Exclusiv
Ultimul tun în abuzul de la Sibioara: jumătate de milion de euro pentru clienţii lui Haşotti
Abuzul judiciar de la Sibioara intră într-o nouă fază. Pe 11 martie a.c., Judecătoria Constanţa a acordat daune materiale de 468.833,80 de euro clienţilor lui Ionel Haşotti, pe motiv că Prefectura Constanţa şi Primăria Lumina nu i-au pus pe aceştia în posesia amplasamentului minier retrocedat prin fraudă la lege în anul 2008.
Reamintim că Elena Mitrofan şi Margareta Muscalu (între timp decedată şi substituită în procedurile judiciare de fiii ei Constantin şi Valeriu) au reuşit, datorită avocatului lor, cunoscutul Ionel Haşotti, să obţină în 2008 o hotărâre judecătorească irevocabilă privind restituirea în natură a unei porţiuni din exploataţia minieră activă a companiei Somaco Construct SRL, aparţinând omului de afaceri Grigore Comănescu. Terenul făcea obiectul unei licenţe miniere exclusive şi era exceptat în mod expres de la retrocedare conform articolului 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000. În procesul de retrocedare, compania minieră nu a fost parte, nu a fost citată şi nu a putut să formuleze apărări. În acele condiţii, Ionel Haşotti a spus în faţa instanţei că nu există nicio dovadă la dosar că pe teren ar funcţiona o carieră. Inducând în acest fel în eroare instanţa de judecată, cunoscutul avocat a obţinut pentru clientele sale o hotărâre irevocabilă, care dispunea contrar legii restituirea în natură a terenului din perimetrul exploataţiei miniere. Ulterior, compania Somaco Construct SRL a deschis un proces în materia fondului funciar, cerând instanţei să constate dreptul său de proprietate, respectiv de folosinţă asupra unei porţiuni importante din amplasamentul pe care se dispusese restituirea ilegală pentru clientele lui Haşotti.
Mori cu dreptatea în braţe
Compania lui Grigore Comănescu a obţinut o hotărâre judecătorească irevocabilă, care îi confirma pentru totdeauna dreptul legal de proprietate şi de folosinţă asupra perimetrului minier. Cu toate acestea, Ionel Haşotti a declarat recurs faţă de hotărârea dată deja în recurs, iar Curtea de Apel Constanţa a admis această pretenţie monstruoasă, încălcând flagrant procedura civilă şi o decizie obligatorie a secţiilor reunite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Procedând în acest mod ilegal şi abuziv, Curtea a instituit un nou ciclu procesual. Însă de această dată s-a judecat ca cerere principală pretenţia reconvenţională a clienţilor lui Haşotti de a se dispune anularea titlului de folosinţă al companiei Somaco, sistarea operaţiunilor miniere, demolarea clădirilor şi evacuarea echipamentelor industriale. Iată că, dintr-o dată, Haşotti recunoştea că terenul era exploatat din punct de vedere minier, că nu era liber de sarcini, ci ocupat de clădiri şi utilaje. Justiţia nu l-a întrebat cum de a câştigat restituirea unui teren cu sarcini, care făcea obiectul unei exploataţii miniere exceptate prin lege de la retrocedare. Deşi frauda era demonstrată prin chiar obiectul cererii sale reconvenţionale, judecătorii au obligat compania Somaco să-şi demoleze clădirile, să sisteze operaţiunile miniere – într-o manieră care nu era prevăzută de Legea Minelor nr. 85/2003 – şi să evacueze echipamentele.
O expertiză care stabileşte valoarea de piaţă a redevenţei cuvenite doar statului român
Chiar şi aşa, după ce au suspendat total ilegal efectele unei licenţe miniere, clienţii lui Haşotti nu au reuşit să intre în posesia amplsamentului minier. Şi nu din cauza companiei Somaco, ci din cauza Prefecturii Constanţa, a Primăriei Lumina şi a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa. Căci toate aceste instituţii au realizat că terenul hotărât ilegal pentru retrocedare se suprapunea peste şase proprietăţi private, cu titluri de proprietate perfect valabile, care nu mai pot fi anulate. În consecinţă, punerea în posesia terenului nu s-a făcut nici până în ziua de astăzi, deoarece, pur şi simplu, nu se poate face. Căci ar fi ca şi cum un şmecher ar obţine o hotărâre de retrocedare a terenului de sub un aeroport, de sub o rafinărie sau vreun alt obiectiv industrial. Nimeni nu-şi poate asuma răspunderea să demoleze o rafinărie ca să retrocedeze terenul de sub ea unor persoane care legal nu puteau obţine un astfel de titlu de retrocedare, interzis în mod expres de lege. În mod paradoxal, un fost prefect aflat în relaţii foarte apropiate şi posibil de rudenie cu familia Haşotti a încercat să determine o punere în posesie, însă nici măcar acesta, cu tot ataşamentul faţă de cauză, nu a reuşit. În aceste condiţii, Ionel Haşotti a luat din nou drumul, atât de cunoscut de el, al Justiţiei, cerând daune materiale pentru lipsa de folosinţă a terenului, de la Prefectura Constanţa şi Primăria Lumina. În Dosarul Civil 18812/212/2013, acesta a obţinut pentru clienţii săi încuviinţarea unei expertize judiciare, având ca obiectiv stabilirea nivelului de piaţă al redevenţei miniere. Expertul a calculat mai multe variante ale redevenţei, cu toate în jurul valorii de jumătate de milion de euro. Însă a precizat, negru pe alb, că: „pentru a nu se face confuzie în interpretarea prezentei expertize, trebuie să reiterez faptul că zăcămintele de orice tip aflate pe teritoriul României aparţin statului, iar conform legii, redevenţa minieră este plătită de operatori la bugetul statului şi nu la proprietarii de terenuri”.
Clienţii lui Haşotti au obţinut drepturi egale cu statul român
Cel mai probabil, această observaţie a expertului nu a fost luată în calcul de judecătorul chemat să facă dreptate în acest dosar de judecată. Ca dovadă, Judecătoria Constanţa a obligat Prefectura Constanţa şi Primăria Lumina să plătească în solidar clienţilor lui Haşoti aproximativ o jumătate de milion de euro. Din punct de vedere legal, aceşti clienţi puteau obţine doar o redevenţă pe suprafaţa agricolă, întrucât exploatarea resursei minerale de la Sibioara a fost începută în 1965, licenţa exclusivă fiind preluată de compania Somaco în 2001, cu ani buni înainte ca avocatul Haşotti să pretindă, pentru clienţii săi, retrocedarea ilegală din incinta perimetrului minier. Pentru concesiunea exclusivă, statul român încasează redevenţa minieră de la Somaco. Acum, şi clienţii lui Haşotti au ajuns să rivalizeze cu statul român, primind dreptul din partea Judecătoriei Constanţa de a încasa redevenţa minieră, ca lipsă de folosinţă. O asemenea folosinţă (în sensul dreptului de exploatare a resursei minerale) nu o puteau obţine niciodată, aşa cum am arătat, dar iată că au obţinut lipsa ei, cuantificată la jumătate de milion de euro. Asta se întâmplă la Constanţa, acest stat în stat din cuprinsul României. Culmea este faptul că tot statul va trebui să plătească această sumă în beneficiul aşa-zişilor moştenitori. Statul, din buzunarul nostru, al tuturor!
