Connect with us

Exclusiv

Un fals ordinar care nenorocește Prefectura Județului Constanța

Adrian Cârlescu

Publicat

la

În anul 1947, mai multe persoane fizice s-au prezentat la biroul unor avocați asociați  din Constanța, unde au redactat o notificare în legătură cu un teren de 20 de hectare. La întocmirea documentului au fost utilizate reguli ortografice care aveau să se introducă în limba română abia în anul 1954. De asemenea, o doamnă menționată în cuprinsul notificării nu și-a amintit numele exact al fiicei sale. În 2018, la 71 de ani distanță, înscrisul în cauză, care nu are număr de înregistrare, nu este ștampilat și nu emană de la o instituție a statului român, înclină balanța în cel mai aprig proces al momentului de la Constanța.

O retrocedare dispusă prin fraudă la lege

Vorbim în cuprinsul acestui articol despre ultimele evoluții în scandalul de mare răsunet al retrocedării carierei de piatră de la Sibioara, comuna Lumina. Această carieră, care conține o piatră foarte dură ce se pretează perfect la construcția digurilor marine, a fost cumpărată în anul 2005 de omul de afaceri Grigore Comănescu, în baza unui credit bancar de 4 milioane de euro. Trei ani mai târziu, acesta s-a pomenit cu executorul judecătoresc la poartă. Așa a aflat că Tribunalul Constanța pronunțase în 2008 o hotărâre de retrocedare a unui teren de 20 de hectare care secționa perimetrul carierei, către persoane fizice reprezentate convențional de avocatul constănțean Ionel Hașotti. Legea interzice retrocedarea carierelor, însă Hașotti a susținut în proces că nu există o dovadă că există o exploatare de piatră pe terenul revendicat.

Ilegalitatea nu s-a mai reparat. Ba chiar, o hotărâre judecătorească irevocabilă obținută de plătitorul celor 4 milioane de euro a fost revocată cu încălcarea și mai gravă a legii, la instigarea aceluiași Ionel Hașotti. Ca la noi la nimeni! La un moment dat, avocatul a reușit să obțină pentru clienții săi daune de jumătate de milion de euro de la stat, printr-o hotărâre pe fond care se află acum în apel la Tribunalul Constanța.

Acțiunea prefectului

Sub presiunea daunelor uriașe, la sfârșitul anului 2016, Prefectura Constanța a atacat titlul de proprietate al clienților lui Ionel Hașotti la Judecătoria Constanța. În principal, au fost invocate două motive mari de nulitate. În primul rând încălcarea interdicției legale de retrocedare a carierelor în exploatare, consfințită prin art. 4 alin. 1 din Legea 1/2000. În al doilea rând, prefectul a arătat că terenul a fost retrocedat de două ori, o dată pentru autorul inițial, Nicolae Tudorancea, care a decedat în anul 1942, și încă o dată pentru urmașii acestuia, care și-au împărțit moștenirea între ei, intrând în cooperativa agricolă și cu suprafețele astfel dobândite.

Acte autentice înlăturate pe baza unui înscris incert

La acțiunea prefectului au achiesat Somaco Construct SRL, compania minieră a omului de afaceri Grigore Comănescu, și primarul comunei Lumina. Însă chiar și comisiile de fond funciar, cea județeană și cea locală din Lumina, au susținut acțiunea prefectului. Cu toate acestea, prin sentința civilă din 18 martie 2018 a Judecătoriei Constanța, judecătorul fondului, Gabriel Neacșu, a înclinat balanța în favoarea clienților lui Ionel Hașotti. Un rol aparte în argumentația sa l-a avut notificarea din anul 1947, la care ne-am referit mai sus. În baza acesteia, magistratul a înlăturat înscrisuri autentice emise de Arhivele Naționale chiar pe parcursul procesului. Documentele înaintate de instituția statului atestau că, în anul 1941, la recensământul agricol, Nicolae Tudorancea (bunicul, respectiv străbunicul clienților lui Hașotti) s-a declarat cu 10 hectare de teren agricol în proprietate. De asemenea, actele certifică faptul că, în anul 1953, statul român a naționalizat doar 8 hectare lăsate în părăsire de pe urma lui Tudorancea. Judecătorul Neacșu a apreciat tacit că actele de la Arhive, deși poartă însemnele autorității statului, pălesc și rămân fără valoare în fața notificării din anul 1947, care are un caracter incert, așa cum vom arăta mai jos.

Notificarea a fost adusă de acasă de clienta lui Hașotti

Iată cum a apărut, ca din neant, acest înscris. În luna mai 2006, Comisia Locală Lumina pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra pământului a respins cererea de retrocedare formulată de Elena Mitrofan și Margareta Muscalu (între timp decedată și urmată în drepturi de fiii ei). Cercetând actele depuse la dosar, Comisia a concluzionat că bătrânele nu făceau dovada proprietății și a amplasamentului, neavând acte ulterioare anului 1945 sau martori pe cele patru laturi ale proprietății, așa cum cerea Legea 247/2000. Pe 5 iunie 2006, cele două bătrâne au încheiat un contract de asistență cu avocatul Ionel Hașotti. Și tot în aceeași zi au depus un memoriu la Comisia Județeană Constanța, în care au arătat că se află în posesia unei notificări din anul 1947 în care se menționează suprafața de 20 de hectare de teren. Iată, așadar, un act ulterior anului 1945.

Bătrânele atașau notificarea anterior menționată și o declarație notarială dată de două rude ale lor, care spuneau așa:

”Cunoaștem de asemenea că Tudorancea Nicolae și Coman Ciuceanu aveau un Contract de Asociațiune nr. 141 din data de 25.01.1908 înscris la Tribunalul Constanța care a fost reactualizat conform Contractului și cu notificarea din 12.07.1947 și valabil până în 1966. Menționăm de asemenea că documentele care le deținem au fost găsite la Arhivele Naționale ale Județului Constanța, iar notificarea aparținea familiei Tudorancea Tudorancea, tatăl lui Mitrofan Elena, pe care aceasta le-a păstrat.”.

