Exclusiv
Van Oord tergiversează dosarul de faliment cu gândul la noua licitație de extindere a plajelor
Olandezii de la Van Oord, care până nu de mult au avut sediul social într-un imobil închiriat de la foștii judecători Marin Voicu și Maria Veriotti, și care, de asemenea, au avut parte de soluții eminamente favorabile la instanțele de la malul mării, au descoperit subit că nu mai pot avea încredere în judecătorii din Constanța. Compania olandeză a cerut recent strămutarea unui dosar de la Curtea de Apel Constanța la o altă instanță de același grad. Cererea a fost depusă pe 27 februarie a.c. și va fi analizată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe 9 mai 2018. Dosarul de judecată pe care olandezii vor să-l strămute de la Constanța are ca obiect falimentul. Practic, două companii românești, respectiv Comprest Util SRL Constanța și SCT București SA, cer falimentul Van Oord, acuzând faptul că nu și-au primit toți banii de la proiectul de extindere a plajelor, finalizat în decembrie 2015.
O lucrare monumentală de 170 de milioane de euro
Extinderea plajelor din Mamaia, Constanța și Eforie Nord a fost un proiect monumental, executat în perioada 2013-2015. Lucrările au costat 170 de milioane de euro. În total, au fost cinci sectoare în care plaja a fost consolidată, extinsă și protejată împotriva eroziunii. Lucrările din patru sectoare (Tomis Nord, Tomis Centru, Tomis Sud și Eforie Nord) au fost executate de consorțiul format din Van Oord Dredging and Marine Contractors BV Olanda și Societatea de Construcții în Transporturi București SA. Compania olandeză a fost liderul asocierii.
Țeapa olandeză
La debutul lucrărilor, în anul 2013, SCT a încheiat două contracte pentru furnizarea și punerea în operă de materiale de construcții (piatră, beton și prefabricate din beton) cu SC Comprest Util SRL, societate deținută de omul de afaceri constănțean Grigore Comănescu. În baza acestor convenții, Comprest Util a edificat digurile de mal în sectoarele Tomis Nord și Tomis Centru – cele mai trainice din toată lucrarea.
Plaja extinsă de Van Oord la Eforie Nord, mușcată de valuri după recepția finală.
Pe parcursul proiectului, SCT a întâmpinat probleme în fluxul de numerar, iar la un moment dat a intrat în insolvență controlată. Pentru a nu se compromite execuția în termen a lucrărilor, Van Oord, SCT și Comprest Util au semnat un acord tripartit, pe 27 ianuarie 2015. Potrivit acestuia, materialele furnizate și puse în operă de Comprest Util urmau să fie achitate direct de Van Oord, în baza instrucționărilor de plată emise de SCT. Proiectul a fost deblocat, iar lucrările au fost executate înainte de termen. Facturile emise de Comprest Util au fost achitate la timp de Van Oord. Nu însă și ultima factură, care a fost plătită doar parțial. După recepția finală a proiectului, care a avut loc pe 29 decembrie 2015, olandezii – văzându-se cu sacii în căruță – au uitat cu totul să mai achite o fracție de aproximativ un milion de euro din ultima factură emisă de Comprest Util.
Ce trebuie să facă un antreprenor român pentru a recupera bani de la o multinațională
Societatea constănțeană a deschis la scurt timp un proces la Tribunalul Constanța, în vederea obținerii unei ordonanțe de plată împotriva olandezilor. În mod paradoxal, instanța locală a respins acțiunea Comprest Util, pe motiv că Van Oord nu ar fi avut calitate procesuală pasivă. La fel de paradoxal, decizia instanței a fost motivată după mai multe luni.
În timp ce Comprest Util aștepta motivarea soluției de la Constanța, SCT a intrat într-o nouă procedură de insolvență, la Tribunalul București, de data aceasta la cererea creditorilor. Profitând de această situație, societatea constănțeană a cerut să se înscrie la masa credală a SCT, pentru a recupera milionul de euro. Analizând întreaga documentație depusă de părți, judecătorul sindic de la Tribunalul București a stabilit că datoria în discuție aparținea Van Oord, care avea banii în cont și refuza să-i plătească.
Mai departe, Comprest Util a deschis două procese noi. În primul a cerut constatarea insolvenței Van Oord, iar în al doilea o nouă ordonanță de plată, la Tribunalul Constanța. În procesul deschis în material falimentului, a intervenit la scurt timp chiar SCT București SA, care a arătat că are de încasat de la olandezi 5.593.971,22 de lei, de pe urma proiectului de extindere a plajelor.
Citește și:
Olandezii care au extins plajele au probleme. Încă o firmă românească cere falimentul Van Oord
Al doilea litigiu deschis de Comprest Util în materia ordonanței de plată a mers mai repede. Astfel, pe 31 ianuarie 2018, Tribunalul Constanța a dat câștig de cauză antreprenorului local, obligând compania Van Oord să-i achite datoria restantă și dobânda legală. Vorbim aici de 4.651.806,45 de lei. Hotărârea este executorie, chiar dacă olandezii au dreptul să formuleze cerere în anulare, în termen de zece zile de la comunicare. Până în prezent, hotărârea nu a fost comunicată. Comprest Util nu o poate pune în executare silită, iar Van Oord nu s-a conformat voluntar și nu a achitat nimic din datoria de peste un milion de euro.
O expertiză care îi sperie pe olandezi
Revenim la dosarul de faliment. După cum arătam mai sus, creditorii Van Oord sunt Comprest Util SRL și SCT București SA. Procesul a fost înregistrat pe 15 aprilie 2016 la Tribunalul Constanța. Pe 25 ianuarie 2017, judecătorul sindic numit în dosar a admis o contestație formulată de olandezi și a respins, în consecință, cererea de deschidere a procedurii de insolvență. Creditorii au atacat hotărârea la Curtea de Apel Constanța. În apelul devolutiv, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare. Așa era firesc. Van Oord s-a opus. Ba chiar, ulterior încuviințării, a depus și o cerere de revenire asupra administrării probei cu expertiza. Și noua cerere a fost respinsă. După efectuarea studiului de specialitate, olandezii au depus obiecțiuni, câștigând noi termene de răgaz. În sfârșit, la ultimul termen de judecată, care a avut loc pe 7 martie a.c., Van Oord a reziliat contractul de asistență juridică pe care îl avea încheiat, încă de la începutul procesului, cu firma de avocatură D&B David și Baias SCA. Rămași fără apărare, olandezii au primit un nou termen pe 5 aprilie 2018.
Insolvența le încurcă planurile pentru faza a II-a de extindere a plajelor
Opinăm că această conduită procesuală reprezintă o încercare de tergiversare, mai ales că acum olandezii cer Înaltei Curți de Casație și Justiție strămutarea dosarului la o altă curte de apel.
E limpede că Van Oord fie nu are din ce să își plătească datoriile, fie nu vrea. Dacă olandezii ar achita datoria către Comprest Util, la care sunt obligați și prin ordonanța de plată a Tribunalului Constanța, tot nu ar scăpa de acest dosar de judecată. Ar fi un pas necesar, dar nu și suficient, deoarece în discuție intră și datoria către SCT. O soluție în dosarul de faliment îi întunecă perspectivele. Van Oord se pregătește să participe la faza a II-a a proiectului de combatere a eroziunii costiere, care are o valoare estimată de 3,4 miliarde de lei. Deocamdată, au fost scoase la licitație doar cinci sectoare noi, în valoare de 707.761.710 lei plus TVA, însă vor urma și sectoarele de plajă din partea de sud a litoralului.
La licitația aflată acum în desfășurare, trebuia să se închidă etapa de depunere a ofertelor, pe 26 februarie 2018. Termenul nu a fost respectat, deoarece o companie interesată a cerut lămuriri tehnice. Până acum nu s-a stabilit încă un nou termen.
Pentru olandezi este vital ca licitația să intre în etapa următoare înainte de pronunțarea unei soluții în dosarul de faliment. Dacă judecătorul sindic ar declanșa insolvența, olandezii nu ar mai avea dreptul să participe la licitație.
Opinăm încă o dată că acesta este motivul conduitei procesuale arătate mai sus și a cererii recente de strămutare a procesului. Olandezii tergiversează, în speranța că vor amâna intrarea în insolvență până la data la care ar putea să se înscrie și eventual să câștige licitația pentru faza a II-a a proiectului de eroziune costieră. Desigur, motivul menționat mai sus nu este menționat în cererea de strămutare. Aceasta trebuie să indice doar o suspiciune, chiar și nedovedită, dar totuși rezonabilă, că ar putea exista influențe din partea creditorilor, a mediului politic sau indicii că judecătorii nu sunt imparțiali.
Proiectele Van Oord
Până acum, însă, Van Oord s-a bucurat de o influență deosebită în Constanța. O divizie a grupului olandez, pe numele ei Van Oord Offshore BV Gorinchem, a executat portul de larg de la Rompetrol Năvodari, în anul 2007. Un an mai târziu, compania mamă, Van Oord Dredgind and Marine Contractors BV, intra în mod direct pe piața românească, printr-un contract de peste 22 de milioane de euro pentru lucrări de dragaj și excavații în porturile Constanța, Mangalia și Midia. A urmat contractul pentru extinderea digului de larg al Portului Constanța, cu un deviz inițial de 420.451.165 de lei (aproximativ 95 de milioane de euro). Cu îngăduința totală a beneficiarului, olandezii au încasat mai mulți bani pe lucrări suplimentare. O publicație locală relata recent că Van Oord a primit bani în plus susținând, în mod ireal, că s-a terminat piatra dură din județul Constanța, ei fiind obligați să o aducă din județul Tulcea… cu alte costuri.
Chiriași la doi foști judecători
În 2013, după ce a câștigat licitația pentru plaje, compania olandeză a deschis o filială în Constanța. Sediul social a fost declarat pe strada Arhiepiscopiei nr. 18A, într-un imobil obținut prin contractul de locațiune nr. 1/01.03.2013, încheiat cu cabinetele individuale ale avocaților Marin Voicu și Maria Veriotti. Olandezii s-au obligat să le achite celor doi avocați 7.000 de euro plus TVA, pe lună, cu titlu de chirie.
Marin Voicu a fost președintele Curții de Apel Constanța, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, judecător la CEDO din partea României și membru în primele două Consilii Superioare ale Magistraturii (1993-1999). Din 2005, s-a pensionat și activează ca avocat în Baroul București. La rândul ei, Maria Veriotti a fost președinte al Tribunalului Constanța. Ea a asistat din sală, ca simplu spectator, la primul proces în materia ordonanței de plată, deschis de Comprest Util împotriva olandezilor. Reamintim că judecătorul de caz a apreciat, contrar evidențelor, că Van Oord nu avea calitate procesuală, iar mai apoi a întârziat mai multe luni de zile redactarea hotărârii.
Chiriași în casa Lescovar, peste drum de Hașotti
Olandezii au plătit chirie celor doi foști judecători până în iunie 2016. Ulterior, și-au mutat sediul social pe strada Cristea Georgescu, în celebra casă Lescovar, la etajul 2. Peste drum de noul sediu locuiește un alt avocat celebru al Constanței, Ionel Hașotti, într-un imobil de o opulență ieșită din comun. Vecinătatea fizică este, totodată, și una de interese. Astfel, Ionel Hașotti a reușit să retrocedeze în numele unor clienți ai săi o secțiune din cariera Sibioara II – Valea cu izvorul, deținută cu licență minieră de o altă firmă a omului de afaceri Grigore Comănescu – Somaco Construct SRL. Omul de afaceri plătise 4 milioane de euro pentru carieră. Retrocedarea terenurilor miniere era interzisă de Legea 1/2000, însă avocatul a mințit instanța susținând textual că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră” pe terenul revendicat în cuprinsul exploatației miniere. De la Sibioara provine piatra folosită la digurile construite de Comprest Util în proiectul de extindere a plajelor. Avocatul Hașotti a fost văzut în sala de judecată, în ianuarie anul curent, la procesul dintre Comprest Util și Van Oord în materia ordonanței de plată pentru datoria de peste un milion de euro. Domnia sa a intrat cu singurul scop de a urmări discuțiile. Desigur, întreaga întâmplare ar putea fi motivată de simpla curiozitate a unui vecin al olandezilor, care, totodată, este adversar al omului de afaceri Girogore Comănescu.
Van Oord s-a mutat într-un cartier select, în casa de epocă Lescovar (dreapta). Peste drum (stânga) deține o proprietate opulentă avocatul Ionel Hașotti.
În sfârșit, un alt element care întregește influența olandezilor la Constanța este acela că șeful filialei din Constanța este Marius Stamat. Soția acestuia lucrează în Primăria Constanța. O vreme, a fost chiar șefa urbanismului, deși nu are studii de specialitate.
Olandezii au câștigat toate procesele de la Constanța, cu o singură excepție
Când au câștigat primul proces în materia ordonanței de plată, pe motivul halucinant că n-ar avea calitate procesuală, olandezii nu aveau niciun motiv să se plângă de judecătorii din Constanța. Studiind lista de litigii a olandezilor, putem afirma în cunoștință de cauză că soluțiile pronunțate le-au fost, cu o singură excepție, favorabile. Judecătorii locali au anulat chiar și o decizie de impunere fiscală din anul 2015, la solicitarea Van Oord. Au anulat, de asemenea, și raportul de inspecție fiscală, prin care olandezii erau găsiți datori la bugetul de stat. Singurul proces pierdut de Van Oord a fost acela în care s-a emis, în 31 ianuarie 2018, ordonanța de plată în favoarea Comprest Util.
Având în vedere aceste date, este de-a dreptul caraghios ca tocmai Van Oord să se plângă de influențe sau de faptul că societatea Comprest Util a deschis mai multe procese și a mediatizat țeapa. Tocmai de aceea, credem că cererea de strămutare a procesului de insolvență este o încercare de tergiversare, prin care Van Oord speră să obțină răgazul pentru a-și amâna datoriile și, totodată, pentru a putea participa la noua licitație pentru faza a II-a de extindere a plajelor.
Cu o asemenea conduită, nu e de mirare că prestigiul multinaționalelor scade și tot scade în ochii antreprenorilor și cetățenilor români. Firmele românești vor doar egalitate de tratament, atât în fața organelor fiscale, cât și în fața instanțelor de judecată. Va urma!
