Connect with us

Exclusiv

Van Oord tergiversează dosarul de faliment cu gândul la noua licitație de extindere a plajelor

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Olandezii de la Van Oord, care până nu de mult au avut sediul social într-un imobil închiriat de la foștii judecători Marin Voicu și Maria Veriotti, și care, de asemenea, au avut parte de soluții eminamente favorabile la instanțele de la malul mării, au descoperit subit că nu mai pot avea încredere în judecătorii din Constanța. Compania olandeză a cerut recent strămutarea unui dosar de la Curtea de Apel Constanța la o altă instanță de același grad. Cererea a fost depusă pe 27 februarie a.c. și va fi analizată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe 9 mai 2018. Dosarul de judecată pe care olandezii vor să-l strămute de la Constanța are ca obiect falimentul. Practic, două companii românești, respectiv Comprest Util SRL Constanța și SCT București SA, cer falimentul Van Oord, acuzând faptul că nu și-au primit toți banii de la proiectul de extindere a plajelor, finalizat în decembrie 2015.

O lucrare monumentală de 170 de milioane de euro

Extinderea plajelor din Mamaia, Constanța și Eforie Nord a fost un proiect monumental, executat în perioada 2013-2015. Lucrările au costat 170 de milioane de euro. În total, au fost cinci sectoare în care plaja a fost consolidată, extinsă și protejată împotriva eroziunii. Lucrările din patru sectoare (Tomis Nord, Tomis Centru, Tomis Sud și Eforie Nord) au fost executate de consorțiul format din Van Oord Dredging and Marine Contractors BV Olanda și Societatea de Construcții în Transporturi București SA. Compania olandeză a fost liderul asocierii.

Țeapa olandeză

La debutul lucrărilor, în anul 2013, SCT a încheiat două contracte pentru furnizarea și punerea în operă de materiale de construcții (piatră, beton și prefabricate din beton) cu SC Comprest Util SRL, societate deținută de omul de afaceri constănțean Grigore Comănescu. În baza acestor convenții, Comprest Util a edificat digurile de mal în sectoarele Tomis Nord și Tomis Centru – cele mai trainice din toată lucrarea.

Plaja extinsă de Van Oord la Eforie Nord, mușcată de valuri după recepția finală.

Pe parcursul proiectului, SCT a întâmpinat probleme în fluxul de numerar, iar la un moment dat a intrat în insolvență controlată. Pentru a nu se compromite execuția în termen a lucrărilor, Van Oord, SCT și Comprest Util au semnat un acord tripartit, pe 27 ianuarie 2015. Potrivit acestuia, materialele furnizate și puse în operă de Comprest Util urmau să fie achitate direct de Van Oord, în baza instrucționărilor de plată emise de SCT. Proiectul a fost deblocat, iar lucrările au fost executate înainte de termen. Facturile emise de Comprest Util au fost achitate la timp de Van Oord. Nu însă și ultima factură, care a fost plătită doar parțial. După recepția finală a proiectului, care a avut loc pe 29 decembrie 2015, olandezii – văzându-se cu sacii în căruță – au uitat cu totul să mai achite o fracție de aproximativ un milion de euro din ultima factură emisă de Comprest Util.

Ce trebuie să facă un antreprenor român pentru a recupera bani de la o multinațională

Societatea constănțeană a deschis la scurt timp un proces la Tribunalul Constanța, în vederea obținerii unei ordonanțe de plată împotriva olandezilor. În mod paradoxal, instanța locală a respins acțiunea Comprest Util, pe motiv că Van Oord nu ar fi avut calitate procesuală pasivă. La fel de paradoxal, decizia instanței a fost motivată după mai multe luni.

În timp ce Comprest Util aștepta motivarea soluției de la Constanța, SCT a intrat într-o nouă procedură de insolvență, la Tribunalul București, de data aceasta la cererea creditorilor. Profitând de această situație, societatea constănțeană a cerut să se înscrie la masa credală a SCT, pentru a recupera milionul de euro. Analizând întreaga documentație depusă de părți, judecătorul sindic de la Tribunalul București a stabilit că datoria în discuție aparținea Van Oord, care avea banii în cont și refuza să-i plătească.

Mai departe, Comprest Util a deschis două procese noi. În primul a cerut constatarea insolvenței Van Oord, iar în al doilea o nouă ordonanță de plată, la Tribunalul Constanța. În procesul deschis în material falimentului, a intervenit la scurt timp chiar SCT București SA, care a arătat că are de încasat de la olandezi 5.593.971,22 de lei, de pe urma proiectului de extindere a plajelor.

Citește și:

Olandezii care au extins plajele au probleme. Încă o firmă românească cere falimentul Van Oord

Al doilea litigiu deschis de Comprest Util în materia ordonanței de plată a mers mai repede. Astfel, pe 31 ianuarie 2018, Tribunalul Constanța a dat câștig de cauză antreprenorului local, obligând compania Van Oord să-i achite datoria restantă și dobânda legală. Vorbim aici de 4.651.806,45 de lei. Hotărârea este executorie, chiar dacă olandezii au dreptul să formuleze cerere în anulare, în termen de zece zile de la comunicare. Până în prezent, hotărârea nu a fost comunicată. Comprest Util nu o poate pune în executare silită, iar Van Oord nu s-a conformat voluntar și nu a achitat nimic din datoria de peste un milion de euro.

O expertiză care îi sperie pe olandezi

Revenim la dosarul de faliment. După cum arătam mai sus, creditorii Van Oord sunt Comprest Util SRL și SCT București SA. Procesul a fost înregistrat pe 15 aprilie 2016 la Tribunalul Constanța. Pe 25 ianuarie 2017, judecătorul sindic numit în dosar a admis o contestație formulată de olandezi și a respins, în consecință, cererea de deschidere a procedurii de insolvență. Creditorii au atacat hotărârea la Curtea de Apel Constanța. În apelul devolutiv, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare. Așa era firesc. Van Oord s-a opus. Ba chiar, ulterior încuviințării, a depus și o cerere de revenire asupra administrării probei cu expertiza. Și noua cerere a fost respinsă. După efectuarea studiului de specialitate, olandezii au depus obiecțiuni, câștigând noi termene de răgaz. În sfârșit, la ultimul termen de judecată, care a avut loc pe 7 martie a.c., Van Oord a reziliat contractul de asistență juridică pe care îl avea încheiat, încă de la începutul procesului, cu firma de avocatură D&B David și Baias SCA. Rămași fără apărare, olandezii au primit un nou termen pe 5 aprilie 2018.

Insolvența le încurcă planurile pentru faza a II-a de extindere a plajelor

Opinăm că această conduită procesuală reprezintă o încercare de tergiversare, mai ales că acum olandezii cer Înaltei Curți de Casație și Justiție strămutarea dosarului la o altă curte de apel.

E limpede că Van Oord fie nu are din ce să își plătească datoriile, fie nu vrea. Dacă olandezii ar achita datoria către Comprest Util, la care sunt obligați și prin ordonanța de plată a Tribunalului Constanța, tot nu ar scăpa de acest dosar de judecată. Ar fi un pas necesar, dar nu și suficient, deoarece în discuție intră și datoria către SCT. O soluție în dosarul de faliment îi întunecă perspectivele. Van Oord se pregătește să participe la faza a II-a a proiectului de combatere a eroziunii costiere, care are o valoare estimată de 3,4 miliarde de lei. Deocamdată, au fost scoase la licitație doar cinci sectoare noi, în valoare de 707.761.710 lei plus TVA, însă vor urma și sectoarele de plajă din partea de sud a litoralului.

La licitația aflată acum în desfășurare, trebuia să se închidă etapa de depunere a ofertelor, pe 26 februarie 2018. Termenul nu a fost respectat, deoarece o companie interesată a cerut lămuriri tehnice. Până acum nu s-a stabilit încă un nou termen.

Pentru olandezi este vital ca licitația să intre în etapa următoare înainte de pronunțarea unei soluții în dosarul de faliment. Dacă judecătorul sindic ar declanșa insolvența, olandezii nu ar mai avea dreptul să participe la licitație.

Opinăm încă o dată că acesta este motivul conduitei procesuale arătate mai sus și a cererii recente de strămutare a procesului. Olandezii tergiversează, în speranța că vor amâna intrarea în insolvență până la data la care ar putea să se înscrie și eventual să câștige licitația pentru faza a II-a a proiectului de eroziune costieră. Desigur, motivul menționat mai sus nu este menționat în cererea de strămutare. Aceasta trebuie să indice doar o suspiciune, chiar și nedovedită, dar totuși rezonabilă, că ar putea exista influențe din partea creditorilor, a mediului politic sau indicii că judecătorii nu sunt imparțiali.

Proiectele Van Oord

Până acum, însă, Van Oord s-a bucurat de o influență deosebită în Constanța. O divizie a grupului olandez, pe numele ei Van Oord Offshore BV Gorinchem, a executat portul de larg de la Rompetrol Năvodari, în anul 2007. Un an mai târziu, compania mamă, Van Oord Dredgind and Marine Contractors BV, intra în mod direct pe piața românească, printr-un contract de peste 22 de milioane de euro pentru lucrări de dragaj și excavații în porturile Constanța, Mangalia și Midia. A urmat contractul pentru extinderea digului de larg al Portului Constanța, cu un deviz inițial de 420.451.165 de lei (aproximativ 95 de milioane de euro). Cu îngăduința totală a beneficiarului, olandezii au încasat mai mulți bani pe lucrări suplimentare. O publicație locală relata recent că Van Oord a primit bani în plus susținând, în mod ireal, că s-a terminat piatra dură din județul Constanța, ei fiind obligați să o aducă din județul Tulcea… cu alte costuri.

Chiriași la doi foști judecători

În 2013, după ce a câștigat licitația pentru plaje, compania olandeză a deschis o filială în Constanța. Sediul social a fost declarat pe strada Arhiepiscopiei nr. 18A, într-un imobil obținut prin contractul de locațiune nr. 1/01.03.2013, încheiat cu cabinetele individuale ale avocaților Marin Voicu și Maria Veriotti. Olandezii s-au obligat să le achite celor doi avocați 7.000 de euro plus TVA, pe lună, cu titlu de chirie.

Marin Voicu a fost președintele Curții de Apel Constanța, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, judecător la CEDO din partea României și membru în primele două Consilii Superioare ale Magistraturii (1993-1999). Din 2005, s-a pensionat și activează ca avocat în Baroul București. La rândul ei, Maria Veriotti a fost președinte al Tribunalului Constanța. Ea a asistat din sală, ca simplu spectator, la primul proces în materia ordonanței de plată, deschis de Comprest Util împotriva olandezilor. Reamintim că judecătorul de caz a apreciat, contrar evidențelor, că Van Oord nu avea calitate procesuală, iar mai apoi a întârziat mai multe luni de zile redactarea hotărârii.

Chiriași în casa Lescovar, peste drum de Hașotti

Olandezii au plătit chirie celor doi foști judecători până în iunie 2016. Ulterior, și-au mutat sediul social pe strada Cristea Georgescu, în celebra casă Lescovar, la etajul 2. Peste drum de noul sediu locuiește un alt avocat celebru al Constanței, Ionel Hașotti, într-un imobil de o opulență ieșită din comun. Vecinătatea fizică este, totodată, și una de interese. Astfel, Ionel Hașotti a reușit să retrocedeze în numele unor clienți ai săi o secțiune din cariera Sibioara II – Valea cu izvorul, deținută cu licență minieră de o altă firmă a omului de afaceri Grigore Comănescu – Somaco Construct SRL. Omul de afaceri plătise 4 milioane de euro pentru carieră. Retrocedarea terenurilor miniere era interzisă de Legea 1/2000, însă avocatul a mințit instanța susținând textual că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră” pe terenul revendicat în cuprinsul exploatației miniere. De la Sibioara provine piatra folosită la digurile construite de Comprest Util în proiectul de extindere a plajelor. Avocatul Hașotti a fost văzut în sala de judecată, în ianuarie anul curent, la procesul dintre Comprest Util și Van Oord în materia ordonanței de plată pentru datoria de peste un milion de euro. Domnia sa a intrat cu singurul scop de a urmări discuțiile. Desigur, întreaga întâmplare ar putea fi motivată de simpla curiozitate a unui vecin al olandezilor, care, totodată, este adversar al omului de afaceri Girogore Comănescu.

Van Oord s-a mutat într-un cartier select, în casa de epocă Lescovar (dreapta). Peste drum (stânga) deține o proprietate opulentă avocatul Ionel Hașotti.

În sfârșit, un alt element care întregește influența olandezilor la Constanța este acela că șeful filialei din Constanța este Marius Stamat. Soția acestuia lucrează în Primăria Constanța. O vreme, a fost chiar șefa urbanismului, deși nu are studii de specialitate.

Olandezii au câștigat toate procesele de la Constanța, cu o singură excepție

Când au câștigat primul proces în materia ordonanței de plată, pe motivul halucinant că n-ar avea calitate procesuală, olandezii nu aveau niciun motiv să se plângă de judecătorii din Constanța. Studiind lista de litigii a olandezilor, putem afirma în cunoștință de cauză că soluțiile pronunțate le-au fost, cu o singură excepție, favorabile. Judecătorii locali au anulat chiar și o decizie de impunere fiscală din anul 2015, la solicitarea Van Oord. Au anulat, de asemenea, și raportul de inspecție fiscală, prin care olandezii erau găsiți datori la bugetul de stat. Singurul proces pierdut de Van Oord a fost acela în care s-a emis, în 31 ianuarie 2018, ordonanța de plată în favoarea Comprest Util.

Având în vedere aceste date, este de-a dreptul caraghios ca tocmai Van Oord să se plângă de influențe sau de faptul că societatea Comprest Util a deschis mai multe procese și a mediatizat țeapa. Tocmai de aceea, credem că cererea de strămutare a procesului de insolvență este o încercare de tergiversare, prin care Van Oord speră să obțină răgazul pentru a-și amâna datoriile și, totodată, pentru a putea participa la noua licitație pentru faza a II-a de extindere a plajelor.

Cu o asemenea conduită, nu e de mirare că prestigiul multinaționalelor scade și tot scade în ochii antreprenorilor și cetățenilor români. Firmele românești vor doar egalitate de tratament, atât în fața organelor fiscale, cât și în fața instanțelor de judecată. Va urma!

 

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Cum l-a împroprietărit primarul din Agigea pe un ”nepot duhovnicesc” cu un teren pe malul mării

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Restaurantul Golful Pescarilor din Agigea învârte afaceri de peste un milion de euro pe an.

”Povestea noastră s-a născut din nevoia de a ne bucura de frumusețea naturii și dintr-o mare dorință de a ne exprima arta culinară prin preparate gustoase din pește proaspăt și fructe de mare. Situat pe plaja Agigea, departe de forfota civilizației urbane, restaurantul are atitudine mediteraneeană și păstrează tradiția pescărească.”.

Așa se prezintă, pe internet, acest local exclusivist. Mâncare bună, vinuri alese, muzică live, dar mai ales natură! O natură superbă! Un veritabil colț de rai! Povestea de mai sus este frumoasă ca o poezie. Însă în spatele ei se îngână o altă poveste, prozaică și urâtă, despre abuzuri administrative grosiere comise de primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, cu intenție și cu un scop precis, anume de a-l face om pe finul fratelui său.

Cum a naționalizat Cîrjaliu terenurile din Golf

După cum relatam în episodul trecut al serialului nostru, terenul din Golf a fost deținut succesiv de Întreprinderea Piscicolă Constanța, SC Mare Neagră SA, SC Condemar SA și SC Sarda Fish SRL (firmă aparținând familiei lui Matei Datcu, cel care deține și restaurantul Pescăria lui Matei). Societatea din urmă a cumpărat activul piscicol de la Agigea în anul 2003, fiind înregistrată fiscal și plătind, an de an, impozit pe teren și clădiri (cherhana, dormitor și anexe). În anul 2011, primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, a emis un document oficial în care se arăta că Sarda Fish deține în proprietate clădirile și terenul în suprafață de 8.627,88 mp, de pe strada Meduzei nr. 4. Rețineți: numărul 4. Observând că afacerea familiei Datcu era una foarte profitabilă, primarul din Agigea a pus la cale un plan de naționalizare mascată a terenului din Golf. În acest sens, Primăria a umblat la nomenclatorul stradal, înființând din pix adresa: strada Meduzei nr. 6. În actele oficiale s-a menționat că la această adresă figurează un imobil-teren în suprafață de 8.940 mp. În realitate, terenul creat din pix îngloba întreaga suprafață deținută de Sarda Fish, revărsându-se, în plus, peste plajele din vecinătate. Prin HCL nr. 92/19.03.2012, terenul creat din pix a fost însușit prin vot în domeniul privat al localității, fără să fi fost dobândit legal de administrația locală, prin cumpărare sau prin alte modalități înscrise în lege. Prin această golănie ordinară, Sarda Fish și statul român au fost despuiate de bunurile lor. Legea a fost violată din toate pozițiile, ca în anii stalinismului. Mai departe, Primăria Agigea a dezmembrat terenul furat prin vot în șapte loturi mai mici și s-a apucat de licitații obscure. În continuare vă spunem cum a ajuns o parte din terenul furat în proprietatea firmei Golful Pescarilor.

Cherhana Bibanu, o firmă născută sub o stea norocoasă

Potrivit actelor oficiale de la Registrul Comerțului, societatea cunoscută acum sub numele Golful Pescarilor SRL a fost înființată de Stere-Ianis Caracotă pe 8 martie 2013, sub numele inițial Cherhana Bibanu SRL. Primul sediu social a fost declarat în Agigea, pe strada Lebedei nr. 2, biroul 1, într-un spațiu obținut prin contract de comodat de la SC Acvamar Grup SRL. Societatea din urmă avea legături strașnice cu administrația Cârjaliu. Astfel, în anul 2010, Acvamar Group SRL concesionase Lacul Agigea de la Primărie.

Imediat după înființare, Cherhana Bibanu SRL s-a înscris la o licitație organizată de Primăria Agigea în vederea concesionării unui teren de 1.700 mp, de pe strada Meduzei nr. 6, lotul 5. Vorbim aici de o felie din terenul naționalizat prin vot, în împrejurările relatate mai sus. De regulă, licitațiile publice de acest tip durau o lună de zile. Or Cherhana Bibanu s-a înființat pe 8 martie 2013, iar fix după o lună, adică pe 8 aprilie 2013, a câștigat licitația. Dar ce noroc fabulos! Ce intuiție incredibilă, să ieși de la Registrul Comerțului și să te duci glonț la licitație! Asta înseamnă să te naști sub o stea norocoasă!

Contractul de concesiune

La două zile după fericita întâmplare :), Primăria Agigea a încheiat contractul de concesiune pentru desfășurarea de activități economice nr. 8879/10.04.2013 cu SC Cherhana Bibanu și procesul-verbal de predare-primire a terenului nr. 8880/10.04.2013. Concesiunea era stabilită pe un termen de 25 de ani, la o redevență de 1.700 de euro pe an – un euro pe metrul pătrat. Bibanu se obliga să înceapă construcția… nu se știe de care fel, în termen de un an de la încheierea contractului. Totodată, societatea se obliga să mențină destinația și ”actualele dotări”. Situația din urmă se referea la vinciurile pescărești de pe teren, care se aflau în patrimoniul societății Sarda Fish. Or, Sarda Fish nu a fost expropriată de aceste bunuri, care nu au trecut niciodată, nici măcar formal și abuziv, în proprietatea Comunei Agigea. Așadar, vorbim de un furt ordinar de mijloace fixe, de o tâlhărie administrativă în toată puterea cuvântului.

În sfârșit, Comuna Agigea se obliga să asigure un drept de preempțiune către Cherhana Bibanu, în situația în care se hotăra să înstrăineze terenul. Această obligație era foarte importantă, întrucât conducea din capul locului spre ipoteza că vânzarea terenului de pe malul mării nu mai trebuia să facă obiectul unei proceduri de licitație publică.

Bibanu ajunge la ”nepotul duhovnicesc” al primarului Cîrjaliu

Ca să recapitulăm, Cîrjaliu a concesionat terenul prin licitație, către o firmă abia înființată care funcționa în clădirea unui partener contractual al Primăriei Agigea. Alte legături între primar și firma în cauză nu existau. Dar aveau să apară. Pe 14 octombrie 2013, Cherhana Bibanu ajunge cu totul în proprietatea lui Dumitru Stanciu, un mecanic auto obscur din Agigea. Obscur, dar cu un mare merit: acesta era finul lui Bogdan Cîrjaliu, fratele afacerist al primarului din Agigea. Relația ”spirituală” dintre cei doi a fost dezvăluită pe Facebook (vezi foto).

Dumitru Stanciu (stânga), împreună cu nașul său, Bogdan Cîrjaliu (dreapta). Sursa foto: Facebook

Potrivit tradiției creștine, NAȘUL este ”părintele duhovnicesc”, în vreme ce FINUL  îi vine ”fiu duhovnicesc”. Fratele nașului, în cazul nostru primarul Cîrjaliu, ar putea fi încadrat drept ”unchi duhovnicesc”. După aceeași analogie, în ordinea spirituală, Dumitru Stanciu este un fel de ”nepot duhovnicesc” al primarului. Tabloul spiritual al poveștii se conturează de minune cu acel ”colț de rai” dobândit de Stanciu pe plaja Agigea, prin grija familiei sale spirituale. Doamne miluiește!

Trebuie să mai spunem că Stanciu a cumpărat firma de la Caracotă cu 200 de lei, obligându-se să preia toate datoriile prezente și viitoare de la Bibanu, inclusiv pe cele ”care vor apărea ca urmare a unor acțiuni de control”. De ce se temeau cei doi de un control vom detalia într-un episod viitor al serialului nostru.

Un contract de vânzare-cumpărare cu declarații în fals

La șapte luni distanță, mai exact pe 13 mai 2014, Dumitru Stanciu s-a prezentat la un notar public împreună cu o persoană special mandatată de primăria ”unchiului duhovnicesc”, Maricel Cîrjaliu. Cei doi au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 535/13.05.2013. Prin actul solemn, Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Agigea vindea societății lui Stanciu lotul 5 de pe strada Meduzei nr. 6, în suprafață de 1700 mp. Vorbim de lotul care făcuse cu un an mai devreme obiectul contractului de concesiune, acela prin care SC Cherhana Bibanu primea și drept de preempțiune la cumpărare. Însă actul de vânzare-cumpărare a fost întocmit în ipoteza, bizară cu totul, că nu a existat nicio concesiune anterioară și niciun drept de preempțiune. Ca dovadă, Comuna Agigea, prin persoana mandatată să o reprezinte, declara solemn că:

”terenul este în proprietatea mea exclusivă, nu a mai fost înstrăinat, donat, închiriat unei terțe persoane (…) nu este înscris vreun drept de preemțiune asupra terenului, aflându-se în stăpânirea mea în mod continuu de la data dobândirii…”.

În rândurile următoare ale contractului se afirma că:

”predarea imobilului, adică punerea lui la dispoziția cumpărătoarei, împreună cu tot ce ceea ce este necesar pentru exercitarea liberă și neîngrădită a posesiei, se face începând de astăzi, data autentificării contractului.”.

Prin această frază se acredita ideea că societatea lui Dumitru Stanciu nu avea încă posesia terenului. Însă, așa cum reiese din actele oficiale,  Bibanu era concesionarul terenului încă din 10 aprilie 2013, avându-l în posesie în baza procesului-verbal de predare – primire încheiat în aceeași zi. Vorbim așadar de niște informații false, neconforme adevărului, care au fost transpuse în actul solemn de vânzare-cumpărare.

Download (PDF, 2.95MB)

Vânzarea nu a fost aprobată prin hotărâre de Consiliu

Însă și mai grav este faptul că nicăieri în cuprinsul documentului nu se menționează o hotărâre de Consiliu Local privind aprobarea acestei vânzări. Notarul care a întocmit actul autentic a menționat în acesta că vânzarea terenului se face în baza Procesului-Verbal nr. 22753/05.12.2013 emis de Primăria Agigea. Or, din punct de vedere legal, înstrăinarea unui bun  din patrimoniul unei unități administrativ-teritoriale se face prin hotărâre adoptată de două treimi din consilierii locali, iar nu pe baza unui proces-verbal întocmit de primar. Așadar, vorbim de o vânzare neautorizată, fără licitație publică, în care nu se știe cum s-a stabilit prețul tranzacției. Ca dovadă, nicăieri în contract nu se menționează existența unui raport de evaluare sau a unei proceduri competitive de stabilire a prețului. Prezumăm că prețul a fost stabilit, la mica înțelegere, de Cîrjaliu cu ”nepotul duhovnicesc”.

La preț de apartament

Și nu vorbim de un preț al pieței, ci de 146.822 de lei, cu tot cu TVA. La cursul de referință al Băncii Naționale a României din 13 mai 2014, care era de 4,4308 lei pentru un euro, suma plătită pe teren de rubedenia spirituală a primarului a fost de 33.136 de euro. În actul solemn se arăta că acest preț fusese achitat integral de societatea cumpărătoare înainte de autentificarea contractului de vânzare-cumpărare din 13 mai 2014, prin două chitanțe și două ordine de plată. În acest sens, sunt menționate chitanțele emise de Primăria Agigea pe 5 aprilie 2013 și 2 decembrie 2013, precum și ordinele de plată din 11 și 12 decembrie 2013.  Or, pe 5 aprilie 2013, Cherhana Bibanu nu avea nici măcar contract de concesiune cu Primăria, fiind declarată câștigătoare a licitației abia pe 8 aprilie 2013. Iar pe 2 decembrie 2013 încă nu se întocmise procesul-verbal evocat în actul notarial ca temei al vânzării. Cel mai probabil, chitanța din 5 aprilie 2013 reprezenta garanția de participare la licitația de concesiune, astfel încât suma plătită atunci nu putea, în mod normal, să fie avans la vânzarea ce avea să survină un an mai târziu. Calificând plățile din contractul de concesiune drept avansuri la cumpărare, Cîrjaliu a comis o altă ilegalitate, de fapt o găinărie măruntă în raport cu celelalte violări.

Alte botezuri, alte cumetrii

Să mai spunem că, după aceste întâmplări de pomină, Cherhana Bibanu și-a schimbat numele, devenind SC Golful Pescarilor SRL. Rubedenia spirituală a primarului nu mai este asociat unic, însă păstrează în continuare 50% din părțile sociale. Firma operează restaurantul născut din nevoia unor creștini sadea de a se bucura de un colț de rai. Clădirea, ridicată cu titlul de ”construcție pescărească”, iar nu de restaurant, s-a născut cu mult chin, dar această poveste v-o spunem într-un episod viitor. În sfârșit, Primăria Agigea a schimbat și numele străzii. Astfel, strada Meduzei a fost botezată în Aleea Golfului, ca să se șteargă o parte din urmele acestui furt epocal. Sarda Fish a formulat plângere penală pentru furtul terenului și a mijloacelor fixe, respectiv a vinciurilor, însă, deși au trecut ani buni de atunci, lucrarea penală nu a fost încă finalizată. Va urma!

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Golănia juridico-financiară de la Căminul de Bătrâni Hârșova. Ionescu, un primar extraordinar

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Vara anului 2005. Un soare torid prăjește colinele din Hârșova. Primarul localității, liberalul Ionel Chiriță, se refugiază la Neptun, la o întâlnire de lucru a Alianței Dreptate și Adevăr. Are cu el un diplomat burdușit cu acte. La eveniment, se intersectează cu Gheorghe Barbu, ministrul protecției sociale. În câteva minute, îi spune oficialului că are în geantă trei proiecte sociale făcute ca la carte, după o vizită de documentare în Danemarca. Pe căprării: un adăpost pentru victimele violenței domestice, un centru after school și un cămin de bătrâni. Ministrul ascultă, cumpănește și îl invită la București, ca să deschidă aplicațiile.

Așa s-a născut proiectul căminului de bătrâni de la Hârșova. Primăria a pus la bătaie o clădire în care funcționase pe vremuri un sediu de CAP. Ministerul a venit cu fondurile necesare recompartimentării și modernizării. În anul 2008, investiția a fost finalizată. Două lucruri lipseau ca imobilul modernizat să funcționeze potrivit menirii sale: o centrală termică și recepția finală. În vara lui 2008, Chiriță pierde alegerile locale. La Primărie ajunge Tudor Nădrag, un tip cu o educație precară și pus pe hoții. Porțile căminului de bătrâni sunt ferecate cu lacăt. Opt ani rămân așa.

Abia în octombrie 2016, sub un nou primar, clădirea abandonată părea să își găsească în sfârșit menirea. Pe 27 octombrie 2016, edilul actual, Viorel Ionescu, s-a prezentat în plenul Consiliului Local, pentru a-și susține viziunea. Soluția găsită de el se referea la organizarea unei licitații publice pentru închirierea imobilului către o persoană fizică sau juridică, în scopul prestării, în regim privat, a serviciilor sociale. La o Fundație, ca în Danemarca, Suedia, Norvegia sau altă țară cu performanță în sistemul asistenței sociale, cu scopuri sănătoase și caritabile, nu s-a gândit. Dar bine că s-a gândit la o persoană fizică.

După dovada de largă viziune de mai sus, primarul și-a demonstrat talentul și în baliverne. Iată o motivație de-a dreptul memorabilă pe care a transpus-o în Studiul de Oportunitate înaintat aleșilor locali:

”În România, legislația europeană încurajează înființarea unităților medicale publice private. Dezvoltarea lor este motivată de beneficiile aduse, în special în condițiile în care România se confruntă cu o criză economică fără precedent”.

România a înregistrat cea mai mare creștere economică din toată Uniunea Europeană în anul 2016. Așadar, nici vorbă de criză economică fără precedent. Însă oral, în ședință, primarul a motivat total diferit oportunitatea închirierii. El i-a întrebat pe membrii comisiei sociale dacă bugetul local poate susține funcționarea căminului de bătrâni. Aceștia au răspuns că nu, mai ales că, nefăcând parte din comisia de specialitate economică, nici nu se pricepeau la chestiuni de buget. E limpede că proiectul închirierii s-a născut din neputință și interes. Vorbim aici de neputința de a asigura funcționarea clădirii din surse proprii, dar și de neputința de a aplica pentru o finanțare nerambursabilă, pe axele europene sau guvernamentale. Despre interes vă spunem mai jos.

În cadrul dezbaterii din Consiliu a contat foarte mult un amendament al consilierului local Ionel Dia, votat de o largă majoritate. Dia a propus o corecție profesională în caietul de sarcini, în sensul ca ”la licitația publică să participe numai persoane juridice, nu persoane fizice, care să facă dovada că au experiență în domeniu”. Păi cine a mai auzit de persoane fizice care operează cămine de bătrâni? Amendamentul lui Dia, votat de aleși, a devenit literă de lege… locală. Vorbim aici de HCL 113/27.10.2016, prin care s-a aprobat organizarea licitației, studiul de oportunitate și caietul de sarcini.

Lui Viorel nu i-a căzut cu tronc modificarea. Ca dovadă, cu prima ocazie, primarul a fraudat caietul de sarcini cu nonșalanță. Astfel, Primăria Hârșova a atribuit contractul de închiriere nr. 10/13.12.2016 a căminului de bătrâni de pe strada Vadului nr. 84, format din construcție în suprafață de 731,70 mp și curte de 1.271,58 mp, către o firmă lipsită de cea mai elementară experiență. Vorbim aici de SC Radar Cămin de Bătrâni SRL, o societate înființată pe 5 septembrie 2016, cu doar câteva luni înainte de a câștiga licitația. Radar nu a desfășurat niciun fel de activitate economică până în momentul de față, probat de faptul că pe site-ul oficial al Ministerului de Finanțe nu figurează cu date de bilanț. Contractul a fost încheiat pe zece ani, cu o chirie de 2.400 de lei pe lună (aproximativ 500 de euro).

Și neregulile nu se opresc aici. Astfel, potrivit clauzei 6.2 litera c) din contract, chiriașul avea obligația să obțină toate avizele, autorizațiile și dotările prevăzute de legislația în vigoare pentru desfășurarea activității. Căminul de bătrâni nu funcționează nici la momentul de față. Și nu funcționează… tocmai din lipsa autorizațiilor. În mod bizar, contractul cel deștept nu prevede posibilitatea rezilierii pentru neînceperea activității. Prevede în schimb rezilierea de drept în situația întreruperii activității comerciale pe timp de 3 luni. Însă, de vreme ce activitatea nu a început, e limpede că nu a fost întreruptă. Păi cum să întrerupi ceva ce nu a început? Așa ceva ar fi un non-sens. După 12 luni de așteptare, primarul Ionescu, exasperat că proiectul lui devenea un chix lamentabil, se decide să salveze aparențele, cu prețul încălcării grosolane a contractului și a caietului de sarcini. Oricum, ”pe caiet” :))) îl mai fraudase o dată. Pe 21 august 2017, Primăria a anunțat în SEAP că a atribuit direct un contract de 23.858 de lei plus TVA prin care a cumpărat de la o firmă din  București servicii de arhitectură pentru construcții.

”Autoritatea contractantă dorește încheierea unui contract de servicii pentru documentația tehnică necesară pentru obținerea avizului de securitate la incendiu și obținerea autorizației de funcționare PSI a Centrului Permanent de Îngrijire Persoane în Vârstă”, se arăta la rubrica dedicată descrierii achiziției.

Iată, așadar, că după ce i-a închiriat căminul fără dovada experienței, primarul l-a ajutat pe chiriaș, cu bani de la buget, ca să obțină autorizația. Ce au făcut, cum au făcut? Doar ei știu. Însă, în mod cert, căminul de bătrâni nu funcționează nici în momentul de față. Între timp, Ionescu a uitat de bătrânii bolnavi care meritau, încă din 2008, să aibă un centru al lor. În timp ce ei așteaptă, alesul lor mai pleacă în schimburi de experiență peste ocean, mai face un festival, mai zâmbește frumos în poze… să știe norodul că este, așa cum și-a scris pe tricou, ”un primar extraordinar”.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Primarul din Hârșova trebuie să achite din buzunarul său vizita în SUA și Canada

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Pe 23 aprilie 2018, la ora 10 dimineața, un funcționar de la compartimentul Achiziții din cadrul Primăriei Hârșova a finalizat procedura de cumpărare a unui pachet de transport cu avionul și de cazare în Canada și Statele Unite ale Americii. Pachetul a costat 32.457,85 de lei sau 6.964,32 de euro. La această sumă se adăuga TVA. Desigur, funcționarul nu acționase de capul său, ci cu ordin de la edilul Hârșovei, Viorel Ionescu. Acesta din urmă plănuia o vizită de serviciu în SUA și Canada. Dar plănuia de capul său, fără să întrebe în prealabil, așa cum era legal, Consiliul Local al orașului Hârșova. Abia pe 2 mai 2018, primarul a realizat că-i trebuie o aprobare. În disperare de cauză, Viorel Ionescu a convocat prin SMS aleșii locali într-o ședință de îndată. Caracterul ”de îndată” nu era întrunit, având în vedere că Ionescu deja își cumpărase biletul de avion cu o săptămână înainte, problema fiind așadar cunoscută din timp. Obedienți din fire, zece consilieri subordonați primarului n-au mai ținut cont de acest moft, votând inițiativa. Astfel a fost adoptată o hotărâre de aprobare a deplasării primarului peste ocean și de decontare a cheltuielilor, pe bază de documente justificative.

”Vizita de lucru are ca scop principal schimbul de experiență în domenii de interes comun: regenerare urbană, digitalizare, parteneriat public-privat, atragere de investiții străine, valorificare a potențialului de import-export, transport public, colectare deșeuri și reciclare, infrastructură”, se arăta în preambulul hotărârii adoptate.

Și tot în preambulul hotărârii se mai arată că, la baza inițiativei, ar sta o invitație primită de la Asociația Municipiilor din România – o structură din care fac parte doar localitățile cu rang de municipiu. Deși nu este membră AMR și nici nu ar avea cum să devină, UAT Hârșova ar fi primit o invitație de a participa la o misiune de informare pe probleme specifice… municipalităților.

Download (PDF, 760KB)

În intervalul 6 – 20 mai 2018, delegația din care a făcut parte și Viorel Ionescu de la Hârșova a vizitat aglomerările urbane Montreal și Ottawa din Canada, dar și metropolele americane Chicago și Washington. În fiecare metropolă vizitată, au avut loc întâlniri cu reprezentanții administrațiilor locale. Vorbim de 4 întâlniri mari și late, de aproximativ două-trei ore fiecare. În restul zilelor, program de voie.

Chiar și așa, agenda discuțiilor a fost total lipsită de învățăminte practice pentru singurul primar de oraș amestecat printre primarii de municipii și președinții de consilii județene care au participat la schimbul de experiență. Astfel, din comunicatele transmise de AMR, reies următoarele preocupări majore ale schimbului de experiență:

  • La Montreal, s-a discutat despre administrarea bugetului de 5,5 miliarde de dolari canadieni al acestei metropole, despre deszăpezire, mobilitate urbană și transportul public de persoane.
  • La Ottawa, delegația română a făcut un tur al orașului. Canadienii le-au prezentat primarilor români două șantiere în lucru. Este vorba despre un patinoar gigantic și despre o linie de metrou de suprafață.
  • La Chicago, s-a discutat de modernizarea aeroportului, despre globalizarea orașelor și despre câteva proiecte ale municipalității americane, cum ar fi de pildă introducerea de senzori de trafic în zonele aglomerate, prin care să se centralizeze într-o platformă digitală informațiile în timp real despre participanții la trafic.
  • La Washington, primarii români au aflat cum funcționează departamentul specializat în securitate, atacuri teroriste și uragane.


Cu experiența acumulată, Ionescu ar putea să-și propună modernizarea aeroporturilor din Municipiul Hârșova, câte or fi ele, construirea unei noi linii de metrou și prevenirea cu mai multă știință a atacurilor teroriste și a uraganelor. Ce-a învățat din programul de voie, vă arătăm cu altă ocazie.

La întoarcerea din misiune, primarul avea obligația legală să informeze Consiliul Local cu privire la schimbul de experiență. În acest sens, trebuie să știți că potrivit art. 44 din Legea 393/2004 privind statutul aleșilor locali, ”în urma îndeplinirii unor misiuni oficiale, aleșii locali sunt obligați să prezinte, la prima ședință ordinară de consiliu, un raport privind deplasările efectuate”. Legea stabilește și un termen maxim pentru îndeplinirea acestei obligații: 30 de zile. Deși au trecut luni bune de la schimbul de experiență, primarul Hârșovei a omis să informeze Consiliul Local cu privire la deplasarea peste ocean. Acest aspect a ieșit la iveală cu ocazia controlului tematic al Curții de Conturi. În aceste condiții, potrivit legii, sancțiunea aplicată este aceea ca primarul să suporte costurile deplasării din buzunarul său. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: