Connect with us

Exclusiv

Singurul politician constănţean care a scos lumea în stradă… în greva foamei. Dacă lumea uită, Haşotti mai pupă un mandat de senator

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Puţini au fost constănţenii care au făcut carieră în politica mare, însă unul singur, Puiu Haşotti, a reuşit să scoată lumea în stradă… în greva foamei. În memoria internetului s-au păstat mai multe fotografii din octombrie – noiembrie 2012, când angajaţii RADEF RomâniaFilm au pichetat sediul Guvernului, cerând demisia ministrului de atunci al culturii, Puiu Haşotti. Pe pancartele purate de protestatari se putea citi: „Haşotti – demisia”, „Haşotti = mafia imobiliară” sau, pur şi simplu, „Greva foamei”.

Pleşu despre Haşotti: „Presupun că suferă de un tembelism intelectual acut”

În mandatul său meteoric de ministru al culturii în guvernul Victor Viorel Ponta I, constănţeanul Puiu Haşotti s-a remarcat, cu vârf şi îndesat, prin câteva fapte de amplu răsunet… negativ. A fost în primul rând opoziţia sa de a se preleva mostre de ADN din scheletul lui Vlaicu Vodă, pentru a se stabili dacă acesta a fost cuman, aşa cum afirma istoricul Neagu Djuvara. „Din punctul meu de vedere, important este ce au realizat aceşti domnitori pentru România. Important este că s-au simţit români”, îşi motiva Puiu Haşotti refuzul de a autoriza cercetarea genetică. Reacţia intelectualilor nu s-a lăsat mult aşteptată. Iată ce declara Andrei Pleşu, într-un interviu acordat Evenimentului Zilei, pe 30 august 2012: „Pentru mine, Puiu Haşotti încă nu s-a inventat. Nu ştiu cine este băiatul ăsta. Am auzit că este ministrul Culturii… Pe baza căror isprăvi a ajuns el în poziţia asta, nu ştiu. Am avut o mulţime de miniştri ai Culturii, dar toţi cei pe care i-am avut, chiar şi cei mai slabi, aveau un minim ambalaj cultural. Despre domnul Haşotti nu ştiu nimic. Nu ştiu cine e. Dacă e să mă iau după ce-a spus despre Neagu Djuvara (“Să-ţi fie ruşine Neagu Djuvara!”) trebuie să presupun că suferă de un tembelism intelectual acut. Şi, mai ales, că e de o ireversibilă proastă creştere.”.

Ministrul-protestatar. A cerut eliberarea unui primar arestat pentru corupţie

Un al doilea mare scandal în care a fost implicat ministrul culturii din primul guvern Ponta a fost mitingul anti-justiţie de la Năvodari, din 18 noiembrie 2012. Cocoţat la o tribună, alături de câţiva colegi de partid (PNL) şi de fostul viceprimar al oraşului Năvodari, actualul primar Florin Chelaru, Puiu Haşotti a cerut eliberarea din arestul preventiv a lui Nicolae Matei, primarul de atunci al respectivei localităţi, trimis la „beciul domnesc” de procurorii DNA pentru fapte de corupţie. În public se găseau numeroşi elevi ai şcolilor din Năvodari, scoşi din timpul orelor de curs, pentru a cere eliberarea coruptului. Protestatarii fluturau pancarte şi cearşafuri pe care scria: „Libertate pentru primarul Matei”, „Ne vrem primarul înapoi!”, „Dacă arestaţi nevinovaţi, arestaţi-ne şi pe noi!”. „Nicolae Matei nu a omorât pe nimeni, nu a tâlhărit pe nimeni, nu a făcut nici un fel de delict care să necesite judecarea lui în stare de arest, arestarea lui pentru o perioadă lungă, el trebuie cercetat în libertate. Nu este un amestec în treburile justiţiei, justiţia poate să decidă ca Nicolae Matei să aibă interdicţia de a părăsi ţara, dar trebuie să fie liber aici cu voi.”, spunea Puiu Haşotti la mitingul de pomină.

Consiliul Superior al Magistraturii l-a contrazis total pe Haşotti, calificând declaraţiile sale drept un amestec flagrant în treburile justiţiei, o încercare de intimidare a magistraţilor care urmau să judece recursul lui Matei faţă de arestarea preventivă, precum şi un gest interzis în mod expres miniştrilor în funcţie chiar de Comisia Europeană, printr-o directivă obligatorie.

Cum să distrugi o regie cu rezultate

Salvati_Romania_Film_23În timp ce urla cu gloatele pe străzi pentru eliberarea unui corupt, Puiu Haşotti era contestat vehement de sindicaliştii de la RADEF RomâniaFilm, care se aflau în greva foamei, cerând demisia acestuia şi revocarea unei hotărâri dezastruoase a suferindului de presupus „tembelism intelectual acut” (apud Andrei Pleşu). Când Haşotti urcase în scaunul de ministru, regia din subordinea sa înregistra, deja la al treilea an consecutiv, rezultate mai bune. Câteva săli de cinema fuseseră complet modernizate, digitalizate şi rebrenduite cu numele unor slujitori ai cinematografiei româneşti, precum Sergiu Nicolaescu sau Florin Piersic. O caravană a filmului românesc reuşise, în trei ani, să adune 100.000 de spectatori pentru RomâniaFilm. Însă proaspătul ministru a găsit oportun să-l cheme în biroul său pe Marius Iuraşcu, directorul regiei care reuşise această relansare a activităţii, ca să-i ceară demisia. „Din păcate, în această frumoasă ţară, gândirea unor guvernanţi, numiţi politic în scaune care nu li se potrivesc, nu analizează rezultatele din punct de vedere managerial, ei ştiu doar un lucru: cum să distrugă! Stau şi mă gândesc, cu ce i-am greşit d-lui Puiu Haşotti, actualul ministru al Culturii şi Patrimoniului Naţional, când mi-a cerut demisia? De ce, înainte de a mă chema în biroul său somptuos, de a se uita la mine ca la un duşman (chiar dacă ne vedeam pentru prima dată), nu a cerut informaţii de la angajaţii ministerului, ca să înţeleagă ce rezultate de excepţie a avut regia în ultimii trei ani?”, scria Marius Iuraşcu într-o scrisoare publică adresată guvernanţilor la începutul lunii octombrie 2012.

Haşotti n-avea timp de greviştii foamei. Era prea ocupat să scoată un corupt din puşcărie

531006_365267793562590_581954095_nPe 3 octombrie 2012, angajaţii RADEF au început să picheteze Ministerul Culturii, pentru a cere anularea Ordinului 2483 din 19 septembrie 2012, semnat de Puiu Haşotti, cu privire la schimbarea Consiliului de Administraţie al regiei. Speriat de proteste, Haşotti l-a revocat pe unul din membrii numiţi anterior, desigur pe cel mai controversat dintre ei, însă a refuzat să anuleze ordinul în integralitatea sa. O vreme, sindicaliştii au încetat protestele, însă observând că lucrurile nu merg în direcţia cea bună, au revenit în stradă, la mijlocul lunii octombrie 2012, pichetând sediul Guvernului. Pe 12 noiembrie 2012, trei dintre liderii de sindicat de la RADEF au intrat în greva foamei, exercitând această formă de protest timp de 15 zile. Pentru perioade mai scurte de timp, şi alţi angajaţi ai regiei au recurs la greva foamei sau la greva de tip japonez. Ministrul a cărui demisie o cereau oamenii de film nu s-a sinchisit prea tare, fiind prea ocupat să participe la mitingul anti-justiţie de la Năvodari, la care ne-am referit mai sus. Libertatea unui corupt era mai importantă pentru domnia sa decât sănătatea greviştilor foamei.

Haşotti, acuzat că făcea interesele lui Sorin Vişenescu la Sahia Film

În mod paradoxal, pe una din pancartele folosite de grevişti în timpul protestelor scria: „Haşotti = mafia imobiliară”. Deşi sindicaliştii nu au prezentat niciodată public dovezi care să justifice semnul egalităţii dintre Haşotti şi mafia imobiliară, aşa, ca dintr-un senin absolut, pe 4 decembrie 2012, directorul de la Sahia Film SA, o altă societate din subordinea Ministerului Culturii, avea să arunce pe piaţă acuzaţii similare, de data aceasta cu ceva elemente justificative. Dan Mocănescu aflase pe 24 noiembrie 2012 că fusese suspendat de la conducerea Sahia Film începând cu 1 noiembrie 2012. Acesta a susţinut în faţa presei că a fost îndepărtat din funcţie, deoarece ministrul culturii, Puiu Haşotti, ar fi avut interese legate de firma Transeuro, la rândul ei interesată să pună mâna pe două imobile extrem de valoroase ale Sahia Film, din Capitală. Transeuro ocupa deja, de şapte ani, din care de doi ani fără contract, un sediu al Sahia Film de pe bulevardul Aviatorilor. „Sahia din Aviatorilor este ocupat cu complicitatea lui Haşotti. (…) La câteva zile de la instalare, noul ministru, domnul Puiu Haşotti, a grăbit o serie de măsuri, decizii sau ordine, a încălcat legi, principii, reguli elementare, în scopuri cu totul străine interesului public”, spunea Mocănescu în 2012, sugerând că întreaga conduită a ministrului urmărea favorizarea lui Sorin Vergiliu Vişenescu, patronul Transeuro. „Dacă am nu ştiu ce interese, la nu ştiu ce spune dânsul, să vină DNA să ancheteze”, a declarat la momentul scandalului Puiu Haşotti, citat de Evenimentul Zilei.

Tunul de la Coresi

Hasotti VisenescuLegăturile lui Haşotti cu afaceristul Sorin Vişenescu erau deja de notorietate. Într-una din cele trei fotografii ale milionarului Vişenescu disponibile pe internet, acesta apărea alături de Puiu Haşotti. Însă legăturile aveau să fie demonstrate într-un serial de investigaţii publicat de România Liberă la începutul acestui an. Reporterii RL au „dezgropat” o declaraţie a lui Ioan Păun Otiman, fost senator PNL şi fost rector al Institutului de Agronomie din Timişoara care spusese, la mijlocul anilor 2000, că Sorin Vişenescu i-ar fi oferit mită ca să nu se opună preluării de către acesta din urmă a unui teren al Agronomiei. Contactat în 2016 de redactorii România Liberă, Vişenescu a negat că i-ar fi oferit mită lui Otiman şi a precizat că l-a cunoscut pe acesta la Hotelul Parlamentarilor, unde mergea să-şi bea cafeaua alături de „cel mai bun prieten” al său, Puiu Haşotti. Tot România Liberă a mai demonstrat că, în perioada în care a fost ministru al culturii, Puiu Haşotti a numit un consiliu de administraţie la Imprimeriile Coresi, care a vândut terenuri ale acesteia, la preţuri cu mult subevaluate, către apropiaţi ai grupării Vişenescu. Gruparea Vişenescu a dezvoltat la Constanţa cartierul rezidenţial Tomis Plus din partea de nord a oraşului. De asemenea, gruparea a privatizat fostul ICIL, după care a demolat vechile hale de producţie şi a vândut terenul către hypermarketul Kaufland. Mai mulţi oameni din anturajul milionarului au fost implicaţi în retocedarea unor imobile din Constanţa. În sfârşit, una din firmele fanion al grupării Vişenescu, Traseuro Import-Export SRL, a fost reprezentată în instanţele de judecată de fratele lui Puiu Haşotti, avocatul Ionel Haşotti (dosarele 1562/36/2009 şi 458/36/2010 ale Curţii de Apel Constanţa).

Ionel-Hasotti-avocat-Traseu

Somnul naţiunii (sic!) naşte monştri

În 2012, sindicaliştii de la RADEF RomâniaFilm i-au făcut plângere penală lui Puiu Haşotti. În 2015, aceştia au depus o nouă plângere referitoare la activitatea mai multor miniştri ai culturii care ar fi afectat negativ activitatea regiei. Printre demnitarii denunţaţi se regăsea şi Puiu Haşotti. Nimic nu s-a mai auzit de atunci despre soarta acestor dosare penale, în spaţiul public. De altfel şi prestaţiile din acea perioadă ale lui Puiu Haşotti par să intre într-o zodie a uitării, mai ales că presa constănţeană nu le-a mediatizat şi nu le-a pus în discuţie niciodată. Pe acest fond, politicianul trage sforile pentru a mai prinde un nou mandat de senator, aşa cum titra presa locală constănţeană. Haşotti este parlamentar din anul 1996.

Comments

comments

Exclusiv

Chițac dă vina pe Făgădău pentru regulamentul său de parcare

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Afectat în mod vizibil de controversele stârnite în spațiul public de proiectul regulamentului său de parcare, primarul Constanței, Vergil Chițac, dă vina pe administrația anterioară a orașului.  Chițac sugerează că regulamentul controversat ar pune în practică ideile prevăzute în Politica de Parcare și în Planul de Mobilitate Urbană inițiate de fostul primar PSD-ist Decebal Făgădău. De asemenea, primarul liberal încearcă să arunce responsabilitatea pe umerii consilierilor locali, subliniind că domnia sa a făcut numai o propunere, în vreme ce răspunderea adoptării ar aparține Consiliului Local.

”A fost o propunere numai, și Consiliul Local, unde sunt reprezentate partidele politice, în înțelepciunea lor pot să decidă, pot să modifice, pot să stabilească cum vor domniile lor, eu neavând decât sarcina de a aplica ulterior decizia Consiliului Local. Dincolo de asta, ce pot eu să vă spun este că regulamentul parcărilor în orașul Constanța, pe care l-am propus și care este în dezbatere publică de o lună de zile și încă mai urmează să fie, vine să concretizeze o decizie a Consiliului Local din 2019 privind politica de parcări. Care, la rândul său, politica de parcări se încadrează în Planul de Mobilitate Urbană al orașului Constanța. Prin urmare, credeți-mă că pentru cine are curiozitatea să lectureze acest regulament, o să vedeți că noi nu facem altceva decât cu fidelitate respectăm ceea ce este scris în Politica de parcări. Repet, un document fondator din 2019 (…) Zonarea Constanței este aceeași, principiile de parcare au rămas aceleași, modul în care se atribuie parcările rezidențiale, în politica din 2019 este scris că se face prin licitație.” – a explicat, astăzi, Vergil Chițac la Digi TV.

Așadar, primarul liberal sugerează că nu face nimic altceva decât să pună în practică ideile lui Decebal Făgădău. Însă explicația este dezamăgitoare pentru electoratul care l-a votat pe Chițac tocmai pentru că s-a săturat de Făgădău și de ideile acestuia. Să nu uităm că votul negativ, anti-Făgădău, a avut o pondere semnificativă la alegerile locale. Iar din acest punct de vedere, se poate aprecia că publicul a optat nu doar pentru înlocuirea unui ”chiriaș de la Primărie” cu altul, ci și pentru înlocuirea unei viziuni, pe care a considerat-o greșită, cu una mai adecvată.

Surd la această dorință evidentă a publicului constănțean, Vergil Chițac le vinde acum oamenilor iluzia că aplică ideile lui Făgădău cu fidelitate, deși, în realitate, regimul de taxare din propunerea sa este o povară fiscală cu mult mai grea. Astfel, regulamentul de parcări al lui Făgădău – cel anulat tocmai la cererea Asociației Constanța Altfel, condusă atunci de Vergil Chițac – era cu mult mai suportabil. În primul rând, taxa de parcare era de 2,5 lei pe oră. Aceasta se aplica doar în Zona 1 a orașului, fără să existe o limitare a timpului de parcare la 3 ore, așa cum există în regulamentul lui Chițac. Pe de altă parte, parcările de reședință închiriate riveranilor puteau fi utilizate de oricine, fără nicio plată, în intervalul orar 08-16 (când rezervatarii sunt plecați la muncă). Iar în Zona 2 nu se aplica nicio taxă.

Lui Chițac nu-i convine această ”pomană”. În consecință, potrivit regulamentului său, parcările din zona 1 pot fi ocupate doar pentru 3 ore. În primele două ore, parcarea costă 7 lei plus TVA pe oră. În a treia oră, sare deja la 15 lei plus TVA. Cine depășește timpii, va fi amendat cu 500 de lei. Apoi, regulamentul lui Chițac introduce o taxă, care nu era pe vremea lui Făgădău, de 4 lei plus TVA pe oră pentru parcările din Zona 2. Acestea pot fi ocupate și pe baza unei viniete care va aduce venituri colosale Primăriei. O vinietă pe o lună costă 250 de lei, iar o vinietă pe un an costă 360 de lei. Parcările de reședință nu mai pot fi ocupate de alte persoane în intervalul orarului de muncă decât contracost, cu taxă de 4 lei pe oră sau vinietă.

Colac peste pupăză, administrația Chițac și-a propus să extindă sistemul de supraveghere video, un scop posibil fiind tocmai sancționarea fără efort a celor care vor încălca regulamentul. Sancțiunile vor îngroșa și mai mult veniturile Primăriei.

Chițac neagă în aceste zile evidențele, anume că regulamentul său a fost conceput tocmai ca un instrument de producere a unor venituri colosale pentru Primăria pe care o conduce.

”Una peste alta, obiectivele noastre nu au fost neapărat să împovărăm oamenii, să adunăm bani. Primul obiectiv a fost să depopulăm centrul orașului de mașini. E o nebunie în zona centrală, incluzând aici și partea asta istorică, care este identitatea noastră culturală… Noi trebuie prin politica tarifară, așa cum e scris și în politica de parcări, să descurajăm ca oamenii să vină și să stea cu orele acolo. Centrul este o zonă în care ai venit, ai stat o oră, ți-ai rezolvat problemele și ai plecat” – a mai spus Chițac în emisiunea la care a participat.

Reamintim că, potrivit unei declarații a lui Horia Constantinescu, Primăria își face calcule să încaseze cel puțin 20 de milioane de euro de la șoferii din oraș, de pe urma reglementărilor propuse. 

Citiți și articolul de mai jos, în care am arătat că regulamentul pleacă de la o concepție DEFECTĂ și restrânge drepturi cetățenești fără o justificare temeinică:

BEZNA INTELECTUALĂ din spatele Regulamentului de parcare. Concepția DEFECTĂ a lui Chițac

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

BEZNA INTELECTUALĂ din spatele Regulamentului de parcare. Concepția DEFECTĂ a lui Chițac

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

După ce a scos din minți un oraș întreg cu regulamentul său de parcare, primarul Vergil Chițac a găsit prilejul să se justifice. A făcut-o la sfârșitul săptămânii trecute, printr-o postare care a înfuriat și mai tare publicul constănțean. Dar nu vrem să vorbim aici despre miile de înjurături pe care și le-a luat, pe bună dreptate. Interesul nostru este de a analiza concepția DEFECTĂ a autorului. Zice primarul Constanței că scopul regulamentului său nu ar fi taxarea oamenilor. Scopul ar fi descurajarea traficului și mai ales descurajarea staționării mașinilor în zona centrală.

Dar traficul rutier face parte din ADN-ul civilizației actuale. Participarea la trafic este un drept accesoriu derivat din drepturile fundamentale protejate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în speță dreptul la proprietate, dreptul la libera circulație a persoanelor și dreptul la viața privată.

Ca să fie clar, dreptul să ai o mașină în proprietate și să circuli cu ea nu s-a abolit, oricât de mult și-ar dori unii. Este adevărat că drepturile pot fi restrânse sau descurajate – așa cum spune Chițac. Însă potrivit jurisprudenței CEDO, orice restrângere a drepturilor trebuie să aibă în spate o justificare temeinică și adecvată.

O tradiție liberală, pe care fostul comunist Chițac n-a digerat-o

Convenția Europeană a Drepturilor Omului dă glas unei tradiții de gândire liberală, pe care Vergil Chițac ar trebui să o cunoască și să o respire – dacă ne putem exprima așa – pentru că este membru PNL și se declară liberal, chiar dacă pe vremuri a fost membru al Partidului Comunist Român. Probabil că, în tinerețea sa comunistă, primarul Constanței a citit doar Marx și Lenin, scăpând lecturi esențiale din clasicii liberalismului.  

Spre știința sa, în urmă cu mai bine de patru veacuri, părintele liberalismului, John Locke, argumenta că scopul legii nu este limitarea, ci păstrarea și chiar sporirea libertății. El spunea că tocmai puterea statului trebuie limitată și că statul nu poate interveni în viața privată, în convingerile și în proprietatea indivizilor. Guvernământul există pe baza consimțământului celor guvernați. În consecință statul nu trebuie să intre în război cu cetățenii, prin reglementări arbitrare și iraționale. Legile/ regulile trebuie să exprime părerea majorității cetățenilor, pentru că doar voința majorității conferă legitimitate. Ideile lui Locke au devenit locuri comune. Dar el scria într-o epocă în care o mare putere europeană era condusă de un derbedeu care proclamase despotic: ”Statul sunt eu”. Iar dacă astăzi vorbim de drepturi și libertăți, s-a întâmplat așa pentru că despotismul a fost înfrânt de concepțiile liberale.

Este DEFECTĂ și de-a dreptul periculoasă justificarea primarului așa-zis liberal că a instituit regulamentul aberant pentru că și-a făcut el un scop din limitarea unor drepturi. În spirit european, această inițiativă trebuia justificată în mod temeinic. Argumentele de ordin estetic (de genul: nu-i plac lui Chițac mașinile în trafic sau parcate în zona centrală) nu pot fi primite. După cum nu poate fi primit nici argumentul de-a dreptul monstruos scuipat printre dinți de consilierul său personal George Măndilă, că prea s-ar flenduri unii prin oraș fără treabă. Păi unii au și plete; ce-ar fi să-i urcați voi în dubă și să le trageți o tunsoare?

Pe de altă parte, concepția că Primăria își poate aroga dreptul să limiteze accesul la toate parcările publice de pe o anumită rază la maxim 3 ore este o samavolnicie. S-ar descuraja traficul și parcarea în centru? Da. Dar scopul nu scuză mijlocele. Un scop ar fi, de pildă, să te îmbogățești, dar asta nu este o scuză ca să-i tâlhărești pe alții. Toate parcările publice din Zona 1 (centrale, dar și enclavizate în zone mai puțin centrale) au accesul limitat la maxim 3 ore, prin regulamentul lui Chițac. În prima oră, parcarea costă 7 lei plus TVA. În a treia oră, deja sare la 15 lei plus TVA. Iar cei care depășesc limita de timp sunt sancționați prin amendă de 500 de lei. Bașca, prin ridicarea mașinii.  Operațiunea din urmă generează alte costuri ce vor trebui suportate tot de contravenient. Spre satisfacția Primăriei!

Dar cel mai grav este faptul că, în toată zona centrală, nu există alternativă pentru cei care au nevoi justificate de a parca mai mult de trei ore. Or, din acest motiv, scopul acțiunii este ilegitim, iar mijloacele gândite de cei de la Primărie reprezintă măsuri excesive, iraționale și total inadecvate.

Un regulament confuz până la lacrimi

Aspectele de mai sus arată că întreaga concepție a lui Vergil Chițac este una DEFECTĂ, la fel ca întregul regulament, care este confuz până la lacrimi. Astfel, orașul a fost împărțit în trei zone de taxare, care se suprapun și se confundă între ele. De pildă, parcarea de la Bazarul Gorbaciov este considerată în Zona 1 de taxare, deși toate străzile de jur-împrejur sunt în Zona 2 de taxare. Parcările de la cluburile de fițe din Mamaia sunt distribuite în Zona 2, fiind așadar mai ieftine decât parcările de la Abator, Brotăcei sau Cimitir, incluse în Zona 1. Apoi, parcările de reședință, care formează prin definiție Zona 3, sunt situate ca niște enclave în zonele 1 și 2.

Cuvântul ”Zonă” este utilizat în mod abuziv, nefiind așadar vorba de zone compacte și delimitate între ele, care pot fi hașurate pe o hartă, așa cum s-a procedat în toate orașele țării. Iar tot acest talmeș-balmeș trădează bezna intelectuală în care se zbat făuritorii!

Intenția pe care inițiatorii regulamentului nu au știut să o exprime a fost mai degrabă aceea de a distinge între parcări de rangul 1, 2 și 3, care pot exista în orice zonă a orașului. În acest caz, parcările de rangul 3 ar fi cele de reședință, care pot exista în toate cartierele, centrale sau mărginașe. Problema teoretică ar rămâne însă la criteriul prin care celelalte parcări, care nu servesc reședințele, s-ar departaja în rangul 1 și rangul 2. Explicația: ”așa a vrut Primăria” nu poate fi acceptată drept criteriu rațional.

O taxă universală. Nu veți plăti pentru un serviciu, ci pentru că nu veți avea încotro

În sfârșit, regulamentul în forma actuală cuprinde toate portițele necesare pentru ca Primăria să încaseze taxe de parcare de pe urma fiecărei mașini care staționează în oraș. Mazăre cu bariera lui e deja mic copil. Ca dovadă, în zona 2 de taxare sunt înglobate toate parcările de pe drumurile publice care nu sunt incluse în celelalte două zone. Deocamdată nu există parcări pe toate drumurile. Dar cu o bidinea și cu multă vopsea, problema se poate remedia, iar taxa poate deveni universală. În parcările din zona 2, taxa este de 4 lei plus TVA pe oră. Dar s-a prevăzut și posibilitatea unui sistem de viniete, de o zi, o săptămână, o lună sau un an. Fără vinietă nu mai puteți parca nici măcar pe locurile de reședință, pe timpul zilei, când rezervatarii sunt plecați la muncă. E limpede că regulile sunt făcute special pentru jecmănire. Nu veți plăti un serviciu. Veți plăti pentru că nu veți avea încotro – iar aceasta este o altă defecțiune fundamentală, care aduce a samavolnicie.  

De altfel, Vergil Chițac a declarat anul trecut, la o emisiune de televiziune, că fiecare mașină ar trebui să fie taxată pentru parcare. Iar fostul PSD-ist Horia Constantinescu – cel care a redactat regulamentul aberant împreună cu administratorul public Felicia Ovanesian – s-a trădat în altă emisiune că planul Primăriei este acela de a încasa peste 20 de milioane de euro pe an de pe urma noilor reglementări.

În continuare credem că acestea sunt scopurile reale ale regulamentului de parcare, în ciuda dezmințirii pe care a dat-o primarul că nu intenția de a-i taxa pe oameni ar fi la bază. Or este vădit că pentru asta luptă ”legiuitorii” care nu înțeleg nimic din spiritul Convenției Europene a Drepturilor Omului și din principiile liberalismului. Vor doar să colecteze zecile de milioane de euro pe an, pe motiv că ei au pixul în mână.

Scopuri legitime: ordinea, mobilitatea și echitatea în utilizarea locurilor publice de parcare

Dincolo de aceste derapaje uluitoare, Constanța are nevoie de un regulament construit cu mai multă claritate conceptuală. Iar acesta trebuie să își propună scopuri legitime, precum ordinea, mobilitatea și echitatea în utilizarea locurilor publice de parcare. Regulamentul trebuie să fie despre parcări. Nu despre nevoia Primăriei de a-și alimenta conturile cu zeci de milioane de euro din buzunarele proprietarilor de mașini. Proprietari, care oricum plătesc impozit. Regulamentul trebuie să fie despre mobilitate. Adică  despre posibilitatea cetățenilor de a-și mișca mașinile în mod eficient, mișcând în acest fel și economia locală.

Dar acestor mici Dumnezei de la Primărie le pasă doar să descurajeze traficul și parcarea mașinilor în centru. Că în centru își desfășoară ei activitatea. Și le mai pasă să vândă viniete. Ca să nu parcați ca niște nesimțiți fără să marcați cu banul. Vorba lui Chițac: ce atâta cotcodăceală!?

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Prima înfrângere a INCULPATULUI Maricel Cîrjaliu în dosarul penal de abuz în serviciu

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Primarul PSD-ist din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, și fosta secretară a comunei, Ancuța Calust (fostă Mihail), au pierdut contestațiile pe care le-au formulat împotriva RECHIZITORIULUI prin care au fost trimiși în judecată pentru abuz în serviciu, respectiv complicitate la abuz în serviciu. Cei doi ceruseră Tribunalului Constanța, în procedura de cameră preliminară, să constate nelegalitatea rechizitoriului întocmit de procurorul-șef al DNA Constanța, Andrei Bodean, pe 2 iunie 2020, în dosarul penal 102/P/2015. Judecătorul de cameră preliminară a respins vineri contestațiile și a stabilit că probatoriul, actele de urmărire penală și sesizarea instanței prin rechizitoriul DNA sunt perfect LEGALE. În consecință, a dispus începerea judecății în fața instanței penale a cauzei de abuz în serviciu. Soluția poate fi contestată de inculpați în 3 zile de la comunicare, la Curtea de Apel Constanța. Aceasta este prima înfrângere a primarului din Agigea în cadrul dosarului său penal.

Potrivit rechizitoriului DNA, primarul și fosta secretară a comunei Agigea au  săvârșit, primul în forma autoratului, a doua în forma complicității, câte două acte materiale de abuz în serviciu, prin care un teren deținut de o societate piscicolă a fost inventariat fraudulos în proprietatea privată a localității, iar mai apoi un lot din acesta a fost vândut unui interpus al familiei Cîrjaliu în vederea construirii restaurantului Golful Pescarilor.

Cum și-a luat Maricel puteri absolute, incompatibile cu statul de drept

Povestea penală are rădăcini în anul 2009, când primarul PSD-ist de la Agigea, Maricel Cîrjaliu – ajuns în funcție cu sprijinul actualului pușcăriaș Nicușor Constantinescu – a inițiat o hotărâre locală prin care i se confereau puteri absolute, în totală contradicție cu legea, Constituția și principiile de drept ale unui stat democratic. Prin HCL 42/2009, practic se decidea includerea în domeniul privat al comunei Agigea a tuturor terenurilor care nu erau deținute cu titluri valabile de persoanele fizice sau juridice din localitate. Cine hotăra dacă actele cuiva de proprietate erau valabile? Un singur răspuns, halucinant: primarul. În baza acestei haiducii ordinare, primarul s-a apucat să caute noduri în papură în actele de proprietate ale localnicilor. Cei mai bătrâni și mai lipsiți de mijloace și-au pierdut terenurile pe care le dețineau de zeci de ani și chiar din generație în generație. Iar niște nemernici din Parchet, plantați de mafia politică, au mușamalizat toate plângerile penale, scăpându-l pe Maricel de pușcărie.

Terenul construit în mare

Văzând că poate fura fără să răspundă, în anul 2012 Maricel a pus ochii pe terenurile din jurul cherhanalei din Agigea. Platforma piscicolă din vecinătatea Portului – căci despre ea este vorba – era deținută de societatea Sarda Fish, cea care continua activitățile de pescuit maritim începute aici pe vremea regimului comunist de fosta Întreprindere Piscicolă Constanța. În mod particular, acest teren a fost câștigat din mare, prin lucrări executate de Întreprinderea Piscicolă, în anii 80, pe terenul preexistent aflat sub luciul apei.

Practic, s-a construit un teren, adică o platformă din pământ de umplutură, pe baza unui proiect întocmit, avizat și autorizat de Stat. Pe litoralul românesc nu sunt multe cazuri de acest fel. Și tocmai din acest motiv, legea românească nu conține prevederi exprese cu privire intabularea acestor terenuri create în mare. În Olanda, de pildă, unde acest fenomen al construirii de terenuri în mare are amploare, există prevederi legale speciale. La noi, nu. Iar din acest motiv, ”terenul construit” nu a fost intabulat nici ca un teren, nici ca o construcție. Însă proiecte și schițe cadastrale erau depuse la OCPI de mulți ani, de către societatea de stat Condemar SA, cea care a adus platforma piscicolă ca aport la capitalul social al SC Sarda Fish SRL.

Exproprierea ilegală

Profitând de această situație cu totul specială și acționând în baza puterilor absolute pe care și le conferise prin HCL 42/2009, Maricel a stabilit de capul lui că societatea piscicolă nu deține terenul cu un titlu valabil. În realitate exista un titlu perfect valabil, în speță o Hotărâre de Guvern din anul 1990, care se referea la trecerea punctului piscicol de la Agigea (cu platforme, clădiri și echipamente) în patrimoniul SC Marea Neagră SA, societate provenită din reorganizarea fostei Întreprinderi Pisicole Constanța. Însă Maricel nu era interesat de dovezi, ci de teren. Acest aspect este demonstrat de faptul că inculpatul nu și-a făcut un minim scrupul să cheme societatea Sarda Fish la o discuție prealabilă, deși chiar el atestase ani la rând dreptul de proprietate al acesteia și încasase impozit pe proprietate.

La inițiativa sa, terenul de 8940 de metri pătrați a fost inventariat scriptic în domeniul privat al comunei Agigea, deși UAT-ul nu avea nicio dovadă că a dobândit legal această suprafață, așa cum cerea imperativ legea. Secretara comunei a mâzgălit un aviz de legalitate, iar în acest fel terenul de pe malul mării a fost expropriat fără plată și trecut din pix în proprietatea Primăriei.

A cumpărat terenul de la Primărie, cu bani împrumutați de la fratele primarului

La scurt timp, Primăria a împărțit terenul în 7 loturi. În 2014, un lot de 1700 de metri pătrați a fost vândut din ordinul lui Maricel către o firmă deținută de finul fratelui său. Vorbim aici de SC Cherhana Bibanu SRL, o societate care ulterior și-a schimbat numele oficial în SC Golful Pescarilor SRL. La momentul tranzacției, firma era deținută de Dumitru Stanciu, un mecanic auto nășit la cununie de Bogdan Cîrjaliu, fratele primarului Maricel (la rândul său mesean la nuntă). Cum finul nu avea în contul firmei decât 108 lei și  20 de bani, nașul său, Bogdan Cîrjaliu, s-a oferit să crediteze firma cu banii necesari cumpărării terenului de la Primărie. Contractul de vânzare-cumpărare a terenului de 1700 de metri pătrați a fost semnat de secretara Ancuța Mihail, din partea Primăriei, respectiv de Dumitru Stanciu, din partea societății cumpărătoare.

După ce a cumpărat terenul de la Primăria lui Maricel, cu banii împrumutați de la fratele acestuia, Mitică Stanciu s-a asociat cu doi oameni de afaceri din Constanța, cărora le-a cedat jumătate din firmă. În această componență, societatea a ridicat în zonă restaurantul Golful Pescarilor. După câțiva ani de funcționare, în societate a fost cooptat chiar ginerele primarului Maricel, care a dobândit 10% din această afacere de milioane de euro, plătind un preț ridicol, de 100 de lei.

Maricel, ginerele și fiica. Pe fundal, în partea dreaptă, restaurantul Golful Pescarilor, construit pe terenul expropriat abuziv de la Sarda Fish; iar în partea stâmgă – cherhanaua veche, acoperită cu stuf.

Prigoana declanșată de Maricel

De-a lungul anilor, primarul din Agigea a declanșat o veritabilă prigoană împotriva societăților – Sarda Fish SRL (firma expropriată abuziv de teren) și Pescăria lui Matei SRL (subiect juridic diferit, care deține restaurantul cu același nume, pe un teren învecinat celui expropriat). Vorbim aici de zeci de controale, amenzi, reclamații și procese, dar și de acțiuni abuzive care au vizat demolarea unui gard, tăierea stâlpilor de electricitate și desființarea branșamentului la apă. După ce a tăiat haiducește utilitățile, baronul de la Primărie a retras autorizația de funcționare a restaurantului. Iar mai apoi, când societatea a parcurs etapele reautorizării, primarul a schimbat condițiile din mers, ca să aibă motive formale să respingă cererile repetate. Apoi, baronul a lovit la resurse, instituind o taxă specială pe barca de tip mahună, care ducea pescarii în largul mării și aducea la țărm peștele proaspăt ce urma să ajungă în farfuriile clienților.  Nici clienții restaurantului nu au scăpat de mizeriile lui Maricel. Astfel, Primarul a instituit o taxă de parcare de 25 de lei pe oră, iar poliția Locală și-a făcut – plastic vorbind – un fel de punct de lucru în zona restaurantului, hărțuind clientela cu avertismente și amenzi.

Baronul din Agigea, în acțiune

5 ani de anchetă penală

În urma acestui comportament de baron medieval, mai crâncen chiar decât al mentorului său Nicușor Constantinescu, Maricel a intrat în colimatorul procurorilor DNA. Ancheta penală a durat 5 ani de zile, din cauza unor probleme suprapuse. Astfel, în dosar sunt analizate și faptele prin care Maricel a încasat impozite de la firmele din Portul Constanța Sud – Agigea, deși aceste firme plăteau deja impozit la Primăria Constanța. O altă speță conexată la dosar se referă la fapte denunțate de conflict de interese, prin care fiica lui Maricel a cumpărat de la Primăria condusă de tatăl său, un teren intravilan, fără licitație publică și la un preț vai de mama lui. Însă toate actele întocmite în acest jaf imobiliar au fost semnate de fostul viceprimar Cornel Popescu, fiind aprobate de consilieri. În aceste circumstanțe, fapta săvârșită de ”săgeata” lui Maricel a fost disjunsă și declinată Parchetului Judecătoriei Constanța. În sfârșit, la dosar au fost conexate și plângeri penale depuse de Maricel împotriva victimelor sale, care au fost cercete și clasate. Primarul din Agigea a fost reprezentat convențional de avocatul Adrian Gheorghiță, un tip iscusit în tergiversări și în lungiri de procedură.

În vara anului trecut, baronul din Agigea a fost trimis în sfârșit în judecată. Dosarul a fost repartizat judecătorului de cameră preliminară, iar în luna septembrie a avut loc primul termen în procedura de verificare a regularității rechizitoriului și actelor de urmărire penală. Pe 26 februarie 2021, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Constanța a constatat că rechizitoriul, actele de urmărire penală și probatoriul administrat de procuror sunt legale.

Până la pronunțarea instanței penale, Maricel e liber să facă orice abuz

De la momentul trimiterii în judecată, Ancuța Calust a fost suspendată din funcția de secretar al comunei Agigea. Împotriva lui Cîrjaliu nu s-au luat măsuri pentru interzicerea exercitării funcției publice în care a săvârșit prezumtivele infracțiuni de abuz în serviciu, întrucât legislația făcută de politicieni îi protejează pe primari în astfel de cazuri. Ei pot rămâne în funcție, în ciuda gravității faptelor de care sunt acuzați și în ciuda caracterului rezonabil al acestor acuzații, până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare. Așa se face că inculpatul a candidat la alegerile locale din toamna anului trecut, a câștigat un nou mandat la o diferență de câteva voturi, iar de atunci conduce despotic localitatea, refuzând să recunoască hotărârile adoptate de Consiliul Local. Senatorul Remus Negoi a semnalat derapajele primarului de la tribuna Parlamentului. Însă inculpatul de la Agigea, cu un tupeu ieșit din comun, a urlat într-o înregistrare video că parlamentarul ar trebui anchetat pentru îndrăzneala sa.

Aceste situații care sfidează bunul simț și principiul domniei legii ar trebui reparate. Opinăm că primarii trimiși în judecată nu ar trebui să își poată exercita atribuțiile decât sub forma unei tutele administrative din partea Prefectului. O astfel de măsură păstrează intactă prezumția de nevinovăție și, în același timp, ar fi o garanție absolut necesară că inculpatul nu își continuă nestingherit activitățile infracționale în dauna cetățenilor și a patrimoniului public.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: