Connect with us

Exclusiv

Recursul la recurs al lui Ionel Haşotti a ajuns pe mâna DNA

Adrian Cârlescu

Publicat

la

În cele două săptămâni care s-au scurs de la publicarea ultimului episod din Serialul Sibioara, am încercat să obţinem accesul la o serie de documente. Mai exact, la cele care au stat la baza admiterii, la Curtea de Apel Constanţa, a recursului declarat împotriva hotărârii IREVOCABILE 1127/30.09.2011 a Tribunalului Constanţa. Hotărârea irevocabilă a Tribunalului, pronunţată de eminentul judecător Vasile Cosac-Cărbune, constata dreptul de proprietate şi de folosinţă al companiei Somaco Construct SRL Constanţa asupra carierei de piatră de la Sibioara, retrocedată în 2008 unor pensionare reprezentate de Ionel Haşotti, care au minţit că terenul ar fi liber de sarcini. Aşa cum era firesc, am încercat să vedem toate piesele din mascarada judiciară de la Curtea de Apel. După două săptămâni de cereri şi reveniri, am aflat că dosarul nu se mai află în custodia instanţelor de judecată, fiind ridicat de către DNA Constanţa, pe 16 noiembrie 2015. Din acest motiv, studierea dosarului devine competenţa exclusivă a procurorilor anticorupţie, cei care vor găsi prilejul să-i întrebe pe actorii acestui abuz de zile mari, cu ce drept şi după ce cod de procedură, din care ţară, au admis un recurs împotriva unei hotărârii irevocabile. Căci, după legile româneşti, nu se putea!

Hotărârea irevocabilă repara o nedreptate flagrantă

Comanescu_Grigore

Grigore Comănescu

Totuşi, o serie de documente care ne-au fost puse la dispoziţie de Somaco Construct SRL Constanţa ne permit să creionăm o parte din evoluţia acestei situaţii scandaloase. Compania minieră a luat cunoştinţă de hotărârea irevocabilă a Tribunalului Constanţa pe 1 noiembrie 2011. Aceasta venea la capătul unui proces început în 2009, atunci când Somaco aflase că o porţiune din cariera de la Sibioara, pe care o deţinea legal cu contract de vânzare-cumpărare şi contract de asociere în participaţiune, fusese retrocedată clientelor lui Haşotti… ca teren arabil. Avocatul declarase în procesul de retrocedare din 2006-2008 că nu ar exista nicio dovadă că terenul solicitat spre retrocedare este afectat unei explotaţii miniere, iar Ion Roman, primarul de atunci al comunei Lumina şi totodată subordonatul politic al lui Puiu Haşotti, a omis să arate dovezile, care, desigur, existau din belşug. În consecinţă, inducând astfel instanţa în eroare, au reuşit să obţină retrocedarea unui porţiuni din cariera de piatră exceptată prin lege de la retrocedare (art. 4 alin. 1 din Legea 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate). Singura posibilitate legală pentru compania Somaco Construct SRL, care nu a fost citată în procesul de retrocedare, a fost aceea de a cere justiţiei, în 2009, să constate dreptul său legal de proprietare, respectiv de folosinţă, asupra unor porţiuni din suprafaţa stabilită, în 2008, pentru retrocedare. Toate documentele, precum şi expertiza tehnică judiciară efectuată în acest nou proces dădeau dreptate firmei Somaco. În consecinţă, Judecătoria Constanţa şi apoi Tribunalul Constanţa i-au dat câştig de cauză. Pe ultima hotărâre, fiind dată în recurs, scria mare: IREVOCABILĂ.

La luptă, pe calea contestaţiei în anulare

După cum arătam, hotărârea irevocabilă a fost comunicată părţilor pe 1 noiembrie 2011. Luând act de ea, pensionarele reprezentate convenţional de Ionel Haşotti, au realizat că nu mai au la dispoziţie nicio cale ordinară de atac. Şi atunci, au apelat la calea extraordinară a contestaţiei în anulare, în forma specială, referindu-se la „erori materiale”. Ce fel de erori pot fi invocate pe calea contestaţiei în anulare ne spune practica judiciară: „Prin «eroare materială», ca temei al unei contestaţii în anulare în sensul art. 318 Cod procedură civilă, se înţelege orice eroare materială evidentă de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite. În această categorie se încadrează erorile comise în legătură cu aspectele formale ale judecăţii recursului, cum ar fi de exemplu, anularea greşită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate şi altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Drept urmare, greşelile instanţei de recurs care pot deschide calea contestaţiei în anulare sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispoziţiilor legale, contestaţia în anulare neconstituind un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar şi greşite, date în recurs…” (Curtea de Apel Cluj, Sectia I­a civilă, decizia civilă nr. 91/R din 14 ianuarie 2013).

O acţiune fără şansă

Pentru a critica hotărârea irevocabilă a Tribunalului, Ionel Haşotti găsise două erori materiale. Prima se referea la faptul că instanţa ar fi constatat suprapuneri de terenuri, deşi – spunea Haşotti – din expertiză rezulta exact contrariul. După cu se vede cu ochiul liber, eroarea se referea la aşa-zisa înţelegere greşită a expertizei, fiind aşadar o eventuală greşeală de apreciere a probelor, care, în sensul citatului anterior, nu poate fi motiv de contestaţie în anulare. A doua eroare ar fi constat în faptul că instanţa a reţinut o suprapunere de aproximativ 5 hectare, deşi Somaco Construct SRL ar fi reclamat o suprapunere de aproximativ 3 hectare. Dar instanţa reţinuse ce măsurase expertul în baza coordonatelor cadastrale de la OCPI. Aşadar, şi această critică trimitea la o greşeală de apreciere a probei expertizei. Ca să câştige Haşotti, instanţa învestită să soluţioneze contestaţia în anulare ar fi trebuit să reaprecieze proba expertizei, ceea ce era interzis de lege. Deşi pornea cu şanse nule din capul locului, avocatul a depus acţiunea pe calea contestaţiei în anulare la începutul lunii noiembrie 2011.

Cum a fost mătrăşită contestaţia în anulare de pe portalul instanţelor

Pe 4 noiembrie 2011, Tribunalul Constanţa emitea deja o primă citaţie pe adresa Somaco Construct. În toate situaţiile obişnuite, punerea unei cauze pe rol durează cel puţin câteva săptămâni. Dar la Haşotti, totul s-a făcut de pe o zi pe alta. Şi nu s-a făcut oricum, ci printr-o siluire perversă a doctrinei juridice. În acest sens, trebuie să subliniem că citaţia emisă în Dosarul 14029/118/2011 stabilea un prim termen de judecată pe 6 decembrie 2011, atenţie, „pentru Contestaţie în anulare – Recurs – fond funciar”. Era un compot procesual, care amesteca şi contopea calea ordinară cu cea extraordinară de atac, deşi cele două sunt ca uleiul cu apa şi nu se pot amesteca nicicând, întrucât contestaţia în anulare poate fi iniţiată doar împotriva unei hotărâri irevocabile, iar recursul nu poate fi iniţiat niciodată împotriva unei hotărâri irevocabile. Mai mult, deşi doctrina juridică stabileşte că iniţiatorul contestaţiei în anulare se numeşte „contestator”, în citaţia de pomină pensionarele în numele cărora pleda Haşotti au fost numite „recurente-pârâte”. Intenţia celor care au violat, cu această citaţie abracadabrantă, doctrina juridică era străvezie: să provoace un recurs la recurs. Totuşi, rămânea în discuţie o mare problemă: recursul – chiar şi în această variantă împotriva naturii, de recurs la recurs – nu putea fi judecat la Tribunal, ci la Curtea de Apel. Şi atunci, aşa a lucrat pronia divină sau o mână ticăloasă, că, dintr-o dată, de pe portalul instanţelor de judecată a dispărut cu totul fişa Dosarului 14029/118/2011.

Hasotti-proces-matrasit

Şi tot dintr-o dată a dispărut şi fişa procesului judecat la Tribunalul Constanţa, acela în care eminentul judecător Vasile Cosac-Cărbune pronunţase hotărârea irevocabilă constitutivă de drepturi pentru Somaco Construct. Aşadar, de pe Portal dispăruseră cele două fişe care atestau că hotărârea de la Tribunal era irevocabilă şi, deci, nu mai putea fi atacată cu recurs.

Când a citit Haşotti hotărârea irevocabilă: în prima zi din noiembrie sau de revelion?

Hasotti-revelion-2011După ce sintagma „Irevocabilă” a fost îngropată, Ionel Haşotti s-a apucat de scris. Şi a aşternut, pe cinci pagini, o nouă acţiune, cu titlul de recurs, adresată Curţii de Apel Constanţa. În preambul, arăta că a luat cunoştinţă despre decizia recurată pe 31 decembrie 2011, deşi în contestaţia în anulare, aceea de-i dispăruse fişa sintetică de pe portalul instanţelor, spusese că i se comunicase pe 1 noiembrie 2011. Recursul trebuia declarat în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar acesta urmând să fie respins ca tardiv introdus. Întrucât dosarul procesului a fost ridicat de DNA Constanţa, nu putem şti, cu exactitate, când a citit avocatul hotărârea irevocabilă, în prima zi din noiembrie sau în ultima zi din an, atunci când noi, cei neimplicaţi în actul de justiţie, serbam revelionul. Pe portalul oficial, acela de pe care se evaporaseră fişa hotărârii irevocabile şi fişa contestaţiei în anulare, recursul este înregistrat pe 15 noiembrie 2011. Date fiind contradicţiile şi evaporările, doar DNA-ul mai poate face lumină.

ICCJ declarase inadmisibil recursul la recurs

Miezul recursului promovat de Haşotti era acela că Tribunalul Constanţa trebuia să pronunţe o hotărâre definitivă, în apel, iar nu irevocabilă, în recurs. S-a încălcat regimul căilor de atac – a punctat avocatul, susţinând că ar fi îndreptăţit la un nou recurs. Ei bine, nu era deloc îndreptăţit. Ca dovadă, pe 16 martie 2009, secţiile unite ale Înaltei Curţi de Casaţie au respins recursul în interesul legii promovat de Procurorul General referitor tocmai la această chestiune. Procurorul General apreciase că ar trebui să fie posibil recursul împotriva acelor hotărâri irevocabile date prin răpirea, în mod greşit, a unei căi de atac (a apelului). Ce-au răspuns secţiile unite ale ICCJ, cele care armonizează practica judiciară la nivel naţional? Au răspuns cu respingerea recursului în interesul legii. Decizia nr. 14/16 martie 2009 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, iar prin efectul ei s-a statuat, o dată pentru totdeauna, că recursul la recurs este INADMISIBIL. „Textele de lege sunt redactate clar şi precis”, au motivat somităţile care armonizează practica judiciară în România. Iar textele de lege spun că sunt supuse recursului doar „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională (art. 299 Cod Procedură Civilă). De asemenea, articolul 377 alin. 2 punctul 5 al aceluiaşi cod stabileşte că hotărârile irevocabile nu pot fi atacate cu recurs. Aşadar, recursul la recurs nu este prevăzut de lege, iar pretenţia de a-l face posibil a fost respinsă ca inadmisibilă, pentru totdeauna. Iccj-decizia-14-din-2009La sfârşitul anului 2011, când Haşotti cerea să-i fie admis ceea ce secţiile unite ale ICCJ declaseră inadmisibil, Hotărârea nr. 14 era cunoscută în orice instanţă din România. Ba chiar îi era cunoscută şi avocatului Ionel Haşotti, care a citat din ea în recursul la recurs. Avocatul a subliniat că soluţia de inadmisibilitate (pronunţată de secţiile unite ale ICCJ) este singulară. Dar nu era singulară, se regăsea anterior în practica multor instanţe inferioare, iar după publicarea Deciziei ICCJ în Monitorul Oficial a intrat în practica tuturor instanţelor din România, cu o singură excepţie cunoscută de noi, aceasta de faţă.

Vangheliţa Tase a înţeles pe dos

Nu mai intrăm în detalii dacă a fost sau nu încălcat regimul căilor de atac la Tribunal. Părerea noastră este că nu s-a încălcat niciun regim. Dar nici părerea nostră nu mai contează, de vreme ce recursul la recurs oricum nu este legal, fiind declarat inadmisibil de ICCJ. Reamintim că un complet al Curţii de Apel Constanţa, condus de judecătoarea Vangheliţa Tase, a declarat admisibil recursul formulat de Ionel Haşotti, dându-i acestuia posibilitatea să întoarcă procesul pe dos, într-un nou ciclu procesual, cu judecători distribuiţi aleatoriu, precum Chirăţica Enache şi alţii, care au dat de pământ cu pretenţiile legitime ale companiei Somaco Construct SRL, schimbând inclusiv obiectul dosarului în „anulare act juridic”, deşi cererea introductivă se referea la constatarea drepturilor de proprietate şi de folosinţă. Anularea (care nici nu s-a dat, pentru că nu se putea) fusese solicitată de Ionel Haşotti, în numele clienţilor săi, prin acţiunea reconvenţională… secundară. Ei, uite că reconvenţionala n-a mai fost secundară, a devenit chiar acţiunea principală, aici, la Constanţa, unde instanţele acordă mai multă greutate alegaţiilor unui avocat, decât deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Înalta Curte să-şi facă practica ei, căci la Constanţa funcţionează alte reguli. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Maricel Cîrjaliu, prima zi de proces penal în dosarul Golful Pescarilor. Date inedite din RECHIZITORIU

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Astăzi a debutat la Tribunalul Constanța procesul penal în care primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, și secretarul UAT-ului, Ancuța Calust, au fost trimiși în judecată pentru abuz în serviciu. Dosarul se află în faza de verificare a regularității rechizitoriului.

Acuzațiile aduse (încă) primarului din Agigea sunt unele din cele mai grave și mai spectaculoase din istoria judiciară a Constanței. Maricel este acuzat că a expropriat ilegal bunuri imobile de la societatea piscicolă Sarda Fish SRL Agigea, printr-o magie ordinară în actele publice. Ulterior, a vândut ilegal o parte din terenul câștigat din pix unei societăți deținute formal de un mecanic auto din localitate, care era chiar finul fratelui său. Firma acestuia a fost creditată pentru cumpărarea terenului de la Primărie de către fratele primarului PSD-ist din Agigea. Deși erau în mod vădit abuzive și ilegale, actele publice mâzgălite în scopul acestui furt au fost avizate de legalitate de secteratul UAT-ului, Ancuța Calust. Și abuzul nu se oprește aici. Primarul a dărămat gardul pescăriei, racordul de curent electric, racordul de apă. De asemenea, a instituit o prigoană sălbatică împotriva restaurantului Pescăria lui Matei, aplicând amenzi aiuritoare și impozite speciale. De pildă, într-o singură zi, Pescăria lui Matei și Sarda Fish s-au trezit cu amenzi în cuantum total de un miliard de lei vechi. Nici măcar clienții restaurantului n-au scăpat de despotismul acestui individ, fiind la rândul lor amendați pe rupte pentru parcarea mașinilor.

O limbă de pământ cucerită din mare

Punctul de pescuit marin de la Agigea a fost amenajat în anii 80 ai secolului trecut, de fosta Întreprindere Piscicolă Constanța. Vorbim de o platformă construită în mare, pe care se aflau o cherhana, dormitoare, un grup sanitar, rețele de utilități, o cale ferată industrială care permitea transbordarea peștelui capturat, din bărci spre cherhana, vinciuri de acostare a ambarcațiunilor și altele. După revoluție,  activul piscicol de la Agigea a intrat în patrimoniul SC Marea Neagră SA, fiind ulterior transferat la Condemar SA (o altă firmă de stat), care l-a adus ca aport la capitalul social al firmei Sarda Fish SRL. În timp, Sarda Fish a ajuns în proprietatea exclusivă a soților Datcu, Matei și Liliana, care s-au ocupat de punctul piscicol de la Agigea încă de la înființare.

În perioada 2004 – 2012, societatea a plătit taxe și impozite și a primit în mod repetat certificate fiscale sau adeverințe, unele semnate chiar de primarul Maricel Cîrjaliu, prin care i se recunoștea dreptul de proprietate asupra terenului pescăriei, de 8.627,88 de metri pătrați. Relația cu autoritatea a decurs normal până la un punct.

HCL-ul care a stat la baza jafului organizat de la Agigea

Cristian Maricel Cîrjaliu a ajuns primar la Agigea în anul 2008. După doar 9 luni de mandat, acesta a inițiat Hotărârea de Consiliu Local nr. 42/23.03.2009 privind trecerea în domeniul privat al comunei Agigea a tuturor suprafețelor de teren situate pe raza localității care nu erau deținute cu titlu valabil de către persoanele fizice și juridice. Mai departe, tipul și-a arogat competența, pe care n-o avea, așa cum constată și procurorii anticorupție, de a analiza și de a hotărî el, după mintea lui, ce acte sunt valabile sau nu. Competența în acest sens aparține prin lege doar instanțelor de judecată. Însă Maricel se considera mai presus de acestea. Ca urmare, individul a pornit un jaf generalizat, dând ordine să fie trecute în inventarul domeniului privat al comunei grădinile cetățenilor și toate proprietățile unde considera el să actele de proprietate nu ar fi valabile. Mai departe, terenurile sploiate de la cetățeni prin această metodă sovietică ajungeau să fie vândute sau concesionate unor terți.

Motivația halucinantă a exproprierii terenurilor din Golf

Pe terenul din Golf, Maricel a pus ochii încă din anul 2010. Ca dovadă, procurorii rețin că viceprimarul său, Dan Ștefan Chiru, a inițiat o hotărâre de consiliu local, prin care a propus completarea inventarului localității cu suprafața de 8.940 de metri pătrați de pe strada Meduzei nr. 6. Vreo doi ani, baronul PSD-ist nu s-a atins de teren. Însă în 2012, a inițiat o nouă hotărâre, 92/2012, prin care a înscris din nou același teren în inventarul bunurilor private ale comunei.

Așa cum a motivat atât el personal, cât și secretara UAT-ului în cadrul cercetării penale, motivația însușirii terenului ar fi fost hotărârea haiducească din 2009 și aprecierea că Sarda Fish nu ar fi avut un titlu valid de proprietate asupra terenului. Cei doi au găsit nod în papură cu privire la facturile prin care antecesorul Sarda Fish a cumpărat platforma piscicolă și cherhanaua. De asemenea, au constatat că bunurile nu au fost dobândite legal, pentru că nici societatea, nici antecesoarele ei nu au beneficiat de aplicarea HG 834/1991. În realitate, activele piscicole fuseseră transferate în mod expres printr-o legislație mai veche, respectiv prin HG 1353/1990 – așa cum constată procurorul DNA. Dobândind bunurile ope legis în 1990, Marea Neagră SA nu le mai putea solicita încă o dată de la stat în 1991, pentru că ar fi fost absurd.

Și-a îmbogățit familionul

Pe baza acestui nod în papură, total tâmpit și ilegal, Maricel a expropriat ilegal terenul. Mai departe, a făcut loc în coasta pescăriei unui nou restaurant pescăresc, Golful Pescarilor. În această firmă, 50% din părțile sociale sunt deținute de doi afaceriști din Constanța, care au și investit sumele necesare construirii clădirii. Cealaltă jumătate de firmă a fost deținută integral, preț de câțiva ani, de Dumitru Stanciu, finul lui Bogdan Cîrjaliu, fratele afacerist al primarului. De altfel, așa cum constată procurorii DNA, Bogdan este cel care a împrumutat firma pentru a cumpăra terenul. În urmă cu doi ani, în firmă a fost cooptat chiar ginerele primarului, pe numele său Ionuț Nuțoaia-Cârjaliu, care a devenit asociat cu o investiție de 100 de lei. În urma operațiunii, Stanciu și-a diminuat participația la 40%. Acesta a recunoscut în fața procurorului că nu are un cuvânt de spus în această afacere. Ca un amănunt, soția lui Stanciu este angajată la Primăria Agigea. În declarațiile de avere pe care le-a depus de-a lungul vremii, aceasta nu consemnează nici măcar un leu câștigat de soțul ei din afacerea Golful Pescarilor.

Cum arăta locul pe care s-a construit restaurantul Golful Pescarilor înainte să fie furat prin inventariere de Maricel

Prigoana împotriva lui Matei

După cum spuneam, abuzul lui Maricel nu se limitează la furtul terenului și la îmbogățirea rubedeniilor. Urmează o latură extrem de întunecată, prin care acesta a pornit o veritabilă prigoană împotriva societăților Pescăria lui Matei și Sarda Fish. Pescăria lui Matei este o firmă deschisă de fiul patronilor de la Sarda Fish, Matei Alin Datcu. Acesta a construit în zonă un restaurant cu același nume și a devenit cunoscut la nivel național. Maricel a văzut că afacerea merge și produce mulți bani, așa încât a încercat să o cloneze prin interpușii săi pe terenul furat prin inventariere. Numai că accesul la lotul vândut firmei Golful Pescarilor SRL nu se putea face din cauza gardului vechi al pescăriei. Maricel a inventat niște hârtii și a condus personal operațiunea de dărâmare a gardului. De asemenea, Primăria și Poliția Locală au tăiat stâlpii de curent. Pescăria lui Matei a obținut ordonanță judecătorească de sistare a operațiunii, iar ulterior s-a rebranșat la curent. Maricel nu s-a lăsat și aplicat amenzi atât restaurantului, cât și persoanei autorizate care a îndrăznit să refacă branșamentul.

Extras din Rechizitoriul lui Maricel. Faza pe despotism

Speriat că va rămâne fără curent, Matei Datcu a cumpărat un generator de 15.000 de euro, iar ulterior a montat panouri fotovoltaice. Firma din Ploiești care a făcut lucrarea a fost amendată de Maricel.

Taxe speciale pentru Pescăria lui Matei și Sarda Fish

Pe durata ”războiului”, Pescăria lui Matei și Sarda Fish nu au primit certificate fiscale de la Primărie, pentru că nu a vrut primarul, și astfel nu au putut participa la niciun fel de licitații. La un moment dat, Maricel a inventat un impozit special pentru bărcile de tip mahună, de 18.000 de lei pe an, în contextul în care în localitate există o singură ambarcațiune de acest fel și aparține societății Sarda Fish. De asemenea, la inițiativa lui Maricel, Consiliul Local a impus o taxă de parcare de 25 de lei pe oră în dreptul restaurantului Pescăria lui Matei. Actul administrativ a fost contestat în instanță. Pentru această îndrăzneală, Maricel a ordonat să se monteze indicatoare cu parcarea interzisă în dreptul restaurantului. Clienții au înțeles semnificația și au început să parcheze în afara drumului public. Însă nici Maricel nu s-a lăsat. Individul a trimis un utilaj care a săpat șanțuri la limita străzii. Practic i-a obligat pe șoferi să parcheze pe drumul public, iar Poliția Locală și-a făcut norma de amenzi.

La un moment dat, primarul a aplicat amenzi de câte 500.000 de milioane de lei vechi ambelor societăți, pe motivul total aberant că nu au declarat la Primărie câtă apă uzată vidanjează din fosa septică a locației. Un fel de control la fecale!

Maricel plănuia ”o declarație de dragoste cu parul” pentru avocatul lui Matei

În toată această perioadă, Maricel a generat controale la Pescăria lui Matei din partea tuturor instituțiilor statului. La un moment dat, a anulat autorizația de funcționare a restaurantului, scopul său suprem fiind, evident, acela de a falimenta acest obiectiv cunoscut de toată lumea, ca rubedeniile sale să rămână singure în Golf. Tot aici trebuie să mai spunem că există filmări cu unul din patronii de la Golful Pescarilor care obișnuia să oprească mașina în fața restaurantului concurent, Pescăria lui Matei, și să claxoneze în continuu.

Un alt amănunt extrem de interesant din rechizitoriul prin care Maricel a fost trimis în judecată: Primarul din Agigea a fost interceptat de procurori într-un dosar penal al unui interlop, în timp ce îi cerea acestuia date despre avocatul angajat de Pescăria lui Matei, motivând că urmărea să-i facă acestuia ”o declarație de dragoste cu un par”. Primitiv și agresiv, Maricel a instrumentat o intimidare total anacronică, desprinsă cumva dintr-un scenariu al unui film feudal.  

Încercarea de mușamalizare

În sfârșit, trebuie să mai spunem că dosarul penal al lui Maricel de la Agigea a fost deschis în anul 2015. Cu toate acestea, individul a inițiat multiple acțiuni prin care a contestat actele Sarda Fish pe calea unor plângeri penale. Ba chiar a declanșat ample campanii de presă, pentru a-și discredita victimele. Tema principală a fost să-i prezinte pe pescarii de la Sarda Fish și pe antreprenorul de la Pescăria lui Matei drept niște hoți, când singurul hoț din poveste era chiar el. Intoxicarea principală a fost aceea că pescăria s-a vândut fără acordul lichidatorului judiciar de la Marea Neagră SA, care a și susținut public acest lucru în folosul lui Maricel. Numai că, ce să vezi, exista și acordul de vânzare exprimat de lichidator, așa cum se constată în rechizitoriu. Toate aceste malversații ale lui Maricel au făcut ca dosarul penal să stea o perioadă pe loc. Într-un final, primarul din Agigea a fost trimis în judecată, fără să facă o zi de arest preventiv.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Sondaj cu ochi albaștri pentru PNL-istul Chițac. Cercetarea, făcută de un colaborator al lui George Maior

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

INSCOP RESEARCH, o firmă deținută de un colaborator apropiat al  fostului director al SRI, George Maior, a dat publicității un sondaj de opinie care îl scoate pe liberalul Vergil Chițac pe primul loc în intenția de vot a constănțenilor.

Firma de cercetare sociologică se mai ocupă cu măsurarea percepției românilor despre exploatarea gazelor din Marea Neagră. De acest subiect este interesat politic și senatorul  Vergil Chițac, dar și omul de afaceri Gabriel Comănescu, despre care s-a afirmat că îl ajută pe candidatul liberal prin aranjamente de culise. INSCOP a mai realizat în 2019 o cercetare sociologică despre direcția în care se îndreaptă Municipiul Constanța. Rezultatele au fost utilizate de Vergil Chițac în comentariile sale pentru mass-media. Atât barometrul despre gazele din mare, cât și sondajul despre direcția în care o ia orașul au fost comandate de structuri (un institut și o fundație) conduse de profesorul Dan Dungaciu. Mai departe Dungaciu și Chițac sunt cunoștințe vechi. Cei doi au participat împreună la simpozioane și chiar la o emisiune de televiziune a lui Rareș Bogdan.

Aceste aspecte generează rezerve cu privire la obiectivitatea sondajului actual, mai ales că firma Inscop a mai dat rateuri memorabile în 2014. Atunci, INSCOP a dat publicității cifre potrivit cărora Victor Ponta (și el prieten apropiat al lui George Maior) urma să câștige turul II al alegerilor prezidențiale în fața lui Klaus Iohannis.

Cum i-au crescut procentele lui Vergil Chițac

Sondajul lansat ieri de INSCOP a fost comandat de PNL și se bazează pe mai multe scenarii de participare la vot. Rezultatul cercetării sociologice îl plasează pe primul loc în preferințele celor care afirmă că vor merge cu siguranță la vot pe liberalul Vergil Chițac, detașat la peste 8 procente în fața actualului primar Decebal Făgădău (PSD). Un alt competitor important de la Constanța, Stelian Ion (USR), este creditat cu numai 15,8% din intențiile de vot ale celor care afirmă că se vor prezenta cu siguranță la urne. Potrivit aceluiași sondaj, niciun alt candidat (Horia Constantinescu, Claudiu Palaz, Mircea Dobre,  ș.a.) nu ar obține mai mult de 2,7% din voturi.

Cercetarea a răspuns și unui obiectiv foarte important pentru candidatul liberal, prin întrebarea: ”cine credeți că are cele mai mari șanse să-l învingă pe actualul primar Decebal Făgădău?”. 57,4% dintre respondenți au spus că acela ar fi Chițac, în vreme ce Stelian Ion adună doar 21 de procente. Rezultatul îi folosește lui Vergil Chițac pentru a îndemna publicul USR să voteze util, adică în favoarea sa, pentru debarcarea lui Făgădău.

Ștefureac – omul serviciilor secrete

Inscop Reserch este titulatura sub care acționează pe piața studiilor sociologice firma Inscop Cercetare SRL București. Potrivit Confidas.Ro, aceasta este deținută de Remus Ștefureac și de Ada Cornea Luca. Ștefureac este o persoană apropiată serviciilor secrete. Potrivit cotidianului România Liberă (vezi AICI), acesta a publicat în anul 2011 o cercetare despre ”dilemele conectării serviciilor românești de informații cu universitățile și think tank-urile”. El a anexat articolului său un CV în limba engleză, în care menționa calitatea sa de consilier al directorului SRI George Maior și de doctorand la Academia Națională de Informații.

Geoană și Mogulul său

Presa națională a mai acreditat informația că Remus Ștefureac l-a consiliat și pe Mircea Geoană, fostul candidat la președinția României din partea PSD, în anul 2009, dat câștigător în mai toate sondajele. Geoană a pierdut alegerile după ce s-a dovedit că participase la o întâlnire cu mogulul Sorin Ovidiu Vântu, fiind atacat pe această temă de adversarul său, Traian Băsescu.

Relevant este și faptul că, până în 2014, Ștefureac a fost asociat la Inscop Cercetare SRL cu Felix Rache, un jurnalist despre care s-a afirmat în presă că ar fi nepotul soacrei lui Mircea Geoană. Rache a activat ca jurnalist la Antena 3, iar în 2017 avea să ajungă consilier al premierului PSD Mihai Tudose.

Ștefureac îl dădea câștigător pe Ponta în fața lui Iohannis

Tot în 2014, firma INSCOP a publicat un sondaj cu privire la intenția de vot a românilor în turul II al alegerilor prezidențiale. Sondajul îl clasa învingător pe Victor Ponta, la rândul său un apropiat al lui George Maior.

Graficele le puteți vedea AICI

După cum este de largă notorietate, Ponta a pierdut alegerile în fața lui Iohannis, iar George Maior a fost debarcat de la conducerea SRI și trimis ambasador la Washington.

4 ani la Washington, cu George Maior

În acele condiții, Remus Ștefureac s-a retras din firma INSCOP Cercetare SRL și a plecat la Washington cu George Maior.

Abia în 2019, Ștefureac s-a întors în România, redevenind asociatul principal în INSCOP Cercetare SRL.

”Timp de 4 ani, am trait in Washington D.C. probabil cea mai complexa experienta de viata profesionala alaturi de un om pe care nu ai cum sa nu il respecti, indiferent de orientari, valori sau ideologii. Am fost martorul unor momente sublime pentru tara, dar si al unor episoade jenante provocate de indivizi mici, rataciti, buimaci prin istorie. In ambele ipostaze, George Maior a ramas o constanta, o sursa constructiva de echilibru, ratiune, demnitate si claritate.” – a scris Remus Ștefureac pe contul său de Facebook, la întoarcerea în România. Mesajul esrea însoțit de o fotografie în care Ștefureeac apărea împreună cu George Maior.

 

Barometru despre exploatarea gazelor din Marea Neagră

Tot din 2019, firma lui Ștefureac a început să se ocupe de barometrul securității energetice a României, un studiu sociologic multi-anual în care percepția despre exploatarea gazelor din Marea Neagră ocupă un loc principal. Vorbim de un subiect pe placul senatorului Vergil Chițac, acesta fiind implicat în adoptarea legislației offshore. De asemenea, vorbim de un subiect pe gustul milionarului Gabriel Comănescu, unul din cei mai importanți prestatori pentru industria gazelor din Marea Neagră, prin compania sa GSP Offshore.

Barometrul este comandat de Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale ”Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române, condus de Dan Dungaciu. Acesta din urmă s-a intersectat profesional de mai multe ori cu Vergil Chițac.

Alte tangențe

Astfel, în 2014, Dungaciu și Chițac au participat deopotrivă la un simpozion al Fundației Universitare a Mării Negre, o structură care funcționează sub egida Academiei Române (vezi AICI). La acel moment, Chițac era rectorul Academiei Navale Mircea cel Bătrân din Constanța. În 2016, după pensionare, Chițac a mai fost prezent la un simpozion despre securitate și stabilitate la Marea Neagră, eveniment la care a participat și Dan Dungaciu (vezi dovada AICI). Simpozionul a fost organizat de Universitatea Andrei Șaguna, deținută de fostul colaborator al Securității, Aurel Papari.  Mai departe, în 2018, Chițac, Dungaciu și alte personalități au participat în platoul Realitatea TV la o emisiune moderată de Rareș Bogdan. Aspectele de mai sus indică faptul că între Chițac și Dungaciu există afinități profesionale.

Un alt sondaj comandat de Dungaciu, produs de Ștefureac și folosit mediatic de Chițac

Pe aceeași linie, în anul 2019, Fundația Universitară a Mării Negre, condusă tot de Dan Dungaciu, a comandat un sondaj despre percepția constănțenilor cu privire la direcția în care merge orașul. Ce treabă avea această fundație să plătească cercetări de acest tip la Constanța, nu se știe. Însă, în mod cert, sondajul a fost realizat tot de INSCOP RESEARCH, iar la final a fost exploatat mediatic de Vergil Chițac (vezi AICI).

Pe fondul acestor posibile influențe, sondajul care îl arată pe Vergil Chițac detașat în fruntea preferințelor ar trebui privit cu rezerve.

Chițac nu suflă o vorbă despre Maior și ”băieții” care vor conectarea la serviciile secrete

Prezentând sondajul care îl avantajează într-o postare pe Facebook, liberalul Chițac subliniază că firma INSCOP este asociată cu The Polling Company din SUA. Candidatul nu a suflat o vorbă despre combinațiile lui Ștefureac, publice și arhicunoscute, cu fostul șef al băieților cu ochi albaștri, George Maior. De asemenea, n-a suflat o vorbă despre acest grup preocupat de conectarea serviciilor românești de informații cu universitățile și think tank-urile.

Ah, era să uităm. Am pomenit mai sus că fabricantul sondajului l-a consiliat în trecut pe Mircea Geoană. Poze cu Geoană și-a pus pe Facebook și Vergil Chițac.

Comments

comments

Continuă să citești

Actual

Un fost partener de jaf al lui Iorguș candidează la Primăria Mangalia ca să-i facă pârtie

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Una din cele mai dure confruntări electorale de anul acesta se desfășoară la Mangalia, un oraș care include în aria sa teritorială 6 stațiuni turistice de interes național, cu terenuri virgine de construcții și mai ales cu singura pădure intravilană din țara asta, mâzgălită în acte în categoria curți-construcții. Artizanul acestei monstruozități juridice și de mediu, prin care pădurea plantată în urmă cu două secole a fost hărăzită distrugerii, este unul din principalii candidați. L-am numit mai sus pe Zanfir Iorguș, fostul primar traseist al localității din perioada 1996 -2008. În mandatele sale, Iorguș nu s-a ocupat doar cu lotizarea și vânzarea pădurii. A făcut și retrocedări după același patent infracțional aplicat la Constanța de actualul pușcăriaș Radu Mazăre, urmărind ca terenurile să ajungă la familia sa. De asemenea, și-a omenit finii și interpușii cu terenuri și contracte de lucrări, spoliind în acest fel bugetul local de zeci de milioane de euro.

În ciuda trecutului său oripilant, Iorguș reușește să facă scamatorii unice și foarte credibile cu speranțele oamenilor din jur. Din acest motiv, el se bucură de o masă destul de largă de simpatizanți și nostalgici.

Iepurașii lui Iorguș – cu voie sau fără de voie

Și ca să vedeți ce noroc a dat peste acest om, o întâmplare de zile mari a făcut ca și alți candidați să-l ajute, cu voia sau fără de voia lor, așa cum se comit păcatele pentru care se cere iertare divină, la liturghie. Ne referim în primul rând la apariția surprinzătoare a magnatului Mohammad Murad în campania de la Mangalia. După cum am arătat în articolele noastre trecute, o firmă a lui Murad deține un teren de 13,22 de hectare în Pădurea Comorova, la Jupiter. Firma magnatului a cumpărat bucata de pădure de la Primărie, pe vremea lui Iorguș, după ce fostul primar a făcut niște magii în acte. Iată un numitor comun între cei doi: dezvoltarea turismului în pădure. Mai nou, milionarul a lansat un fel de imn al Mangaliei și un videoclip având în centrul său gabara din Portul Turistic și niște artiști care se produceau, pe vremea lui Iorguș, la Festivalul Callatis. În mod bizar, producția stârnește nostalgii pentru Iorguș, folosind mai mult fostului primar decât compozitorului Murad.

La fel de folositor pentru fostul primar este și faptul că USR-ul l-a ”parașutat” să candideze la Mangalia pe un tânăr angajat la un serviciu din Primăria PSD-istă a Constanței.  

Însă mult mai spectaculoasă este candidatura, din partea PMP, a unui tip care a făcut învârteli imobiliare cu Primăria lui Iorguș, care a semnat contracte cu Iorguș și care a făcut parte, prin familia sa, din mafia personală a fostului primar. Este vorba de Petru Mihai Crăciun, a cărui misiune vădită în această campanie este aceea de a netezi drumul spre Primărie al omului care l-a îmbogățit și i-a îmbogățit familia, prin magii în actele publice.

Iorguș a fost asociat oficial într-o firmă cu tatăl candidatului Crăciun

Familia lui Crăciun și familia lui Iorguș au vechi legături de asociere în afaceri. Date relevante în acest sens găsim în istoricul firmei Zimcom SRL Mangalia. Ne referim aici la o firmă înființată în zorii economiei de piață, în anul 1991, de Zanfir Iorguș și Mircea Costea, pe atunci doi ingineri din Șantierul Naval al Mangaliei. De altfel, primele patru litere din denumirea firmei, Z.I.M.C., reprezintă inițialele celor doi fondatori.

Încă de la bun început, societatea s-a ocupat cu înființarea de stații pentru rutele de transport în comun, dotate cu adăposturi pentru călători, dar și cu mici chioșcuri cvasi-alimentare. În 1993, Mircea Costea a decedat. Societatea a continuat să funcționeze cu o nouă structură a capitalului social, care se împărțea astfel: Mihai Crăciun – 46,7%, Zanfir Iorguș – 33,3%, Mariana Iorguș, Cornelia Pungă și Camelia Tătuță, cu câte 6,6%. Mihai Crăciun era pe atunci maistru în Șantierul Naval și se deplasa în mod special cu bicicleta.

 

Foștii asociați se despart de firmă, dar se unesc pentru a spolia patrimoniul Mangaliei

În 1996, Zanfir Iorguș a ajuns primar. Doi ani mai târziu, mai exact pe 30 iunie 1998, Iorguș, Crăciun, Pungă și Tătuță s-au retras din Zimcom, cesionând cu toții părțile sociale către Mariana Iorguș, soția fostului primar, care astfel a ajuns asociat unic.

După ce au reglat asocierea în Zimcom, Iorguș și Crăciun au continuat să facă afaceri pe spinarea cetățenilor din Mangalia, cu bani din bugetul local și cu bunuri imobile din patrimoniul orașului, concesionate și vândute fără licitație. Ca să nu bată prea tare la ochi, afacerile despre care vorbim au fost derulate prin firma MM Company 2000 SRL, înmatriculată pe numele actualului candidat al PMP, Petru Mihai Crăciun.

Prima magie. Un tun de 0,9 hectare în Dobrogea I

De-a lungul timpului, firma lui Crăciun junior a ajuns să încheie 13 contracte de asociere, concesiune sau de vânzare-cumpărare cu Primăria lui Iorguș, dobândind astfel hectare de teren intravilan pentru construcția de case. Afacerea a debutat pe 9 februarie 2001, cu o hotărâre de Consiliu Local, prin care municipalitatea a aprobat concesionarea fără licitație publică a unui teren de 5.442,82 de metri pătrați pe strada General Dragalina 57, în favoarea MM Company 2000 SRL.

În actul oficial, terenul era evaluat la 10 dolari pe metru pătrat, iar redevența era calculată – atenție! – la 0,4 dolari pe metru pătrat, pe an. 2.177 de dolari pe an trebuia să plătească, în mod normal, firma lui Petru Mihai Crăciun. Însă la articolul 2 al HCL-ului se aplica din senin și fără nicio justificare o reducere de 80%. În acest fel, redevența a fost coborâtă la 435,50 de dolari pe an. În 2002, firma lui Crăciun a diminuat suprafața, predând îndărăt către concedent 3.184,88 de mp, necesari autorității pentru construirea de case sociale. Dar nu s-a construit nicio casă socială pe terenul în cauză. În consecință, la 3 ani distanță, Primăria lui Iorguș a încheiat un nou act adițional cu firma lui Crăciun, prin care a mărit suprafața concesionată până la 8.127,87 de metri pătrați. Având în vedere că aprobarea Consiliului Local se referea la doar 5.442,82 de metri pătrați, prin acest act au fost atribuiți ilegal 2.500 de metri pătrați în plus. Apoi, printr-un nou act adițional, suprafața a fost majorată încă o dată, ajungând la 8.901,80 de mp, cu o redevență anuală scandalos de mică, de 712 dolari pe an.

A doua magie. Teren la Venus, evaluat la 37 de dolari/mp, vândut lui Crăciun cu 11 dolari

Pe 19 noiembrie 2002, firma lui Crăciun a mai primit o asociere de la serviciul public ADPP, pentru exploatarea unui teren de 5.650 de metri pătrați în stațiunea Venus. Asocierea avea o durată de 10 ani, timp în care firma lui Crăciun trebuia să achite o cotă de 15% din profitul realizat, dar nu mai puțin de 697 de dolari pe lună. Vorbim de un preț destul de mare, stabilit în raport de valoarea de circulație a terenului, evaluată la 37 de dolari pe metru pătrat, așa cum se afirma, negru pe alb, în contract. Însă, la câteva zile distanță, a fost adoptat și un act adițional, aprobat de primarul Zanfir Iorguș, prin care durata asocierii a fost extinsă la 25 de ani, iar cota de profit a fost coborâtă, fără nicio justificare, la 84 de dolari pentru lunile de extrasezon septembrie – mai, respectiv 279 de dolari pe lună, pentru sezon (lunile iunie, iulie și august).

Pe 7 august 2003, din ordinul lui Iorguș, un funcționar al Primăriei Mangalia s-a dus la notariat cu Petru Mihai Crăciun, unde a vândut firmei acestuia terenul de la Venus cu 63.284 de dolari (vezi AICI contractul de vânzare-cumpărare). Vorbim de un preț de 11,2 dolari pe metru pătrat, deși – așa cum am arătat mai sus – terenul avea valoarea de circulație de 37 de dolari pe metru pătrat la momentul semnării contractului de asociere.

O paranteză despre drepturile Împăratului

La baza vânzării se află o hotărâre de Consiliu Local, prin care Iorguș era mandatat să vândă în mod direct orice teren al orașului inclus într-un contract de asociere. În acest fel, fostul primar putea ocoli procedurile de licitație. La aprobarea sa personală, o persoană putea primi un teren în așa-zisă asociere, iar apoi îl putea cumpăra fără hotărâre expresă de vânzare, tratând direct cu fostul Împărat. Spunem Împărat deoarece, potrivit legii, un primar nu avea atributul de a hotărî de unul singur cu privire la patrimoniul unei localități.

A treia magie. Terenul cumpărat de la Primărie, obiect de schimb cu un alt teren dublu al Primăriei

Și tunul nesimțit nu se oprește aici. Pe 6 aprilie 2006, Iorguș a mandatat un funcționar să meargă la notariat cu Petru Mihai Crăciun, cu fratele acestuia Marian Crăciun și cu tatăl celor doi, Mihai Crăciun (fostul asociat personal al lui Iorguș). La acel moment, copii lui Crăciun erau asociați în firmă, iar el însuși era administrator. Părțile au încheiat un contract de schimb, prin care clanul Crăciun a cedat terenul de 5.650 de metri pătrați de la Venus, primind în schimb de la municipalitate două terenuri pentru construcția de vile în cartierele Dobrogea I și Dobrogea II, cu o suprafață totală de 11.775,20 de metri pătrați. (vedeți AICI contractul de schimb)

O casă ajunge la o firmă deținută de fiul și finul lui Iorguș

Clanul a construit vile și le-a vândut unor particulari. Printre cumpărători s-a aflat și firma Isabela Trading SRL Mangalia, deținută acum de Sorin Iorguș, cu 60% din părțile sociale, și de Remus Octavian Becheru, cu 40%. Practic vorbim de fiul și de finul fostului primar Iorguș. Săracii de ei, n-ar mai fi avut parte de vila din Dobrogea II, dacă Împăratul nu ar fi decis ce magii să facă pentru a transfera patrimoniul orașului la mafia sa personală. (Vezi aici contractul prin care casa a ajuns la finul si la fiul lui Zanfir Iorguș).

A patra magie. Concesiune cu repetiție pe un teren de 1,7 hectare

Și loviluțiile continuă în serie. De exemplu, prin contractul de concesiune 506/2003, Iorguș a transferat clanului Crăciun 1,70 de hectare de teren intravilan în cartierul Dobrogea I, în concesiune fără licitație publică. Mai mult MM Company 2000 SRL a beneficiat de o reducere a redevenței de 95%, ajungând să plătească doar 119 dolari pe an pe toată această întindere împărătească. Singura problemă a fost aceea că firma lui Crăciun avea obligația să construiască 32 de case pe acest teren, în termen de doi ani de la concesionare.

Anii s-au scurs, iar clanul nu a reușit să-și îndeplinească obligațiile. Ca urmare, contractul s-a reziliat. Însă Zanfir Iorguș a băgat o nouă hotărâre de Consiliu Local cu exact același conținut, ajungând să concesioneze, tot fără licitație publică, același teren, cu aceeași redevență de pușcărie, de 119 dolari pe an. În consecință, pe 22 aprilie 2005, s-a încheiat un nou contract de concesiune între Municipiul Mangalia, cu semnătura lui Iorguș, și MM Company SRL, cu semnătura lui Petru Mihai Crăciun, actualul candidat iepuresc la Primărie.  La 3 zile distanță, Iorguș l-a chemat pe Petru Crăciun și au încheiat un act adițional la contract, prin care i-a mai dat, așa, de la el, fără nicio hotărâre de Consiliu Local, încă 879 de metri pătrați, pe lângă cei 17.000. Vă dați seama ce țepari sunt cei doi candidați?

O altă casă ajunge la o rudă a Marianei Iorguș

Mai departe, clanul Crăciun a construit 28 de vile, pe care le-a vândut. Una din acestea a ajuns în proprietatea lui Iordache Tănăsache, un personaj care a întocmit planurile de situație din Dobrogea I și Dobrogea II, în calitate de cadastrist. Pe același Iordache Tănăsache îl găsim, însă, în declarațiile de avere ale lui Zanfir Iorguș, depuse de acesta în anul 2010, în calitate de fost deputat. El declara că a acordat un împrumut personal de 337.600 de lei către Iorguș Marin și Iordache Tănăsache. Primul era chiar tatăl său, iar al doilea o rudă, posibil chiar fratele soției sale, care s-a numit Iordache înainte de căsătorie.

Magia redevențelor de doi dolari pe an

Prin contractul de concesiune fără licitație publică 822/09.09.2004, firma lui Petru Mihai Crăciun a mai primit 6.189 mp în Dobrogea II, cu o redevență anuală de 43,32 de dolari pe an.

Apoi, prin contractul de concesiune fără licitație publică nr. 2/04.01.2005,  Iorguș a mai transferat către clanul Crăciun încă 1,19 hectare de pământ în Dobrogea II, cu o redevență de 83 de dolari pe an.

Și, în sfârșit, prin contractul de concesiune fără licitație publică nr. 27/23.02.2006, Iorguș a mai predat firmei Crăciun 362,60 mp în Dobrogea II, cu o redevență de 2,5 dolari pe an.

Da, ați citit bine: doi dolari și 50 de cenți. Cam atât valora patrimoniul orașului pentru fostul primar cu apucături fanariote. 

Alte târguieli de case și terenuri

Firma lui Petru Mihai Crăciun a mai pus laba pe următoarele bunuri din patrimoniul orașului, pe baza complicității cu Zanfir Iorguș:

  • Un teren de 199 de metri pătrați pe strada Ion Crengă, pe spațiul verde dintre blocurile E și C3. Aici clanul Crăciun a trântit o clădire cu parter, etaj și mansardă în suprafață construită desfășurată de 518 mp. Terenul a fost obținut în asociere de la regia GOLD, iar prin contractul de vânzare-cumpărare 1845/30.07.2003 a trecut în proprietatea MM Company 2000 SRL, cu 4.990 de dolari.
  • 12 garsoniere în căminul C9 din Neptun, cumpărate prin contractul 48/10.01.2005, cu 20.027 de euro.
  • Două terenuri intravilane în zona Industrială-Moară, în suprafață cumulată de 1,03 hectare, cumpărate cu 7 euro/mp prin contractele de vânzare-cumpărare 3976/06.07.2007 și 3924/06.07.2007
  • Alte două terenuri în zona Industrială-Moară, în suprafață cumulată de 4.992 mp, cumpărate cu 13,72 de euro/mp prin contractele 3973/06.07.2007 și 3975/06.07.2007.

O concluzie amară

N-am trecut în revistă, ca să nu ne lungim prea mult, sumele fabuloase obținute de firma lui Petru Mihai Crăciun de la Primăria lui Iorguș, prin diverse contracte de lucrări. Însă asupra acestui subiect vor reveni cu un articol aparte. În mod cert, acest milionar de carton al Mangaliei îi datorează totul lui Zanfir Iorguș. Iar întâmplările din trecut explică perfect de ce candidează acum la Primărie, în mod evident la vrăjeală, ca să deruteze alegătorii și mai ales ca să-i facă pârtie acestui bărbier de păduri, parcuri și terenuri din patrimoniul Mangaliei. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: