Connect with us

Exclusiv

Van Oord tergiversează dosarul de faliment cu gândul la noua licitație de extindere a plajelor

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Olandezii de la Van Oord, care până nu de mult au avut sediul social într-un imobil închiriat de la foștii judecători Marin Voicu și Maria Veriotti, și care, de asemenea, au avut parte de soluții eminamente favorabile la instanțele de la malul mării, au descoperit subit că nu mai pot avea încredere în judecătorii din Constanța. Compania olandeză a cerut recent strămutarea unui dosar de la Curtea de Apel Constanța la o altă instanță de același grad. Cererea a fost depusă pe 27 februarie a.c. și va fi analizată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe 9 mai 2018. Dosarul de judecată pe care olandezii vor să-l strămute de la Constanța are ca obiect falimentul. Practic, două companii românești, respectiv Comprest Util SRL Constanța și SCT București SA, cer falimentul Van Oord, acuzând faptul că nu și-au primit toți banii de la proiectul de extindere a plajelor, finalizat în decembrie 2015.

O lucrare monumentală de 170 de milioane de euro

Extinderea plajelor din Mamaia, Constanța și Eforie Nord a fost un proiect monumental, executat în perioada 2013-2015. Lucrările au costat 170 de milioane de euro. În total, au fost cinci sectoare în care plaja a fost consolidată, extinsă și protejată împotriva eroziunii. Lucrările din patru sectoare (Tomis Nord, Tomis Centru, Tomis Sud și Eforie Nord) au fost executate de consorțiul format din Van Oord Dredging and Marine Contractors BV Olanda și Societatea de Construcții în Transporturi București SA. Compania olandeză a fost liderul asocierii.

Țeapa olandeză

La debutul lucrărilor, în anul 2013, SCT a încheiat două contracte pentru furnizarea și punerea în operă de materiale de construcții (piatră, beton și prefabricate din beton) cu SC Comprest Util SRL, societate deținută de omul de afaceri constănțean Grigore Comănescu. În baza acestor convenții, Comprest Util a edificat digurile de mal în sectoarele Tomis Nord și Tomis Centru – cele mai trainice din toată lucrarea.

Plaja extinsă de Van Oord la Eforie Nord, mușcată de valuri după recepția finală.

Pe parcursul proiectului, SCT a întâmpinat probleme în fluxul de numerar, iar la un moment dat a intrat în insolvență controlată. Pentru a nu se compromite execuția în termen a lucrărilor, Van Oord, SCT și Comprest Util au semnat un acord tripartit, pe 27 ianuarie 2015. Potrivit acestuia, materialele furnizate și puse în operă de Comprest Util urmau să fie achitate direct de Van Oord, în baza instrucționărilor de plată emise de SCT. Proiectul a fost deblocat, iar lucrările au fost executate înainte de termen. Facturile emise de Comprest Util au fost achitate la timp de Van Oord. Nu însă și ultima factură, care a fost plătită doar parțial. După recepția finală a proiectului, care a avut loc pe 29 decembrie 2015, olandezii – văzându-se cu sacii în căruță – au uitat cu totul să mai achite o fracție de aproximativ un milion de euro din ultima factură emisă de Comprest Util.

Ce trebuie să facă un antreprenor român pentru a recupera bani de la o multinațională

Societatea constănțeană a deschis la scurt timp un proces la Tribunalul Constanța, în vederea obținerii unei ordonanțe de plată împotriva olandezilor. În mod paradoxal, instanța locală a respins acțiunea Comprest Util, pe motiv că Van Oord nu ar fi avut calitate procesuală pasivă. La fel de paradoxal, decizia instanței a fost motivată după mai multe luni.

În timp ce Comprest Util aștepta motivarea soluției de la Constanța, SCT a intrat într-o nouă procedură de insolvență, la Tribunalul București, de data aceasta la cererea creditorilor. Profitând de această situație, societatea constănțeană a cerut să se înscrie la masa credală a SCT, pentru a recupera milionul de euro. Analizând întreaga documentație depusă de părți, judecătorul sindic de la Tribunalul București a stabilit că datoria în discuție aparținea Van Oord, care avea banii în cont și refuza să-i plătească.

Mai departe, Comprest Util a deschis două procese noi. În primul a cerut constatarea insolvenței Van Oord, iar în al doilea o nouă ordonanță de plată, la Tribunalul Constanța. În procesul deschis în material falimentului, a intervenit la scurt timp chiar SCT București SA, care a arătat că are de încasat de la olandezi 5.593.971,22 de lei, de pe urma proiectului de extindere a plajelor.

Citește și:

Olandezii care au extins plajele au probleme. Încă o firmă românească cere falimentul Van Oord

Al doilea litigiu deschis de Comprest Util în materia ordonanței de plată a mers mai repede. Astfel, pe 31 ianuarie 2018, Tribunalul Constanța a dat câștig de cauză antreprenorului local, obligând compania Van Oord să-i achite datoria restantă și dobânda legală. Vorbim aici de 4.651.806,45 de lei. Hotărârea este executorie, chiar dacă olandezii au dreptul să formuleze cerere în anulare, în termen de zece zile de la comunicare. Până în prezent, hotărârea nu a fost comunicată. Comprest Util nu o poate pune în executare silită, iar Van Oord nu s-a conformat voluntar și nu a achitat nimic din datoria de peste un milion de euro.

O expertiză care îi sperie pe olandezi

Revenim la dosarul de faliment. După cum arătam mai sus, creditorii Van Oord sunt Comprest Util SRL și SCT București SA. Procesul a fost înregistrat pe 15 aprilie 2016 la Tribunalul Constanța. Pe 25 ianuarie 2017, judecătorul sindic numit în dosar a admis o contestație formulată de olandezi și a respins, în consecință, cererea de deschidere a procedurii de insolvență. Creditorii au atacat hotărârea la Curtea de Apel Constanța. În apelul devolutiv, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare. Așa era firesc. Van Oord s-a opus. Ba chiar, ulterior încuviințării, a depus și o cerere de revenire asupra administrării probei cu expertiza. Și noua cerere a fost respinsă. După efectuarea studiului de specialitate, olandezii au depus obiecțiuni, câștigând noi termene de răgaz. În sfârșit, la ultimul termen de judecată, care a avut loc pe 7 martie a.c., Van Oord a reziliat contractul de asistență juridică pe care îl avea încheiat, încă de la începutul procesului, cu firma de avocatură D&B David și Baias SCA. Rămași fără apărare, olandezii au primit un nou termen pe 5 aprilie 2018.

Insolvența le încurcă planurile pentru faza a II-a de extindere a plajelor

Opinăm că această conduită procesuală reprezintă o încercare de tergiversare, mai ales că acum olandezii cer Înaltei Curți de Casație și Justiție strămutarea dosarului la o altă curte de apel.

E limpede că Van Oord fie nu are din ce să își plătească datoriile, fie nu vrea. Dacă olandezii ar achita datoria către Comprest Util, la care sunt obligați și prin ordonanța de plată a Tribunalului Constanța, tot nu ar scăpa de acest dosar de judecată. Ar fi un pas necesar, dar nu și suficient, deoarece în discuție intră și datoria către SCT. O soluție în dosarul de faliment îi întunecă perspectivele. Van Oord se pregătește să participe la faza a II-a a proiectului de combatere a eroziunii costiere, care are o valoare estimată de 3,4 miliarde de lei. Deocamdată, au fost scoase la licitație doar cinci sectoare noi, în valoare de 707.761.710 lei plus TVA, însă vor urma și sectoarele de plajă din partea de sud a litoralului.

La licitația aflată acum în desfășurare, trebuia să se închidă etapa de depunere a ofertelor, pe 26 februarie 2018. Termenul nu a fost respectat, deoarece o companie interesată a cerut lămuriri tehnice. Până acum nu s-a stabilit încă un nou termen.

Pentru olandezi este vital ca licitația să intre în etapa următoare înainte de pronunțarea unei soluții în dosarul de faliment. Dacă judecătorul sindic ar declanșa insolvența, olandezii nu ar mai avea dreptul să participe la licitație.

Opinăm încă o dată că acesta este motivul conduitei procesuale arătate mai sus și a cererii recente de strămutare a procesului. Olandezii tergiversează, în speranța că vor amâna intrarea în insolvență până la data la care ar putea să se înscrie și eventual să câștige licitația pentru faza a II-a a proiectului de eroziune costieră. Desigur, motivul menționat mai sus nu este menționat în cererea de strămutare. Aceasta trebuie să indice doar o suspiciune, chiar și nedovedită, dar totuși rezonabilă, că ar putea exista influențe din partea creditorilor, a mediului politic sau indicii că judecătorii nu sunt imparțiali.

Proiectele Van Oord

Până acum, însă, Van Oord s-a bucurat de o influență deosebită în Constanța. O divizie a grupului olandez, pe numele ei Van Oord Offshore BV Gorinchem, a executat portul de larg de la Rompetrol Năvodari, în anul 2007. Un an mai târziu, compania mamă, Van Oord Dredgind and Marine Contractors BV, intra în mod direct pe piața românească, printr-un contract de peste 22 de milioane de euro pentru lucrări de dragaj și excavații în porturile Constanța, Mangalia și Midia. A urmat contractul pentru extinderea digului de larg al Portului Constanța, cu un deviz inițial de 420.451.165 de lei (aproximativ 95 de milioane de euro). Cu îngăduința totală a beneficiarului, olandezii au încasat mai mulți bani pe lucrări suplimentare. O publicație locală relata recent că Van Oord a primit bani în plus susținând, în mod ireal, că s-a terminat piatra dură din județul Constanța, ei fiind obligați să o aducă din județul Tulcea… cu alte costuri.

Chiriași la doi foști judecători

În 2013, după ce a câștigat licitația pentru plaje, compania olandeză a deschis o filială în Constanța. Sediul social a fost declarat pe strada Arhiepiscopiei nr. 18A, într-un imobil obținut prin contractul de locațiune nr. 1/01.03.2013, încheiat cu cabinetele individuale ale avocaților Marin Voicu și Maria Veriotti. Olandezii s-au obligat să le achite celor doi avocați 7.000 de euro plus TVA, pe lună, cu titlu de chirie.

Marin Voicu a fost președintele Curții de Apel Constanța, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, judecător la CEDO din partea României și membru în primele două Consilii Superioare ale Magistraturii (1993-1999). Din 2005, s-a pensionat și activează ca avocat în Baroul București. La rândul ei, Maria Veriotti a fost președinte al Tribunalului Constanța. Ea a asistat din sală, ca simplu spectator, la primul proces în materia ordonanței de plată, deschis de Comprest Util împotriva olandezilor. Reamintim că judecătorul de caz a apreciat, contrar evidențelor, că Van Oord nu avea calitate procesuală, iar mai apoi a întârziat mai multe luni de zile redactarea hotărârii.

Chiriași în casa Lescovar, peste drum de Hașotti

Olandezii au plătit chirie celor doi foști judecători până în iunie 2016. Ulterior, și-au mutat sediul social pe strada Cristea Georgescu, în celebra casă Lescovar, la etajul 2. Peste drum de noul sediu locuiește un alt avocat celebru al Constanței, Ionel Hașotti, într-un imobil de o opulență ieșită din comun. Vecinătatea fizică este, totodată, și una de interese. Astfel, Ionel Hașotti a reușit să retrocedeze în numele unor clienți ai săi o secțiune din cariera Sibioara II – Valea cu izvorul, deținută cu licență minieră de o altă firmă a omului de afaceri Grigore Comănescu – Somaco Construct SRL. Omul de afaceri plătise 4 milioane de euro pentru carieră. Retrocedarea terenurilor miniere era interzisă de Legea 1/2000, însă avocatul a mințit instanța susținând textual că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră” pe terenul revendicat în cuprinsul exploatației miniere. De la Sibioara provine piatra folosită la digurile construite de Comprest Util în proiectul de extindere a plajelor. Avocatul Hașotti a fost văzut în sala de judecată, în ianuarie anul curent, la procesul dintre Comprest Util și Van Oord în materia ordonanței de plată pentru datoria de peste un milion de euro. Domnia sa a intrat cu singurul scop de a urmări discuțiile. Desigur, întreaga întâmplare ar putea fi motivată de simpla curiozitate a unui vecin al olandezilor, care, totodată, este adversar al omului de afaceri Girogore Comănescu.

Van Oord s-a mutat într-un cartier select, în casa de epocă Lescovar (dreapta). Peste drum (stânga) deține o proprietate opulentă avocatul Ionel Hașotti.

În sfârșit, un alt element care întregește influența olandezilor la Constanța este acela că șeful filialei din Constanța este Marius Stamat. Soția acestuia lucrează în Primăria Constanța. O vreme, a fost chiar șefa urbanismului, deși nu are studii de specialitate.

Olandezii au câștigat toate procesele de la Constanța, cu o singură excepție

Când au câștigat primul proces în materia ordonanței de plată, pe motivul halucinant că n-ar avea calitate procesuală, olandezii nu aveau niciun motiv să se plângă de judecătorii din Constanța. Studiind lista de litigii a olandezilor, putem afirma în cunoștință de cauză că soluțiile pronunțate le-au fost, cu o singură excepție, favorabile. Judecătorii locali au anulat chiar și o decizie de impunere fiscală din anul 2015, la solicitarea Van Oord. Au anulat, de asemenea, și raportul de inspecție fiscală, prin care olandezii erau găsiți datori la bugetul de stat. Singurul proces pierdut de Van Oord a fost acela în care s-a emis, în 31 ianuarie 2018, ordonanța de plată în favoarea Comprest Util.

Având în vedere aceste date, este de-a dreptul caraghios ca tocmai Van Oord să se plângă de influențe sau de faptul că societatea Comprest Util a deschis mai multe procese și a mediatizat țeapa. Tocmai de aceea, credem că cererea de strămutare a procesului de insolvență este o încercare de tergiversare, prin care Van Oord speră să obțină răgazul pentru a-și amâna datoriile și, totodată, pentru a putea participa la noua licitație pentru faza a II-a de extindere a plajelor.

Cu o asemenea conduită, nu e de mirare că prestigiul multinaționalelor scade și tot scade în ochii antreprenorilor și cetățenilor români. Firmele românești vor doar egalitate de tratament, atât în fața organelor fiscale, cât și în fața instanțelor de judecată. Va urma!

 

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Aroganțele lui Chelaru pe seama Curții de Conturi. Primăria Năvodari a pierdut procesul

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Acum câțiva ani, unul din stăpânii județului Constanța îi gonea cu șuturi în fund pe auditorii Curții de Conturi. Între timp, baronul s-a dus la închisoare. Însă alți baroni mai mici, care au pus stăpânire pe orașul Năvodari, fac aroganțe pe seama deciziilor autorității supreme de audit. Deși se cred unși cu toate alifiile… impunității, drumul pe care au apucat se cam înfundă.

În septembrie 2017, un control la sânge al Curții de Conturi scotea la lumină abateri de o mare gravitate în execuția bugetară a Primăriei din Năvodari. La vremea respectivă, le-am prezentat cu lux de amănunte, întrucât asemenea maniere golănești sunt total incompatibile cu haina autorității publice. Auditorii Curții au constatat, șocați de tupeul ieșit din comun, că jupânii care conduc orașul au falsificat ani de zile programele de încasare a veniturilor locale. În acest fel, persoane într-un număr nedeterminat – dar mare, că vorbim de multe miliarde de lei – au fost tolerate să nu achite niciun șfanț la bugetul local. Cel mai probabil acest sistem moca a fost creat pentru amante, rubedenii și acoliți politici. În timp ce acești privilegiați ai regimului de la Năvodari trăiau ca într-un paradis fiscal, fără să achite nimic, Primăria încasa, datorită veniturilor oficiale mici, bani grei de la bugetul de stat. Atenție, vorbim de declarații solemne, cu semnătură și parafă, depuse la Trezorerie, prin care Statul Român a fost muls de niște unii care se credeau prea protejați și prea unși cu toate alifiile… impunității.

O situație punctuală a băieților și fetelor cu regim de paradis fiscal nu a fost redată în raportul Curții de Conturi. În schimb, auditorii ne-au lăsat câteva exemple de privilegiați. Astfel, documentul spune că Mat Fish SRL, firma unui anume Doru Matei, nu a plătit niciodată impozit pe luciul de apă al Lacului Tașaul (peste 1.970 de hectare), pe care-l avea în concesiune de ani de zile. De asemenea, restaurantul Cherhana Tașaul, loc de întâlnire al protipendadei de la Năvodari, nici măcar nu era înregistrat cu rol fiscal la Serviciul de Taxe și Impozite al Primăriei. În sfârșit, alți protejați plăteau concesiuni de 92 de bani pe metru pătrat pe an sau nu plăteau deloc.

În timp ce-i proteja pe unii, Primăria îi nenorocea pe alții. Este cazul firmei Somaco Construct SRL, care s-a pomenit cu o taxă fiscală halucinantă, de două milioane de euro, după ce a consolidat pe banii ei o fâșie din malul lacului Siutghiol, în dreptul complexului Verona de 4 stele. Raportul Curții a stabilit că terenul în cauză aparține de drept statului român, însă Orașul Năvodari și l-a însușit haiducește, prin vot, ca să aibă pretextul să pretindă, în anul 2012, o taxă zilnică pentru așa-zisa depozitare de materiale de construcții, calculată retroactiv, din 2010. Așa ceva nu s-a mai întâmplat niciunde: să fure o primărie terenul statului ca să inventeze datorii fictive, de milioane de euro, împotriva unui privat, cu scopul de a-i vinde pe nimic bunurile, la executări trucate! Afirmația de mai sus nu se bazează pe o speculație, ci pe o analogie, întrucât fostul primar Nicolae Matei a mai inventat datorii fictive împotriva SC Sind România SRL, vânzând bunuri ale acesteia chiar către cumnatul său, la prețuri de toată rușinea.

În total au fost 11 abateri grave constatate de Curtea de Conturi și tot atâtea măsuri stabilite în sarcina Primăriei Năvodari, prin Decizia nr. 38/30.10.2017.  Ca să păstrăm caracterul simplificat al expunerii de față, ne referim în continuare doar la cele două abateri punctate mai sus, având puterea de exemplu pentru toate celelalte. Raportat la acestea, Primăria a fost obligată, pe de o parte, să corecteze subevaluarea cruntă a veniturilor, iar pe de altă parte să facă o delimitare corectă a terenurilor sale de terenurile statului, ca să dea înapoi ce a furat prin vot.

În mod normal, cu măsurile dispuse de Curtea de Conturi nu te joci. Autoritățile publice pot depune o contestație chiar la Curtea de Conturi, cerând amânarea aplicării măsurilor. De asemenea, în caz de răspuns negativ, se pot adresa instanței de judecată. Urmând această procedură, Primăria Năvodari a contestat măsurile la Curtea de Conturi. Însă acest demers a fost respins de instituția statului, care nu a acordat niciun fel de amânare la aplicarea măsurilor. Mai departe, autoritatea locală a deschis un proces în care a cerut anularea unei singure măsuri din decizia Curții de Conturi, în speță cea referitoare la terenurile furate de la stat cu scopul taxării discriminatorii a firmei Somaco Construct SRL.

Însă, repetăm, măsurile – cea contestată la instanță și toate celelalte 10 necontestate – trebuiau puse în aplicare, măcar de teama Legii 94/1992 privind funcționarea Curții de Conturi. Atenție, vorbim aici de o lege drastică, o lege care prevede chiar și închisoarea de la 3 luni la un an pentru nerespectarea unora din măsuri. Pe Chelaru l-a durut la bască (scuzați formularea licențioasă, dar alta mai potrivită nu găsim). Terenurile furate de la stat nu au fost inventariate și predate îndărăt statului, nici până în clipa de față. La fel de grav, subevaluarea veniturilor Orașului Năvodari nu a fost corectată. Ba chiar, jupânii de la Năvodari și-au permis o aroganță maximă față de Curtea de Conturi, un mișto de-a dreptul epocal, prin care în loc să crească prevederile pe venituri, așa cum erau obligați prin decizie, le-au scăzut și mai mult, ca să se facă bine înțeleși cine sunt ei și cum joacă. Dovada este în comparația proiectelor de buget pe anii 2017 și 2018. Astfel, anul trecut prevederile pe venituri fiscale, considerate subevaluate de Curtea de Conturi, au fost de 68.959.701 lei, în vreme ce proiectul de buget propus anul acesta conține venituri fiscale de 46.066.794 de lei, cu  peste 20 de milioane de lei mai mici. După cum spuneam în deschiderea articolului, a mai fost un personaj în acest județ care i-a gonit cu șuturi în fund pe auditorii Curții de Conturi, iar acum odihnește la Poarta Albă.

Deși în mod propriu nu știm ce-a fost în capul autorilor de aroganțe, intuim că aceștia s-au bazat pe faptul că vor câștiga procesul împotriva Curții de Conturi. O asemenea eventualitate nu i-ar fi acoperit la încălcarea măsurii de corectare a veniturilor, însă putea fi măcar un praf aruncat în ochi, ca să nu se vadă că niște șefi mai mici, din Camera de Conturi locală, n-au reclamat organelor judiciare conduita de la Năvodari, făcând la rândul lor aroganțe cu articolul 265 din Codul Penal. După o zicală plină de înțelepciune, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Ca dovadă, pe 5 decembrie 2018, acțiunea Primăriei Năvodari împotriva Curții de Conturi a fost respinsă pe fond de Tribunalul Constanța. Cu luni bune înaintea acestui deznodământ, Administrația Națională Apele Române și Ministerul Finanțelor Publice au revendicat într-un proces distinct toate terenurile furate de Primăria Năvodari de la stat în zona de protecție a Lacului Siutghiol. Vorbim de 6,5 hectare de teren, pe care cele două instituții spun că Primăria și le-a însușit cu japca. Plus construcții hidrotehnice, în speță consolidări de maluri, care prin natura și destinația lor sunt de drept tot în proprietatea statului.

După cum spuneam într-un articol mai vechi, nici Nicolae Matei, artizanul acestor evoluții, nu mai este cine a fost și nici protectorii săi nu mai pot aranja ploile ca înainte. În 2012, pe când inventa taxe fiscale de milioane de euro, Matei se credea pe cai mari. Cu toate acestea, fostul primar a făcut și arest preventiv, a făcut și pușcărie în dosarul mitei, a fost trimis în judecată în dosarul retrocedărilor frauduloase, a fost trimis în judecată în dosarul furtului Taberei de Copii, iar alte dosare clasate s-au reîntors în lucru la unitățile de parchet. După cum se vede, drumul se cam înfundă. Însă urmașul lui Matei, actualul primar Florin Chelaru, prostit să nu vadă cursul evident al evenimentelor, o joacă grav împotriva curentului. Reamintim că aleșii locali din filiala de partid condusă de Chelaru și-au permis aroganțe și cu DNA-ul, votând ca Orașul Năvodari să nu se constituie parte civilă în dosarul Taberei de Copii, cu un prejudiciu de 3,5 milioane de euro. Au făcut-o pentru că pot, fără să priceapă că și putința asta se termină într-o zi.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

(VIDEO) Horticultorul de la Poliția Locală Mangalia a vrut să-l încătușeze pe consilierul Ozzy Menabit

Inițiativa primarului Cristian Radu de-a culca la pământ toate garajele auto din Mangalia a creat o stare de isterie în municipiul din sudul litoralului. Localitatea este plină de moloz și arată deja ca după un cutremur de magnitudine mare.

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Inițiativa primarului Cristian Radu de-a culca la pământ toate garajele auto din Mangalia a creat o stare de isterie în municipiul din sudul litoralului. Localitatea este plină de moloz și arată deja ca după un cutremur de magnitudine mare. Deși inițiativa Primăriei de a câștiga spații libere prin demolarea garajelor nu este în sine greșită, maniera în care a procedat autoritatea locală i-a scos din sărite pe mangalioți. Acțiunea a fost derulată la foc automat, la grămadă, fără un plan etapizat în funcție de puterea autorității locale de a transforma zonă cu zonă. Cu alte cuvinte, culcăm totul la pământ și mai vedem în câți ani și cu ce bani putem amenaja ceva în loc. Cel puțin acestea au fost criticile aduse de consilierul local Ozzy Menabit, devenit un fel de coșmar al administrației Radu. Menabit a tras un semnal de alamă că plăcile de azbest de pe garaje nu sunt demontate cu grijă și securizate, ci sunt culcate la pământ de buldozere, sfărâmate în așchii și deseori în pulberi care se răspândesc în atmosferă. Praful de azbest poate fi inhalat de copii, de bătrâni și, în general, de toate persoanele care se pot afla în zona demolărilor. Azbestul este un material interzis în construcțiile civile în cadrul Uniunii Europene fiind considerat periculos și cu potențial letal în caz de inhalare a pulberilor. Legislația românească a fost aliniată celei europene cu cinci ani înainte de admiterea țării noastre în UE. Practic, a fost una din condițiile pre-aderării. Astfel, Hotărârea de Guvern 856/2002 definește resturile de azbest drept deșeuri periculoase, cu regim special de manipulare, fiind prevăzute amenzi drastice la orice abatere. Din păcate, demenții care vântură pulberi din acest cancer în atmosferă rămân doar contravenienți, deși potrivit unor voci ar trebui să răspundă penal, cu executare.

După cum spuneam, Menabit a sesizat această problemă gravă în spațiul public. Însă, acțiunea de demolare a garajelor învelite cu plăci de azbest a continuat cu și mai mult sârg, probabil în ideea de a se termina opera înainte să se trezească vreo instituție a statului să ia la bani mărunți făptașii. Dar nici Menabit nu s-a lăsat. El a început să adune dovezi ale neglijenței criminale, filmând demolare cu demolare. Astăzi, în timp ce desfășura această misiune pe care și-a stabilit-o în calitate de consilier local, a fost molestat de directorul Poliției Locale, Mihai Angelescu, un horticultor care s-a ajuns pe această funcție prin frățirism – o versiune originală a nepotismului tradițional. Horticultorul nu are un unchi, ca toți piloșii. El are un frate care, din preparator de imagine la televiziunea lui Strutinsky, s-a ajuns viceprimar navetist de Mangalia, după ce a fost în afaceri cu asociatul soacrei lui Cristian Radu, cea care i-a lăsat moștenire primarului de Mangalia, fost șef de Gardă Finaciară, un teren provenit dintr-o retrocedare a lui Mazăre, un palat, apartamente, spații comerciale, sute de mii de metri de pământ și bani la saltea. Că agonisise femeia din pensia ei. Desigur, viceprimarul s-a dedulcit la frățirism, aducându-l pe horticultor la șefia ordinii publice locale. În clipul alăturat, puteți vedea câteva secvențe în care șeful poliției locale și alți doi subordonați au tăbărât asupra consilierului, cu intenția de a-l încătușa și a-l duce la secție. Trecătorii s-au oprit și au filmat incidentul, aceștia adeverind că Angelescu a sărit la bătaie.

În trecut, așa cum am relatat în ziarul nostru, Mihai Angelescu a transmis amenințări prin SMS către un agent economic (vezi AICI). Deși dovezile au devenit publice, parchetul local obedient Primăriei nu s-a urnit să facă o cercetare măcar de ochii lumii. Încurajat de această lipsă de reacție, horticultorul a îndrăznit să cuteze la încătușarea unui consilier local care fotografia neregulile de la demolări. În 2016, același Ozzy Menabit a transmis Poliției Locale o înștiințare privind ocuparea domeniului public al localității de o companie de circ, fără contract de închiriere și fără plata cuvenită bugetului local, cerând un control.

În mod halucinant, Mihai Angelescu îl certa în răspunsul său pe consilier că ar fi îndrăznit să investigheze nereguli fără acordul compartimentului de comunicare al Primăriei lui Cristian Radu. Horticultorul îi atrăgea atenția că urmează să-l sancționeze contravențional pentru comentariile pe care consilierul le făcuse pe Facebook. Culmea, abuzul de drept al fratelui viceprimarului a fost făcut public la momentul respectiv, în 2016, însă nu s-a luat nicio măsură împotriva acestui adept al cenzurii, care monitorizează reacțiile opozanților din Mangalia ca pe vremuri nu de mult și nu de tot apuse.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Țeapa olandeză. Cum lucrează justiția românească pentru multinaționale

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

După ce au tracasat o judecătoare de la Tribunalul Constanța cu cereri repetate de recuzare, atât de temeinice că au fost respinse de fiecare dată, olandezii de la Van Oord au reușit să obțină din partea acesteia o atitudine deja părtinitoare până la încălcarea legii. Evoluția descrisă lapidar mai sus se petrece în dosarul de insolvență al Van Oord – Sucursala Constanța. Vorbim aici despre un dosar deschis împotriva olandezilor de compania Comprest Util SRL Constanța, care a reclamat că a fost țepuită cu aproximativ un milion de euro de cunoscuta multinațională. De aproape 3 ani, firma românească, parte a unui grup cu aproximativ 500 de salariați, se chinuie să recupereze contravaloarea prestațiilor efectuate olandezilor la extinderea plajelor din Constanța. Comprest Util a plătit deja impozit pe profit și TVA statului român, pentru prestațiile facturate olandezilor, pe care aceștia, cu un drept inventat de ei, n-au mai vrut să le achite. Deși au încasat 230 de milioane de euro de la instituții ale statului român pentru diverse lucrări, olandezii nu au plătit niciun leu la bugetul României. Ei au declarat rezultate contabile negative, pierderi și datorii colosale, având 15 angajați cu totul pe sucursala deschisă la Constanța. Cu siguranță activitățile Van Oord în România au fost extrem de profitabile, însă profitul a fost exportat ilegal în țara de origine, în dauna statului român, țepuit astfel la impozitul pe profit. La un moment dat, Fiscul a descins într-un control la Van Oord Sucursala Constanța, stabilind că această entitate datorează sume importante bugetului de stat. Cu toate acestea, olandezii au atacat decizia Fiscului la instanță și au reușit să o desființeze. Trebuie să amintim că, în 2013, când și-au deschis sucursala din Constanța, olandezii și-au declarat primul sediu social într-un imobil închiriat – ce să vezi? – taman de la doi foști judecători influenți la nivel național. Locuind în casa acestora și provenind dintr-o țară despre care chiar un fost șef de stat a spus că flutură MCV-ul și admiterea în Schengen doar pentru a obține favoruri, Van Oord a obținut cam tot ce și-a propus în justiția românească.

Având dovada datoriei certe, lichide și exigibile, în 2016 Comprest Util a aflat, cu stupoare, de la o instanță locală că olandezii nu au calitate procesuală și, ca atare, nu se poate emite o ordonanță de plată împotriva lor. Un an mai târziu, o instanță din Capitală a spus contrariul, că olandezii au calitate. Prin urmare, românii au cerut din nou ordonanță de plată și au obținut-o la începutul acestui an. Dar în momentul în care se pregăteau să execute firma Van Oord, a survenit o răsturnare de situație cum rar s-a mai văzut. Olandezii au făcut contestație, iar magistrații locali au suspendat ordonanța fără drept de apel, deși cum s-a demonstrat mai apoi suspendarea nu se putea da decât cu drept de apel. De asemenea, la finalul procesului aceeași magistrați care s-au făcut că nu știu regimul suspendării au anulat cu totul ordonanța de plată, omițând în mod extrem de grav să se pronunțe pe excepțiile ridicate de partea română. Pe excepțiile ridicate de olandezi s-au pronunțat. Pe toate! Cum spune înțelepciunea populară: pentru unii mumă, pentru alții ciumă! Culmea, instanța română a fost mumă cu străinii care nu au plătit nimic bugetului de stat, trăgând țeapă statului și partenerilor români.

După această răsturnare de situație, în această manieră pe care îndrăznim să o considerăm de competența parchetului special înființat pentru investigarea faptelor magistraților, în joc a rămas, totuși, o undă de speranță. Într-un proces separat, Comprest Util ceruse declanșarea insolvenței împotriva Van Oord Sucursala Constanța. Cu toate dovezile în mână, românii au fost trimiși la plimbare de un judecător-sindic de la Tribunal. Speranța a venit de la Curtea de Apel Constanța, care n-a mai putut tolera această bătaie de joc a instanței inferioare. Curtea a constatat pe probele și evidențele care se văd din satelit că românii au fost țepuiți. A constatat caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. Ca urmare, Curtea a decis să trimită dosarul în răspăr la Tribunal, obligând judecătorul sindic să deschidă procedura insolvenței împotriva Van Oord. Atenție, vorbim de o obligație, nu de o chestiune facultativă.

Van Oord s-a încordat la maxim, atacând hotărârea definitivă în căi extraordinare, precum revizuirea și contestația în anulare. Ambele demersuri au fost respinse. Prin urmare, dosarul a fost trimis la Tribunal, la un judecător sindic… abia promovat de la Judecătoria Medgidia. Desigur, repartizarea aleatorie a cauzelor nu ține cont de vechimea și experiența magistraților. Însă sucursala olandeză a simțit punctul moale și a lovit în mod repetat, tracasând instanța cu tergiversări absurde și recuzări fără temei, respinse ca atare. Într-un final, la sfârșitul săptămânii trecute, la bară s-a prezentat, ca și până atunci, avocatul Van Oord Sucursala Constanța, dar și un avocat al Van Oord Olanda, cu o cerere de intervenție în numele firmei-mamă. În acest fel, olandezii încearcă să pună din nou în discuție intrarea în insolvență, deși dezbaterea în acest sens s-a făcut, pentru totdeauna, la instanța superioară a Curții de Apel, care a obligat judecătorul sindic să declanșeze procedura insolvenței.

Această intervenție echivalează cu un fel de instigare adresată unei instanțe inferioare de a nu ține cont de decizia instanței superioare. Din acest motiv, Comprest Util a ridicat excepția inadmisibilității și a cerut sancționarea olandezilor pentru exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale. Însă, în mod paradoxal, judecătoarea care amână de luni bune să pună în aplicare măsura la care a fost obligată de Curtea de Apel, fiind împiedicată prin tergiversări și recuzări ale Van Oord, a considerat că această conduită a olandezilor nu este sancționabilă. Mai mult, a apreciat că cererea de intervenție ar fi admisibilă, fără ca măcar să palpeze succint conținutul ei. Cu alte cuvinte, fără să întrebe nimic despre scopul sau teza cererii de intervenție, fără să cunoască o iotă din conținutul ei, instanța a apreciat că aceasta poate fi admisă. Partea română a evocat autoritatea de lucru judecat a deciziei Curții de Apel Constanța, care – repetăm – a stabilit caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, obligând judecătorul sindic să deschidă procedura insolvenței împotriva Van Oord – Sucursala Constanța, fără alte discuții, fără intervenții, fără tergiversări. Însă, există suspiciunea că judecătoarea debutantă în materie de insolvență avea opinia deja formată, fără a cunoaște în cadrul procesual dat conținutul cererii olandeze și fără a rezona la principiile de drept care îi interzic să reevalueze aspecte stabilite definitiv de o instanță superioară. A fost rândul Comprest Util să recuze judecătorul sindic.

Însă trebuie să spunem că panta pe care alunecă acest proces este una extrem de gravă întrucât, pe față, fără rușine și fără nicio teamă măcar față de eventualitatea ca aceste fapte să fie vreodată în atenția secției speciale de investigare a magistraților, s-a deschis o portiță pentru reformarea unei decizii definitive de către o instanță inferioară, contrar legii, contrar principiilor de drept, contrar statului de drept. De o gravitate extremă este și faptul că magistratul implicat a consimțit la acest viol al legii procesuale după ce a fost hărțuit cu tergiversări și recuzări repetate, formulate cu rea-credință de olandezii care speră să rămână cu buzunarele pline.

Antreprenorul român s-a mai pomenit într-un litigiu mai vechi cu revocarea unei hotărâri irevocabile (vezi AICI). De asemenea, mai recent s-a pomenit că un procuror pledant de la Parchetul Judecătoriei își combătea superiorii de la Parchetul Curții de Apel ca să apere o persoană care a mai făcut pușcărie. Că așa e la Constanța, gradele mici dau de pământ cu gradele mari, hotărârile irevocabile se pot revoca din condei, iar țeparii și infractorii au trecere la unii magistrați. Nu în ultimul rând, firmele românești sunt dezavantajate flagrant în raport cu multinaționalele aciuate prin case de foști judecători. Ce dacă firmele românești au plătit la stat impozite? Ce dacă multinaționalele n-au plătit nimic. Sunt multinaționale și trebuie să câștige tot: porturi, șantiere navale și dreptate oloagă de la justiția oarbă. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: