Connect with us

Exclusiv

Ultimul circ al lui Nicolae Matei în procesul de suspendare a executării taberei de copii Năvodari

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Judecătoria Constanța a respins ieri una din multele cereri de suspendare a executării silite a Taberei Năvodari SA. De asemenea, tot ieri, la Tribunalul Constanța s-a judecat o cerere cu obiect similar. După dezbateri lungi, tensionate și dispuse în două reprize, instanța a stabilit termenul de pronunțare peste o săptămână. La dezbateri a participat și fostul primar Nicolae Matei, oferind un spectacol de zile mari.

Povestea unei tâlhării administrative

Războiul pentru patrimoniul Taberei de Copii Năvodari continuă în instanțele de judecată. Amintim că, în anul 2011, Consiliul Local Năvodari a adoptat o hotărâre ilegală (HCL 144/2011), prin care a inventariat în domeniul privat al localității terenurile și clădirile Taberei de Copii de la Năvodari, deși acestea se aflau în folosința legală, respectiv în proprietatea SC Sind România SRL, o societate înființată în anii 90 de primele patru centrale sindicale din România. În același an, consilierii au votat inițiativa lui Nicolae Matei de constituire a unei societăți mixte în vederea exploatării bunurilor naționalizate prin inventariere. Astfel a luat ființă SC Tabăra Năvodari SA. Orașul Năvodari se obliga să aducă terenurile și clădirile dobândite prin haiducie în capitalul noii societăți, urmând să primească, în schimb, doar 40% din acțiuni. Diferența de 60% era oferită pe tavă societății Dormarbib Group SRL, deținută oficial de Isidor Gurgu, concubinul surorii primarului. Firma lui Gurgu se obliga să vireze capitalul de lucru necesar funcționării societății mixte.

Matei și cumnatul său s-au judecat la vrăjeală ca să fure patrimoniul copiilor

Întrucât terenurile și clădirile erau exploatate de către SC Sind România, Tabăra Năvodari SA a deschis un proces la vrăjeală împotriva Orașului Năvodari, cerând instanței să oblige unitatea administrativ-teritorială să verse efectiv aportul, constând în 58 de hectare de teren și 298 de clădiri. Cererea a fost admisă, iar Primăria Năvodari, încântată de rezultat, a uitat să mai facă recurs. Prin urmare, la scurt timp, societatea mixtă controlată de rubedenia fără acte a primarului pe atunci în funcție a deschis un dosar de executare silită. Procedura a fost derulată de controversatul executor judecătoresc Vasile Deacu. Sub semnătura acestuia, bunurile SC Sind România, care era un terț, au fost predate către SC Tabăra Năvodari SA. Ani de zile, această societate a exploatat bunurile din tabăra de copii, fără a plăti, niciodată, un leu către Orașul Năvodari cu titlul de dividende, fiind permanent în pierdere. În schimb, Orașul a pompat la greu sume astronomice pentru a plăti cazarea unor copii aduși din Valea Jiului. La mijloc erau două fapte bune, deși amândouă profund ilegale: un ajutor pentru copiii sărmani din alte localități și alocații pe măsură de la buget pentru firma controlată de rubedenia lui Matei.

Isidor Gurgu, cumnatul fără forme legale al lui Nicolae Matei. El deține în acte 60% din Tabăra Năvodari SA.

DNA îl trimite în judecată pe Matei pentru furtul de la Tabără. Instanțele civile anulează actele abuzive

Sind România a deschis mai multe procese civile pentru a anula aceste acte abuzive și a depus o plângere penală la DNA Constanța. Unitatea de parchet a finaliat urmărirea penală în anul 2017, atunci când a decis sa-i trimită în judecată pe inculpatul Nicolae Matei și pe complicii săi pentru deposedarea ilegală a societății Sind România de patrimoniul ei. Procesul se află pe rol. În procesele civile, de ordinul zecilor, judecate la instanțe de toate gradele, cu strămutări în diferite zone geografice ale țării, SC Sind România SRL a reușit să anuleze actele prin care a fost expropriată ilegal de bunurile sale, în speță HCL 144/2011 și procesul-verbal de executare silită din 2012, întocmit de Vasile Deacu. Ulterior, societatea sindicatelor a cerut și a obținut o hotărâre de întoarcere a executării silite din anul 2012. Se întâmpla pe 3 mai 2018, la Judecătoria Constanța.

VEZI AICI DECIZIA CIVILĂ DE ÎNTOARCERE A EXECUTĂRII SILITE

Intervenienții, în frunte cu fantoma unei confederații din 1945

Trebuie să spunem că în acest proces deschis în contradictoriu cu SC Tabăra Năvodari SA, au formulat cereri de intervenție accesorie, susținând poziția procesuală a societății pârâte, o firmă care a închiriat un imobil în incinta taberei de copii, persoana fizică Nicolae Matei, Orașul Năvodari prin primarul actual Florin Chelaru și o structură oarecum bizară, pe numele ei Confederația Generală a Muncii – Uniunea Generală a Sindicatelor din România. De ce este bizară? Ei bine, CGM – UGSR apare înregistrată pe portalul Ministerului Finanțelor Publice (mfinante.ro) ca persoană juridică activă, cu vector fiscal și toate cele, înființată în baza unui statut din anul 1945. În anul 2006, această structură a depus o cerere la Tribunalul Ilfov (în dosarul nr. 18726/3/2006), de înscrierea în registrul special a modificărilor succesive de Statut survenite din anul 1945. Cererea a fost respinsă, instanța motivând că potrivit art. 55 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, toate structurile sindicale aveau obligația să își pună statutul în acord cu prevederile legii în termen de 90 de zile. Instanța a apreciat că nedepunerea documentației în termenul precizat a avut drept consecință încetarea persoanei juridice.  După 10 ani, structura în cauză a organizat un nou congres, cerând ulterior Tribunalului Ilfov să ia act de modificările de acte constitutive survenite în intervalul 1945-2016. Așadar, o nouă încercare similară cu aceea respinsă din 2006. De data aceasta, Tribunalul Ilfov a admis înscrierea, însă ulterior centralele sindicale reprezentative au formulat apel, pe care l-au câștigat, urmând ca cererea de înscriere a modificărilor să fie rejudecată de instanța competentă, Tribunalul București. Procesul nu s-a terminat nici în momentul de față, fiind suspendat pe 15 mai 2018 până la judecarea apelului față de o încheiere de ședință. Deși situația nu este lămurită în justiție, CGM – UGSR defilează la braț cu Nicolae Matei în procesul la care ne referim în articolul de față, încercând să pună umărul ca bunurile taberei de copii de la Năvodari să nu se întoarcă în patrimoniul sindical.

VEZI AICI HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI ILFOV ÎN APELUL DECLARAT DE SINDICATE FAȚĂ DE HOTĂRÂREA DE ÎNSCRIERE A MODIFICĂRILOR STATUTATE ALE CGM – UGSR SURVENITE ÎN INTERVALUL 1945 – 2016

Un procuror a descoperit că fantoma trăiește

Văzând că pierd pe toate fronturile, Nicolae Matei, în calitate de asociat la SC Legmas SA și SC Top Vision SRL, societatea Tabăra Năvodari SA și structura bizară CGM – UGSR au depus denunțuri penale împotriva Sind România și a centralelor sindicale asociate, la Parchetul Judecătoriei Constanța. Băieții au scris pe rupte că sindicatele reprezentative din anii 90 au furat patrimoniul structurii sindicale comuniste UGSR, prin diverse acte falsificate. Dosarul a fost preluat imediat de un procuror de la Parchetul Curții de Apel Constanța, care a audiat un fost prim-ministru, în speță pe Petre Roman, dar și o sumedenie de foști lideri sindicali, în frunte cu Miron Mitrea și Victor Ciorbea. La urmă, acesta a întocmit un rechizitoriu, în care a conchis în esență că ”UGSR ca organizație sindicală veche de peste 60 de ani, niciodată nu a fost desființată, a funcționat și funcționează și în prezent”, întrucât nu există o hotărâre de desființare.

Extras din Ordonanța nr. 106/P/2018 din 13.07.2018 a Parchetului Curții de Apel Constanța

O parte din martorii audiați spun însă că UGSR-ul s-a desființat, fără o hotărâre formală, în zilele revoluției, așa cum s-a anunțat și la televizor. Urmează și alte acte falsificate sub aspectul conceptului, în sensul că ar cuprinde consemnări neconforme adevărului. La urmă, procurorul de caz a dispus clasarea cauzei față de suspecți, întrucât doar crimele împotriva umanității nu s-ar fi prescris în cele aproape trei decenii de istorie. Însă procurorul a sesizat instanța să anuleze articolul 26 din statutul CNSLR, acela prin care Sind România a probat până acum calitatea de succesor al UGSR.

Dacă vor găsi juste raționamentele procurorului, judecătorii vor trebui să restabilească situația anterioară… dacă legal mai este cu putință așa ceva. Or, în absența acestei posibilități, cam totul se duce de râpă.

O sacoșă de procese de suspendare

Înarmați cu această ordonanță, Nicolae Matei, Tabăra Năvodari SA, Orașul Năvodari prin primarul Florin Chelaru și structura bizară CGM-UGSR au început să scrie contestații la executarea silită, cereri de suspendare și cereri de suspendare provizorie. Trei serii întregi la Judecătorie și una la Tribunal.

Procesele-verbale de predare a bunurilor

În răstimp, Sind România a început să execute silit Tabăra Năvodari SA, ca să-și ia bunurile înapoi. La începutul lunii iulie, executorul judecătoresc angajat în caz a notificat demararea procedurii, iar reprezentanții SC Tabăra Năvodari SA au răspuns că nu se opun la executare. Prin urmare, cele două părți au desemnat comisii, cu misiunea de a realiza operațiunea de predare-primire, care trebuia să se încheie pe 20 iulie 2018, cu o ultimă formalitate, în speță încheierea procesului-verbal final. La data cu pricina, această formalitate n-a mai fost îndeplinită, întrucât Tribunalul Constanța a pronunțat o hotărâre de suspendare provizorie a executării silite. La Judecătorie, cele trei cereri formulate în același scop au avut parte de soluții diferite: o cerere a fost admisă, iar celelalte două, conexate într-un singur dosar, au fost respinse la grămadă. Să notăm, totuși, inventivitatea avocaților acestui grup, care au știut cum să creeze litigii paralele cu scopul unic de suspendare provizorie a executării silite. Însă, trebuie să spunem aici că suspendarea provizorie durează până la judecarea cererii principale de suspendare și nu are efecte asupra actelor de executare deja întocmite.

O nouă haiducie, marca Matei și Surdu

Cu toate acestea, a urmat o încleștare în toată puterea cuvântului la tabăra de copii din Năvodari, cu implicare unor echipaje ale Poliției Locale, ale firmei de pază Eagle Protection SRL, a fostului primar Nicolae Matei și a directorului Termica SA Năvodari, Marian Surdu (foto), care au vrut să preia înapoi bunurile, așa cum reclamă sindicaliștii. Sind România, care așa cum am arătat preluase clădirile, ba chiar transferase personalul pe propriile ștate de plată, a reclamat acte de sabotare, precum tăierea curentului la hotelul Delfin și pe aleile taberei. Pe 27 iulie, societatea a notificat Ministerul Educației și Inspectoratele Școlare că sistează primirea seriilor de copii în tabără, motivând că datorită incidentelor nu poate asigura securitatea fizică și alimentară a turiștilor.

Sind România câștigă definitiv la Judecătorie

Ieri, 7 august 2018, s-au judecat în paralel cele două cereri principale de suspendare a executării silite, în dosarele de la Judecătorie, respectiv Tribunal, în care se pronunțaseră hotărârile de suspendare provizorie. Judecătoria a respins definitiv cererea de suspendare a executării silite formulată de Nicolae Matei et company. În schimb, Tribunalul a amânat pronunțarea cu o săptămână, pentru a da timp părților să depună concluzii scrise.

Tertipuri pentru amânare

Procesul de la Tribunal, la care am asistat și noi, a fost unul cu scântei. Într-o primă fază, CGM – UGSR a cerut un nou termen pentru a-și putea angaja un apărător. Apoi, aceeași structură a depus diverse înscrisuri într-un singur exemplar, cerând termen ca să le poată comunica și celorlalte părți. De asemenea, Sind România a depus înscrisuri, comunicându-le și celorlalte părți. Însă adversarii au găsit din nou prilejul să ceară amânarea judecării, pentru a lua cunoștință de aceste documente, care erau unele comune și deja cunoscute tuturor. Pe acest fond tensionat, în mod intempestiv avocatul SC Tabăra Năvodari SA a cerut învoirea instanței să poată părăsi sala de judecată pentru a se prezenta în sala învecinată, unde avea un alt proces. Instanța a respins toate aceste cereri și a lăsat dosarul la a doua strigare, pentru ca părțile să poată studia înscrisurile depuse.

Tabăra Năvodari SA nu mai poate preda terenurile, pentru că nu le mai are pe toate

După pauză, dezbaterile au fost reluate la o intensitate și mai mare. Avocata Orașului Năvodari a amintit de ordonanța Parchetului Curții de Apel Constanța referitoare la falsurile din 1990, a pretins în continuare că bunurile (terenuri și clădiri) aparțin la bază Orașului Năvodari (deși HCL 144/2011 a fost anulată definitiv) și a susținut că procesele-verbale prin care Tabăra Năvodari SA a predat bunurile în luna iulie către Sind România nu ar fi de fapt procese-verbale de predare-primire, așa cum scrie în ele, ci simple liste de inventar. Mai mult, a evocat faptul că persoanele care au semnat de predare s-au transferat pe ștatele de plată ale Sind România, ademenite cu salarii mai mari; or devenind salariații Sind, aceste persoane nu ar mai fi avut calitatea de a face operațiuni de predare în numele SC Tabăra Năvodari SA. Nu în ultimul rând, reprezentanta convențională a Orașului Năvodari a subliniat diverse alte elemente, la fel de străine de natura cererii de suspendare. În acest sens a arătat că terenul predat de executorul judecătoresc în anul 2012 către SC Tabăra Năvodari SA nu se mai regăsește cu totul. Astfel, o fâșie de câțiva metri a fost alocată extinderii bulevardului, alte parcele au fost incluse în proiectele europene pentru construirea centrului de afaceri și a aqualand-ului, iar altele au fost retrocedate. În sfârșit, a mai arătat că, dacă nu se va admite cererea de suspendare a executării silite, SC Tabăra Năvodari SA ar suferi prejudicii. Aici trebuie să spunem că avocata a vorbit și în numele acestei părți, deoarece apărătorul SC Tabăra Năvodari SA nu a mai revenit la proces, la a doua strigare. Prejudiciile potențiale s-ar referi la sejururile deja vândute turiștilor, la datoriile imense către companiile de utilități, care în lipsa activității nu ar mai putea fi achitate, precum și la faptul că o parte din active au fost închiriate unor terți, care ar putea pretinde despăguniri.

Replica Sind România

În replică, avocații Sind România au demontat toate aceste susțineri, inclusiv pe cele care nu aveau legătură cu obiectul procesului. Așa, de pildă, s-a evocat faptul că falsurile din 1990 au mai fost cercetate de către DNA – Structura Centrală, care într-o primă fază a dispus clasarea cauzei pe motivul prescrierii, constatând așadar existența faptelor penale. Însă, într-o a doua fază, despre care avocata Orașului Năvodari a omis să amintească, DNA Structura Centrală a revenit asupra lucrării constatând că nu există fapta penală. În schimb, DNA Constanța l-a trimis pe Nicolae Matei și pe complicii săi în judecată, nu pentru fapte de acum 30 de ani, ci tocmai pentru deposedarea societății Sind România de patrimoniul taberei de copii, fiind un proces penal pe rol. De asemenea, avocații Sind au arătat că singurul prejudiciu este suferit de societatea sindicatelor care ar fi oprită să-și recupereze bunurile, în contextul în care există hotărâri definitive prin care s-a dispus anularea executării silite din anul 2012, precum și anularea hotărârii de consiliu prin care bunurile imobile au fost însușite ilegal de Orașul Năvodari.

Matei spune că un procuror de la DNA i-ar fi spus lui că ăștia de la Sind sunt escroci

Într-un final, instanța i-a dat cuvântul și lui Nicolae Matei, în ciuda protestelor avocaților Sind, care au susținut că acesta nu are nicio calitate în cadrul procesului. Astfel, fostul primar a fost lăsat să vorbească. Matei a povestit instanței că, în anul 2011, a fost citat la DNA București. Era o perioadă în care Primăria intenționa, după spusele sale, să se asocieze cu Sind România, pentru că activele din tabăra de copii erau în paragină și creșteau arbuștii pe acoperișuri. Matei a cerut instanței să-l creadă pe cuvânt, deși nu poate da în scris, că procurorul de la DNA i-ar fi spus să nu se asocieze cu Sind România, pentru că sunt niște escroci. Inculpatul din dosarul taberei a fluturat apoi Ordonanța Parchetului Curții de Apel, spunând că ăștia de la Sind nici nu știu ce îi așteaptă.

Matei recunoaște că Tabăra Năvodari SA a făcut datorii de miliarde

Mai departe, fostul primar a vorbit de pagubele pe care le-ar suferi Tabăra Năvodari SA dacă nu s-ar suspenda executarea silită, în contextul în care această societate datorează peste un miliard de lei vechi la Selgros, pentru carne și alte produse, dar și un miliard și o sută de milioane de lei vechi la RAJA SA, pentru apă. ”Ce treabă avem noi cu datoriile pe care le-ați făcut voi” – l-a întrerupt una din avocatele Sind. Iar Matei a replicat că ar fi interesul Sind să preia mai târziu bunurile, eventual după terminarea sezonului estival, ca să nu le preia cu datorii. În realitate, aceste datorii nu grevează asupra patrimoniului, ci aparțin societății Tabăra Năvodari SA, care nu degeaba se află în procedură de executare silită, nefiind aptă până acum să producă un leu profit, ci numai și numai datorii. Însă partea cea mai interesantă este că aceste amănunte contabile sunt atât de bine cunoscute fostului primar, care le-a prezentat ca atare instanței, ca să fim bine înțeleși cine-i jupânul de la Tabără.

Cine sunt anonimii care au luat bucăți din terenul Taberei?

Să mai spunem doar că marea spaimă ar fi să se descopere exact ce s-a întâmplat cu terenurile taberei de copii, cui au fost retrocedate sau poate chiar vândute, întrucât terenurile au fost transmise către SC Tabăra Năvodari SA în proprietate, această societate putând, de-a lungul timpului, să dispună de ele cum a crezut de cuviință. Chiar ar fi interesant de aflat cine sunt aceste persoane neidentificate până acum, ca să ne explicăm și de ce durează cu anii repararea unui furt ordinar, limpede pentru toată lumea.

Comments

comments

Exclusiv

Războiul pentru patrimoniul Taberei de Copii Năvodari. Liberalul Gălbău, unealtă pentru gașca lui Matei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Consilierul liberal Ștefan Gălbău de la Năvodari s-a transformat într-o unealtă a fostului primar penal al localității, Nicolae Matei. La ședința de consiliu local programată în ultima zi a lunii ianuarie 2019, Gălbău a înaintat un proiect de hotărâre inițiat de el în folosul găștii lui Matei. El a cerut Consiliului să emită un acord de principiu în favoarea SC Tabăra Năvodari SA, pe baza căruia acest agent economic să poată solicita de la ANRE autorizarea de a furniza/refurniza energie electrică pentru iluminatul public și pentru consumatorii casnici din zonele Beach Land și tabără. Motivul invocat a fost acela că zonele menționate primesc energie electrică dintr-un post trafo aflat în incinta taberei de copii Năvodari. Situația trebuie reglementată, pentru că altfel acești oameni ar risca să rămână fără curent – a motivat liberalul în cadrul ședinței. În realitate, casele din Beach Land sunt alimentate de la acest post trafo, fără vreo reglementare specială, încă de la înființarea cartierului. În schimb, tabăra de copii, care a reintrat în posesia proprietarul ei de drept, Sind România, a fost lăsată în beznă de oamenii lui Matei, încă din toamna anului trecut, cu scopul de a bloca investițiile și funcționarea acesteia. Aici e miza reală a afacerii. Sind România are acte de proprietate asupra postului trafo și-l revendică. Ai lui Matei nu au niciun fel de act. De aici nevoia unui acord al Consiliului Local, aruncat în discuție pe semnătura unui sudor liberal distribuit în rolul idiotului util. Ce nevoie are firma lui Gurgu de postul trafo? Singura nevoie este aceea de a ține tabăra de copii în întuneric, de a bloca investițiile și funcționarea, cu speranța că până la urmă, prin cine știe ce minune, ar putea pune din nou gheara pe active.

Proiectul inițiat de gașca lui Matei pe semnătura sudorului liberal a trecut fără probleme, deși Sind România a trimis o notificare consilierilor și actul de proprietate asupra postului trafo. Mai mulți consumatori din zona Beach Land au fost aduși la ședința de consiliu, pentru a face galerie. Doar 3 consilieri – doi de la PMP și unul de la PNL – nu au votat proiectul. Ceilalți au ridicat din degete, ca de fiecare dată.

Drama taberei de copii de la Năvodari a pornit tot de la ridicări din degete. În anul 2011, sudorii și lăcătușii care compuneau Consiliul Local al momentului au fost de acord cu inițiativa primarului Matei, la rândul său un fost magazioner de la USAS, abulic și agramat, de a înscrie clădirile și terenurile taberei de copii Năvodari în inventarul bunurilor private ale localității. Practic, aceste bunuri care aparțineau de drept sindicatelor, prin Sind România, au fost însușite de Primărie. Mai departe, consilierii au ridicat din nou din degete, ca bunurile furate prin vot să ajungă în capitalul social al unei societăți noi, Tabăra Năvodari SA. Vorbim de 298 de clădiri și de 58 de hectare de teren în vecinătatea mării. Orașul Năvodari primea 40% din acțiunile firmei noi, în vreme ce 60% ajungeau la o firmă a lui Isidor Gurgu, concubinul surorii lui Nicolae Matei. Practic, familionul lui Matei devenea stăpân pe tabără. Preluarea bunurilor s-a făcut cu ajutorul controversatului executor judecătoresc Vasile Deacu. Acesta a întocmit acte de executare abuzive.

Abia în 2018, după ani de procese, Sind România a reușit să reintre în posesia taberei. Societatea a obținut anularea actelor de executare silită întocmite în mod abuziv de Deacu. De asemenea, a reușit să obțină anularea definitivă a hotărârii de Consiliu Local 144/2011, prin care a fost tâlhărită de bunurile sale din tabăra de copii. Hotărârea judecătorească atestă că Orașul Năvodari nu are niciun drept asupra taberei, titlul prin care și-a trecut în proprietate bunurile furate prin vot fiind desființat pentru totdeauna în justiție. În consecință, nici Tabăra Năvodari SA, firmă controlată de cumnatul fără forme legale al fostului primar, nu mai are niciun drept asupra bunurilor pe care le-a primit de la Primărie, după ce Primăria le-a furat de la sindicate. La începutul anului trecut, Sind România a obținut o hotărâre executorie cu fondul la Judecătoria Constanța, de întoarcere a executării silite.

Procedura de preluare îndărăt a patrimoniului taberei de copii a demarat cu acordul societății Tabăra Năvodari SA, care a predat voluntar către Sind România Hotelul Delfin și toate clădirile taberei… mai puțin postul trafo la care am făcut referire. Procedura a fost suspendată în ultimul ceas, pe baza unei cereri accesorii formulate de Primăria Năvodari. Actele de executare silită întocmite până în acest punct au rămas în vigoare, însă Sind România, deși are în posesie toate clădirile taberei, nu poate intra și în posesia postului trafo decât după ce va câștiga în apelul declarat de Tabăra Năvodari SA și de Orașul Năvodari împotriva hotărârii de întoarcere a executării silite.

O asemenea dezlegare este inevitabilă, întrucât, așa cum am arătat, titlul prin care Orașul Năvodari s-a înstăpânit pe bunurile sindicatelor a fost anulat definitiv, la fel și executarea silită făcută abuziv de Deacu, a cărei întoarcere s-a cerut. În schimb, datorită influenței asupra unor magistrați locali, gașca lui Matei a reușit până acum să tergiverseze deznodământul inevitabil. Între timp, invocând exact această influență nefastă, Sind România a cerut și a obținut strămutarea dosarului la Tribunalul Bacău. Procesul merge în linie dreaptă și se îndreaptă spre final.

Pe ultima sută de metri, gașca lui Matei caută soluții de tipul ”cuiul lui Pepelea”, ca să fabrice cu mâna consilierilor un acord referitor la postul trafo care încă nu a fost predat proprietarului de drept. Un astfel de act ar justifica posesia temporară și ar fi motiv de procese ulterioare. Până atunci, gașca lui Matei se folosește de situație, pentru a ține în beznă tabăra de copii și a bloca funcționarea acesteia și investițiile. Situația face deja obiectul unui doar penal deschis pe baza plângerii Sind România în vara anului trecut. Din acest motiv, PSD-iștii de la Năvodari s-au temut să inițieze pe semnătura lor proiectul referitor la postul trafo, păcălindu-l pe sudorul liberal să-și ia în răspundere această inițiativă.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Drept la replică al Arhiepiscopiei Tomisului: ”IPS Teodosie nu a fost turnător al Securității”

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Arhiepiscopia Tomisului a transmis publicației noastre un drept la replică, pe care îl publicăm integral în cele ce urmează:

 

”Întrucât publicația dvs., în articolul „Chiriașii lui Strutinsky continuă ”reconstrucția morală”. Turnătorul Mache, premiat la Gala 10 oameni de valoare ai Constanței”, a acreditat ideea falsă că IPS Teodosie,  Arhiepiscopul Tomisului, ar fi fost turnător la Securitate, aducem la cunoștința redacției și a publicului cititor că ierarhul Tomisului nu a fost turnător la Securitate, deoarece nu a colaborat cu poliția politică comunistă, cunoscută generic ca „Securitate”.

 

Drept dovadă stau cele două decizii ale CNSAS (2425/28.08.2007 și 7081/20.12.2007), pe care vi le înaintăm, în care se atestă că IPS Teodosie nu a fost agent/colaborator al poliției politice comuniste, prin urmare nici turnător. Facem mențiunea că, la vremea respectivă, legislația nu prevedea obligativitatea existenței unei decizii de instanță pentru ca aceste acte ale CNSAS să aibă relevanță juridică, așa cum a stabilit ulterior Legea nr. 293/2008.

 

Faptul că la dosarul IPS Teodosie există un așa-zis angajament scris este un eufemism. În realitate, IPS Teodosie a semnat redundant o hârtie prin care își asuma obligații patriotice deja prevăzute de lege, așa cum și astăzi Legea 51/1991 prevede la art. 2, alin. 2 că „Cetățenii români, ca expresie a fidelității lor față de țară, au îndatorirea morală de a contribui la realizarea siguranței (securității, modificat după 2013) naționale.” Ca urmare,  acel act semnat nu reprezintă deloc un angajament de colaborare cu poliția politică comunistă, ci de colaborare în „probleme de interes major ale statului”.  De altfel, dosarul IPS Teodosie, făcut și public de anumite mijloace de presă, nu conține nici o notă informativă, denunț sau alt înscris care ar putea fi catalogat drept „turnătorie”.”.

 

 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Răsturnare de situație în afacerea Țeapa Olandeză. Van Oord și-a plătit datoria pentru a scăpa de insolvență

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Litigiul arhicunoscut dintre compania constănțeană Comprest Util și multinaționala Van Oord, pentru o plată restantă de aproximativ un milion de euro, a ajuns la un deznodământ parțial. Olandezii au plătit datoria principală, fără penalitățile de întârziere, pentru a scăpa de dosarul de insolvență care i-ar fi obligat să permită accesul creditorilor și instanței la datele financiare ale operațiunilor derulate în România.  Suspiciunea principală, enunțată inclusiv de persoane publice, anume că olandezii ar fi exportat profitul pentru a fenta statul și partenerii români, are acum toate șansele să rămână o afacere închisă.

Dosarul de insolvență al Van Oord – Sucursala Constanța a fost deschis în anul 2016 la cererea Comprest Util SRL Constanța, care a reclamat că a fost țepuită cu un milion de euro, pe de urma lucrărilor de extindere a plajelor turistice din municipiul Constanța. Compania locală încercase să recupereze această sumă pe calea unei ordonanțe de plată, însă s-a lovit de practici bizare la nivelul justiției locale. Astfel, o primă acțiune în materia ordonanței de plată a fost respinsă de Tribunalul Constanța, în anul 2016, pe motiv că Van Oord nu ar avea calitate procesuală pasivă. Olandezii, care au condus consorțiul implicat în extinderea plajelor, au invocat atunci că suma în litigiu ar fi datorată de un partener de consorțiu, respectiv compania SCT București SA, aparținând controversatului om de afaceri Horia Simu. În acele condiții, Comprest Util s-a îndreptat împotriva SCT, formulând o cerere de înscriere la masa credală a acestei companii care se afla în insolvență, sub supravegherea unui judecător sindic de la Tribunalul București. Instanța din Capitală a stabilit definitiv că datoria nu se află în patrimoniul SCT, sugerând că debitorul este Van Oord.

Pe baza acestei hotărâri, Comprest Util a deschis un nou dosar în materia ordonanței de plată împotriva Van Oord. Constănțenii au câștigat acțiunea pe fond, olandezii fiind obligați să achite datoria principală și penalități de întârziere. Însă Van Oord a formulat o contestație. Încă de la bun început, instanța competentă să soluționeze contestația a dispus suspendarea provizorie a ordonanței de plată până la judecarea procesului și a indicat în mod expres că această soluție ar fi definitivă. În realitate, așa cum avea să demonstreze Curtea de Apel Constanța, hotărârea de suspendare era supusă căii de atac. Eroarea Tribunalului a profitat din plin olandezilor, care au scăpat de la executarea silită. Mai departe, Tribunalul a admis contestația Van Oord și a anulat ordonanța de plată. Comprest Util a reclamat faptul că instanța s-a pronunțat pe toate excepțiile ridicate de olandezi, însă nu și pe excepțiile ridicate de compania românească.

Grigore Comănescu, proprietarul Comprest Util, a câștigat lupta cu gigantul Van Oord

După cum spuneam, în 2016, Comprest Util a deschis și un dosar de insolvență împotriva Van Oord. După luni bune de proces, judecătorul sindic de la Tribunalul Constanța a respins cererea. Comprest Util a contestat soluția la Curtea de Apel Constanța, iar instanța superioară, analizând dovezile aflate la dosar, a constatat că Van Oord este debitorul obligației de plată, stabilind totodată caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. În consecință, Curtea a dispus retrimiterea dosarului la judecătorul sindic de la Tribunal, cu misiunea expresă de a deschide procedura insolvenței împotriva Van Oord. Fiind reprezentați de o mare casă de avocatură din București, olandezii au reușit să tergiverseze luni bune intrarea în insolvență.

De altfel, de-a lungul tuturor proceselor la care ne-am referit până acum, olandezii au aplicat tehnica ”forfecării”, pasând răspunderea când pe sucursala din România, când pe firma-mamă din Olanda, în funcție de situație. Dacă juriștii Comprest Util susțineau că Van Oord Sucursala Constanța are patrimoniu propriu și poate răspunde pentru datoriile ei, olandezii argumentau că răspunderea aparține societății-mamă. Și invers, când s-a pus problema că răspunderea aparține societății-mamă, olandezii s-au contrazis fățiș susținând că sucursala are patrimoniu propriu și poate răspunde direct. Totul a fost gândit ca într-un meci de fotbal, presărat cu fente, când pe dreapta, când pe stânga, în funcție de așezarea adversarilor în teren.

Ultima încercare de tergiversare a avocaților Van Oord (un avocat pentru sucursala din România, un altul pentru firma-mamă din Olanda) s-a consumat la termenul din 15 ianuarie 2019. Atunci, avocații Van Oord România și Van Oord Olanda au trimis cereri de amânare, invocând că nu se pot prezenta la proces datorită ninsorii. La Constanța nu ningea deloc, iar fulguiala de la București nu reușise să închidă autostrada. În aceste condiții, judecătorul sindic a respins cererea de amânare. Precizăm că am participat la acest termen de judecată în rândul publicului interesat, astfel încât consemnarea de față are valoarea unei relatări. La un moment dat, în mod teatral, din sala de judecată s-a ridicat o avocată, care a depus din partea colegilor care lipseau o altă cerere de acordare a unui termen de o săptămână, în vederea achitării voluntare a debitului principal.

Instanța a încuviințat cererea, iar în răgazul de o săptămână, olandezii au achitat debitul principal, fără penalități de întârziere, menționând ca temei al plății hotărârea Curții de Apel la care ne-am referit mai sus. Procedând astfel, ei au evitat intrarea în insolvență. Riscul ca datele despre operațiunile lor financiare în România să ajungă la cunoștința opiniei publice a fost eliminat. Mai mult ca sigur, nu vom cunoaște niciodată detaliile care au condus la situația caraghioasă a prezentului, în care Van Oord Olanda se laudă cu profituri uriașe, în vreme ce sucursala din România a declarat pierderi și datorii imense, deși a încasat sute de milioane de euro de la statul român. Au fost persoane publice, inclusiv un consilier al primului-ministru, care au opinat că profitul Van Oord a fost exportat, pentru a se fenta impozitarea în România.

După cum spuneam, olandezii au plătit, pentru a evita să se afle mecanismul exact al pierderilor din România. Dar războiul juridic nu se termină aici. Ei au precizat că, deși au plătit în baza hotărârii Curții de Apel Constanța, nu recunosc debitul și vor deschide un proces pe dreptul comun împotriva Comprest Util. În mod normal, un asemenea demers ar fi nul din start, întrucât vorbim de o hotărâre definitivă a Curții de Apel, care a stabilit cu putere de lucru judecat că Van Oord este debitorul Comprest Util și că datoria este certă, lichidă și exigibilă. Acest adevăr judiciar nu poate fi răsturnat decât în căile extraordinare de atac ale contestației în anulare și revizuirii. Însă Van Oord a exercitat deja aceste căi extraordinare, pierzând atât contestația în anulare, cât și revizuirea. Doar o vrajă ar mai putea răsturna această situație deja răsturnată de prea multe ori.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: