Connect with us

Exclusiv

SALVATORII DE NAVE ŞI SUFLETE. O pagină din eroica epopee a marinarilor salvatori români

Publicat

la

Salvarea navelor şi a vieţii umane aflate în pericol pe mare constituie una din cele mai grele şi mai complicate operaţiuni pe care iscusinţa şi bravura omenească o poate înfăptui. Istoria călătoriilor şi transporturilor navale relevă un însemnat număr de victime, de martiri şi eroi care, în lupta cu stihiile dezlănţuite ale naturii au sfîrşit prin a plăti un scump tribut mării pentru cutezanţa lor de a-i pătrunde tainele şi a-i cuceri depărtările.

Numai cine a călătorit pe vreme rea şi furtună poate să-şi dea seama ce înseamnă furia mării şi puterea valurilor ei, cât de grozavă este tragedia sinistrelor maritime. Lupta cu marea solicită marinarilor, în general, şi salvatorilor în special, o deosebită iscusinţă şi pregătire marinărească, un înalt spirit de sacrificiu şi mult curaj. Tenacitatea şi cutezanţa echipajelor navelor de salvare sunt uimitoare. Viaţa plină de eroism a marinarilor de pe navele salvator ne arată până la ce spirit de sacrificiu pot ajunge oamenii, când dorinţa de a salva pe cei aflaţi în pericol pe mare îi îndeamnă să-şi pună în primejdie chiar propria viaţă.

Acest material unic este dedicat salvatorilor români de la Marea Neagră, până azi eroi necunoscuţi, care şi-au sacrificat întreaga lor existenţă pentru salvarea celor aflaţi în primejdie pe apă. Au salvat vieţi şi suflete, nave de la scufundare, oferind, în circumstanţe foarte grele, asistenţă locuitorilor din ţara noastră blocaţi în zone înghiţite de ape.

Începuturi

Generoasa iniţiativă de a crea o “Societate de salvare a naufragiaţilor” revine Marii Britanii, la începutul secolului XVIII, exemplu urmat apoi şi de alte state.

La 14 iunie 1933 ia fiinţă pe litoralul românesc al Mării Negre “Societatea de Salvare a Naufragiaților” cu baza în portul Constanța. Prima navă de salvare intrată în dotarea societăţii a fost şalupa “PESCĂRUŞ” construită de şantierele “Friedrich Lürssen” din suburbiile Bremenului. Corpul era din lemn, avea o lungime de 10,2 m, un motor de 50 CP şi o viteză de 8 Nd. Este achiziționată, apoi, şi şalupa “ALBATROS”, construită în şantierele “August Pohl” din Hamburg, dar cu corp din oţel, lungime 15 m şi două motoare de câte 90 CP care dezvoltau o viteză de 10 Nd. Ulterior, la 8 septembrie 1938 în portul Constanţa este construită “CASA MARINARILOR SALVATORI”, proiect al arhitectului Radu Dudescu (şef al Serviciului de Arhitectură şi Tehnic al Băncii Naționale a României), iar cu această ocazie mai intră în dotarea societăţii o auto-camionetă austriacă STEYR cu 8 roţi, pentru teren accidentat, care servea la operaţiunile de salvare de la uscat şi la transportul salvaţilor.

Salvatorii români la concurență cu britanicii în Marea Neagră

În aceeaşi perioadă, pe litoralul românesc salvarea era asigurată de compania specializată “THE OCEAN SALVAGE AND TOWAGE Co” Ltd., cu sediul la Londra. Această societate despre care se spune că avea rădăcini turcești a fost deținută (cel puțin în perioada 1920-1930) de cetățeanul britanic Potter, J. Wilson. În etapa 1920-1931 compania s-a aflat în administrarea armatorului englez John Emlyn-Jones, fost membru al Parlamentului Britanic, reprezentant al circumscripției electorale North Dorset (1922 – 1924). Dar istoria acestei societăți şi a operațiunilor sale la Marea Neagră datează se pare încă din perioada Imperiului Otoman.

Înscrisuri din perioada respectivă relevă existența unor contracte prin care Imperiul Otoman şi ulterior Turcia a angajat în două etape distincte 1883-1915 şi 1920-1923 companiile britanice “KILCHER & WALKERS” şi “THE OCEAN SALVAGE AND TOWAGE Co” pentru asigurarea serviciilor de salvare a vieții pe mare. Din anul 1926 firmelor străine le-a fost interzis să mai realizeze astfel de servicii în Turcia dar companiei “THE OCEAN SALVAGE” i-a fost prelungit contractul de operare pentru încă 3 ani sub comanda Amiralului Vasif Pașa. În Iunie 1930 englezii au fost obligați totuși să cedeze afacerea în favoarea turcilor. Din acel moment salvările au fost realizate de compania “Türk Gemi Kurtarma” cu sediul la Istanbul însă unele nave au rămas sub pavilion englez.

Cert este că, la începutul anilor ’30, compania britanică “THE OCEAN SALVAGE AND TOWAGE Co” încă dispunea în apele noastre teritoriale de următoarele 3 nave: “CLEOPATRA III”, “LA NINA” şi “KING LEAR” pe ultima fiind angajat chiar un comandant român, comandantul de cursă lungă Mihai Căciuleanu.

RM 101” salvatorul de suflete

După terminarea războiului societatea britanică “THE OCEAN SALVAGE” îşi retrage toate navele de la noi, iar salvarea este asigurată mai departe de cele două şalupe ale părţii române. În scurt timp, sporirea tonajului navelor a impus construirea unor ambarcațiuni mai mari şi mai puternice ce aveau să asigure salvarea pe litoralul românesc al Mării Negre. Astfel, pe data de 09 septembrie 1954, intră în dotarea Marinei Militare remorcherul maritime militar “101” (RM 101) de 1200 CP, creaţie a Şantierului Naval Galaţi, remorcher ce avea să asigure pentru mulţi ani salvarea pe litoralul nostru.

Comandant al navei a fost numit Cpt. lt. Mircea Ionescu, iar echipajul de cadre, format din ofiţeri şi maiştri militari, competent şi cu multă experienţă era alcătuit din următorii: în funcţia de şef mecanic a fost numit M.M.pr. Nicolae Guliman, Şef R.T.G. maistru militar principal Eremia Ţîrcă iar Şef de echipaj M.M.Cl. IV Constantin Stamate.

Prima misiune: salvarea navei “ARDEAL”

După nici trei luni de pregătire a echipajului, în seara zilei de 13 noiembrie 1955, la grupul de salvare se primeşte semnal de ajutor iar RM-ul face pregătirile de plecare. Aşa avea să înceapă istoria echipajului ce, cu o dăruire de nedescris, a consemnat în paginile bărbăţiei înaltul profesionalism al marinarilor români.

Semnalul de ajutor fusese dat de nava românească “ARDEAL” care, după ieşirea din strâmtoarea Bosfor, luase drum Nord spre Constanţa. După ce parcurge 25 Mm axul portelice se rupe şi pierde elicea iar vaporul rămâne în voia valurilor. Nu după mult timp, însă, este găsită de nava de salvare şi remorcată pentru asigurarea primului ajutor la Varna, cel mai apropiat port, iar apoi la Constanţa.

Grecii de pe “FLORINA” au văzut moartea cu ochii

Urmează un an de pregătiri intense ale echipajului iar în luna februarie 1956 se primeşte un nou semnal de ajutor, tragicul S.O.S. al unui echipaj muribund. RM “101” părăseşte portul în plină noapte, pe o mare de gradul 7-8 (vânt foarte puternic, valuri de 6 – 7,5 m cu creastă arcuită), îndreptându-se cu toată viteza către cei aflaţi în pericol. Au urmat ore lungi de luptă cu gerul şi furtuna, care cu fiecare val îmbrăca salvatorul în gheaţă. Nava este găsită în timp util. “FLORINA”, sub pavilion elen, surprinsă de furtună, părea o bărcuţă miniaturală în dezlănţuirea haotică a naturii.

Din cauza situație critice Comandatul Mircea Ionescu a decis în prima fază salvarea echipajului. Și astfel, o grupă de salvatori special instruită se ambarcă pe nava eşuată de unde aduce echipajul navei greceşti la salvator. În timp ce aceşti oameni istoviţi primesc hrană caldă şi asistenţă medicală, încep operaţiunile de salvare. După zeci de ore de muncă, în condiţii meteo deosebit de grele, “FLORINA“ este dezeşuată, pusă din nou pe linia de plutire şi remorcată la Constanţa unde este andocată pentru verificarea operei vii şi reparaţii.

Salvarea satului Pisica din ghețurile Dunării

Repausul echipajului salvator a fost însă de scurtă durată. Gerul năpraznic al anului 1956 blocase Dunărea maritimă iar blocurile mari de gheaţă făceau imposibilă aprovizionarea satelor dunărene cu alimente. Nava se deplasează la Sulina de unde ia în piept gheţurile Dunării. Timp de 20 de zile se dă o aprigă luptă cu natura. Din cauza blocajului Dunărea deversa cantităţi importante de apă, localităţile învecinate fiind inundate. Salvatorii s-au confruntat cu o adevărată tragedie umanitară. Oamenii lipsiţi de căldură şi hrană sunt recuperați din podurile caselor astupate de apă şi nămol, şi transportaţi, rând pe rând, la nava de salvare. La bord salvatorului se acordau primele îngrijiri necesare.

În anumite sectoare ale Dunării, grosimea barajelor de gheață a impus folosirea explozibililor. Cea mai grea luptă cu gheața s-a dat în dreptul satului Pisica (actualmente comuna Grindu, Tulcea) care fusese inundat în întregime. În ciuda situației dezastroase localnicii nu vroiau să-și părăsească gospodăriile devastate. Cu greu au fost convinși să urce la bordul navei salvator. Au urmat zile şi noți de muncă şi încordare, de luptă cu sloiurile enorme de gheață dar şi de satisfacții venite după fiecare misiune îndeplinită. În final RM “101” revine la Constanța unde este andocată pentru îndreptarea unor table ale corpului care fuseseră îndoite şi schimbarea elicei.

Salvarea navelor “SULINA” şi “SOCA”

Iarna lui 1957 a pus din nou în alertă echipajul salvatorului, când în luna martie la semnalul de ajutor dat de nava românească “SULINA” intervine şi o salvează de la un iminent naufragiu. Un an mai târziu, pe 22 martie 1958,  nava “SOCA” sub pavilion iugoslav eșuează pe digul de larg al localității Mangalia de unde transmite un semnal disperat de ajutor. Salvatorul RM “101” se deplasează la locul sinistrului şi după verificările de rigoare se constată starea gravă în care se găsea nava iugoslavă. Aceasta transporta în magazii un praf special folosit în industria tăbăcăriei dar datorită numeroaselor spărturi produse de stânci aproximativ 60% din cantitate era compromisă. Cei 18 membri ai echipajului sunt debarcați şi cazați în Mangalia, ulterior fiind demarate operațiunile de dezeșuare şi recuperare a navei. Datorită timpului nefavorabil manevrele se desfășurau încet dar sigur şi cu multă chibzuire. După 18 zile echipajul iugoslav a abandonat nava iar după încă 6 aceasta este dezeşuată, remorcată la Constanţa şi andocată în regim de urgență pentru reparații. În șantier nava este reparată şi intră în dotarea flotei comerciale române fiind rebotezată “MOLDOVA.”

“LILIKA” smulsă din ghearele “digului genovez”

În noaptea de 18 aprilie 1960 nava grecească “LILIKA” este aruncată de furtună în punctul cunoscut marinarilor sub denumirea de “digul genovez” (aflat în partea de sud a portului turistic Mangalia) şi împinsă de vântul puternic eșuează pe plaja comunei 2 Mai. La doar 20 de minute de la primirea semnalului de ajutor, nava RM “101” pleacă din Constanța pe o mare de gradul 4-5 şi o vizibilitate extrem de redusă. La scurt timp nava eșuată este găsită şi încep imediat operațiunile de salvare care sunt totuși mult îngreunate de valuri şi vântul foarte puternic. După 48 de ore de luptă continuă, operațiunile de dezeșuare reușesc iar “LILIKA”este remorcată la Constanța având mai multe găuri de apă în sectorul pupa. Flotabilitatea navei era asigurată de marinarii grupei de vitalitate ce fuseseră ambarcați pe ea, împreună cu două moto-pompe şi echipamente necesare.

În anul 1967 sunt lansate la apă în Șantierul Naval Oltenița două moderne nave de salvare, “VOINICUL” şi “VITEAZUL” care vor duce mai departe tradiția marinarilor salvatori români

Salvarea navei “EVANGELIA” cunoscuta epavă de la Costinești

În seara zile de 14 Octombrie 1968 la Grupul de Intervenţii şi Salvare al portului Constanța s-a primit SOS-ul navei elene “EVANGELIA” care raporta că se află în stare de dificultate undeva între Gura Portiței şi brațul Sfântu Gheorghe. În acel moment nava salvator “VOINICUL” sub comanda căpitanului Mircea Ionescu a părăsit în mare grabă portul Constanța în căutarea cargoului eșuat.

În pofida căutărilor nava n-a fost reperată în zona indicată inițial de greci, care au transmis a doua oară că se afla pe litoralul dintre Gura Portiţei şi zona Vadu. Dar nava n-a fost găsită nici de această dată conform coordonatelor transmise iar grecii și-au închis sistemul de comunicații. Salvatorii români s-au găsit astfel în situația de a căuta o navă fantomă, fără să-i cunoască adevărata stare şi poziție. Situația absolut disperată l-a determinat pe comandantul Mircea Ionescu să apeleze şi la salvatorul “ALBATROS”, care avea pescajul mai mic şi putea naviga mult mai aproape de țărm, solicitând ca nava grecească să fie căutată  în direcția opusă coordonatelor transmise de echipajul grec.

Şi astfel, în dimineaţa zilei de 15 Octombrie, nava “EVANGELIA” proprietatea celebrului armator grec  Aristotelis Sokratis Onassis fost reperată în dreptul actualei stațiuni Costinești. Primul la fața locului a ajuns salvatorul “ALBATROS” urmat la câteva ore diferență de “VOINICUL”. Observând că vaporul nu prezintă probleme de vitalitate căpitanul Ionescu a decis pe loc demararea operațiunilor de dezeșuare. După numai câteva ore de tras, Evanghelia plutea din nou, fiind practic salvată. După finalizarea operațiunii de salvare, navele salvator s-au întors în Portul Constanța pentru a realimenta cu combustibil şi alimente.

În zorii zilei următoare, nava de salvare “VOINICUL” revine la locul eșuării. S-a calculat din nou punctul anterior față de nava “EVANGELIA”. Poziţionându-se în locul de unde cu o zi înainte trăsese nava de pe uscat, comandantul salvatorului a ordonat să se trimită din nou parâmă de remorcă către ”EVANGELIA”, pentru a trage nava şi mai mult în larg. Remorcarea era necesară deoarece în poziția în care fusese lăsată inițial nu permitea suficient loc de manevră. Uimitor, dar la momentul întinderii parâmei de remorcă s-a constatat că “EVANGELIA” era din nou pusă pe uscat (eșuată) dar de data aceasta mult mai adânc. Comandantului Ionescu acest fapt i s-a părut foarte suspect, în condițiile în care, marea nu fusese agitată, vântul slab, situație în care nava nu putea fi împinsă înapoi pe uscat.

Pentru că avea deja o bogată experiență cu navigatorii greci, comandantul Mircea Ionescu a devenit suspicios şi a trimis rapid un scafandru să verifice pupa navei “EVANGELIA”. Scafandrul a raportat că elicea era grav avariată, semn că motorul fusese pus pe “toată viteza înainte” în timpul nopții, elicea fiind astfel distrusă de fundul pietros al apei. În acel moment salvarea a fost stopată.

În ciuda tentativelor de mituire încercate de greci, la revenirea în portul Constanța, căpitanul salvatorului a înaintat un raport Autorității Navale Române explicând modul în care grecii au eșuat intenționat nava “EVANGELIA” în vederea încasării primei de asigurare. S-ar putea spune deci, fără dubiu, că salvatorii români i-au cam încurcat socotelile lui Onassis chiar în anul în care acesta o ceruse în căsătorie pe Jackie Kennedy văduva fostului preşedinte american John F. Kennedy.

Cpt. Mircea Ionescu, 43 de ani în slujba Marinei Române

Salvările şi intervenţiile prezentate anterior sunt doar câteva din lungul şir de lupte cu marea ale comandantului Mircea Ionescu.

Născut pe 13 Decembrie 1913 pe malurile Dunării, în satul Esechioi (atunci parte a Raionului Adamclisi), Mircea Ionescu și-a petrecut întreaga viață pe apă. A deprins de mic legile marinăriei, apropiații familiei sale povestind că acesta a plecat pentru prima dată singur pe Dunăre la vârsta de 5 ani. Folosind o copaie din lemn pe post de ambarcațiune micuțul navigator s-a lansat în aval, propulsat de vânt şi curentul puternic al Braţului Ostrov. Plimbarea a durat o zi întreagă, până la apusul soarelui, atunci când s-a decis să abandoneze primejdioasa expediție pentru a face cale întoarsă spre acasă, de data aceasta pe uscat.

A făcut școala în orașul Silistra, care era la momentul respectiv încă tărâm românesc fiind ulterior încorporat pentru satisfacerea stagiului militar obligatoriu. Datorită declanșării celui de-al doilea Război Mondial este detașat în Decembrie 1938 la Arsenalul Marinei din Galați (care deservea navele maritime si fluviale din subordinea Ministerului Aerului si Marinei). Este rănit grav în anul 1944 de o ghiulea fiind retras cu această ocazie în spatele zonei operative. I-au rămas ca “amintire” în urma războiului câteva schije în genunchi.

S-a căsătorit după război, la Galați, în 1946, cu Elana, fiica afaceristul grec Spiru Mihăilescu (nume de botez Spiros Mihailopulus – înainte să primească cetățenie română). În anul 1949 este mutat împreună cu familia prin ordin al ministrului apărării la Constanţa unde îndeplinește diferite funcții la bordul navelor din Forțele Navale. Din anul 1954 devine comandant al remorcherul maritim militar, nava salvator, RM “101”.

După 27 de ani de carieră militară şi ambarcare neîntreruptă, trece, în anul 1962, în rândul cadrelor de rezervă, cu drept de pensie. Își continuă apoi activitatea în marina civilă ca șef  al “Grupului de Intervenții şi Salvare Navală al portului Constanța” de unde se pensionează definitiv la vârsta de 65 de ani, după o activitate de 43 de ani în slujba Marinei Române.

Deosebita sa pasiune pentru marină, apă şi nave o insuflă şi celor doi fii ai săi, care îl urmează în “meserie”. Astfel, primul său fiu, Marian, a absolvit Institutul de Marină “Mircea cel Bătrân” din Constanța, în anul 1971, în specialitatea Electromecanică Navală, Secția Marină Civilă, iar cel de al doilea, Ovidiu-Victor, a absolvit aceiaşi instituţie de învăţământ superior, în anul 1975, în specialitatea Navigaţie, Secţia Marină Militară. Mircea Ionescu s-a stins din viaţă în anul 1988, la Constanţa, alături de familie.

Aici se încheie o pagină din eroica epopee a marinarilor militari salvatori care, prin profesionalism, au atras stima colegilor din marina comercială, iar amintirea lor este greu de șters din memoria acestora.

 

 

 

 

 

 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

(VIDEO) Cu excavatorul pe plajă. Lucrări de amenajare la restaurantul baronului din Agigea

Publicat

la data de

Scris de

În aceste zile, la cunoscutul restaurant Golful Pescarilor din Agigea se lucrează intens la diverse amenajări, cel mai probabil fără o autorizație de construire. Pe ”șantier” nu există un panou informativ cu date despre investiție, deși afișarea acestuia constituie o obligație legală. De asemenea, pe site-ul autorității de mediu nu există nicio o informare cu privire la emiterea unui aviz, fără de care nu se putea emite o autorizație de construire. Cel mai probabil, vorbim despre o haiducie, ca atâtea altele petrecute în Agigea și mai ales la restaurantul controlat de familia primarului din localitate.

Din imaginile ajunse în posesia redacției Ordinea.Ro, se observă prezența pe șantier a unui buldoexcavator și a două cife de beton. Lucrările se fac la limita fâșiei înguste a plajei. Ca urmare, excavatorul a efectuat manevre specifice – surprinse în filmări – direct pe fâșia de plajă din proprietatea publică a statului român. În mod paradoxal, intervenția în construcții are loc în contextul în care, anul trecut, societatea care administrează restaurantul Golful Pescarilor a fost dată în judecată de Apele Române, într-un proces de revendicare imobiliară. Cu alte cuvinte, instituția care administrează plaja susține că restaurantul încălca deja proprietatea publică a statului român. Rezonabil ar fi fost ca firma familiei Cîrjaliu să se fi abținut de la edificarea unor structuri permanente din beton pe terenul în litigiu.

Mai multe detalii despre litigiu cu Apele Române, AICI.

Culmea ipocriziei, nu cu mult timp în urmă, canale mediatice implicate în spălarea imaginii primarului din Agigea au făcut scandal că un excavator a pătruns pe plaja cu specific piscicol din localitate, pentru a transporta o plasă de pescuit. Filmările aruncate atunci în spațiul public au fost surprinse de pe terasa de la Golful Pescarilor. Autorul moral al acțiunii a urmărit, în mod evident, să genereze o reacție emoțională negativă din partea publicului împotriva restaurantului concurent, Pescăria lui Matei. În realitate, prezența utilajului la manevre piscicole era permisă de lege. Însă utilizarea plajei pentru manevre în scopul efectuării de amenajări constructive este o chestiune în mod cert ilegală.

Au deversat piatră în mare

Cât respect au moraliștii de la Golful Pescarilor pentru zona costieră s-a văzut și în urmă cu trei ani, când au deversat în mare cantități imense de piatră și resturi din construcții aduse cu camioane de mare tonaj. Acțiunea de acum 3 ani a fost supravegheată de însuși primarul Cristian Maricel Cîrjaliu și de agenții Poliției Locale din Agigea, după cum se observa din imaginile publicate de Ordinea.Ro.

Cîrjaliu a motivat atunci că patronii restaurantului ar fi reparat un dig de piatră, folosind tot piatră. El a susținut că, din acest motiv, nu era necesară emiterea unei autorizații de construire. Cum a ajuns digul din sistemul de protecție costieră în proprietatea unor privați e o altă poveste, total ilegală, pe care o puteți citi AICI.

De-a lungul timpului, Primăria Agigea a orchestrat controale la disciplina în construcții, extrem de amănunțite, căutând cu lumânarea orice abatere, oricât de mică, pentru a sancționa restaurantul concurent, Pescăria lui Matei, sau alte firme din localitate. De asemenea, același exces de zel a fost manifestat și pentru amendarea unor persoane fizice din localitate care au îndrăznit să-l critice pe Maricel. Din acest punct de vedere, șochează dubla măsură, întrucât restaurantul Golful Pescarilor s-a bucurat de o veritabilă protecție din partea primarului. Acesta a trecut cu vederea orice abatere de la Golf. Iar situația se explică prin faptul că restaurantul se află în patrimoniul familiei sale.

Potrivit datelor oficiale de la Registrul Comerțului, societatea este controlată de ginerele primarului, Ionuț Cătălin Nuțoaia Cîrjaliu, care deține 50% din părțile sociale, și de afaceriștii Dan Popa și Mihai Lupoiu, care dețin câte 25 de procente fiecare.

Inculpatul își ajută rubedeniile

Maricel Cîrjaliu riscă ani grei de închisoare, după ce a fost trimis în judecată de DNA Constanța într-un dosar de abuz în serviciu, pentru faptele prin care a inventariat fraudulos terenul de la Golf în domeniul privat al comunei Agigea și mai apoi l-a vândut la un preț subevaluat către SC Cherhana Bibanu SRL (actuala Golful Pescarilor SRL). Societatea era deținută atunci ( în 2014) de Dumitru Stanciu, finul lui Bogdan Cîrjaliu, fratele afacerist al primarului. De asemenea, SRL-ul avea sediul social pe malul lacului Agigea, într-un imobil deținut de Acvamar Grup (o firmă controlată, potrivit datelor actuale, de Anghel Dragu, un tip cunoscut în comunitate drept finul primarului). Colac peste pupăză, în declarațiile depuse la Registrul Comerțului atât de Cherhana Bibanu SRL, cât și de Acvamar Grup SRL, apărea numărul de telefon al contabilei Magdalena Elisabeta Andrei, cea care s-a ocupat de firmele personale ale lui Maricel Cîrjaliu, dar și de schimburi frauduloase de terenuri cu Primăria localității. 

Tot în 2014, Stanciu a cedat 50% din firmă către afaceriștii constănțeni Dan Popa și Mihai Lupoiu. În 2018, în firmă a fost cooptat și Nuțoaia-Cîrjaliu, ginerele primarului din Agigea, care, într-o primă etapă, a primit 10% din afacere, pe baza unui aport de 200 de lei. Golful Pescarilor derula afaceri de peste un milion de euro pe an, astfel încât achiziția unei felii de 10% cu 200 de lei nu putea fi decât expresia unui aranjament ilegal.

Mai multe detalii despre această afacere AICI.

În iulie 2020, ginerele lui Maricel își majora participarea la 25%, iar în iunie 2021 la 50%, pe baza a două contracte de cesiune de părți sociale încheiate cu Dumitru Stanciu. În anunțurile publicate în Monitorul Oficial, se arăta că cele două cesiuni au valorat câte 50.000 de euro fiecare. Actele cu titlu oneros au fost adoptate după ce Ordinea.Ro a semnalat aranjamentul inițial de 200 de lei. 

Așa a ajuns familia primarului să dețină oficial jumătate din afacerea Golful Pescarilor. Iar din acest motiv, după cum spuneam, primarul trece cu vederea orice abatere.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Mascaradă la Hârșova. Viceprimărița și-a dat demisia pentru a fi aleasă din nou, un pic mai legal decât data trecută

Publicat

la data de

Scris de

Primarul din Hârșova și consilierii locali din anturajul său au pus ieri în scenă o veritabilă mascaradă politică. La inițiativa lui Viorel Ionescu, aleșii locali au fost convocați în ședință extraordinară pentru a alege un nou viceprimar, după ce ocupanta postului, Dumitra Stan, și-a dat demisia din această funcție. În mod bizar, Dumitra Stan a fost propusă din nou, a acceptat propunerea și a fost votată pentru a exercita funcția de viceprimar, pe care abia o părăsise prin demisie. Deși totul pare o mare caterincă, în realitate vorbim de aspecte grave și de un război juridic în care s-au pronunțat hotărâri judecătorești. Or, din acest punct de vedere, era necesar ca viceprimărița să fie realeasă, un pic mai legal decât data trecută. Legal până la capăt tot nu a fost acest proces, după cum vom explica mai jos. Și nici moral, deoarece vorbim și de trădarea unor PSD-iști care au votat în beneficiul puterii! 

Primul viceprimar, cu biroul la cimitir

Ceea ce se întâmplă acum la Hârșova izvorăște cumva din ultimul proces electoral. Primarul localității, Viorel Ionescu, a fost racolat anul trecut de PNL, după un mandat în fruntea orașului din partea ALDE. El a reușit să câștige un nou mandat de primar, însă nu și majoritatea în Consiliul Local. PSD a scos cel mai bun scor la alegerile pentru Consiliu, obținând 8 mandate. Deși PNL a obținut mai puține voturi, la redistribuire a primit tot 8 mandate. În Consiliu a mai intrat și partidul Pro România cu un consilier.

Pe 2 noiembrie 2020, primarul a convocat Consiliul Local în vederea alegerii viceprimarului. Propunerea sa a fost Dumitra Stan de la PNL – ”o persoană în care am încredere și alături de care am făcut echipă și în mandatul trecut. Cred, în continuare, că Hârșova are nevoie de liniște și de o echipă care să asigure continuitate. Este posibilă, însă, și constituirea unei majorități care să impună un viceprimar al opoziției, dar care nu va avea atribuții și care va încasa o indemnizație degeaba, doar pentru a fi împotriva primarului.”. Declarația primarului a fost citată de site-ul www.harsova.ro. 

La ședință, așa cum anticipase primarul, s-a format o majoritate PSD – Pro România, iar reprezentantul acesteia, Emil Paraschiv, a fost ales viceprimar. La scurt timp, Ionescu și-a pus amenințarea în practică. Astfel, viceprimarul ales a primit un birou la cimitirul din localitate și atribuții spre ZERO (să se ocupe de utilajele Primăriei). A fost nevoie ca majoritatea de 9 consilieri să voteze o hotărâre expresă ca Paraschiv să fie lăsat să lucreze în biroul din Primărie. Însă această decizie n-a ajutat prea mult. 

Una din postările lui Emil Paraschiv, din perioada în care a fost viceprimar

Prefectul se implică, iar consilierii aleg ILEGAL un nou viceprimar

Pe 19 noiembrie 2020, Instituția Prefectului a atacat în contencios administrativ hotărârea locală prin care Paraschiv fusese ales viceprimar. Iar după lege, HCL-ul s-a suspendat de drept. Profitând de această situație, pe 8 decembrie 2020, primarul Ionescu a întocmit un proiect de hotărâre pentru alegerea unui nou viceprimar. Documentația a fost trimsă spre avizare comisiei juridice a Consiliului Local. Însă comisia a considerat că nu există toate informațiile necesare, motiv pentru care a amânat discutarea și avizarea proiectului.

Potrivit legii, niciun proiect de hotărâre nu poate ajunge la vot, în plenul Consiliului Local, fără avizul comisiei de specialitate. Cu toate acestea, proiectul neavizat a fost supus la vot, în ședința de Consiliu din 18 decembrie 2020. În acest fel s-a desfășurat procedura de alegere a unui nou viceprimar, iar Dumitra Stan de la PNL a fost aleasă în funcție cu cele 8 voturi liberale și cu încă un vot provenit din tabăra PSD. Secretarul general al orașului a opiniat că hotărârea nu este legală și a refuzat să o semneze. 

Trădătorul

La scurt timp după ședință, PSD Constanța a decis să-l excludă din partid pe consilierul Marian Paștea, care votase la vedere diverse proiecte ale primarului, de unde și suspiciunea că își exercitase votul secret de la alegerea viceprimarului pe aceeași linie. Prefectul a luat act de excluderea lui Paștea și a întocmit un ordin de încetare a mandatului. Însă la scurt timp, probabil pe fondul unor obligații politice, și-a revocat propriul ordin, lăsându-l pe trădător în funcție, ca să voteze contrar voinței electoratului. 

”Trădătorul”, primarul narcisist și prefectul

Au urmat două procese de contencios administrativ.

Acțiunea Prefectului, admisă de instanță

În primul rând, vorbim de procesul inițiat de Prefect contra Consiliului Local, la care ne-am referit mai sus. Pe 8 aprilie 2021, acțiunea Prefectului a fost admisă, pe fond, de Tribunalul Constanța. Apărările Consiliului Local au fost respinse ca neîntemeiate și la fel intervenția accesorie în favoarea Consiliului Local depusă de Emil Paraschiv. Mai apoi, pe 8 septembrie 2021, Curtea de Apel Constanța a anulat recursul formulat de Consiliul Local Hârșova, deoarece acesta era semnat – ATENȚIE!!! – de persoane care nu aveau calitatea să reprezinte această autoritate (practic, recursul a fost semnat de niște consilieri locali, după ce majoritatea din jurul primarului a refuzat să ducă procesul mai departe). Ca urmare, recursul intervenientului Paraschiv a fost la rândul său respins, ca neavenit, iar criticile sale nici nu au mai fost examinate. 

Tribunalul apreciază că alegerea Dumitrei Stan a fost ilegală

În al doilea rând, vorbim de procesul prin care Emil Paraschiv a atacat hotărârea de Consiliu Local 140 din 18 decembrie 2020, prin care Dumitra Stan a fost aleasă în funcția de viceprimar. Reprezentându-se pe sine în acest nou proces, nefiind așadar un simplu intervenient în favoarea altei persoane, Paraschiv a reușit să se facă auzit. Iar pe 12 iulie 2021, Tribunalul Constanța i-a dat câștig de cauză, anulând HCL-ul din decembrie 2020 prin care fusese aleasă Dumitra Stan. Instanța a evidențiat 3 vicii ale HCL-ului din decembrie: 1 – lipsa avizului comisiei juridice, 2 – încălcarea procedurii legale pentru situațiile în care secretarul general refuză semnarea hotărârii (așa cum a fost cazul) și 3 – faptul că postul de viceprimar nu era vacant, întrucât acțiunea Prefectului de a ataca alegerea lui Paraschiv conducea de drept doar la suspendarea temporară a HCL-ului, nu la apariția condițiilor pentru alegerea altei persoane. 

Extrase din Sentința Civilă 1317, prin care a fost anulată HCL 140/18.12.2020 privind alegerea Dumitrei Stan în funcția de viceprimar

Mascarada

Pe 6 august 2021, primarul din Hârșova, ca reprezentant al Consiliului Local, a declarat recurs. Șansele sale de a răsturna argumentele instanței de fond nu sunt prea mari, în contextul în care acestea sunt clare și surprind esența cazului. Cel mai probabil, cântărind aceste șanse, Viorel Ionescu a luat decizia să organizeze mascarada realegerii viceprimăriței, după cum spuneam: un pic mai legal decât data trecută. Mai legal a fost faptul că, de data aceasta, postul de viceprimar a fost vacantat, după ce HCL-ul pentru alegerea lui Paraschiv a fost anulat definitiv, pe 8 septembrie 2021 de instanța de contencios administrativ. Nu întâmplător, chiar la două zile distanță, pe 10 septembrie, viceprimărița a înregistrat documentul prin care își anunța demisia din funcție începând cu 14 septembrie.

În cele câteva zile, proiectul de hotărâre pentru alegerea unui nou viceprimar a fost înaintat comisiilor de specialitate. Comisia juridică nu a emis aviz. Însă proiectul a fost avizat de comisia socială, ceea ce ar putea fi un pic mai legal dacă punem în balanță situația total ilegală fără aviz, pe de o parte, cu situația existenței unui aviz, chiar dacă de la o comisie nepotrivită, pe de altă parte. În sfârșit, rămâne de văzut ce va avea de spus secretarul general, dar nu credem să fie emoții în această privința pentru primar și pentru majoritatea sa, câștigată la vot sau cumpărată.

Ca să fie clar, la mascarada alegerii unui nou viceprimar în persoana vechiului viceprimar au participat cei 8 consilieri PNL și încă doi de la PSD. Un vot din cele 10 a fost anulat, astfel că viceprimărița a fost realeasă cu 9 voturi pentru. Cel puțin un vot a fost de la PSD. Iar pe viitor, la cum se prefigurează colaborarea lui Florin Cîțu cu PSD-iștii, nu ne-ar mira să vedem o unanimitate tăcută și dispusă să voteze orice în spatele primarului Viorel. 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Cine ”coafează” parcurile din Agigea: o firmă fără angajați, fără cifră de afaceri… dar cu relații în Golf

Publicat

la data de

Scris de

O firmă înființată pentru producția de hârtie igienică, a cărei singură ispravă de până acum a fost aceea de a-și completa obiectul de activitate cu prestații de coafură și înfrumusețare, a ajuns să toarne alei de beton și să amenajeze locuri de joacă în Agigea.  

N-au trecut decât trei săptămâni de când primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, posta pe contul său de Facebook o filmare, prin care se lăuda că a început să amenajeze parcul Mihai Eminescu din localitate cu alei de beton, un loc de joacă pentru copii și o platformă cu echipamente de fitness. La acel moment, am semnalat că la parcul băgat în modernizare nu exista o amenajare de șantier și nici banalul, dar obligatoriul, panou informativ cu titlul investiției, numărul autorizației de construire și prestatorul lucrărilor.

La câteva zile distanță, autorul rândurilor de față a filmat în parcul Mihai Eminescu, la o acțiune de dezinsecție organizată de consilierul local Gabriel Ciobanu (viceprimar ales, dar nerecunoscut și neacceptat în Primărie de ”jupânul” Maricel). Cu acea ocazie, am dat nas în nas cu echipa de constructori. Un bărbat, trecut ușor de 40 de ani, ne-a interzis să îl filmăm (vezi AICI). Totuși, la insistențele lui Gabriel Ciobanu, acesta a precizat că reprezintă firma Lux R.I.M. SRL, care fusese contractată de Primărie. Dacă nu ar fi fost întâmplarea de mai sus, raporturile dintre Primăria Agigea și această firmă s-ar fi consumat într-o discreție totală.

O firmă concepută pentru producția de hârtie igienică

În realitate, așa cum rezultă din documentarea noastră, firma în cauză se numește Lux R.I.M. Soft SRL. Aceasta a fost înființată în anul 2015 de Marius Ghiță (cel care ne întâmpinase pe ”șantier”). Sediul social al firmei se află în satul Movilița din comuna Topraisar. Potrivit anunțului publicat la înființare în Monitorul Oficial al României, firma are ca activitate principală fabricarea produselor de uz gospodăresc și sanitar, din hârtie sau carton. Este vorba de codul CAEN 1722, care se referă – potrivit site-ului caen.ro – la fabricarea de: hârtie igienică, șervețele pentru curățarea tenului, batiste, prosoape, șervețele de masă, prosoape și tampoane igienice, scutece pentru adulți și copii, pahare, farfurii și tăvi.

Tot din Monitorul Oficial al României aflăm că, pe 5 noiembrie 2018, Marius Ghiță a decis să extindă activitatea firmei cu un  cod pentru coafură și alte activități de înfrumusețare.

Activitate ZERO, experiență ZERO

Până pe 31 decembrie 2020, Lux RIM Soft SRL n-a apucat să fabrice niciun sul de hârtie igienică și nici să coafeze pe nimeni. Ca dovadă, Marius Ghiță a depus declarații de inactivitate pe proprie răspundere la organul fiscal, după cum atestă portalul Confidas.Ro și site-ul Ministerului de Finanțe.

Așadar, la începutul acestui an, firma avea zero angajați, zero venituri, zero activități și zero competență. Ca urmare, nimic, dar absolut nimic, nu o recomanda pentru a fi contractată de Primăria Agigea în vederea efectuării unor lucrări de construcții. Cu toate acestea, societatea a fost aleasă de primarul localității, pe baza unor relații de gașcă, după cum vom demonstra în cele ce urmează. Vorbim mai jos de relații care se degajă din activitatea unor persoane în rețeaua Facebook (rețea definită drept spațiu public de instanțele de judecată din România).

Prietenia virtuală cu fratele și cumnata primarului

În primul rând, trebuie să spunem că Marius Ghiță nu are un cont de facebook, însă soția sa deține două. Un cont al soției sale prezintă activitatea ei profesională, de specialist în tehnici și terapii de înfrumusețare, precum volumizarea buzelor cu hyaluron pen, epilare definitivă cu laser dioda, tratamente faciale cu oxigen hiperbaric etc. Soția lui Marius Ghiță nu ascunde prietenia, cel puțin virtuală, cu fratele și cumnata primarului din Agigea.

În poze, la Golful Pescarilor

Mai multe fotografii publicate pe Facebook îi înfățișează pe soții Ghiță la restaurantul Golful Pescarilor din Agigea.

Vorbim de un restaurant deținut de Ionuț Cătălin Nuțoaia Cîrjaliu (50%), Petre Daniel Popa (25%) și Mihai Cristian Lupoiu (25%). Primul dintre aceștia este chiar ginerele primarului din Agigea. De asemenea, Petre Daniel Popa, pe scurt Dan Popa, este prietenul intim al lui Maricel Cîrjaliu și ctitor, alături de edil, al bisericii de lemn de pe malul lacului Agigea.

Primarul din Agigea a fost trimis în judecată anul trecut pentru fapte de corupție cu privire la includerea abuzivă a terenurilor din zona Golful Pescarilor în domeniul privat al localității. După inventarierea frauduloasă a terenurilor, edilul a vândut un lot important, în anul 2014, la un preț subevaluat, către firma care deține restaurantul Golful Pescarilor. La acel moment, societatea era deținută 100% de Dumitru Stanciu, finul lui Bogdan Cîrjaliu. Stanciu le-a declarat procurorilor DNA că a plătit terenul cu bani împrumutați de la nașul său. La scurt timp de la achiziția terenului de pe malul mării la preț de garsonieră, Stanciu a cedat 50% din firmă către afaceriștii constănțeani Popa și Lupoiu. În noua structură, firma a ridicat restaurantul din Golf și a ajuns să deruleze afaceri de peste un milion de euro pe an. 

În 2018, în afacerea Golful Pescarilor a fost cooptat și Ionuț Cătălin Nuțoaia Cîrjaliu, ginerele lui Maricel Cîrjaliu, care a primit 20 de procente din afacerea de milioane de euro cu un aport simbolic de 200 de lei. Concomitent, Dumitru Stanciu, finul lui Bogdan Cîrjaliu, și-a redus participația la 30%, refuzând practic să aducă un aport în numerar de 200 de lei care i-ar fi asigurat în continuare 50% din firmă. E limpede că la mijloc a fost un aranjament dubios, de transfer al bunului de la interpus către beneficiarul dinainte știut, în speță primarul din Agigea. 

O vreme, firma a funcționat cu următorii asociați: Dumitru Stanciu – 30%, Dan Popa – 25%, Mihai Lupoiu – 25% și Ionuț Nuțoaia Cîrjaliu – 20%. Pe 18 decembrie 2020, Stanciu și-a cesionat și celelalte 30 de procente din firmă către ginerele primarului. De data aceasta, cesiunea s-a făcut cu bani, Nuțoaia Cîrjaliu achitând 50.000 de euro în schimbul părților sociale. Schimbarea structurii a fost publicată în Monitorul Oficial pe 15 aprilie 2021, dată de la care familia primarului deține oficial jumătate din acest restaurant cu o poveste penală în spate.  

Prietenii soților Ghiță s-au tras în sanie cu Maricel

În fotografiile de la Golf, soții Ghiță apar în anturajul unui antreprenor local specializat în montarea de pergole retractabile, precum și a soției acestuia. Vorbim de o prietenie veche, de familie, care nu s-a consumat doar la restaurantul primarului, ci și în concedii prin țară și străinătate. Mai departe, prietenii intimi ai soților Ghiță apar în fotografii alături de Dan Popa și Mihai Lupoiu de la Golful Pescarilor. Și legăturile nu se opresc aici. Prietenii soților Ghiță au petrecut începutul de an 2020 în Bucovina, alături de primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, și de alte persoane. O fotografie de atunci, înfățișându-l pe Maricel într-o sanie trasă de un cal, a ajuns pe Facebook, pe contul unei persoane din acest grup.

Există numeroase alte detalii care atestă apartenența soților Ghiță la un grup social mai larg, grup din care face parte și primarul din Agigea. Nu intrăm în aceste detalii, pentru a nu afecta mai mult decât este necesar aspecte care țin de viața privată. În orice caz, datele prezentate sunt suficiente pentru a susține că firma lui Marius Ghiță, Lux RIM Soft SRL, cu activitate ZERO și CAEN-uri de frumusețe corporală și producție de hârtie igienică, a fost aleasă de Primăria Agigea pe criterii de gașcă.

Cel mai probabil, aceste relații de grup au contat în privința atribuirii lucrărilor de modernizare a parcurilor din Agigea către societatea din Movilița care, repetăm, avea zero angajați, zero activitate, zero cifră de afaceri și zero competență, necalificându-se pentru astfel de lucrări. Dar nu ne surprinde. Așa merg lucrurile la Agigea, nu după lege, ci după diverse cumetrii și favoritisme.

Citește și:

Exclusiv. Cîrjaliu sifonează fondurile europene de pescuit spre gașca de la Golful Pescarilor

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: