Connect with us

Exclusiv

Van Oord tergiversează dosarul de faliment cu gândul la noua licitație de extindere a plajelor

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Olandezii de la Van Oord, care până nu de mult au avut sediul social într-un imobil închiriat de la foștii judecători Marin Voicu și Maria Veriotti, și care, de asemenea, au avut parte de soluții eminamente favorabile la instanțele de la malul mării, au descoperit subit că nu mai pot avea încredere în judecătorii din Constanța. Compania olandeză a cerut recent strămutarea unui dosar de la Curtea de Apel Constanța la o altă instanță de același grad. Cererea a fost depusă pe 27 februarie a.c. și va fi analizată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe 9 mai 2018. Dosarul de judecată pe care olandezii vor să-l strămute de la Constanța are ca obiect falimentul. Practic, două companii românești, respectiv Comprest Util SRL Constanța și SCT București SA, cer falimentul Van Oord, acuzând faptul că nu și-au primit toți banii de la proiectul de extindere a plajelor, finalizat în decembrie 2015.

O lucrare monumentală de 170 de milioane de euro

Extinderea plajelor din Mamaia, Constanța și Eforie Nord a fost un proiect monumental, executat în perioada 2013-2015. Lucrările au costat 170 de milioane de euro. În total, au fost cinci sectoare în care plaja a fost consolidată, extinsă și protejată împotriva eroziunii. Lucrările din patru sectoare (Tomis Nord, Tomis Centru, Tomis Sud și Eforie Nord) au fost executate de consorțiul format din Van Oord Dredging and Marine Contractors BV Olanda și Societatea de Construcții în Transporturi București SA. Compania olandeză a fost liderul asocierii.

Țeapa olandeză

La debutul lucrărilor, în anul 2013, SCT a încheiat două contracte pentru furnizarea și punerea în operă de materiale de construcții (piatră, beton și prefabricate din beton) cu SC Comprest Util SRL, societate deținută de omul de afaceri constănțean Grigore Comănescu. În baza acestor convenții, Comprest Util a edificat digurile de mal în sectoarele Tomis Nord și Tomis Centru – cele mai trainice din toată lucrarea.

Plaja extinsă de Van Oord la Eforie Nord, mușcată de valuri după recepția finală.

Pe parcursul proiectului, SCT a întâmpinat probleme în fluxul de numerar, iar la un moment dat a intrat în insolvență controlată. Pentru a nu se compromite execuția în termen a lucrărilor, Van Oord, SCT și Comprest Util au semnat un acord tripartit, pe 27 ianuarie 2015. Potrivit acestuia, materialele furnizate și puse în operă de Comprest Util urmau să fie achitate direct de Van Oord, în baza instrucționărilor de plată emise de SCT. Proiectul a fost deblocat, iar lucrările au fost executate înainte de termen. Facturile emise de Comprest Util au fost achitate la timp de Van Oord. Nu însă și ultima factură, care a fost plătită doar parțial. După recepția finală a proiectului, care a avut loc pe 29 decembrie 2015, olandezii – văzându-se cu sacii în căruță – au uitat cu totul să mai achite o fracție de aproximativ un milion de euro din ultima factură emisă de Comprest Util.

Ce trebuie să facă un antreprenor român pentru a recupera bani de la o multinațională

Societatea constănțeană a deschis la scurt timp un proces la Tribunalul Constanța, în vederea obținerii unei ordonanțe de plată împotriva olandezilor. În mod paradoxal, instanța locală a respins acțiunea Comprest Util, pe motiv că Van Oord nu ar fi avut calitate procesuală pasivă. La fel de paradoxal, decizia instanței a fost motivată după mai multe luni.

În timp ce Comprest Util aștepta motivarea soluției de la Constanța, SCT a intrat într-o nouă procedură de insolvență, la Tribunalul București, de data aceasta la cererea creditorilor. Profitând de această situație, societatea constănțeană a cerut să se înscrie la masa credală a SCT, pentru a recupera milionul de euro. Analizând întreaga documentație depusă de părți, judecătorul sindic de la Tribunalul București a stabilit că datoria în discuție aparținea Van Oord, care avea banii în cont și refuza să-i plătească.

Mai departe, Comprest Util a deschis două procese noi. În primul a cerut constatarea insolvenței Van Oord, iar în al doilea o nouă ordonanță de plată, la Tribunalul Constanța. În procesul deschis în material falimentului, a intervenit la scurt timp chiar SCT București SA, care a arătat că are de încasat de la olandezi 5.593.971,22 de lei, de pe urma proiectului de extindere a plajelor.

Citește și:

Olandezii care au extins plajele au probleme. Încă o firmă românească cere falimentul Van Oord

Al doilea litigiu deschis de Comprest Util în materia ordonanței de plată a mers mai repede. Astfel, pe 31 ianuarie 2018, Tribunalul Constanța a dat câștig de cauză antreprenorului local, obligând compania Van Oord să-i achite datoria restantă și dobânda legală. Vorbim aici de 4.651.806,45 de lei. Hotărârea este executorie, chiar dacă olandezii au dreptul să formuleze cerere în anulare, în termen de zece zile de la comunicare. Până în prezent, hotărârea nu a fost comunicată. Comprest Util nu o poate pune în executare silită, iar Van Oord nu s-a conformat voluntar și nu a achitat nimic din datoria de peste un milion de euro.

O expertiză care îi sperie pe olandezi

Revenim la dosarul de faliment. După cum arătam mai sus, creditorii Van Oord sunt Comprest Util SRL și SCT București SA. Procesul a fost înregistrat pe 15 aprilie 2016 la Tribunalul Constanța. Pe 25 ianuarie 2017, judecătorul sindic numit în dosar a admis o contestație formulată de olandezi și a respins, în consecință, cererea de deschidere a procedurii de insolvență. Creditorii au atacat hotărârea la Curtea de Apel Constanța. În apelul devolutiv, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare. Așa era firesc. Van Oord s-a opus. Ba chiar, ulterior încuviințării, a depus și o cerere de revenire asupra administrării probei cu expertiza. Și noua cerere a fost respinsă. După efectuarea studiului de specialitate, olandezii au depus obiecțiuni, câștigând noi termene de răgaz. În sfârșit, la ultimul termen de judecată, care a avut loc pe 7 martie a.c., Van Oord a reziliat contractul de asistență juridică pe care îl avea încheiat, încă de la începutul procesului, cu firma de avocatură D&B David și Baias SCA. Rămași fără apărare, olandezii au primit un nou termen pe 5 aprilie 2018.

Insolvența le încurcă planurile pentru faza a II-a de extindere a plajelor

Opinăm că această conduită procesuală reprezintă o încercare de tergiversare, mai ales că acum olandezii cer Înaltei Curți de Casație și Justiție strămutarea dosarului la o altă curte de apel.

E limpede că Van Oord fie nu are din ce să își plătească datoriile, fie nu vrea. Dacă olandezii ar achita datoria către Comprest Util, la care sunt obligați și prin ordonanța de plată a Tribunalului Constanța, tot nu ar scăpa de acest dosar de judecată. Ar fi un pas necesar, dar nu și suficient, deoarece în discuție intră și datoria către SCT. O soluție în dosarul de faliment îi întunecă perspectivele. Van Oord se pregătește să participe la faza a II-a a proiectului de combatere a eroziunii costiere, care are o valoare estimată de 3,4 miliarde de lei. Deocamdată, au fost scoase la licitație doar cinci sectoare noi, în valoare de 707.761.710 lei plus TVA, însă vor urma și sectoarele de plajă din partea de sud a litoralului.

La licitația aflată acum în desfășurare, trebuia să se închidă etapa de depunere a ofertelor, pe 26 februarie 2018. Termenul nu a fost respectat, deoarece o companie interesată a cerut lămuriri tehnice. Până acum nu s-a stabilit încă un nou termen.

Pentru olandezi este vital ca licitația să intre în etapa următoare înainte de pronunțarea unei soluții în dosarul de faliment. Dacă judecătorul sindic ar declanșa insolvența, olandezii nu ar mai avea dreptul să participe la licitație.

Opinăm încă o dată că acesta este motivul conduitei procesuale arătate mai sus și a cererii recente de strămutare a procesului. Olandezii tergiversează, în speranța că vor amâna intrarea în insolvență până la data la care ar putea să se înscrie și eventual să câștige licitația pentru faza a II-a a proiectului de eroziune costieră. Desigur, motivul menționat mai sus nu este menționat în cererea de strămutare. Aceasta trebuie să indice doar o suspiciune, chiar și nedovedită, dar totuși rezonabilă, că ar putea exista influențe din partea creditorilor, a mediului politic sau indicii că judecătorii nu sunt imparțiali.

Proiectele Van Oord

Până acum, însă, Van Oord s-a bucurat de o influență deosebită în Constanța. O divizie a grupului olandez, pe numele ei Van Oord Offshore BV Gorinchem, a executat portul de larg de la Rompetrol Năvodari, în anul 2007. Un an mai târziu, compania mamă, Van Oord Dredgind and Marine Contractors BV, intra în mod direct pe piața românească, printr-un contract de peste 22 de milioane de euro pentru lucrări de dragaj și excavații în porturile Constanța, Mangalia și Midia. A urmat contractul pentru extinderea digului de larg al Portului Constanța, cu un deviz inițial de 420.451.165 de lei (aproximativ 95 de milioane de euro). Cu îngăduința totală a beneficiarului, olandezii au încasat mai mulți bani pe lucrări suplimentare. O publicație locală relata recent că Van Oord a primit bani în plus susținând, în mod ireal, că s-a terminat piatra dură din județul Constanța, ei fiind obligați să o aducă din județul Tulcea… cu alte costuri.

Chiriași la doi foști judecători

În 2013, după ce a câștigat licitația pentru plaje, compania olandeză a deschis o filială în Constanța. Sediul social a fost declarat pe strada Arhiepiscopiei nr. 18A, într-un imobil obținut prin contractul de locațiune nr. 1/01.03.2013, încheiat cu cabinetele individuale ale avocaților Marin Voicu și Maria Veriotti. Olandezii s-au obligat să le achite celor doi avocați 7.000 de euro plus TVA, pe lună, cu titlu de chirie.

Marin Voicu a fost președintele Curții de Apel Constanța, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, judecător la CEDO din partea României și membru în primele două Consilii Superioare ale Magistraturii (1993-1999). Din 2005, s-a pensionat și activează ca avocat în Baroul București. La rândul ei, Maria Veriotti a fost președinte al Tribunalului Constanța. Ea a asistat din sală, ca simplu spectator, la primul proces în materia ordonanței de plată, deschis de Comprest Util împotriva olandezilor. Reamintim că judecătorul de caz a apreciat, contrar evidențelor, că Van Oord nu avea calitate procesuală, iar mai apoi a întârziat mai multe luni de zile redactarea hotărârii.

Chiriași în casa Lescovar, peste drum de Hașotti

Olandezii au plătit chirie celor doi foști judecători până în iunie 2016. Ulterior, și-au mutat sediul social pe strada Cristea Georgescu, în celebra casă Lescovar, la etajul 2. Peste drum de noul sediu locuiește un alt avocat celebru al Constanței, Ionel Hașotti, într-un imobil de o opulență ieșită din comun. Vecinătatea fizică este, totodată, și una de interese. Astfel, Ionel Hașotti a reușit să retrocedeze în numele unor clienți ai săi o secțiune din cariera Sibioara II – Valea cu izvorul, deținută cu licență minieră de o altă firmă a omului de afaceri Grigore Comănescu – Somaco Construct SRL. Omul de afaceri plătise 4 milioane de euro pentru carieră. Retrocedarea terenurilor miniere era interzisă de Legea 1/2000, însă avocatul a mințit instanța susținând textual că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră” pe terenul revendicat în cuprinsul exploatației miniere. De la Sibioara provine piatra folosită la digurile construite de Comprest Util în proiectul de extindere a plajelor. Avocatul Hașotti a fost văzut în sala de judecată, în ianuarie anul curent, la procesul dintre Comprest Util și Van Oord în materia ordonanței de plată pentru datoria de peste un milion de euro. Domnia sa a intrat cu singurul scop de a urmări discuțiile. Desigur, întreaga întâmplare ar putea fi motivată de simpla curiozitate a unui vecin al olandezilor, care, totodată, este adversar al omului de afaceri Girogore Comănescu.

Van Oord s-a mutat într-un cartier select, în casa de epocă Lescovar (dreapta). Peste drum (stânga) deține o proprietate opulentă avocatul Ionel Hașotti.

În sfârșit, un alt element care întregește influența olandezilor la Constanța este acela că șeful filialei din Constanța este Marius Stamat. Soția acestuia lucrează în Primăria Constanța. O vreme, a fost chiar șefa urbanismului, deși nu are studii de specialitate.

Olandezii au câștigat toate procesele de la Constanța, cu o singură excepție

Când au câștigat primul proces în materia ordonanței de plată, pe motivul halucinant că n-ar avea calitate procesuală, olandezii nu aveau niciun motiv să se plângă de judecătorii din Constanța. Studiind lista de litigii a olandezilor, putem afirma în cunoștință de cauză că soluțiile pronunțate le-au fost, cu o singură excepție, favorabile. Judecătorii locali au anulat chiar și o decizie de impunere fiscală din anul 2015, la solicitarea Van Oord. Au anulat, de asemenea, și raportul de inspecție fiscală, prin care olandezii erau găsiți datori la bugetul de stat. Singurul proces pierdut de Van Oord a fost acela în care s-a emis, în 31 ianuarie 2018, ordonanța de plată în favoarea Comprest Util.

Având în vedere aceste date, este de-a dreptul caraghios ca tocmai Van Oord să se plângă de influențe sau de faptul că societatea Comprest Util a deschis mai multe procese și a mediatizat țeapa. Tocmai de aceea, credem că cererea de strămutare a procesului de insolvență este o încercare de tergiversare, prin care Van Oord speră să obțină răgazul pentru a-și amâna datoriile și, totodată, pentru a putea participa la noua licitație pentru faza a II-a de extindere a plajelor.

Cu o asemenea conduită, nu e de mirare că prestigiul multinaționalelor scade și tot scade în ochii antreprenorilor și cetățenilor români. Firmele românești vor doar egalitate de tratament, atât în fața organelor fiscale, cât și în fața instanțelor de judecată. Va urma!

 

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Cum explică Primăria Năvodari jaful prin care și-a însușit terenurile de stat de pe malul lacului Siutghiol

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Tribunalul Constanța obligă Primăria Năvodari și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța să prezinte documentele prin care terenurile de stat din zona de protecție a lacului Siutghiol au fost incluse fraudulos în proprietatea Orașului Năvodari. Aceste relații sunt solicitate în dosarul de revendicare imobiliară deschis încă de anul trecut de Apele Române și Ministerul Finanțelor Publice împotriva Orașului Năvodari. Cele două instituții spun că Primăria a acaparat ilegal zona de protecție a lacului, în suprafață de 6,5 hectare, dar și terenurile câștigate din lac prin lucrări hidrotehnice (consolidarea malurilor).

Un jaf ordinar, din vremea lui Matei

Jaful a avut loc în perioada în care localitatea era condusă de Nicolae Matei. La inițiativa acestuia, Consiliul Local Năvodari a votat mai multe hotărâri, prin care zona de protecție a lacului aparținând de drept statului a fost inventariată în domeniului public și privat al localității. Inițiativa nu a fost contestată de administratorul lacului, pentru că această calitate era deținută chiar de către Primăria Năvodari, prin efectul Legii 42/2010. Prin legea menționată anterior, lacul a ajuns în administrarea consiliilor locale riverane. Așa de bine a administrat Primăria Năvodari partea sa de lac, încât și-a însușit terenurile de pe mal.

Nicolae Matei a justificat această inițiativă prin nevoia amenajării unui drum public de promenadă pe malul lacului Siutghiol. Motivația a fost o simplă găselniță. Ca dovadă, drumul nu s-a mai realizat. Și nici nu se mai poate realiza, deoarece, după ce a pus mâna pe terenuri pe baza acestei motivații, Primăria a început să vândă ample suprafețe de pe malul lacului, la prețuri de nimic.

A furat terenul statului, ca să stoarcă o taxă de două milioane de euro

În zonă deține un complex turistic și societatea Somaco Construct SRL, aparținând omului de afaceri Grigore Comănescu. În urmă cu mai muți ani, acesta a depus o plângere penală, în care a susținut că fostul primar Nicolae Matei i-a cerut șpagă pentru a-i vinde terenul de pe malul lacului, din dreptul complexului de vile. Întrucât omul de afaceri nu a fost de acord să dea șpagă, în august 2012, Matei a trimis societății o decizie de impunere fiscală de două milioane de euro. Primăria a pretins în fals că SC Somaco Construct depozitează provizoriu materiale de construcții pe terenurile orașului. Vorbim aici de terenurile din zona de protecție a lacului, din dreptul complexului turistic Verona, care au fost intabulate fraudulos în proprietatea Orașului Năvodari în anul 2012. Taxa lui Matei era calculată retroactiv, începând cu 2010. Însă, chiar și așa, terenul nu a fost niciodată ocupat provizoriu cu materiale depozitate, așa cum au constat definitiv procurorii. În realitate, societatea consolidase malul lacului în anul 2007, cu acordul de principiu al Administrației Apelor Române, instituția care avea atunci lacul și zona sa de protecție în administrare. Vorbim de o platformă de consolidare, care este o construcție hidrotehnică permanentă. Așadar, nici vorbă de o depozitare provizorie, cum pretinsese în fals Primăria.

Grigore Comănescu a amenajat malul lacului pe banii lui. Primăria a furat terenul de la stat, ca să-l jupoaie de două milioane de euro. Plaja pe care o vedeți în imagine a fost calificată de gașca de penali drept ”depozit de materiale de construcții”.

Patentul infracțional

Trebuie să mai amintim că, sub conducerea fostului primar Matei, Primăria Năvodari a inventat și alte datorii fictive. Cel mai cunoscut caz este cel al societății Sind România – proprietarul de drept al Taberei de Copii. Matei a inventat datorii din pix, după care a scos o parte din bunurile taberei la vânzare, continuând procedura în ciuda faptului că Sind România a achitat debitul, chiar așa fictiv cum era. Bunurile au fost cumpărate la un preț de nimic de firma Dormarbib Group SRL, a cumnatului fără forme legale al lui Nicolae Matei, acesta fiind mobilul invențiilor fiscale.

Curtea de Conturi a descoperit hoția

Revenim la terenurile de stat de pe malul lacului Siutghiol, furate de Primărie. Jaful de proporții a ieșit la lumină tocmai ca urmare a litigiului dintre Primăria Năvodari și firma Somaco Construct. În anul 2017, după ce societatea a reclamat cazul la comisia de abuzuri a Senatului, acest for a cerut Curții de Conturi să facă un audit special la Primăria Năvodari. Așa s-a descoperit că terenurile din zona de protecție a lacului, care aparțin statului, au fost însușite fraudulos de Primăria Năvodari și intabulate în Cartea Funciară cu încălcarea metodologiei specifice de către registratorii OCPI. Curtea de Conturi a obligat Primăria să facă o inventariere a terenurilor din zona de protecție a lacului împreună cu specialiștii de la Apele Române.

Statul își revendică terenurile furate de gașca lui Matei

Luând cunoștință de întregul jaf, pe 12 iunie 2018, Apele Române au deschis un proces de revendicare a terenurilor furate de la stat de către Primăria Năvodari. Vorbim aici de dosarul 3491/118/2018 al Tribunalului Constanța. La acțiunea Apelor Române a achiesat ulterior Ministerul Finanțelor Publice, care este organul ce exercită dreptul de proprietate în numele statului.

Curtea Constituțională, sesizată să desființeze Legea 42

La sfârșitul lunii ianuarie 2019, Tribunalul Constanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de Apele Române. Instituția solicită să se constate neconstituționalitatea Legii 42/2010, prin care lacul a fost trecut în administrarea consiliilor locale din Năvodari, Ovidiu și Constanța. Amintim că Legea 42/2010 a fost adoptată la pachet cu o altă lege, care, sub motivația de a proteja mediul, a acordat plajele de la Marea Neagră în administrarea consiliilor locale. Legea din urmă nu s-a mai aplicat, fiind declarată neconstituțională. CCR a stabilit că transferul dreptului de administrare al bunurilor din domeniul public al statului către UAT-uri echivalează cu transferul mascat al dreptului de proprietate, ceea ce contravine Constituției. Argumentul este perfect valabil și în cazul lacului Siutghiol.

Primăria ascunde actele furăciunii din coada lacului, ca să-l protejeze pe inculpatul Matei

Mai departe, în cadrul procesului, Tribunalul Constanța a obligat Primăria Năvodari să depună situația juridică a terenurilor de pe malul lacului. De asemenea, a obligat OCPI să depună dosarele de primă înregistrare a terenurilor ce fac obiectul revendicării. La termenul din luna februarie a.c., Primăria Năvodari a depus la dosar doar documentele referitoare la latura estică a lacului. Autoritatea locală a ascuns situația terenurilor de pe latura de nord și din coada lacului, zona Mamaia-Sat, mai ales că o parte din acestea fac obiectul dosarului retrocedărilor de la Năvodari, care se află pe rolul Curții de Apel București. Principalii inculpați din dosarul retrocedărilor de la Năvodari sunt fostul primar Nicolae Matei și fosta judecătoare Corina-Eugenia Jianu. Fosta judecătoare este acuzată că a luat șpagă ca să pronunțe în folosul găștii penale a fostului primar mai multe hotărâri de retrocedare prin fraudă la lege a unor terenuri de pe malul mării, din zona taberei de copii, de pe malul lacului Siutghiol și, în general, din zona turistică a localității.

O batistă și-un țambal

Deși avea ocazia să se dezică de jafurile lui Matei, actualul primar, Florin Chelaru, încearcă din răsputeri să acopere furtul. În luna februarie, acesta a trimis Tribunalului Constanța o adresă plină de sofisme și mistificări. În primul rând, Chelaru a  afirmat  că nu se poate discuta de abateri de la legalitate în privința intabulării terenurilor statului, deoarece Legea 42/2010 (sub umbrela căreia s-a săvârșit furtul – n.r.) ar fi stabilit că, pe latura de nord-est, lacul se învecinează cu domeniul public și privat al orașului Năvodari. Susținerile lui Chelaru sunt fix apă de ploaie. În realitate, orice lac natural din România are zonă de protecție care este în proprietatea statului prin Constituție și prin Legea organică a Apelor. Această situație nu poate fi schimbată de legea ordinară adoptată în 2010.

Bobiță din Las Fierbinți e ”copil mic” pe lângă Chelaru

În al doilea rând, Chelaru a trimis instanței situația juridică a terenurilor de pe latura de est a lacului Siutghiol. El a susținut că zona de protecție a lacului se suprapune cu terenurile din domeniul public și privat al Orașului Năvodari. Cu alte cuvinte, n-ar fi vorba de un furt ordinar, ci de o suprapunere. Se încalecă terenurile. În optica deformată a lui Chelaru, zona de protecție, adică terenul statului, încalecă domeniul public și privat al localității. Bravo, Bobiță! Cine s-ar fi gândit la așa explicație? În realitate, situația e cât se poate de limpede. Zona de protecție este dintotdeauna în domeniul public al statului, care la rândul său este prin definiție inalienabil, insesizabil și imprescriptibil. Niciun drept privat, nici măcar al unei Primării, nu se poate opune dreptului de proprietate publică al statului. Când descaleci ca vodă pe domeniul statului, proclamându-te proprietar, chiar îți trebuie un tupeu nebun să țipi că statul îți încalecă terenul.

Domeniul statului se suprapune peste strada imaginară, creată din pix de Matei, ca să ambaleze frumos jaful imobiliar. Zona de protecție a lacului nu are 2,23 de hectare, ci 6,5 hectare, incluzând și terenurile de pe latura de nord a lacului.

După tsunami

Pe 11 martie 2019, la ultimul termen de judecată, analizând aceste acte, instanța a obligat Primăria Năvodari să depună și situația terenurilor revendicate de stat pe celelalte laturi ale lacului (nord-est, nord și nord-vest). Avocata Primăriei Năvodari, care îl reprezintă în diverse procese și pe fostul primar Matei, a încercat din răsputeri să combată poziția Apelor Române și a Ministerului de Finanțe. Aceste strădanii au rămas zadarnice. În consecință, Primăria Năvodari va trebui să aducă toate documentele… dacă n-au dispărut în vreun incendiu, cutremur, tsunami sau alte evenimente necunoscute publicului, așa cum se zvonește. Va urma!

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Tabăra de Copii Năvodari. Hotărâre irevocabilă în favoarea SIND România

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Războiul pe patrimoniul Taberei de Copii Năvodari se apropie de final. Până nu demult, în joc erau două procese. Unul din acestea s-a soluționat irevocabil pe 6 martie 2019, în favoarea proprietarului de drept al patrimoniului, SC Sind România SRL. Celălalt proces, care se judecă la Tribunalul Bacău, a rămas o simplă formalitate.

Nenorocirea care s-a abătut asupra Taberei de Copii de la Năvodari a început în aprilie 2011. Atunci, la inițiativa primarului PSD-ist Nicolae Matei, Consiliul Local Năvodari a adoptat Hotărârea nr. 144/24.05.2011, prin care clădirile Taberei de Copii au fost trecute abuziv în proprietatea Orașului Năvodari. Spunem abuziv, deoarece clădirile aparțineau de drept SC Sind România SRL, o societate a sindicatelor din România. De asemenea, terenurile Taberei au fost însușite în domeniul privat al localității, tot prin vot. Vorbim aici de o veritabilă naționalizare a bunurilor, ca în anii stalinismului.

Ulterior, același consiliu controlat de Matei a votat ca bunurile furate de la sindicate, în speță 298 de clădiri și 58 de hectare de teren pe malul mării, să fie aduse ca aport la capitalul social al unei firme noi, SC Tabăra Năvodari SA. În schimbul acestui aport, Orașul Năvodari avea să primească doar 40% din acțiunile SC Tabăra Năvodari SA. Pachetul majoritar, de 60%, era transmis, fără nicio justificare, către SC Dormarbib Group SRL, o firmă deținută de Isidor Gurgu, concubinul surorii lui Nicolae Matei. Abia acum mobilul furtului de patrimoniu devenea străveziu: Matei îl regizase ca să treacă bunurile sub controlul familiei sale.

Tâlhăria a fost definitivată printr-o șmecherie juridică. Astfel, Tabăra Năvodari SA a dat în judecată Orașul Năvodari, cerând instanței să oblige această entitate să predea clădirile și terenurile, care se aflau în posesia efectivă a SC Sind România SRL. O instanță constănțeană a admis această cerere fără să observe că părțile erau înțelese ca să despoaie un terț – SC Sind România SRL – de bunurile sale. Mai departe, Tabăra Năvodari SA a deschis un dosar de executare silită împotriva Orașului Năvodari. În mai 2012, executorul judecătoresc Vasile Deacu a întocmit acte abuzive, prin care a predat întregul patrimoniu, care, repetăm, era al SC Sind România SRL, către firma controlată de cumnatul fără forme legale al lui Nicolae Matei.

Despuiată de bunurile sale, SC Sind România a contestat Hotărârea 144/2011 a Consiliului Local Năvodari și actele de executare silită întocmite de Vasile Deacu. După ani de procese, la Constanța, Brăila și Galați, sindicaliștii au obținut recunoașterea drepturilor legale. În dosarul 7908/118/2013*, Tribunalul Brăila a desființat HCL 144 prin sentința civilă 795/2016. Soluția a devenit irevocabilă prin decizia civilă 844/18.04.2018 a Curții de Apel Galați. Poziția procesuală a Sind România a fost susținută și de Direcția Națională Anticorupție, care instrumenta dosarul Taberei de Copii, finalizat în 2017 prin trimiterea în judecată a lui Nicolae Matei și a unora din complicii săi.

În dosarul 2862/113/2013, în care societatea sindicatelor a contestat actele de executare silită întocmite de Vasile Deacu, s-a pronunțat o decizie definitivă și executorie încă din 10 martie 2014 în favoarea Sind România. Însă Orașul Năvodari și Tabăra de Copii Năvodari au declarat recurs, cu scopul de a amâna momentul predării bunurilor retur la proprietarul de drept. Acest motiv de tergiversare a fost înlăturat pe 6 martie 2019, când Curtea de Apel Galați a respins irevocabil recursul găștii lui Matei.

În momentul de față, litigiul se reduce la un singur proces, cu final previzibil. Vorbim aici de cererea de întoarcere a executării silite formulate de Sind România, cu scopul de a reintra în posesia patrimoniului. Pe fond, Judecătoria Constanța a admis această cerere la începutul anului 2018. Ulterior, SIND România a angajat un executor judecătoresc și a întocmit actele prin care a preluat clădirile din Tabăra de Copii. Se întâmpla la debutul sezonului estival 2018. În ziua în care trebuia să se semneze procesul-verbal care finaliza procedura, Orașul Năvodari, prin Florin Chelaru, Tabăra Năvodari SA, Nicolae Matei personal și un sindicat fantomă au obținut o suspendare a procedurii, la Tribunalul Constanța, până la judecarea recursului. Din punct de vedere legal, suspendarea nu anula actele de executare deja întocmite. Însă Sind România a reclamat că Matei personal, cu Marian Surdu și Isidor Gurgu au blocat în vara anului trecut funcționarea taberei. Sind a mai reclamat că Primăria a tăiat curentul în Tabără.

Între timp, recursul la întoarcerea executării silite a fost strămutat de Înalta Curte de Casație și Justiție la Tribunalul Bacău. Procesul are termen pe 19 martie a.c., iar finalul este previzibil. Opoziția lui Chelaru, Matei, Gurgu și a sindicatului fantomă la întoarcerea executării silite nu se mai sprijină pe nimic: HCL 144, prin care Primăria s-a declarat proprietară pe activele Taberei a fost anulată irevocabil; de asemenea, au fost anulate irevocabil actele de executare silită, întocmite în mod abuziv de executorul Vasile Deacu, în anul 2012.

Ultima zvâcnire a găștii de penali a fost în urmă cu o lună. Atunci, profitând de faptul că Tabăra Năvodari SA a apucat să rămână cu punctul trafo care alimentează cu energie electrică Tabăra și cartierul Beach Land, pe care nu l-a mai predat datorită suspendării provizorii a procedurii, gașca lui Matei i-a dat misiune unui consilier liberal să întocmească un proiect de hotărâre. Ștefan Gălbău – căci despre el este vorba – a propus ca Orașul Năvodari să trimită o cerere la ANRE în vederea autorizării SC Tabăra Năvodari SA să retransmită curent electric prin postul trafo furat de la Sind România. Hotărârea a fost adoptată. Doar trei consilieri nu au fost de acord: doi de la PMP și unul de la PNL.

Adrian Boaje, directorul Sind România, declară că a depus plângere prealabilă, prin care a solicitat revocarea HCL-ului, anexând titlul de proprietate asupra activului și hotărârile judecătorești obținute până acum. Tabăra, care se află în posesia efectivă a Sind România, este ținută în beznă din toamna trecută. Tot de atunci, a fost tăiată și alimentarea cu apă potabilă. Adrian Boaje spune că lipsa utilităților blochează investițiile pe care Sind intenționează să le facă și solicită public urgentarea dosarului penal constituit pentru aceste fapte.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

”Vrabie, musafirul lui Dragnea”. Primarul din Medgidia ar putea răspunde civil

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Valentin Vrabie ar putea răspunde civil pentru că a plătit din banii Primăriei Peștera articole laudative despre persoana sa, fără legătură cu activitatea instituției. Faptele prezumptiv-delictuale datează din anul 2015. Atunci, primarul de la țară, care plănuia să ajungă primar de oraș, a inițiat o campanie gigantică de promovare a imaginii sale, pe care a plătit-o din bani publici. Vorbim aici de 49 de plăți efectuate din bugetul Primăriei Peștera, în cuantum de 295.598,62 de lei, în decursul anului 2015. Banii publici au fost prăpădiți pe articole de genul: ”Vrabie, musafirul lui Dragnea”, ”Macovei, vizită la Peștera”, ”Valentin Vrabie cere o familie de refugiați”, ”Primarul din Peștera, în linie dreaptă cu liga aleșilor independenți”, ”Modelul independenților”, ”Declarație de independență”, ”Primăria Peștera reduce prețul apei la 90 de bani pe metrul cub” etc., etc..

Extras din Raportul Curții de Conturi referitor la cele 49 de plăți considerate ilegale

Așadar, banii adunați de la contribuabili au fost cheltuiți pe marketing personal de Valentin Vrabie. Acesta și-a construit capitalul de imagine de care avea să profite în campanie din 2016 pe banii peșterenilor. Un subiect intens promovat în articolele plătite de la bugetul Peșterei a fost independența politică. Această campanie a pregătit aria de propagare a sloganului sub care Valentin Vrabie avea să candideze, ca independent, la Primăria Medgidia: ”Oamenii vorbesc, partidele să tacă”.

 

La scurt timp după ce partidele au amuțit în fața succesului electoral al lui Valentin Vrabie, au început să vorbească auditorii, și ei oameni, cu drept să vorbească… în numele Curții de Conturi. Aceștia au luat la ochi contabilitatea publică a Primăriei Peștera din anul 2015. Ce au găsit, se sparie gândul! În primul rând, povestea relatată lapidar mai sus, cu zidirea cultului personalității pe banii unei comunități modeste. În al doilea rând, faptul că prețul apei fusese coborât din pură haiducie sub 1 leu, tot cu scop de augmentare a personalității independentului care se pregătea să ia cu asalt Medgidia. Auditorii au constatat că serviciul de furnizare a apei nu avea personalitate juridică, astfel încât nu se ținea o contabilitate distinctă, ca să nu se vadă că tariful adoptat în scop electoral nu acoperea costurile mult mai mari de producție. Cel mai probabil din aceleași calcule, Vrabie a desființat peste noapte taxa de salubrizare plătită de locuitorii din Peștera. Inițiativa a fost perfect… ilegală. Dar după atâtea ilegalități, una în plus chiar nu mai conta, când veșnicul bugetar Valentin Vrabie avea un scop atât de mare: să ia mințile electorilor din Medgidia, să-i prostească să creadă, aproape religios, într-un Mesia care le va da apă pe un leu și le va lua gunoiul pe moca. O altă haiducie constatată de Curtea de Conturi a fost faptul că cele două companii multinaționale care dețin parcuri eoliene la Peștera fuseseră iertate de un impozit cumulat de aproape două milioane de euro.

În noiembrie 2016, primarul din Medgidia a fost chemat de Curtea de Conturi să dea explicații pentru prăpădul de la Peștera. Nota sa de relații se află în posesia noastră și o prezentăm în cele ce urmează. Precizăm că acesta este punctul de vedere al lui Valentin Vrabie, dat o dată pentru totdeauna. Orice ar avea acum de spus Vrabie e irelevant… mai ales că acesta spune în ultima vreme niște porcării de nereprodus, în care la două cuvinte aduce în discuție organele sexuale, fecala și  epitetul de cea mai joasă speță. În fața Curții, primarul a fost cuminte, a scris civilizat, fără pornache, și a dat din umeri. Cu privire la neîncasarea impozitului pe turbinele eoliene, acesta a spus că decizia Comisiei Fiscale prin care aceste elemente au fost calificate drept construcții impozabile ”a apărut în 2014 și până la finalizarea mandatului meu nu s-au cunoscut destul de clar prevederile acesteia și data la care se aplică…”.

”Cum explicați furnizarea apei potabile către locuitorii comunei Peștera în afara cadrului legal?” – l-au mai întrebat auditorii pe Vrabie. Iar el a răspuns: ”Furnizarea apei către populație este în proces de intrare în legalitate, demers început prin emiterea HCL 59/2016”. La haiducia cu gunoiul gratis, Vrabie a răspuns că ”bugetul din acea perioadă permitea subvenționarea acestei activități”. În realitate, subvențiile se acordă individual, în funcție de criterii stabilite prin lege, nu se dau la grămadă – și către bogați, și către săraci. Când plătești din banii amărăștenilor să se ridice gunoaiele de la firmele șmecherilor din zonă nu e nicio subvenție, ci, în opinia noastră, o ditamai fapta penală. Culmea, salubrizarea costă în țara asta, pentru că în spatele ei sunt costuri, dar și taxe. Or Primăria Peștera, sub mandatul lui Vrabie, a uitat și de taxa de mediu datorată statului pentru deșeurile colectate în plus, găurind bugetul public de 108.664 de lei, cum a constatat Curtea de Conturi. Luat la întrebări și în această privință, Vrabie a dat vina pe firma care se ocupa de colectarea gunoaielor, că nu ar fi transmis la timp cantitățile colectate, pentru a se putea calcula exact cuantumul taxei.

În sfârșit, în povestea sutelor de mii de lei cheltuiți pentru articole și clipuri laudative, haiducul a răspuns că ”prin acțiunile de presă, s-a dorit popularizarea comunei Peștera în spațiul public. Rezultatul acestei popularizări este dat de investițiile care se derulează în prezent pe teritoriul comunei și care au asigurat locuri de muncă pentru toți locuitorii comunei. Menționez că la această oră nu sunt șomeri în localitate, iar nivelul de trai a crescut simțitor. De asemenea menționez că prin popularizarea făcută în presă, parcul de distracții a fost vizitat de peste 100.000 oameni în perioada sărbătorilor de iarnă.”. Vrabie n-a suflat un cuvânt despre rațiunea pe baza căreia a plătit articole despre cum urma să construiască o ligă a independenților.

Administrația actuală din Peștera a contestat la instanța de contencios raportul Curții de Conturi din care am spicuit mai sus. Însă acțiunea a fost respinsă definitiv. Întrucât Raportul a rămas în picioare, Curtea de Conturi a întreprins o monitorizare pas cu pas a demersurilor de recuperare a abaterilor. Sub această presiune, multinaționalele cu parcuri eoliene au fost date în judecată, serviciul de furnizare a apei a fost pus în legalitate, s-a reintrodus taxa de salubrizare, iar mai nou, pentru banii prăpădiți pe cultul personalității, beneficiarul real al prestațiilor, Valentin Vrabie, a fost pârât într-un proces civil, în care Primăria Peștera cere atragerea răspunderii civile delictuale a acestuia. Este vorba de dosarul 593/118/2019, înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța, având ca prim termen de înfățișare data de 18 martie 2019. Normal ar fi ca Vrabie să plătească din buzunarul său personal campania de imagine care l-a propulsat în funcția de primar al Medgidiei. Să dea înapoi banii comunității modeste, de la țară, de care s-a folosit pentru a strânge capital electoral, ca să devină primar la oraș.

Trebuie să mai spunem că, ajuns primar la Medgidia, Valentin Vrabie a început să prăpădească și banii acestei comunități în aceleași scopuri de marketing personal. În mod bizar, individul se bucură de o protecție suspectă.

P.S. Articolul ”Vrabie, musafirul lui Dragnea”, plătit din bugetul Primăriei Peștera, nu consemnează vreo întâlnire a lui Vrabie cu Liviu Dragnea. Articolul expune inițiativa fostușui primar din Peștera de a se instala în anticamera lui Liviu Dragnea, care era pe atunci ministru al Dezvoltării Regionale, în scopul obținerii aprobării pentru un proiect de investiție în vederea refacerii unor podețe.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: