaţiilor. Potrivit propriilor susţineri, preoţii au depus la Direcţia Agricolă Constanţa, pe 11 august 2010, un plan de reconversie a culturilor de la Nazarcea. Sfinţiile lor se gândeau chiar să ceară şi nişte fonduri europene, când Direcţia Agricolă le-a tăiat macaroana pretenţiilor, pe motivul întemeiat că nu sunt proprietari. Ca să îndrepte acest neajuns şi această nedreptate, clericii de la Constanţa au depus o cerere la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor sub numărul 2481/2010, cerând să li se retrocedeze terenul defrişat de vii şi livezi de la Nazarcea… deşi retrocedările se referă la proprietăţile confiscate în mod abuziv de regimul comunist, nu la aranjamentele făcute pe vremea lui Năstase.

Deşi recunoşteau în adresa lor din anul 2011 că plantaţiile s-au degradat aproape în totalitate, Arhiepiscopia n-a avut nicio problemă să ceară şi să obţină subvenţii agricole de la APIA, de 142.988,37 de lei în 2010 şi de 148.610,21 de lei în 2011, pentru terenurile pârlogite de la Nazarcea. Statul român, prin aceeaşi instituţie, a mai pompat în „producţia agricolă” de la Nazarcea 239.732,26 de lei în 2012, 262.267,07 lei în 2013, 281.733,52 de lei în 2014 şi un avans de 84.631,23 de lei în 2015, aşa cum reiese din adresa APIA nr. 52/SIIP/15.02.2015.

Tot în anul 2011, Corpul de Control al Ministrului Agriculturii Valeriu Tabără constata că hotărârile lui Năstase din anul 2002 au creat elementele favorizării intrării în faliment a societăţii Nazarcea SA, împiedicarea privatizării acesteia şi neîncasarea redevenţei cuvenite statului român pentru cele 350 de hectare, pe o perioadă de nouă ani. În nota 225.222/18.07.2011 a Corpului de Control al Ministrului Agriculturii se mai constata şi faptul că Ministerul Culturii şi Cultelor nu are atribuţii de a administra terenurile cu destinaţie agricolă, motiv pentru care „s-a dispus demararea procedurilor legale în vederea supunerii spre aprobare Guvernului României a emiterii unui act normativ prin care terenul agricol prevăzut în HG 300/2002 să fie preluat de către Agenţia Domeniilor Statului, administrator specializat al statului în administrarea terenurilor cu destinaţie agricolă, în temeiul Legii nr. 268/2001”.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/07/Valeriu-Tabara-Nazarcea.pdf”]

Intenţia declarată a lui Valeriu Tabără nu s-a mai materializat, după ce acesta a fost schimbat din funcţie. Pe 11 martie 2013, prin adresa 187.537, ADS-ul a comunicat presei că măsurile dispuse de Valeriu Tabără se vor concretiza, având în vedere că proiectul de hotărâre de Guvern privind trecerea terenului de la Nazarcea în administrarea ADS a fost deja întocmit şi înaintat ministrului agriculturii. Cel mai probabil hârtiile s-au rătăcit în ditamai ministerul, că de atunci nu s-a mai adoptat nicio hotărâre de Guvern care să readucă situaţia în litera şi spiritul Legii 268/2001. Deşi aceasta este în vigoare, hotărârea dată de Năstase prin încălcare ei flagrantă continuă să îşi producă efectele.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/07/261_raspuns_Antena_3.pdf”]

Recent, Arhiepiscopia Tomisului s-a asociat într-o cooperativă agricolă, alături de Integra Wood SBS SRL, Aurelian Ştefan, Emil Cosmin Brăescu şi Alexandru Petrean. Cooperativa Agricolă Tomis – aşa cum se numeşte aceasta – a fost înfiinţată pe 10 iunie 2016 şi are sediul social în satul Culmea (Nazarcea). Noua persoană juridică are ca obiect principal de activitate „cultivarea cerealelor (exclusiv orez), a plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase“. Cel mai probabil, aceasta urmează să cultive cereale pe terenurile defrişate de vii şi livezi. Din vechea societate Nazarcea a mai rămas doar vinul câştigat de Arhiepiscopie în procesul la care ne-am referit mai sus, care încă se mai comercializează fără forme legale, aşa cum s-a probat deja în nişte înregistrări cu camera ascunsă, virale pe internet. (Va urma!)

                                                                                                                                                   Adrian Cârlescu

Comments

comments

Exclusiv

Comprest Util a câștigat procesul cu Asociația Constanța Altfel. Detalii inedite din dosar

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Societatea Comprest Util SRL, aparținând antreprenorului constănțean Grigore Comănescu, a câștigat definitiv procesul care i-a fost intentat de Asociația Constanța Altfel, fondată de actualul primar Vergil Chițac. Soluția este definitivă și a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați, în data de 19 ianuarie 2021. Procesul, care a durat doi ani, a fost câștigat, atât pe fond, cât și în recurs, de Comprest Util și de Primarul Municipiului Constanța – la rândul său pârât în proces în calitate de emitent al Autorizației de Construire 149/19.02.2018. Asociația Constanța Altfel a solicitat anularea acestui act administrativ care se referea la supraetajarea cu un etaj, în condițiile articolului 2 aliniatul 4 din Legea 50/1991, a blocului ridicat de Comprest Util pe bulevardul Alexandru Lăpușneanu nr. 179 A în baza unor autorizații de construire anterioare (din 2009 și 2016). Încă de la debutul procesului, Asociația Constanța Altfel a solicitat, pe cale separată, și suspendarea provizorie a autorizației de supraetajare, cu intenția de a bloca lucrările de construire. Și acest demers a fost respins de instanță, astfel încât Comprest Util și-a finalizat între timp investiția. Întregul războiul juridic s-a finalizat cu înfrângerea drastică și pe toate fronturile a asociației fondate de actualul primar Vergil Chițac. Asociația și fondatorii ei ar putea, în urma altor demersuri juridice, să devină pasibili de plata unor despăgubiri.

Izvorul urii

Constanța Altfel a fost creată de un grup local de epigoni ai Asociației Salvați Bucureștiul și ai Asociației pentru Protecția Urbanistică a Clujului. Vorbim de două ONG-uri foarte cunoscute la nivel național, înființate de Nicușor Dan (actualul primar al Bucureștiului), respectiv de Elek Levente, unul din liderii USR-ului. Metodele celor doi au fost puse în practică la Constanța de un grup de politicieni, în frunte cu Vergil Chițac și Felicia Ovanesian, la scurt timp după excluderea acestora din PNL. Rămași fără partid, acești politicieni locali aveau nevoie de o trambulină pre-electorală. Și atunci au copiat mimetic modelele oferite de Nicușor Dan și Elek Levente, erijându-se în lideri ai societății civile.

Ca o noutate, asociația fondată la Constanța de Chițac, Ovanesian și alții a construit o veritabilă ideologie a luptei (de clasă) cu ”rechinii imobiliari”, denigrând investitorii și întreținând o ură irațională împotriva acestora. În mod ipocrit, Asociația a trimis-o pe avocata Ovanesian la bară împotriva unor așa-ziși ”rechini imobiliari”, deși aceasta apărase în cariera ei mai multe nenorociri urbanistice, precum blocul de pe strada Zorelelor, ridicat cu încălcarea legii într-un cartier de case, cu titlul fals de clădire de locuințe sociale, fără respectarea distanțelor față de clădirile învecinate (puteți afla AICI mai multe detalii). De asemenea, presa a relatat că marea luptătoare pentru spațiile verzi și disciplina în construcții deține un imobil în Faleză Nord, lipsit de spațiu verde și cu balcoanele proiectate deasupra domeniului public. 

Mai multe detalii puteți afla aici:

Legenda salvatorilor. Felicia Ovanesian, legături bizare cu regimul Mazăre

În cariera sa, avocata Ovanesian a oferit asistență juridică marelui tunar de la retrocedări, Georgică Giurgiucanu, a generat executarea silită a unui teren retrocedat aflat sub sechestrul instituit de DNA și a negociat o tranzacție extrajudiciară între fostul primar Radu Mazăre și italienii de la FinCoGeRO, cei care mulg niște milioane de euro pe an de la municipalitate, pentru lucrări executate în contul Primăriei, evaluate la valoarea de piață, iar nu la valoarea contabilă efectivă.

La trântă cu una din cele mai serioase firme din oraș

Scandalos este faptul că această persoană care nu a avut niciun scrupul moral să reprezinte golani de asemenea teapă s-a erijat într-un fel de etalon al moralității și corectitudinii, atacând în instanță un om de afaceri corect și serios.

Seriozitatea Comprest Util este atestată de faptul că această societate este parteneră NATO, contribuind la amenajarea bazei militare americane de la Mihail Kogălniceanu. De asemenea, societatea a fost implicată în lucrările de mare anvergură pentru lărgirea plajelor din Constanța, fiind premiată și inclusă în topurile naționale ale Camerei de Comerț și Industrie a României. (Mai multe detalii AICI)

Cel mai scump teren din istoria orașului

Comprest Util a cumpărat terenul de pe Lăpușneanu, în suprafață de peste 2.000 de metri pătrați, de la Primăria Constanța, în anul 2004. Societatea a achitat două milioane de euro Primăriei, acest preț fiind cel mai mare din istoria de până atunci a orașului.

În vreme ce mulți beneficiari de retrocedări penale n-au fost deranjați de Ovanesian și Chițac, asociația acestora a pus tunurile pe societatea care a cumpărat, cu bani grei, acest teren și a demarat unul din cele mai solide și frumoase proiecte imobiliare din oraș, cu parcare subterană mai bună și mai dotată decât a oricărui mall din Constanța, cu buncăre pentru apărarea civilă construite în beneficiul orașului, cu rezervă de apă înmagazinată în bazine subterane, tot pentru necesitățile strategice ale orașului.

Grigore Comănescu, la blocul Comprest Util, înainte de finalizarea lucrărilor.

O acțiune aberantă

Procesul stârnit de Constanța Altfel împotriva Comprest Util nu a fost motivat de interese reale pentru dreptate, ordine urbanistică și alte lozinci. Atacul a fost lansat doar în scopul acumulării capitalului politic de care Chițac &  Ovanesian aveau nevoie pentru scopurile lor electorale. Simplul fapt că au cutezat să hărțuiască o companie de o asemenea anvergură i-a înaripat fals pe cei de la Constanța Altfel, care au putut să pozeze în oameni curajoși, morali și de acțiune. În realitate, totul a fost o strategie de imagine și nimic mai mult.

Ca dovadă, întreaga acțiune împotriva Comprest Util s-a dovedit o însăilare de aberații fără sens. De pildă, Constanța Altfel a reclamat, printre altele, și faptul că investitorul nu a obținut aviz arheologic pentru etajul 8 al blocului de pe Lăpușneanu. Dar ce vestigii istorice puteau fi descoperite în văzduh?

Deși nu se putea referi justificat în acțiunea ei decât la autorizația de supraetajare atacă în instanță, Constanța Altfel a criticat și autorizațiile anterioare, din 2009 și din 2016. ONG-ul a tunat și a fulgerat că investitorul care a cumpărat terenul cu două milioane de euro ar fi trebuit să-l conserve ca spațiu verde. Cu alte cuvinte, să cultive iarbă, ce dacă a cumpărat terenul de la Primărie, cu atâția bani!!!

Strămutarea și motivele unei bănuieli legitime

În ce calitatea abera Constanța Altfel? Ei bine, așa cum au constatat instanțele de judecată, în niciuna. În anul 2019, Tribunalul Constanța a respins pe fond acțiunea formulată de Asociația Constanța Altfel, motivat de lipsa calității procesuale active. Asociația a declarat recurs, iar procesul a ajuns la Curtea de Apel Constanța. În această fază, Comprest Util a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție strămutarea cauzei la o altă Curte de Apel, pe baza bănuielii legitime că fondatorii asociației, prin scopurile lor electorale și prin pozițiile sociale ocupate, ar fi putut influența instanța locală. ÎCCJ a admis cererea Comprest Util, iar în acest fel dosarul a fost strămutat la Curtea de Apel Galați.

RIL-ul care a spus că asociațiile nu se mai pot juca de-a statul

Tot anul trecut, secțiile Înaltei Curți, reunite în complet de RIL, au stabilit că asociațiile de tipul Constanța Altfel nu pot declanșa acțiuni în contencios obiectiv, neavând atributul legal de tutelă asupra actelor administrative. Cu alte cuvinte, aceste asociații nu pot deschide procese doar pe baza susținerii că un act administrativ, precum un PUZ sau o autorizație de construire, ar încălca legea și interesul general. Ele pot evoca astfel de încălcări ale legii și interesului general, dar numai în subsidiar, dacă justifică un interes legitim privat (în sensul că sunt afectate direct, că li se creează un prejudiciu personal, că actul respectiv le îngrădește drepturi subiective). Înțelegând că li se taie macaroana, cei de la Constanța Altfel au intervenit în acest recurs în interesul legii (RIL) cu un memoriu amicus curiae, prin care au încercat să-i convingă pe cei mai buni judecători din țară, în frunte cu președintele instanței supreme, să nu interzică această șmecherie juridică a acțiunilor populare. N-au reușit. RIL-ul a fost adoptat, iar hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial, devenind universal obligatorie, la fel ca legea. De atunci, magistrații care nu țin cont de acest RIL sunt pasibili de răspundere.

Ura și la gară

Pe acest fond, era mai mult decât previzibil că Asociația Constanța Altfel va pierde definitiv procesul, ceea ce s-a și întâmplat, după cum am arătat, la Curtea de Apel Galați, pe 19 ianuarie 2021. Instanța a respins recursul Constanța Altfel ca neîntemeiat, ceea ce înseamnă că s-a menținut aprecierea instanței de fond că asociația nu are calitate procesuală activă. Și e evident că nu avea o astfel de calitate, de vreme ce nu a suferit niciun prejudiciu, nu i s-a afectat niciun drept subiectiv și nu avea chiar nicio legătură cu situația din Lăpușneanu. După cum am arătat mai sus, politicienii camuflați în civiști nu apărau pe nimeni, ci doar încercau să culeagă ceva capital electoral din trânta cu investitorul.

Dar joaca s-a cam terminat (deși mai sunt niște procese pe rol, despre care vom relata în perioada următoare). Între timp, președintele fondator al asociației, Vergil Chițac, a ajuns primar al Constanței. El și-a dat demisia din asociație, însă rolul de președinte a fost preluat de un apropiat al său. De asemenea, Felicia Ovanesian a devenit city-manager, renunțând atât la calitatea de avocat, cât și la aceea de membră în Asociația Constanța Altfel. ONG-ul continuă procesele cu Primăria Constanța, luptându-se procesual chiar cu fondatorii care s-au retras, Vergil Chițac și Felicia Ovanesian.

După cum spuneam mai sus, în urma unor demersuri juridice suplimentare, asociația și fondatorii ei ar putea deveni pasibili de plata unor despăgubiri, dacă se va formula o astfel de acțiune și dacă instanțele o vor admite. Precedentul există la Cluj, unde APUC, asociația condusă de Elek Levente, a fost obligată să plătească despăgubiri usturătoare unui investitor pe care îl hărțuise aberant prin instanțe, după aceleași metode aplicate și de Constanța Altfel societății Comprest Util. Va urma.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Teodosie are ALERGIE și la executarea hotărârilor judecătorești

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Arhiepiscopia Tomisului își bate joc de o hotărâre judecătorească, prin care a fost obligată să achite daune morale de 15.000 de lei unui preot pe care l-a terfelit printr-un comunicat de presă, abject și mincinos, din anul 2016. Prin abuz de încredere, instituția ecleziastică l-a determinat pe preotul calomniat să nu înceapă proceduri de executare silită, achitându-i un avans de 3.000 de lei și angajându-se să plătească diferența de până la 15.000 de lei în rate săptămânale. Ori totul a fost o mare minciună, ca multe altele, ori Teodosie n-a mai avut timp să se onoreze, fiind prea ocupat cu negarea pe ocolite a pandemiei de COVID – 19 și cu defăimarea, pe după cireș, a vaccinării, față de care se declară alergic. Se poate spune că Teodosie a avut alergie și față de hotărârea instanței, ca dovadă că nu s-a mai sinchisit de ea, refuzând să-și îndeplinească obligația. Dezgustat de această atitudine a golanului cu ciomag arhiepiscopesc, victima calomniei și a abuzului de încredere face un apel la preoți și enoriași să-l ajute pe Teodosie să-și achite datoria.

Povestea victimei

Victima lui Teodosie se numește Traian Chircu. Acesta a fost preot militar la Mangalia, localitate unde a ctitorit un lăcaș de cult cu multă trudă personală și împrumuturi financiare. La finalizarea ctitoriei, în anul 2008, preotul militar a organizat o procesiune religioasă cu Brâul Maicii Domnului, o importantă relicvă cultică adusă la Mangalia cu acordul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului. La procesiune a participat și președintele de atunci al țării, Traian Băsescu. În urma acțiunii, preotul Chircu a fost distins de Patriarhul Daniel cu Sfânta Cruce Patriarhală, considerată cea mai înaltă distincție a BOR. 

Preotul militar Traian Chircu, Mangalia, 2008. El a urmat cursuri ale Academiei Militare și a avut gradul de Locotenent Colonel. De-a lungul carierei, a participat în delegații internaționale. Un preot militar depinde din punct de vedere ecleziastic de eparhia din care face parte.

În 2009, în baza unei înțelegeri obscure între Teodosie și primarul de atunci al Mangaliei, PSD-istul Claudiu Tusac, edificiul Capelei Militare de la Mangalia a fost trecut în patrimoniul Arhiepiscopiei Tomisului. De îndată, Teodosie a numit un paroh civil, iar pe Chircu l-a trimis în judecata Consistoriului Eparhial (instanța de judecată bisericească), pe baza unui referat odios întocmit de un inspector trimis să verifice situația financiară a capelei. Pe inspector îl chemă Neculai Poalelungi, iar presa a scris despre acesta că a snopit în bătaie un alt preot, ca să îl constrângă să renunțe la parohie. De asemenea, presa a relatat că Poalelungi a fost implicat în acuzarea mai multor preoți, în vederea caterisirii acestora și a vacantării locurilor ocupate, pentru ca Teodosie să poată face alte numiri interesate.

Deși gestiunea lui Chircu nu putea fi verificată decât pe linie militară, inspectorul lui Teodosie a mâzgălit un raport cu date false, în care l-a scos pe preotul militar vinovat de delapidare. Mai departe, Consistoriul Arhiepiscopal, care era condus de un preot implicat într-un dosar penal pentru conducerea autoturismului în stare de ebrietate, și-a exercitat menirea așa-zis morală și l-a exclus pe Chircu din preoție. Ba mai mult, Arhiepiscopia Tomisului a formulat o plângere penală împotriva preotului militar, dându-l pe mâna Parchetului. Vorbim aici de un procedeu pe care Teodosie l-a aplicat și altor preoți, nu doar lui Chircu.

În cele din urmă, Traian Chircu a primit achitare în privința denunțului penal mincinos al lui Teodosie. De asemenea, recursul pe care l-a formulat împotriva deciziei de caterisire a fost aprobat de Consistoriul Mitropolitan și de patriarhul Daniel. Ca urmare, el a obținut reîncadrarea în funcția de preot militar, dar nu pe raza Arhiepiscopiei Tomisului, ci tocmai la Cluj.

Povestea calomniei

În 2016, în timp ce slujea în cadrul unei capele militare din Mitropolia Clujului, Chircu s-a pomenit pus pe o listă a rușinii de arhiepiscopul de la Constanța, Teodosie. Vorbim de o listă publicată de Arhiepiscopia Tomisului cu preoții caterisiți, instituția bisericească atrăgând atenția că o parte din aceștia ar înșela conștiința religioasă a credincioșilor, oficiind în continuare slujbe religioase. Printre cei acuzați de această faptă se afla și un preot care nu mai putea oficia slujbe decât pe lumea cealaltă, pentru că era decedat. Pe listă figura, desigur, și preotul militar Traian Chircu, deși acesta nu era caterisit și slujea la Cluj, fiind perfect în regulă din punct de vedere legal și canonic. Calomniile lui Teodosie au fost preluate de toată presa, incluzând aici și cele mai cunoscute posturi de televiziune din România.

Daunele morale

Revoltat de această nouă mizerie, Traian Chircu a deschis un proces pentru a obține răspunderea civilă delictuală a celor vinovați. Pe 7 decembrie 2018, Curtea de Apel Constanța i-a dat câștig de cauză și a obligat Arhiepiscopia Tomisului să-i plătească daune morale de 15.000 de lei. Decizia civilă a devenit definitivă (după recursul de la ÎCCJ, care a fost anulat ca netimbat) pe 17 septembrie 2020.

Ulterior acestei date, Chircu a convenit cu preotul Ilie Petre, consilierul juridic și economic al lui Teodosie, să nu demareze proceduri de executare silită împotriva Arhiepiscopiei Tomisului. Consilierul lui Teodosie, vorbind în numele ierarhului, s-a angajat să achite suma stabilită, în rate. Dar după ce a plătit o primă rată de 3.000 de lei, Teodosie n-a mai trimis niciun ban.  

Deși are deschisă calea executării silite împotriva lui Teodosie, înainte de a recurge la aceasta Traian Chircu a adresat un apel către preoții și credincioșii constănțeni de a-l ajuta pe Teodosie să-și achite obligațiile stabilite de instanță.

Mai jos puteți citi integral scrisoarea preotului Traian Chircu:

Apel  Umanitar pentru Arhiepiscopia Tomisului

Și eventual pentru cine se crede că o mai reprezită din punct de vedere canonic și juridic

De notorietate națională și de peste 3 decenii fiind  îndreptată prigoana împotriva clerului dobrogean fără metehne, în special excluderea din funcții parohiale și misionare fiind comandată de ierarh prin înscenarea de fraude financiare, nici subsemnatul n-am scăpat de urgia, de mașinațiile murdare ale ierarhului care a distrus și distruge în continuare viețile și familiile multor preoți și credincioși nevinovați.

N-a fost suficient că mi-a înscenat fraude financiare că să-mi poată lua cu japca biserica militară ctitorită în Mangalia, să o transfere în biserică civilă de parohie, sub incidența canonului  30 apostolic, art. 136 din Constituția României, Legii 213/1998 și art. 291 și 297 din legea penală în vigoare, distrugându-mi cu o răutate diabolică viața, cariera și preoția, timp de 12 ani fiind nevoit să suport procese canonice, penale și civile ca să-mi dovedesc nevinovăția, să-mi recuperez identitatea socio-profesională confiscată ilegal, necanonic, abuziv și discriminatoriu:

Cu sentința canonică definitivă și irevocabilă a Patriarhiei Române, nr. 1/31.01. 2013 am fost achitat de o caterisire comandată și semnată de ierarhul batjocoritor al Arhiepiscopiei Tomisului.

Cu sentința penală definitivă și irevocabilă nr. 79/14.05.2014, am fost de asemeni achitat ca nevinovat și nedreptățit de același ierarh.

Cu decizia definitivă și irevocabilă nr. 9/16.01.2017 a Curții de Apel Constanța am fost repus în toate drepturile clericale, prin  transfer nevoit la cerere și despăgubit pentru nenorocirile cauzate de același ierah.

Disperat că a pierdut absolut  toate procesele cu mine, ierarhul Eparhiei tomitane nu s-a lăsat de scamatorii,  declanșând în luna iunie 2016 o campanie națională de discreditare la adresa mea, cum că tot n-aș mai fi preot al BOR, ci în continuare caterisitul lui. Pentru această abjectă campanie națională cu scopul de a duce în eroare mass-media și opinia publică în general, a fost pedepsit el și Eparhia lui prin obligarea să-mi plătească daune morale de 15.000 lei și 150 lei cheltuieli de judecată, prin decizia Curții de Apel Constanța nr. 210/2018,  rămasă definitivă prin decizia ICCJ nr.1713/2020.

Fiindu-mi mai degrabă silă de răutatea ierarhului de la Tomis, dar și milă de Arhiepiscopia devastată de nelegiuirile lui, deși prin recursul la ICCJ aș fi putut să obțin majorarea daunelor morale menționate, am refuzat să timbrez pentru a rămâne valabilă doar obligația judiciară impusă de Curtea de Apel Constanța, aceea de a fi despăgubit de Arhiepiscopia Tomisului și ierarhul ei cu 15.000 lei daune morale și 150 lei cheltuieli de judecată.

Preotul militar Traian Chircu, sursa foto: Facebook

Pentru a-mi recupera daunele morale stabilite de instanță, fără a mai apela la executare silită împotriva Arhiepiscopiei Tomisului, am propus ierarhului care răspunde de această instituție să-mi  achite datoria judiciară în cauză, scutindu-l de costurile suplimentare specifice unei executări silite. Prin consilierul său, Pr. Ilie Petre însă, ierarhul viclean mi-a aruncat doar o momeală de 3000 lei, mințindu-mă că-mi achită diferența în tranșe săptămânale de câte 5000 lei, foarte probabil amăgindu-se că astfel a scăpat de executare silită și evident mai adăugându-și la palmaresul lui penal încă 2 infracțiuni, nerespectarea  unei decizii judecătorești și abuzul de încredere.

Urmare situației create, nu-mi rămâne decât să apelaz la principiul evanghelic reparatoriu (Mt. XVIII, 15-16) încercând să ajut ierarhul, consilierul lui de minciuni comandate și Arhiepiscopia Tomisului printr-o atenționare frățească, prin mai mulți martori, mai apoi și în definitiv prin deferire publică, lansând un apel umanitar prin care preoții și credincioșii lor susținători să-i ajute  să se achite de o obligație judiciară în contul: RO50BTRLRONCRT0282448401 deschis la Banca Transilvania.

De asemeni, rog ca același ierarh și Arhiepiscopia Tomisului, după ce au fost pedepsiți judiciar și obligați să-mi plătească daune morale, să precizeze prin intermediul mass-mediei și printr-un comunicat de presă, dacă mai susțin în continuare că n-aș mai fi preot canonic  în Biserica Ortodoxă Română, ci tot caterisitul lor.

Să precizeze Arhiepiscopia Tomisului și al ei ierarh dacă-și mobilizează acum susținătorii să participe la apelul umanitar, pentru a se scăpa de executare silită, pe care mă tot abțin să o declanșez, până când  tot după principiul evanghelic din versetul 17 al capitolului I din Evanghelia de la  Matei, mă va îndreptăți să-i socotesc vameși și păgâni pentru sfidarea legii, a justiției statului, ordinii și disciplinei canonice, a forurilor superioare Bisericești, pentru disprețul mizerabil și răutatea afișate împotriva mea.

Numele actualului ierarh al Arhiepiscopiei Tomisului la care am făcut referire l-am și uitat dintr-un consideret cât se poate de legitim: Prin rugăciunea Tatăl nostru ne rugăm să fim izbăviți de CEL RĂU și VICLEAN.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Primăria Cernavodă, în recurs. Un tun ”sportiv” de 11 milioane de lei și plimbări prin străinătate

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Pe rolul Curții de Apel Constanța a fost înregistrat recursul promovat de autoritățile locale din Cernavodă (primar și UAT), în dosarul în care acestea contestă un raport devastator al Curții de Conturi din anul 2019. Primarul și Orașul Cernavodă, deopotrivă reclamanți în cauză, au pierdut procesul pe fond, la Tribunalul Constanța, pe 22 septembrie 2020. La acel moment, a fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea lor de anulare a Deciziei 33 din 02 octombrie 2019 a Curții de Conturi a României – Camera de Conturi Constanța. Între timp, sentința Tribunalului a fost motivată și comunicată părților. Reclamanții au declarat recurs, iar dosarul a fost înregistrat la sfârșitul săptămânii trecute pe rolul Curții de Apel Constanța, fără a se stabili deocamdată primul termen de judecată. Calea de atac este foarte importantă pentru buzunarele unor persoane responsabile din Primăria Cernavodă. Dacă soluția de fond nu va fi răsturnată în recurs, acestea vor trebui să achite din buzunarele lor deplasările pe care le-au făcut în străinătate, ca delegați ai Orașului Cernavodă. Totodată, Primăria ar fi obligată să recupereze un prejudiciu de peste 11 milioane de lei, cauzat prin finanțarea ilegală a unui ONG sportiv din localitate.

Haiducie la câinii fără stăpân

După cum am arătat mai sus, Decizia Curții de Conturi atacată în instanță de primarul și UAT Cernavodă datează din octombrie 2019. Auditul efectuat atunci a scos la iveală abateri, dar și încălcări grave ale legii.

În primul rând, auditorii Curții de Conturi au analizat un contract din anul 2017, încheiat de Primăria Cernavodă cu o firmă din Ovidiu, pentru capturarea câinilor fără stăpân de pe străzile orașului. Totul s-a făcut haiducește: fără înființarea legală a serviciului public de gestionare a animalelor fără stăpân, fără un studiu cu privire la populația canină de pe străzi, dar mai ales fără nicio aprobare din partea Consiliului Local pentru delegarea acestui serviciu public. Firma din Ovidiu a primit prin încredințare directă contractul în valoare de 107.100 de lei cu TVA inclus, oferta ei fiind accesată de pe SICAP, pe baza unui referat întocmit de funcționari.

Un amărât de cort și o instigare la fals

În al doilea rând, auditorii Curții de Conturi au constat abaterea de la lege cu privire la achiziția unui cort de evenimente, în luna mai 2019. În acest caz, funcționarii de la Primăria Cernavodă au realizat că achiziția este ilegală, au anulat-o și au încercat să-și șteargă urmele. Nu vorbim de un cort scump. Însă acesta valora peste 2.500 de lei, motiv pentru care cumpărarea sa trebuia să fie aprobată în lista de achiziții anexă la HCL 74/18.04.2019. De asemenea, potrivit legii, bunul trebuia înregistrat, după achiziție, în inventarul mijloacelor fixe.

Concerte organizate de Primăria Cernavodă în anul 2019. Sursa foto: Facebook

După ce Primăria a cumpărat cortul prin SICAP și l-a primit fizic prin serviciul de curierat, o funcționară a realizat că nu poate înregistra produsul în inventarul mijloacelor fixe, deoarece nu figura în lista de achiziții aprobată de Consiliul Local. Aceasta a trimis un e-mail firmei furnizoare, prin care a solicitat stornarea facturii întocmite la livrarea bunului și înlocuirea acesteia cu două sau trei facturi noi, în care elementele defalcate ale cortului (foaia de cort, cadrul metalic și accesoriile) să fie înscrise ca produse distincte și de sine stătătoare. Societatea furnizoare nu a dat curs instigării la fals, refuzând să intre în această combinație. Ca urmare, Primăria a returnat coletul. Însă funcționarii instituției au ascuns actele de intrare și de retur, pe care nu le-au mai înregistrat deloc în contabilitatea publică.

Faptele descrise mai sus au fost considerate abateri către auditorii Curții de Conturi și au primit termene de remediere în luna mai 2020. Însă, controlul a scos la iveală și două prejudicii, care pot conduce la răspunderea civilă a făptașilor.

Au mutat banii de sport din buget, direct în contul unui ONG

Vorbim în primul rând de plăți ilegale ale Primăriei Cernavodă în valoare de 11.730.774 de lei, efectuate în perioada 2016 – 2019 pentru finanțarea activităților Asociației Axiopolis Sport Cernavodă. Asociația menționată era deținută de persoanele fizice Dumitru Chivu și Daniel Amăriuți și de UAT Oraș Cernavodă. Prezența Primăriei cu o pondere minoritară (de 33,33%) în controlul acestei asociații nu schimba însă calitatea ONG-ului de persoană juridică de drept privat, așa cum se arăta în statutul său aprobat de instanță și cum bine au constatat chiar auditorii Curții de Conturi. Prin urmare, Primăria trebuia să trateze acest ONG în rând cu toți privații: să-i permită accesul la finanțări nerambursabile pe baza regulamentului aprobat și să-i finanțeze doar proiectele sportive selectate în proceduri competitive organizate în baza Legii 350/2005 și a ordinelor ministeriale pe atunci în vigoare. Trei ani la rând, ordonatorul de credite nu a organizat nicio licitație de proiecte sportive, ci a mutat pur și simplu banii din bugetul votat pentru sport în conturile acestei asociații de drept privat. Nefiind vorba de finanțări acordate pentru proiecte anume, asociația privată a cheltuit banii după cum a crezut de cuviință. Fostul baron roșu al județului Constanța, Nicușor Constantinescu, face ani grei de pușcărie pentru o faptă similară. În cazul de la Cernavodă, Curtea de Conturi a obligat Primăria să recupereze aceste sume plătite ilegal, până la data de 29 mai 2020, insistând ca demersurile să fie efectuate în termenul legal de prescripție.

S-au plimbat în străinătate pe banii orașului

În sfârșit, Curtea a mai constatat că în perioada 2016 – 2019 au fost efectuate deplasări externe pe banii Primăriei de către funcționari și aleși locali.

Deplasări 2019, sursa: Facebook

Potrivit legii, la întoarcerea din aceste ”misiuni externe”, primarul, viceprimarul și consilierii locali trebuiau să întocmească și să prezinte Consiliului Local rapoarte ale deplasării externe. Numai că, timp de 3 ani, aceștia au uitat să întocmească o banală dare de seamă, în care să justifice că banii comunității au fost cheltuiți pe misiuni externe reale, iar nu pe concedii mascate. Legea mai spune că aleșii care nu depun rapoartele de deplasare în străinătate în termen de 30 de zile de la finalizarea vizitei trebuie să achite întreaga distracție din buzunarele proprii. În acest caz, cheltuiala din buget se consideră prejudiciu. Curtea de Conturi a obligat Primăria să recupereze banii de la primar, viceprimar și consilierii care s-au plimbat pe afară uitând apoi să depună dările de seamă.

Prescripția bate la ușă

Banii plătiți ilegal la ONG-ul sportiv și cei tocați în vizite externe trebuiau recuperați de ordonatorul de credite până pe 29 mai 2020, potrivit Deciziei Curții de Conturi. Primarul localității, Liviu Negoiță, nu s-a apucat să recupereze prejudiciile, preferând să conteste decizia Curții de Conturi în justiție. Până la finalizarea procesului, este posibil ca dreptul de recuperare să se prescrie pentru o parte din sumele plătite ilegal.

Aici puteți citi decizia Curții de Conturi din 2019. 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: