Exclusiv
Van Oord instigă Tribunalul Constanța să nu țină cont de o hotărâre a Curții de Apel
Ieri, la Tribunalul Constanța, a avut loc un nou termen în procesul în care compania Van Oord, prin sucursala sa locală, încearcă să obțină anularea unei ordonanțe de plată emise la începutul acestui an în favoarea Comprest Util SRL Constanța. Olandezii datorează peste un milion de euro firmei constănțene, de pe urma proiectului de extindere a plajelor, recepționat la sfârșitul anului 2015.
Digurile marine
Extinderea plajelor din Mamaia Sud, Constanța și Eforie Nord, în valoare de 170 de milioane de euro, a avut loc în perioada 2013-2015. Patru din cele cinci sectoare de lucrări scoase atunci la licitație de Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral (ABADL) au fost câștigate și executate de consorțiul Van Oord – SCT București. O mare parte din digurile cu rol în consolidarea și protecția litoralului au fost realizate de SC Comprest Util SRL Constanța. Firma constănțeană a încheiat contractele în baza cărora a construit digurile marine cu firma SCT București SA, parte a consorțiului Van Oord-SCT. Deoarece SCT a intrat în insolvență controlată pe parcursul lucrărilor de extindere a plajelor și a întâmpinat în mod repetat probleme în fluxul de numerar, Comprest Util a stopat execuția lucrărilor și a cerut garanții că își va primi banii. Se întâmpla în toamna anului 2014. Proiectul trebuia finalizat până la sfârșitul anului 2015, sub sancțiunea de daune-interese pentru fiecare zi de întârziere. De pildă, în sectorul de lucrări Tomis Nord, unde era implicată firma Comprest Util, erau stabilite daune-interese de 50.532,10 lei pe zi de întârziere.
Acordul Tripartit
Cunoscând problemele financiare ale SCT și având interesul să evite plata de daune-interese către ABADL, olandezii au inițiat negocieri cu cei doi parteneri în vederea găsirii unei soluții juridice pentru deblocarea lucrărilor. Casa de avocatură care reprezenta Van Oord a redactat pe 28 noiembrie 2014 un memorandum având ca subiect EFECTELE PROCEDURII DE INSOLVENȚĂ ASUPRA CONTRACTELOR AFLATE ÎN EXECUTARE, PRECUM ȘI A CONTRACTELOR ÎNCHEIATE ÎN PERIOADA DE OBSERVAȚIE. Astfel s-a propus încheierea unui acord tripartit, ”prin care sumele datorate de către SCT societății Comprest conform contractelor de furnizare (nn.cu punere în operă) încheiate între SCT, în calitate de Beneficiar, și Comprest, în calitate de Furnizor (nn.cu punere în operă) – SĂ FIE ACHITATE DIRECT DE VAN OORD CĂTRE COMPREST”. Acordul în cauză a fost semnat pe 27 ianuarie 2015.
Cu sacii în căruță
Ulterior, Comprest Util a continuat executarea lucrărilor la diguri, încasând contravaloarea facturilor direct de la Van Oord. Acest instrument juridic a funcționat perfect până la recepția finală a lucrărilor, care a avut loc pe 29 decembrie 2015. La acel moment, Comprest Util mai avea de încasat aproximativ un milion de euro. După ce s-au văzut cu sacii în căruță, olandezii au uitat de obligațiile asumate și au refuzat să vireze restul de plată.
Ordonanță de plată și insolvență
În 2016, Comprest Util a deschis un proces împotriva Van Oord, solicitând emiterea unei ordonanțe de plată. Acțiunea a fost respinsă de Tribunalul Constanța, sub motivația că Van Oord nu ar avea calitate procesuală pasivă. În aceste condiții, Comprest Util s-a îndreptat împotriva SCT, care se afla în procedură de insolvență la Tribunalul București, solicitând înscrierea la masa credală. Însă judecătorul sindic de la Tribunalul București, care supraveghea procedura, având toate datele cazului, a stabilit că nu SCT este debitorul.
Valorificând acest aspect stabilit de instanță, Comprest Util a deschis un nou proces în materia ordonanței de plată împotriva olandezilor. Pe 31 ianuarie 2018, Tribunalul Constanța a admis acțiunea și a obligat compania Van Oord să plătească diferența neachitată la timp din factura emisă de Comprest Util la finele anului 2015. Olandezii au reacționat cu o acțiune în anulare, la Tribunalul Constanța. Într-un alt proces, Curtea de Apel Constanța a decis săptămâna trecută ca Van Oord Dredging and Marine Contractors BV să intre în insolvență, la cererea Comprest Util, pentru aceeași datorie de un milion de euro.
O tentativă de vlăguire a puterii lucrului judecat
Am participat în mod direct, alături de alți colegi din presă, la procesul care a avut loc ieri cu privire la acțiunea în anulare a ordonanței de plată, la cererea Van Oord. Dezbaterile au fost lungi și tensionate. Însă, în esență, Comprest Util a cerut să se țină cont de aspectele deja dezlegate definitiv de Tribunalul București și de Curtea de Apel Constanța, prin care s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că debitorul obligației de plată este Van Oord și că datoria este certă, lichidă și exigibilă. Căci, dacă n-ar fi așa, nu se putea dispune intrarea în insolvență a companiei olandeze. De cealaltă parte, Van Oord a insistat să nu se țină cont de hotărârea Curții de Apel Constanța, întrucât aceasta – fiind pronunțată chiar săptămâna trecută – nu a fost încă motivată. Mai mult, compania olandeză a reliefat că hotărârea Curții se referă la Van Oord Dredging and Marine Contractors BV (Olanda), iar nu la Van Oord – Sucursala Constanța, sugerând că cele două nu ar fi una și aceeași persoană.
Părţi
|
Şedinţe
|
O găselniță care violează principiul securității raporturilor juridice
Un asemenea argument de doi bani reprezintă o evidentă desconsiderație față de judecătorii chemați să judece cauza. Căci până și un student la drept în anul I știe că sucursala nu are personalitate juridică şi că nu este subiect distinct de drept, în ciuda faptului că are Cod de Identificare Fiscală aparte. În consecinţă, sucursala nu poate constitui subiect al procedurii instituite de Legea insolvenței, aşa încât deschiderea acestei proceduri se face asupra societăţii-mame. Sucursala este integrată organic societăţii fondatoare de care este dependentă nu doar economic, ci şi juridic.
Contractul de execuție a lucrărilor de extindere a plajelor cu Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral a fost semnat de Van Oord Olanda, la fel contractul de consoțiu cu SCT și Acordul Tripartit din 27 ianuarie 2015, menționat mai sus. Faptul că aceste obligații asumate de Van Oord Olanda au fost îndeplinite prin sucursala sa din Constanța, nu înseamnă că aceasta din urmă ar fi un subiect juridic diferit, cu obligații diferite. Dacă o bancă din România intră în insolvență, ar fi absurd să se pretindă că sucursala sa din Ciocârlia nu este atinsă de această procedură, fiind un subiect juridic diferit. Or tocmai această absurditate a fost susținută, ieri, în fața Tribunalului, de către avocata Van Oord, cu scopul vădit de a crea confuzie.
În realitate, nu există nicio confuzie, ci doar o găselniță, prin care olandezii speră să păcălească instanța să examineze încă o dată, cu încălcarea principiului securității raporturilor juridice, toate aburelile și tertipurile prin care au mai scăpat, în 2016, de obligația de a plăti lucrările efectuate de firma românească.
Profitul în Olanda, pierderile și datoriile în România
Să mai spunem că, în momentul de față, un alt creditor cere o ordonanță de plată împotriva rău-platinicilor de olandezi, într-un proces aflat pe rolul Tribunalului Constanța.
Van Oord a declarat în România, prin sucursala de la Constanța, pierderi și datorii imense (aproximativ 48 de milioane de euro), neachitând impozite la bugetul de stat. Cel mai probabil, profitul realizat în România a fost ”exportat” către compania mamă din Olanda.