Așadar, notificare fusese adusă de Elena Mitrofan, de la ea de acasă.

O paranteză explicativă despre proprietatea lui Nicolae Tudorancea

Detaliile cazului coboară adânc în timp. Mai exact, în anul 1894, Nicolae Tudorancea a cumpărat de la comisia de colonizare a Dobrogei un teren de 20 de hectare cu destinația de islaz în localitatea Cicrâcci (ulterior redenumită Sibioara). În anul 1908, un inginer de la Domeniile Statului, pe numele său GG Vernescu, a descoperit că lotul lui Tudorancea și lotul vecinul său Coman Ciuceanu, de 18 hectare, conțineau în subsol o rezervă minerală de granit. Cei trei au încheiat un contract de asociere, prin care conveneau ca Vernescu să găsească un investitor în vederea exploatării. Beneficiile urmau să se împartă în mod egal. În anul 1915, cei trei asociați au încheiat un contract de concesiune cu omul de afaceri Alexandru Zisso din București, pe un termen de 29 de ani, în vederea exploatării resursei minerale. În 1923, Tudorancea a cerut Tribunalului Ilfov rezilierea contractului de concesiune, pe motiv că Zisso nu a exploatat deloc terenul, potrivit unui anunț publicat în Monitorul Oficial al României. Nicolae Tudorancea a decedat în anul 1942. El a avut 7 copii.

Înscrisul adus de Elena Mitrofan de la ea de acasă nu are ștampilă sau număr de înregistrare. Notificarea era formulată de urmașii lui Nicolae Tudorancea, respectiv Aurel Tudorancea, Tudor Tudorncea și Elena Tudorancea, în mod personal, dar și în calitate de tutore al minorilor Dumitru, Niculaie, Ion, Maria și Ana, cu toții rămași de pe urma defunctului Dumitru Tudorancea. Urmau apoi Maria A. Tudor, Lucreția Păsculescu, Aneta Volinski și Paraschiva Cangea. Cu toții îi notificau pe descendenții lui Coman Ciuceanu că autorii lor au încheiat contractul de asociere din anul 1908 și actul de concesiune în favoarea lui Alexandru Zisso, din anul 1915. În plus, arătau că prin actul interpretativ autentificat sub nr. 236/1932 de Tribunalul Constanța s-ar fi stabilit ca actele de asociație să rămână în vigoare până în 1966. Or, urmașii lui Tudorancea aflaseră că vecinii lor ar fi dat mandat unui domn Cojocaru din București pentru a înființa o nouă asociație cu caracter anonim în vederea exploatării miniere a lotului lor. Din acest motiv, îi somau să nu pună bazele altei asociații în afara celei existente, fixând și daune pentru situația de neconformare.

O cronologie întoarsă cu furca

Actul interpretativ din 1932 nu se regăsește la dosarul de retrocedare. În plus, o analiză a termenelor care urmau să curgă în aplicarea contractelor din 1908 și 1915 arată că invocarea anului 1966 apare cu totul și cu totul arbitrară. Astfel, contractul din 1908 avea termen de 25 de ani, astfel încât în mod firesc urma să expire în 1933. Dacă presupunem o prelungire cu încă 25 de ani, acesta putea fi valabil cel mult până în 1958.

Pe de altă parte, contractul din 1915 avea termen de valabilitate 29 de ani. În mod firesc, acesta trebuia să expire în 1944. Dacă presupunem că a fost prelungit de drept cu încă 29 de ani, ajungea la final în 1973.

Nici în ipoteza că prelungirea s-ar fi convenit de la actul interpretativ din 1932 pe care nu l-a văzut nimeni, nu ajungem la anul 1966. Astfel, o prelungire de 25 de ani urma să expire în 1957, iar una de 29 de ani, în 1961.

Așadar, din orice unghi am privi problema, e clar că matematica n-a fost punctul forte al notificatorilor.

Elena Tudorancea uitase numele fiicei sale

Pe de altă parte, la Arhivele Naționale există un act oficial denumit Registrul Familiilor din Sibioara, întocmit chiar în anul 1947. În acest registru oficial aflat în custodia Arhivelor Naționale Constanța, figurează în calitate de cap de familie Elena Tudorancea, născută în anul 1905, cu următorii membri de familie: Dumitru – născut în anul 1925, Alexandrina – născută în anul 1928, Nicolae – născut în anul 1932, Ion – născut în anul 1936 și Ana – născută în anul 1939. După cum se observă, nu există o fiică pe nume Maria, ci Alexandrina, fiind exclus ca Elena Tudorancea, prezentă în fața celor doi avocați, să nu fi cunoscut numele real al fiicei sale, a doua născută. Pe de altă parte, se observă că Dumitru D. Tudorancea nu era minor, așa cum se precizează în notificarea adusă de acasă de Elena Mitrofan, ci avea vârsta de 22 de ani.

La redactarea notificării s-au folosit reguli ortografice introduse abia în anul 1954

În sfârșit, observăm că, în Notificare, toate cuvintele care conțin în interiorul lor litera ”â” sunt scrise cu ”î”. Așa, de pildă, apar cuvintele: ”Vîrnav”, ”Rămîne”, ”pînă”, ”întîrziere”. În 1947 era în vigoare scrierea cu â din a, așa cum rezultă fără dubiu din Monitorul Oficial al României, precum și din toate publicațiile existente. Trecerea la grafia cu î din i s-a făcut abia în anul 1954, în baza Decretului nr. 3135/16.09.1953. Ce premoniție bizară i-o fi lovit pe cei doi avocați, care au existat aievea și au suferit ani grei de temniță în perioada regimului comunist, de au adoptat scrierea ce avea să fie dictată de la Moscova, cu ani buni după întocmirea notificării?

Un fals ordinar

În mod cert, elementele descrise mai sus arată că ne aflăm în fața unui înscris cu aparență de fals. Însă, trebuie să spunem că în procesul de fond funciar din perioada 2006-2008, așa-zisa Notificare nu a produs efecte. Ca dovadă nu este pomenită în hotărârea prin care bătrânelor reprezentate convențional de Ionel Hașotti li s-a recunoscut calitatea de persoane îndreptățite la retrocedare. Deschidem aici o paranteză, cu scopul de arăta că aspectul cu adevărat concludent care trebuia stabilit în proces era acela dacă decedatul din 1942 putea avea calitate de autor în procedurile de restituire a proprietăților confiscate după 1945. Judecătoarea fondului, controversata Corina Eugenia Jianu, a considerat că nepoatele lui Tudorancea erau persoane îndreptățite. Spunem controversată, deoarece Jianu este actualmente suspendată din magistratură și compare ca inculpată alături de fostul primar penal din Năvodari, Nicolae Matei, sub acuzația că i-a vândut pe șpagă hotărâri de retrocedare cu încălcarea legii. Prestația din cazul Sibioara nu a făcut niciodată obiectul unei anchete penale in personam.

Notificarea nu este pomenită nici în decizia dată în recurs, pe 25 octombrie 2008, de Tribunalul Constanța. Nefiind găsită la Arhive și nefiind găsit nici actul intepretativ din 1932 la care se referea, Notificarea a fost îndepărtată din probatoriu. Desigur, hârtia a rămas în cuprinsul dosarului, fiind câștigată judecății.

În 2018, dând cu ochii de ea, judecătorul Gabriel Neacșu, învestit să anuleze titlul de proprietate, a găsit-o mai valabilă și mai adevărată decât documentele emise cu deplină autoritate de Arhivele Statului, care atestau contrariul. Iar așa, actul incert, cu aparență grosieră de fals, a fost evocat pentru a se menține în ființă abuzul uriaș al retrocedării de la Sibioara. În episoadele viitoare vă spunem cum a trecut magistratul peste încălcarea pe față a articolului 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000.

Falsul de la Mihail Kogălniceanu

Până atunci să mai notăm că, în perioada în care adusese de acasă această Notificare ce materializa premonitoriu scrierea cu î din i înainte cu ani buni de introducerea ei oficială, Elena Mitrofan a mai produs un act la fel de halucinant, în încercarea de a pune mâna pe terenul de sub hotelul Emi din Mihail Kogălniceanu. În acel caz, clienta lui Ionel Hașotti a susținut că Maria Tudorancea, bunica ei din Sibioara, ar fi încheiat în 1949 un act de schimb cu statul român, prin care ar fi cedat un teren de 2900 mp în Mihail Kogălniceanu, fără a primi nimic în schimb. În dovedirea pretențiilor că i se cuvine pământul de sub hotel, bătrâna a dus un alt act de acasă, în care se arăta că terenul cedat statului de bunica sa se învecina pe o latură cu proprietatea lui Barbu Teșeleanu. Însă, în Kogălniceanu a existat un singur Barbu Teșeleanu, iar acesta avea 10 ani în 1949, neputând fi proprietar de terenuri. Dovadă e crucea din cimitir.

În plus, deși se menționa expres în actul adus de Mitrofan de acasă că acesta a fost întocmit într-un singur exemplar, clienta lui Hașotti a reușit performanța să depună două versiuni diferite la dosarul de retrocedare. În speță, femeia a depus o copie o dată cu notificarea de retrocedare. La o contestație ulterioară, a depus din nou o copie. Însă, surpriză, acesta din urmă era scrisă de o mână diferită, cu o caligrafie total diferită. Printr-o coincidență bizară, dosarul de retrocedare de la Mihail Kogălniceanu a fost judecat tot de Corina Eugenia Jianu. Controversata judecătoare a refuzat să constate falsul evident, pe motiv că avocații Comisiei Locale nu au cerut în mod expres înscrierea în fals. Și în acest caz, Jianu s-a limitat doar la recunoașterea calității de persoană îndreptățită la retrocedare pentru Elena Mitrofan.

Mai departe, clienta lui Hașotti a deschis dosare penale pentru 10 consilieri locali și doi primari care s-au succedat în funcție la Mihail Kogălniceanu, respectiv Traian Dinu și Valer Mureșan. Dosarul s-a plimbat la toate unitățile de parchet din Constanța, cu excepția DIICOT. Unul din consilierii locali a decedat în timpul anchetei care a durat 7 ani de zile, având toate bunurile sub sechestru și onoarea pătată, deși nu greșiseră cu nimic. Într-un târziu, un expert neutru numit de procurorul de caz a lămurit, pe baza fotografiilor aeriene de la Direcția Topografică Militară, că terenul râvnit de Mitrofan sub hotelul Emi a fost împădurit până în anii 60, fiind exclusă ipoteza să fi aparținut unei persoane fizice.

Autoarea acestor falsuri materiale și intelectuale nu a fost nicicând trasă la răspundere penală, fiind protejată până în pânzele albe, la fel ca și avocatul ei. Dacă vor scăpa de acest proces în care se cere nulitatea absolută a titlului de proprietate, clienții lui Hașotti ar putea să se bucure nestingheriți de daunele de jumătate de milion de euro pe care le cer, pe cale separată, de la Prefectura Județului Constanța. Va urma!

Comments

comments

Exclusiv

Cum și-a bătut joc Zanfir Iorguș de Paul Foleanu și Nicu Moroianu

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Ceea ce era previzibil pentru oricine cunoaște puțină politică locală s-a întâmplat. Nicu Moroianu, candidatul alianței închegate de PSD, ALDE, PNȚCD și ”instituția” Zanfir Iorguș în vederea câștigării mandatului de primar al Municipiului Mangalia, tocmai a anunțat că ascultă vocea poporului și se retrage din competiție. Noul candidat al opoziției va fi eternul candidat Zanfir Iorguș, un om care nu a ratat nicio competiție electorală locală din 1996 încoace. După toate indiciile, la Mangalia se repetă scenariul din 2016, așa cum vom explica mai jos.

Primarul traseist Zanfir Iorguș

Până atunci, trebuie să trecem în revistă câteva elemente de parcurs ale ”instituției” Zanfir Iorguș. Acesta a fost primar al Mangaliei în perioada 1996 – 2008, din partea PNȚCD, PSD și PDL. Ahtiat după putere, Iorguș a sărit din barcă în barcă, reușind astfel să ducă la bun sfârșit trei mandate de primar, cu multe scandaluri de corupție. Problemele de această natură au fost multe, însă în cele ce urmează ne vom referi doar la cazul cel mai emblematic.

În anul 2000, pe finalul guvernării țărăniste, Primăria Mangalia, condusă de țărănistul Iorguș, a primit un cadou nesperat. Ne referim aici la modalitatea, total ilegală, prin care pădurea Comorova a fost trecută întâi în administrarea Municipiului Mangalia, cu titlul de parc municipal, iar mai apoi în proprietate deplină, cu titlul de teren cu vegetație forestieră. În realitate, acolo era o pădure plantată la 1890 de statul român. Nici vorbă de parc municipal sau de lăstăriș. Vorbim de 519 hectare de pământ, în mare parte ocupate de pădure. Însă în această suprafață se aflau și terenuri despădurite incluse în circuitul agricol.

În conivență cu actualii pușcăriași Săvulescu și Giurgiucanu

La doi ani distanță, comisia locală de fond funciar din Primăria Mangalia a început să retrocedeze zonele despădurite din terenul primit de la stat. Hălci importante din acest trup de moșie au ajuns la Viorel Pană și Maria Măriuță, prin efectul Dispoziției 277/17.12.2002 a primarului Zanfir Iorguș. Beneficiarii erau de fațadă. În spatele lor se aflau de fapt Dragoș Săvulescu, nepotul Mariei Măriuță, și Georgică Giurgiucanu, cumnatul lui Viorel Pană. Săvulescu a fost acționar la clubul de fotbal Dinamo București, iar Giurgiucanu este nepotul lui Emanuel Valeriu, un tip cu apucături securistice care a condus propaganda de la TVR pe vremea lui Ion Iliescu.

Atât Săvulescu, cât și Giurgiucanu sunt actualmente pușcăriași de drept comun, fiind condamnați în celebrul dosar al retrocedărilor de la Constanța, alături de Radu Mazăre, Nicușor Constantinescu și o puzderie de funcționari, notari publici și beneficiari ai fraudei colosale care a ușurat Constanța de un milion de metri pătrați de teren. Procurorii DNA au dovedit că Săvulescu și Giurgiucanu și-au însușit fraudulos drepturile de moștenire ale familiei Movilă, obținând un mandat de la ultima descendentă a boierilor interbelici, în timp ce aceasta se afla pe patul de moarte. Retrocedarea pe care au făcut-o la Mangalia, în complicitate cu Zanfir Iorguș, se referă tot la averea familiei Movilă.

Traseul prin care Iorguș a devenit proprietar la Comorova

Alte hectare despădurite din vechea pădure Comorova au fost retrocedate de Zanfir Iorguș către persoana fizică Virginia Gheorghiu. Pe același patent infracțional care s-a aplicat și la Constanța, de Radu Mazăre și ai lui, Virginia Gheorghiu a vândut o parte din terenul retrocedat de la primăria lui Iorguș, chiar către familia lui Iorguș. În acest fel, fostul primar, cu părinții săi din Barcea de Galați și cu un unchi de la București au devenit proprietari de terenuri agricole în zona pădurii Comorova.

După toate aceste manopere administrative și imobiliare, primarul Iorguș a inițiat un PUZ criminal, prin care pădurea, dar și terenurile din marginea ei, care erau deja pe persoană fizică, au fost introduse în intravilan, pentru dezvoltarea turistică. Din 2005, un grup de jurnaliști, o asociație ecologistă și doi consilieri locali au început să se împotrivească proiectului de defrișare a pădurii. Scandalul a fost atât de mare, încât Iorguș, supranumit în epocă ”Soarele Mangaliei”, a dat înapoi. La alegerile din 2008, situația de la Comorova i-a cauzat apusul.

Rocada naș-fin

Scaunul de primar a fost câștigat atunci de Claudiu Tusac, un tip căruia Iorguș i-a botezat un copil. Cu alte cuvinte, cumătrul lui Iorguș a devenit primar și a condus orașul. Și nu l-a condus oricum, ci cu mână de fier. În aceeași toamnă, fostul primar a fost ales deputat.

Profitând de excesele lui Tusac, Iorguș s-a erijat în liderul opoziției din oraș. Pe acest val, în anul 2012, a candidat din nou la Primăriei. Într-o primă fază, a și câștigat alegerile locale, însă la repetiție le-a pierdut în favoarea actualului primar, Cristian Radu.

Rocada cu Foleanu

După alți patru ani, Iorguș a revenit în spațiul public și tot ca lider al opoziției, dirijând lupta politică împotriva primarului PNL. Ne referim aici la o opoziție formată din PSD și ALDE. Într-o primă fază a jocului, Iorguș a declarat că îl susține pe avocatul Paul Foleanu să candideze la Primărie din partea PSD. Însă, în ultima clipă, Foleanu a dispărut din peisaj, pe fondul unor probleme în partid. În acel context, Zanfir Iorguș s-a înscris candidat independent, netezind drumul spre o nouă victorie lui Cristian Radu.

Rocada Iorguș-Foleanu l-a băgat pe acesta din urmă într-un con de umbră. Urmându-l pe mentorul său, cunoscutul avocat a virat de la dreapta la stânga, apoi a evoluat neconvingător în sceneta candidaturii anunțate din partea marelui partid socialist. Vorbim de o situație nemeritată, în contextul în care Foleanu era o voce importantă în Mangalia, dar mai ales o voce de dreapta. De dragul unui plan al lui Iorguș, Foleanu și-a vândut identitatea ideologică, eșuând lamentabil ca pion secundar în partidul care a livrat țării cele mai sonore cazuri de impostură intelectuală, de corupție și nepotism.

Ultima rocadă

După cum spuneam, istoria se repetă în 2020. De data aceasta vorbim de o rocadă Zanfir Iorguș – Nicu Moroianu. Și Moroianu este de fel un personaj de dreapta. Fost țărănist, dedicat moderației, ideilor creștin-democrate, antreprenoriatului curajos și luptei pentru domnia legii, Moroianu s-a lăsat târât în siajul tenebros al lui Zanfir Iorguș. La îndemnul acestuia, cel mai cunoscut om de turism al Mangaliei a făcut pasul spre PSD, la fel ca Paul Foleanu, în urmă cu 4 ani. Și tot ca Foleanu a eșuat în această rocadă strâmbă, injustă, necuvenită.

Și, până la urmă, din fața cui s-a dat la o parte Nicu Moroianu? Din fața unui tip cu un trecut atât de urât? Din fața unui tip fără busolă ideologică? Din fața unui tip fără o urmă de fibră morală? Din fața unui tip care a scăpat cu greu dintr-un dosar penal, abia în calea de atac?

După cum spuneam, Paul Foleanu, în 2016, și Nicu Moroianu, în 2020, nu meritau să ajungă bătaia de joc a lui Zanfir Iorguș.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Clienții lui Hașotti au scos la vânzare cariera retrocedată fraudulos de la Sibioara

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

O agenție imobiliară din Bacău a împânzit site-urile de vânzări cu un anunț care se referă la un teren foarte valoros din județul Constanța. ”Vă propunem spre vânzare suprafața de 23 hectare, situată în mijlocul carierei de piatră de la Sibioara, județul Constanța, conform imaginilor din prezentare.” – se arată în anunț. Prețul cerut de agenția din Bacău este de 6.750.000 de euro. În descrierea bunului imobil apar date despre caracteristicile rocilor din cariera Sibioara, precum densitatea aparentă, capacitatea de absorbție, rezistența la compresiune în stare uscată sau rezistența la șoc mecanic. De asemenea, sunt menționate STAS-urile compatibile pentru betoane și mixturi asfaltice, dar și un întreg istoric de obiective realizate cu piatră din cariera Sibioara, precum Tribunalul Constanța, Baroul Constanța, McDonald’s Delfinariu, Selgros, Metro II, sediul CEC, Tomis Mall, platforme și piste pentru avioanele grele de la aeroportul militar Mihail Kogălniceanu, hoteluri și restaurante pe întregul litoral, stații petroliere, diguri marine și amenajări portuare.

Cum să te lauzi cu rezultatele unei firme partenere NATO

Ce nu spune agenția imobiliară din Bacău este faptul că întregul istoric de obiective nu aparține proprietarilor acestui teren scos la vânzare, ci grupului de firme Somaco Construct – Comprest Util, deținut de antreprenorul constănțean Grigore Comănescu. Pistele speciale de la aeroportul militar Mihail Kogălniceanu au fost executate de Comprest Util, după ce aceasta a obținut statutul de companie parteneră NATO. Vorbim de o lucrare strategică, de importanță internațională. De asemenea, grupul de firme al lui Grigore Comănescu a participat la lucrările de extindere a plajelor din Constanța sau la extinderea digului de larg al Portului Constanța, lucrări strategice, finanțate din fonduri europene în cadrul unor proiecte coordonate de o companie multinațională. Prefabricatele din beton utilizate în cadrul acestor lucrări speciale au fost produse pe baza patentului furnizat de unul din cele mai prestigioase institute de cercetare din lume, cu sediul în Franța, care a intrat în parteneriat cu grupul de firme al lui Grigore Comănescu. Nu în ultimul rând, din același grup de firme al lui Grigore Comănescu face parte și compania Asfalt Dobrogea, care operează una din cele mai performante stații de mixturi asfaltice din România, constituită pe baza unui transfer de tehnologie din Austria și Germania. Desigur, calitatea betoanelor și mixturilor asfaltice depinde de rocile cu totul speciale de la Sibioara. Însă depinde, în aceeași măsură, de seriozitatea grupului de afaceri deținut și condus de Grigore Comănescu din 1991 până în prezent.

Antreprenorul Grigore Comănescu, la o emisiune despre lupta sa cu mafia din Constanța

Gestul agenției imobiliare din Bacău de a se folosi de seriozitatea și rezultatele unor firme partenere NATO este în sine o șmecherie. Situația ar fi de tolerat dacă s-ar reduce la atât. Însă acest teren din inima carierei de piatră a fost retrocedat fraudulos, prin meșteșuguri avocățești, de actualii vânzători. După ce l-au țepuit pe omul de afaceri, retrocedând o parte din cariera sa pe baza unor minciuni ordinare, parcă e prea mult ca aceeași beneficiari ai abuzului să se laude și cu istoricul de afaceri al antreprenorului. Or fi ei intangibili și protejați de un întreg sistem, însă abuzurile prin care au retrocedat și mai ales prin care au intrat în posesia tabulară a terenului minier, ar trebui cunoscute și sancționate de autoritățile judiciare.

Retrocedarea mincinoasă de la Sibioara

Povestea retrocedării frauduloase a carierei de la Sibioara începe în anul 2005, atunci când două verișoare, ambele septuagenare, au revendicat un teren agricol de 20 de hectare. O parte din acest teren se suprapunea peste cariera de la Sibioara. Iar o altă parte se suprapunea peste groapa de gunoi, plină cu mii de tone de deșeuri, a localității Sibioara. Ambele amplasamente erau exceptate prin lege de la retrocedare. Într-o primă etapă, revendicarea a fost respinsă de Comisia Locală Lumina. În acest context, cele două bătrâne l-au angajat pe avocatul Ionel Hașotti și au inițiat un proces de fond funciar împotriva Comisiei Locale Lumina și a Comisiei Județene. Compania minieră, care deținea cariera, nu a fost citată în proces, pe atunci fiind permise astfel de golănii ordinare.

Comisia Județeană nu s-a apărat în niciun fel, nu a făcut întâmpinare, nu a depus note de ședință sau concluzii și nu a trimis un jurist la proces. În schimb, Comisia Locală a angajat o casă de avocatură. Presupunem că aceasta s-a înțeles cu partea adversă, pentru că doar prin acord comun se putea ajunge la numirea unui expert tehnic judiciar din afara ariei Curții de Apel Constanța, așa cum s-a întâmplat în acest proces. L-am numit mai sus pe expertul Tudorel Vizireanu, parașutat de la Brăila. Acesta a întocmit un plan cadastral, fără viza OCPI, atestând în fals că terenul în litigiu este liber de sarcini și, în consecință, numai bun de retrocedat ca teren agricol.

La termenul decisiv al litigiului, din octombrie 2008, avocatul Ionel Hașotti a mințit că nu există dovadă că ar exista vreo carieră de piatră pe terenul revendicat. Nefiind contrazis de avocatul părții adverse, Hașotti a câștigat procesul. Instanța a obligat cele două comisii de fond funciar să retrocedeze terenul clienților lui Hașotti, exact pe amplasamentul stabilit de expert.

Ani grei, retrocedarea dispusă de instanță nu s-a putut concretiza, din cauza unor suprapuneri descoperite de OCPI, precum și din cauza litigiilor. Ne referim aici la litigiile cu Somaco Construct, dar și la litigiile prin care Hașotti a cerut în numele clienților săi daune de jumătate de milion de euro de la stat, pentru lipsa de folosință a carierei retrocedate ca teren agricol.

Opera fostului prefect Adrian Nicolaescu

Fostul prefect Adrian Nicolaescu (foto dreapta) i-a făcut jocurile lui Ionel Hașotti (foto stânga)

Sub presiunea procesului de daune, în anul 2016, fostul prefect Adrian Nicolaescu a încălcat flagrant procedura legală, prin aceea că emis o hotărâre a Comisiei Județene Constanța, prin care a suplimentat Anexa 22 la HG 890/2005, cu numele moștenitorilor carierei de la Sibioara. O astfel de hotărâre nu putea fi dată decât în baza unei propuneri motivate a Comisiei Locale Lumina. Însă Comisia Locală nu a vrut să își asume o astfel de responsabilitate, știind că Anexa 22 este destinată exclusiv terenurilor agricole. Nicolaescu a rezolvat situația din pix, încălcând flagrant procedura.

Prin aceeași hotărâre, fostul prefect a obligat Comisia Locală Lumina să emită actele de punere în posesie a clienților lui Hașotti, pe baza raportului de expertiză, parte din hotărârea judecătorească de retrocedare din anul 2008.

Hotărârea judecătorească a fost încălcată

În martie 2016, Comisia Locală a încercat să facă punerea în posesie conform hotărârii judecătorești. Însă, ghinion de neșansă, Oficiul de Cadastru nu a putut valida această documentație, dintr-un motiv banal: schița din 2008 cuprinsă în hotărârea judecătorească era greșită. Vorbim de un desen mizerabil, făcut fără aviz de la OCPI, după cum l-a tăiat capul pe expertul parașutat de la Brăila. Acest individ desenase amplasamentul așa-zis agricol peste proprietățile unor oameni și companii.

În fața acestor dovezi, în mod normal trebuiau sesizate organele penale, fiind în mod vădit vorba de un fals grosolan. Însă actorii din plan administrativ s-au decis să încalce hotărârea judecătorească, pe care pretindeau că o aplică, făcând punerea în posesie pe alte suprafețe care erau libere în vecinătate, dar care nu fuseseră incluse în hotărârea judecătorească.

Alchimia prin care s-a schimbat categoria de folosință și destinația terenului

Mai departe, fostul prefect Nicolaescu a emis un titlu de proprietate în beneficiul clienților lui Hașotti: Elena Mitrofan, Constantin Muscalu și Valeriu Muscalu (cei doi bărbați fiind moștenitorii Georgetei Muscalu, care a decedat între timp). Titlul emis de prefect se referă la 3 loturi de teren, în suprafață totală de 20 de hectare, înscrise în categoria de folosință ”Alte terenuri neagricole”. Însă titlul de proprietate trebuia să corespundă cu Anexa 22, în care – ATENȚIE! – nu există rubrică pentru ”Alte terenuri neagricole”. Potrivit regulamentului adoptat de Guvern pe 4 august 2005 și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732/11.08.2005, în Anexa 22 nu puteau fi cuprinse decât terenuri cu destinație agricolă, care au făcut parte dintr-o cooperativă agricolă de producție. Vorbim deci de terenuri care au fost cultivate sau incluse în alte forme de producție agricolă. Așadar, terneuri eminamente agricole. 

Pe de altă parte, regulamentul aplicabil universal spune că această categorie de folosință, a altor terenuri neagricole, se referă la ravene, râpe, tufărișuri, pâlcuri de arboret, drumuri și altele asemenea, situate în perimetrul terenurilor cu destinație agricolă.

Însă carierele de piatră nu sunt râpe sau pâlcuri de arboret. Carierele sunt prin excelență neagricole, pentru că legea le definește în grupa terenurilor cu destinație specială, alături de suprafețele folosite pentru transporturile rutiere, feroviare, aeriene și navale, pentru exploatări miniere și petroliere, pentru rețelele de transport energetice, pentru nevoile de apărare a țării sau pentru monumentele și siturile arheologice. Așadar, vorbim de un teren prin excelență neagricol, oprit prin lege de la retrocedare (art. 4 alin. 1 din Legea 1/2000).

Pe acest teren retrocedat ca ”agricol” nu se cultivă decât piatră

Cunoscând exact încadrarea legală, fostul prefect l-a înscris cu de la sine putere în Anexa 22, ca teren eminamente agricol. După cum am arătat, la baza acestei decizii nu s-a aflat o propunere motivată a Comisiei Locale din Lumina, un studiu, o lucrare cadastrală sau măcar o constatare în teren. Terenul minier a fost vârât în anexa cu terenuri agricole în mod arbitrar, la discreția fostului prefect, cu încălcarea flagrantă a hotărârilor de Guvern.

În pasul doi, același teren a fost înscris în categoria ”Alte terenuri NEAGRICOLE”, atât în procesul-verbal de punere în posesie, cât și în titlul de proprietate semnat de Adrian Nicolaescu. Cu alte cuvinte, terenul a fost transformat din pix, dintr-un câmp arabil (ceea ce n-a fost niciodată) într-o râpă neagricolă (ceea ce iarăși n-a fost niciodată). Printr-o ultimă magie, râpa neagricolă din titlul de proprietate a fost înscrisă în Cartea Funciară în categoria de folosință Curți-Construcții, cu mențiunea trecută într-o rubrică de observații, că ar fi vorba de o carieră de piatră.

Și așa, din magie în magie, terenul cu destinație specială, oprit prin lege de la retrocedare, s-a metamorfozat scriptic în câmp arabil, în râpă neagricolă, iar la final în cariera care era de la bun început și care, din cauza naturii sale, nu putea fi retrocedată în veci ca teren agricol.

Drumuri de exploatare scoase abuziv din domeniul public

Și faptele vădit penale din cazul Sibioara nu se opresc aici. Astfel, Consiliul Local Lumina a decis, tot în 2016, să dezafecteze din domeniul public al comunei drumurile de exploatare din cariera de piatră, pentru a putea fi retrocedate. Aceste drumuri nu au fost luate în calcul de expertul parașutat de la Brăila, care a desenat după cum l-a tăiat capul amplasamentul destinat retrocedării, de ca și cum drumurile n-ar fi existat de fel. În loc să-i facă plângere penală expertului derbedeu care a atentat la proprietatea publică, inalienabilă și imprescriptibilă prin Constituție, geniile de la Lumina au ridicat din degete pentru ca domeniul public să poată fi devalizat.

Daunele și impunitatea magicienilor

În 2019, Tribunalul Constanța a acordat daune de 612.430,92 de lei către clienții lui Hașotti, pentru lipsa de folosință a terenului cu destinație minieră în perioada 2008 – 2016. Bani câștigați din piatră seacă, de la Primăria Lumina și Prefectura Constanța! La această sumă, s-a mai adăugat o lipsă de folosință a terenului agricol, de 7.719,34 de lei, și despăgubiri morale de 9.000 de euro. Primăria Lumina a achitat partea sa din sumă. Prefectura nu a comunicat până acum dacă a achitat sau nu despăgubirile. Fostul prefect Adrian Nicolaescu, artizanul magiilor descrise mai sus, a fost trimis în judecată într-un alt dosar, pe motiv că a refuzat să pună în aplicare o hotărâre de retrocedare la fel de trasă de păr ca și aceasta de la Sibioara. Evident, din această împrejurare reiese atitudinea duplicitară a fostului prefect. Pentru că un om dintr-o bucată, condus de convingeri iar nu de interese obscure, ar fi procedat la fel în cele două cazuri de retrocedare perfect identice.

Ionel Hașotti a câștigat toate procesele civile. Plângerile penale împotriva sa, a expertului care a atestat în fals că terenul ar fi fost liber de sarcini sau a moștenitorilor au fost clasate. Desigur, clasarea nu este în sine un motiv de impunitate. Oricând se poate redeschide o acțiune penală. Poate din acest motiv, beneficiarii abuzurilor se căznesc acum să vândă cariera printr-o agenție imobiliară din Bacău, unde, probabil, nu s-a dus încă ecoul abuzului de la Constanța. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Game Over. Asociațiile de tip Constanța Altfel, frânate printr-un Recurs în Interesul Legii

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

25 de judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție a României, printre care chiar președintele instanței supreme, au admis un recurs în interesul legii care pune capăt pentru totdeauna unor practici de anarhie și impostură juridică. Ne referim aici la acțiunile populare deduse judecății de mai multe asociații nonguvernamentale din întreaga țară împotriva unor acte administrative – PUZ-uri, autorizații de construire, certificate de urbanism, regulamente de parcare și altele asemenea – pe considerentul exclusiv că ar fi contrare interesului public. În multe cazuri asociațiile de acest tip nu aveau printre membrii lor nici măcar un specialist în probleme de urbanism sau de protecție a mediului. Căci, potrivit legii, oricare 3 oameni, săraci sau bogați, culți sau inculți, cu studii sau analfabeți, pot înființa o asociație. Ca să nu se interpreteze greșit, spunem apăsat că nu-i rău că se întâmplă așa. Libertatea de asociere este o valoare câștigată prin Constituție și nu trebuie schimbată nicicum. Însă răul a apărut când aceste asociații, fără să aibă niciun specialist și deci fără să aibă nicio autoritate, s-au erijat tocmai în autoritate de tutelare a actelor administrative în baza interesului public. Vorbim de un interes public pe care nimeni nu l-a cedat, în virtutea niciunui contract social, acestor asociații, ci statului. Cu toate acestea, ONG-urile în cauză au cerut demolarea de blocuri sau anularea de investiții, dar nu pentru a apăra interesele unor privați afectați, ci – așa cum am spus – exclusiv în baza unui interes public. Acțiunile populare de acest tip au vizat și afaceriști veroși, dar și antreprenori onești, care n-au vătămat niciun interes privat, al nimănui, dar cu toate acestea s-au pomenit târâți în procese, blocați și tracasați pe termen lung în numele unui interes public luat, cam pe blat, în concesiune de aceste entități de drept privat.

Legenda salvatorilor urbani

După cum spuneam, această situație care s-a întins ca o pecingine la nivel național. În spatele ei s-a încropit o adevărată ideologie a salvatorilor urbani, porniți la război cu rechinii imobiliari. Am scris aici, în Ordinea.Ro, mai multe articole de deconstrucție a acestei legende a salvatorilor urbani. De pildă, am arătat că cea mai cunoscută asociație de acest tip de la noi, Asociația Constanța Altfel, a fost înființată de o grupare de politicieni, în frunte cu senatorul Vergil Chițac și cu fosta candidată a PNL pentru Consiliul Local, Felicia Ovanesian. În opinia noastră, scopul real al politicienilor care s-au urcat pe baricada civică a fost acela de a acumula un capital politic, de oameni ai luptei și ai dreptății, de imaculați dedicați progresului social. La urmă, acest capital trebuia să le aducă un câștig personal sau de grup în zona politică și administrativă. Cu alte cuvinte, în spatele scopului formal declarat, al luptei pentru salvarea orașelor, sunt camuflate scopuri politice reale, de acumulare a unui capital de imagine folositor pentru câștigarea unor funcții publice în cadrul alegerilor locale. 

Când Albă ca Zăpada nu e chiar așa de albă

Înainte să pună cărămizile acestei construcții de legendă, Felicia Ovanesian a avut legături profesionale atât cu un personaj implicat în retrocedările frauduloase care au mutilat orașul, cât și cu societăți implicate în proiecte controversate de dezvoltare imobiliară. Însă cu totul specială ni s-a părut situația în care un dezvoltator imobiliar a construit un bloc între case, proiectul său, de adevărat rechin imobiliar, fiind trecut cu vederea atât de Constanța Altfel, cât și de Verde Urban – a doua asociație ca importanță în lumea salvatorilor urbani de la malul mării. Alți antreprenori, printre care unii onești care au ridicat proiecte cu adevărat valoroase, n-au avut norocul să fie ignorați, deși, repetăm, nicio persoană particulară nu s-a plâns de o vătămare a unor interese legitime private.

Trebuie să mai știți că asociațiile nonguvernamentale sunt persoane juridice de drept privat, iar legea spune, negru pe alb, că astfel de particulari nu pot invoca încălcarea unui interes legitim public decât dacă invocă în principal vătămarea unor interese private.

Practica neunitară a instanțelor de judecată

Cu toate acestea, la nivel național s-a creat o practică neunitară. Astfel, au fost instanțe care au admis, în mod bizar, că asociațiile pot apăra exclusiv interesul public în cadrul unor acțiuni în contencios obiectiv. Cu alte cuvinte, au fost instanțe care au permis acestor asociații să externalizeze prerogative ale statului. Ca să dăm un exemplu concret, amintim că au fost asociații care au contestat PUZ-uri, legitimându-se procesual pe baza pretenției de a apăra dreptul populației la sănătate. Au spus aceste asociații că edificarea unor construcții noi aglomerează spațiul urban. Mai departe, au argumentat că locatarii acestor construcții prevăzute în PUZ vor avea mașini care vor polua mai mult aerul, iar în acest fel dreptul la sănătate al populației în general ar fi afectat. Acțiunile fundate pe acest interes public, al apărării dreptului la sănătate, au fost admise de unele instanțe, care au dispus suspendări sau anulări ale PUZ-urilor, deși nu s-a găsit niciun privat care să reclame o vătămare a intereselor sale private, actuale și directe.

Pe de altă parte, au fost și instanțe care au apreciat corect că asociațiile pot iniția doar acțiuni de contencios subiectiv, apărând propriile interese private sau interesele vătămate ale unor membri, doar prin aceasta câștigând dreptul de a invoca în subsidiar și un interes legitim public. În concret, instanțele cu această optică au considerat că un proces în contencios se poate duce doar dacă PUZ-ul la care ne-am referit mai sus privează un particular din vecinătate de lumina naturală a soarelui, de locurile de parcare, de accesul la dotările urbane și alte aspecte de acest fel.

Recursul în Interesul Legii. Constanța Altfel, amică a Curții

În noiembrie 2019, Curtea de Apel Brașov a inițiat un recurs în interesul legii referitor la practică neunitară a instanțelor de judecată.  Această instanță nu a emis o opinie proprie, lăsând practic la latitudinea instanței supreme să stabilească interpretarea corectă a legii. Completul de RIL a cerut opinii de la procurorul general și de la facultățile de drept din țară. În acest context, la dosarul cauzei au fost depuse memorii de către trei asociații, în calitate de amicus curiae (amici ai curții). Mai prozaic spus, trei asociații au depus cereri de intervenție, cu speranța că vor reuși să obțină o recunoaștere de a se comporta în instanțe ca niște autorități de stat, cu capacitate de a iniția acțiuni în contencios obiectiv. Este vorba de Asociația Salvați Bucureștiul, fondată de Nicușor Dan, de Fundația Greenpeace CEE România și de Asociația Constanța Altfel a senatorului Vergil Chițac.

Putem spune că aceste ONG-uri au tras cu dinții să obțină un statut chiar mai bun și mai puternic decât autoritățile de stat. Astfel, trebuie să știți că autoritățile de stat nu pot iniția decât acțiuni în contencios obiectiv, exclusiv în baza interesului public. Or asociațiile lui Nicușor Dan și Vergil Chițac cereau să li se permită în continuare să joace și pe obiectiv, dar și pe subiectiv, în funcție de dispoziția lor fluidă.

Claritatea conceptuală a Înaltei Curții

Pretențiile lor au fost scurtate de completul de RIL, în urma unei analize de o claritate conceptuală exemplară. Instanța supremă a stabilit că legea le conferă asociațiilor calitatea de părți vătămate, nicidecum de autorități cu drept de tutelă administrativă. În consecință, acestea trebuie să se legitimeze procesual în baza unui interes privat, fie al lor personal, fie al unor membri afectați de actul administrativ contestat în justiție. De asemenea, instanța a stabilit că asociațiile sunt persoane de drept privat și nu pot beneficia de prerogative conferite doar instituțiile de drept public. Instanța supremă s-a referit pe larg și la doctrina juridică, prin care în mod tradițional au fost limitate acțiunile populare, fiind stabilit că în dreptul românesc procesele în contencios sunt pornite de particularul lezat. Or, în acest caz, vorbim de particulari (persoane juridice de drept privat) nelezați în niciun fel, dar dispuși să-și atingă scopurile fluturând un interes general, cu pretenția că ar avea vreun drept de tutelă administrativă conferit doar autorităților de stat.

Decizia s-a publicat în Monitorul Oficial

RIL-ul care a scurtat aceste pretenții a fost admis de ÎCCJ pe 2 martie 2020. Pe 2 iulie 2020, decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al României, fiind de acum general obligatorie. Decizia spune stop unui joc periculos. Constanța Altfel și alte asociații similare pot ataca acte administrative de aici încolo doar dacă acestea lezează persoane reale. Pe chestii imaginare, în baza vreunui interes general, chiar nu mai merge.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: