Connect with us

Exclusiv

VIDEO. Fenomenul prostituției pe axa Caracal – Constanța. Vulnerabilități din justiție

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Povestea zguduitoare de la Caracal are, fără îndoială, legături cu fenomenul prostituției și proxenetismului. Elemente în acest sens au fost prezentate deja în spațiul public. O româncă din Italia a declarat pentru Realitatea TV, în urmă cu două zile, că Gheorghe Dincă, asasinul Alexandrei Măceșanu, s-ar fi ocupat, cu ani buni înainte, de proxenetism în Italia, fiind membru într-o rețea condusă de un constănțean, pe nume Mihai. Rețeaua acționa în orașul italian Bari, traficând și exploatând sexual tinere, inclusiv minore, aduse din România.

Informația lansată de Realitatea TV ne-a motivat să colectăm cele mai relevante informații din surse publice cu privire la fenomenul prostituției din cele două locuri. În mod cert, Caracalul și Constanța sunt puncte importante pe harta infracționalității de acest tip. Se întâmplă așa, deoarece justiția din cele două zone este plină de indolenți, de persoane nepregătite profesional sau chiar de persoane vândute mafiei.

2012: 30 de eleve minore, traficate sexual la Caracal

Începem cu zona Caracal. Demența cu acest tip care a sechestrat două fete, le-a agresta, le-a violat și spune că le-a ucis, nu a apărut din neant. Zona e îmbibată de infracționalitate sexuală. În anul 2012, așa cum s-a relatat în presă, la Caracal s-a deschis un prim mare dosar de proxenetism. Vorbim aici de o anchetă în care s-a stabilit că o grupare infracțională, din care făcea parte și un angajat al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Olt, de 43 de ani, a racolat 30 de eleve minore din Caracal în vederea practicării prostituției. Ce căuta un proxenet într-o instituție a statului? Minorele au fost șantajate și obligate să se prostitueze, după ce au fost filmate întreținând raporturi sexuale dezinteresate. Sub amenințarea că aceste filmări vor fi făcute publice sau trimise părinților, elevele au acceptat să se prostitueze în beneficiul financiar al grupării infracționale. De multe ori, copilele erau luate de la școală, din timpul orelor, și duse să facă sex pe bani. Dacă în cazul Alexandrei Măceșanu, autoritățile au reușit să descopere făptașul după 19 ore, în cazul celor 30 de minore situația a fost descoperită abia după un an de zile. Una dintre elevele exploatate de proxeneți a declarat procurorilor că a întreținut 500 de raporturi sexuale plătite în intervalul ianuarie 2011 – ianuarie 2012.

2014: Mafioți eliberați de o justiție bolnavă continuă exploatarea sexuală a minorelor

Doi ani mai târziu, în 2014, a irumpt un scandal de proxenetism și mai amplu la Caracal. Procurorii DIICOT au audiat 100 de persoane. 46 din ele au fost aduse cu mascații, în baza unor mandate de aducere. Vorbim în acest caz de o rețea constituită în 2013, care a încasat 30.000 de euro, traficând și exploatând sexual 14 fete, din care 9 erau minore. Rețeaua infracțională era compusă din 6 bărbați și o femeie. Doi dintre proxeneți au fost arestați preventiv și în 2012, pentru infracțiuni similare. Nu știm dacă nu cumva tocmai în dosarul la care ne-am referit mai sus. Eliberarea lor din arest nu a fost niciodată explicată public de magistrații din Olt. Dar, opinăm că această conduită trădează complicități ale justiției locale cu mafia, așa cum se întâmplă în multe locuri din țară, în absența unui mecanism real de control și de tragere la răspundere a magistraților care iau astfel de decizii nesănătoase.

Finul unui deputat de Olt, beneficiar de sex cu minore

Trebuie să notăm că jurnaliștii de la Adevărul, relatând  acest caz, au consemnat (vezi aici) că unul din beneficiarii de sex cu minore este finul unui deputat de Olt. Finul demnitarului fusese  la viața lui șef al cancelariei prefectului de Olt, dar și șef al Inspectoratului de Stat pentru Persoane cu Handicap Olt. Ce căuta un astfel de personaj într-o instituție a statului?

În clipul de mai jos, vedeți momentul în care au fost aduși la audieri infractorii, victimele și clienții care au beneficiat de servicii sexuale din partea unor minore obligate să se prostitueze.

2017: ”Peștoaica” Maria din Caracal, extrădată în Italia

În 2017, o ”peștoaică” din Caracal a fost reținută în localitate, în baza unui mandat internațional emis de autoritățile judiciare din Italia. Maria Pătru, cum se numea aceasta, era acuzată că exploatase în ”cizmă” zeci de fete din România, aduse pentru prostituție începând cu anul 2013. Femeia a fost arestată preventiv în vederea extrădării. Nu există date dacă autoritățile judiciare române au extins cercetările pentru a găsi complicii din Caracal care o ajutaseră la racolarea fetelor. Poate că unul din ei era chiar Gheorghe Dincă. N-avem de unde să știm, dar tocmai din acest motiv indolența organelor este intolerabilă.  

2019: Rețea de proxenetism și cămătărie din care făcea parte și un polițist din Caracal

În aprilie 2019, o altă rețea, formată tot din 7 persoane, a fost descoperită activând în Caracal și în comunele învecinate. Polițiștii de la Combaterea Crimei Organizate și procurorii de la DIICOT au făcut 32 de percheziții domiciliare și au condus 100 de persoane la audieri. Dosarul viza fapte comise începând cu anul 2014. Vorbim aici de trafic de persoane, lipsire de libertate în mod ilegal, amenințare, șantaj, proxenetism și cămătărie. Printre cei vizați în anchetă se află și un polițist de la Serviciul Rutier din Caracal. Ce căuta proxenetul îmbrăcat în haina statului? După cinci ani de activitate, rețeaua a fost destructurată, în contextul în care fetele traficate au ajuns pe piața prostituției din Occident.

Justiția de familie de la Constanța

În celălalt capăt la țării, la Constanța, fenomenul prostituției și proxenetismului este la fel de agresiv, chiar dacă, până acum, nu s-a ivit încă un scelerat să răpească și să ucidă minore, ca să atragă atenția. De asemenea, avem vulnerabilități extrem de grave la nivelul justiției locale, similare cu ce se mai întâmplă doar pe raza curților de apel de la Craiova și Galați. De ani mulți, justiția locală constănțeană s-a transformat într-o castă formată din soți, soții și rude. La Constanța se dau soluții bizare în dosare de judecată sau de urmărire penală, care nu pot fi înțelese decât în ideea unor înțelegeri netransparente între judecători, procurori, avocați, experți și executori judecătorești, unii din ei stând la mese, în locuri publice. E ceva putred aici. Sunt cunoscute situațiile, destructurate de DNA, în care doi judecători locali, cu funcții de conducere, vindeau hotărâri pe șpagă. Există și situații la fel de cunoscute, în care niște procurori locali s-au căznit să închidă dosarele unor infractori, în ciuda faptului că judecătorii de cameră preliminară au infirmat soluțiile de clasare, chiar și de câte trei ori la rând.

De partea infractorilor

Am scris în Ordinea.Ro despre faptul că un procuror de ședință a pledat într-o ședință publică de judecată în favoarea unui infractor dovedit de către DNA,  în alte dosare, care a înfundat și pușcăria. Păi e un semn de întrebare, mare de tot, cum de făptașul, cu sute de milioane de euro făcute din retrocedări, a ajuns să beneficieze de asemenea servicii de la un parchet inferior. E după avere? Sau ce? Din păcate, opinia publică rămâne cu întrebările, în timp ce actorii acestor povești terifiante se reinventează ca apărători ai independenței justiției, cerând în mod răspicat desființarea Secției Speciale pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. Dacă-i întrebi, spun că le pasă de independența justiției; în realitate îi interesează doar să nu răspundă niciodată, pentru nimic în lume, în calitate de magistrați.

Un polițist a falsificat o semnătură ca să închidă un dosar penal

Am mai scris aici, în Ordinea.Ro, despre un polițist care a semnat în fals, în numele unei victime bătute cu sălbăticie, că aceasta renunță la plângerea penală împotriva agresorilor săi. Vorbim de un fals demonstrat prin raport de expertiză grafologică, însă, cu toate acestea, s-au găsit procurori și judecători care să mușamalizeze răspunderea penală a polițistului. Răspunderea e un cuvânt interzis în marea familie a justiției constănțene, formată la propriu din soți, soții și rubedenii, situație pe care o poate verifica oricine din declarațiile de afini.

La 112, polițiștii constănțeni cer probe pentru o tentativă de viol

În sfârșit, chiar în zilele în care opinia publică din România era devastată de indolența polițiștilor de la Caracal, Ordinea.Ro a relatat mărturia unor persoane că polițiștii de la Constanța, sesizați prin 112 să intervină la o tentativă de viol, cereau dovezi ca să se miște din birou.

E limpede că vorbim de un climat de indolență, nepotisme și complicități, oarecum similar pe axa Caracal – Constanța. La umbra acestor comportamente, s-a dezvoltat și la noi o vastă infracționalitate sexuală, la fel ca în Oltenia.

Proxeneți constănțeni, ridicați sub presiunea Occidentului

În februarie 2018, DIICOT a destructurat o rețea formată din 10 persoane, care racolau fete din Constanța, Medgidia, Cernavodă și Năvodari și le exploatau sexual pe teritoriul României și Cehiei. Infractorii acționau din anul 2017. În dosar s-au efectuat 21 de percheziții, au fost ridicate patru autoturisme de lux și 6.000 de euro. Sursa: aici.   În clipul atașat puteți vedea zeci de prostituate de stradă din Constanța. Un material Constanta.Ro din anul 2018:

Pe 31 ianuarie 2019, a fost destructurată o rețea care se ocupa de trafic de droguri aduse din Olanda și de înlesnirea practicării prostituției în sudul Franței (la Cannes, Marseille și Nice), a unor tinere racolate din Constanța. În acest caz, vorbim de infractori mai elevați, care administrau un site specializat. Clienții își alegeau fetele de pe acest site și achitau prestațiile sexuale prin transferul banilor în România. Aceeași grupare a expediat printr-o firmă de curierat 500 de grame de cocaină vrac din Olanda. Marfa a fost preluată din București de un membru al grupării, care a fost reținut la bariera de la Fetești, în cadrul unui moment operativ organizat de polițiștii de crimă organizată. Drogurile urmau să fie porționate și ambalate într-un apartament din Mamaia Nord, în vederea desfacerii lor în cluburile de pe litoral și la festivalurile de muzică electronică. Din cadrul rețelei făcea parte și o femeie care lucrase, cu mai mulți ani în urmă, la o televiziune locală din Constanța. Vezi sursa informației aici.

Cernavodă, un fel de Caracal sexual al județului Constanța

Pe 11 aprilie 2019, un bărbat de 40 de ani, din Cernavodă, abia eliberat din închisoare, unde ispășise pentru fapte de proxenetism săvârșite în țară, a fost arestat în vederea extrădării în Italia. Autoritățile italiene îl acuzau că ar fi pus mai multe tinere racolate din Cernavodă să se prostitueze în localitatea Padova. Vezi sursa informației aici.

Pe 16 mai 2019, polițiștii de crimă organizată și procurorii DIICOT Constanța au destructurat o rețea de proxenetism formată din 10 persoane, care se ocupa cu racolarea și exploatarea sexuală a unor fete din Cernavodă. Acestea erau puse să se prostitueze în Constanța și Cluj. Șeful rețelei era un bărbat de 44 de ani, din Cernavodă. Polițiștii au confiscat un autoturism de lux, 38 de telefoane mobile și cartele SIM, trei tablete, un hard-disk, 1.700 de dolari și 7.500 de lei. Vezi sursa informației aici.

Trafic de minore la Ovidiu

Pe 19 iunie 2019, au fost ridicate 6 persoane care se ocupau cu trafic de minori și proxenetism în orașul Ovidiu. Anchetatorii au spus că proxeneții activau din anul 2017. La perchezițiile domiciliare, au fost identificate două minore, de 14 și 16 ani, care au fost exploatate sexual la stradă și în diverse locații închiriate. Polițiștii au ridicat două autoturisme de lux, sume de bani în lei și valută, precum și alte mijloace de probă. Vezi sursa informației aici.

Occidentul filtrează importul de prostituate din România

După cum se observă, în majoritatea cazurilor instrumentate în ultima vreme este vorba de rețele care desfășoară activități infracționale și în diverse state din Uniunea Europeană. În mare parte, acțiunile anti-proxenetism de la noi au legătură cu deciziile tot mai hotărâte ale statelor europene de a controla importul de prostituție din România.

Doi proxeneți constănțeni, condamnați în Spania la 108 ani de închisoare

Infractorii români au șocat pur și simplu apusul. Însă justiția occidentală a început să reacționeze foarte hotărât împotriva acestui flagel.  Anul acesta, doi proxeneți români au fost condamnați la 108 ani de închisoare în Spania, conform publicației Ziarul de Iași. Cei doi, fiind frați, conduceau o rețea de prostituție în provincia Asturia. Zeci de tinere românce au fost traficate, bătute, violate și exploatate sexual de gruparea mafiotă care reușise să adune 1,5 milioane de euro.

Justiția spaniolă i-a condamnat pe capii rețelei la 55 de ani, respectiv 53 de ani de închisoare, pentru proxenetism, la o amendă de 500.000 de euro pentru spălare de bani și la plata de despăgubiri civile de 285.000 de euro pentru zece fete. La momentul arestării proxeneților, în anul 2018, o publicație din Vaslui relata că cei doi frați care conduceau rețeaua s-au născut și au copilărit la Bârlad, însă ulterior s-au mutat cu familia în Constanța. În articolul lor, jurnaliștii din Vaslui reluau o declarație dată de un apropiat al anchetei ziarului El Spaniol:

”În Constanta toți îi cunosc, îi respectă si le este teamă. Aruncă bani si lumea se apleacă să-i culeagă. Fac petreceri unde își arată puterea economică. Cum sunt atât de bogați, sunt mulți vecinii care încearcă să fie pe lângă ei. Așa fac rost de fete noi.”. Mai multe informații aici.

Rețele cunoscute și tolerate în România, destructurate în Vest

Alte rețele românești de prostituție au fost lichidate anul acesta în Elveția și Franța. În cazul din urmă, jurnaliștii de la Jurnalul, au relatat citând surse franceze următoarele:

”În urma interceptărilor telefonice și a filajelor, firul anchetei a dus în România. Autoritățile locale cunoșteau clanul respectiv, fără a fi reușit să-l anihileze. Colaborarea dintre polițiștii francezi și cei români, în cadrul unui grup de anchetă comun începând din 7 martie, a permis identificarea șefului și a membrilor rețelei, bărbați care trăiau în opulență și conduceau mașini de lux. Anchetele financiare întreprinse de Europol estimează că proxeneții au primit, pe parcursul câtorva luni, cel puțin 1 milion de euro din Franța. ‘În realitate, toți banii câștigați de fete erau trimiși în România. Ele nu aveau decât minimum pentru a trăi și erau, pur și simplu, reduse la sclavie. Ele se prostituau multe ore, în timp ce ei își construiau adevărate palate în România’, a declarat o sursă apropiată anchetei.”.

Ați citit bine, clanul de proxeneți era cunoscut poliției din România, care nu reușea să-l anihileze.

Pedepse cu suspendare pentru exploatarea sexuală a unor fete, timp de 19 ore pe zi

În timp ce Occidentul aplică pedepse exemplare pentru aceste infracțiuni, în România situația este de-a dreptul lejeră. Relevant în acest sens este articolul ”Sentință definitivă pentru proxeneții care obligau tinerele să facă sex 19 ore pe zi. Cum s-au îmbogățit de pe urma fetelor”, publicat pe 5 decembrie 2018 de Adevărul. Jurnaliștii relatau că liderul rețelei mafiote a primit 4 ani de închisoare cu executare, în vreme ce locotenenții săi au fost condamnați la câte doi ani și patru luni cu suspendare. Instanța a pus batista pe țambal, peste strădania DIICOT, care ceruse 30 de ani de închisoare pentru liderul grupării infracționale. Culmea, pe aria Curții de Apel unde s-a petrecut această justiție la vrăjeală, mulți procurori și judecători cer desființarea Secției Speciale pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. Oficial, aceștia se raliază unei teme politice prea bine cunoscute, însă e limpede că cei mai mulți urăsc de fapt ideea că cineva ar putea să-i tragă la răspundere pentru modul discreționar în care folosesc puterea statului.

O conduită de protejare a infractorilor are și Tribunalul Olt, unde ajung dosarele de la Caracal. Ieri, Adevărul a publicat o anchetă (vezi aici) despre cazul unei minore de 13 ani, racolată de un proxenet și obligată să întrețină raporturi sexuale cu mai multe persoane. Părinții elevei erau plecați la muncă în Anglia, iar ea se afla în grija bunicului. La un moment dat, unui client i s-a făcut milă de fată, a ascuns-o și l-a anunțat pe proxenet că aceasta ar fi reușit să fugă. Ulterior, acest bărbat milos a adăpostit-o pe minoră într-o altă locuință. Proxenetul a căutat-o pe fată la acasă la bunicul ei, care, înțelegând situația, și-a alertat feciorul în Anglia. Mai departe, tatăl minorei a alertat autoritățile la 112. Justiția din Olt a decis să-l judece în stare de libertate pe infractor. În cele din urmă, acesta a fost condamnat, pe fond, la 7 ani de închisoare, însă o parte din bărbații care au beneficiat de serviciile sexuale ale minorei nici măcar nu au fost trimiși în judecată. Indivizii sunt liberi ca pasărea cerului. În fața unor astfel de cazuri, e limpede că România are nevoie de o lege cu privire la răspunderea magistraților. Așa nu se mai poate.

Comments

comments

Exclusiv

Ultima strădanie a avocatului Hașotti de a câștiga la masa verde recursul din cazul retrocedării carierei Sibioara

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Astăzi are loc prima înfățișare într-un recurs important din dosarul retrocedării carierei de la Sibioara. Este vorba de un proces inițiat încă din anul 2016 de prefectul județului Constanța, privind anularea titlului de proprietate emis clienților controversatului avocat Ionel Hașotti pentru terenul obținut prin retrocedare în inima carierei de piatră. Procesul a fost câștigat pe fond de clienții lui Hașotti, după ce judecătorul cauzei a dat eficiență unui înscris cu aparență de fals, care nu a fost pus în discuția contradictorie a părților. Deși avea argumente capitale ca să răstoarne această situație, deși aceste argumente au fost așternute pe o cerere de apel ”beton”, Prefectura a exercitat calea de atac după scurgerea termenului legal. Cererea de apel a fost trimisă cu întârziere la instanță. Prin urmare, apelul prefectului a fost respins ca tardiv, spre bucuria avocatului Hașotti. Întâmplător, autorul acestei situații, fostul prefect Ioan Albu, este fiul unui fost secretar de stat din Ministerul Agriculturii și fost asociat al fostului senator Puiu Hașotti, fratele avocatului din povestea de față. Prestația sa s-a dovedit extrem de folositoare pentru ”partea adversă”, care, în alt proces, a obținut daune de 130.000 de euro de la Prefectură și de la Primăria Lumina.

Trei prefecți implicați în retrocedarea de la Sibioara. În stânga, Adrian Nicolaescu, tipul care a emis un titlu de proprietate pentru clienții lui Hașotti, după care l-a contestat în instanță ca ilegal. În dreapta, Eugen Bola, rudă cu familia Hașotti, care a revocat un act intrat în circuitul civil, pentru a crea un avantaj moștenitorilor. În centru: Ioan Albu, prefectul-adormit, care a uitat să depună apel în termen.

Compania minieră păgubită în afacerea retrocedării, pe bază de falsuri și minciuni, a carierei de la Sibioara, pe numele ei Somaco Construct SRL, încearcă să îndrepte situația. Fiind parte în proces, având calitatea și justificând interesul să combată încălcări ale legii care i-au adus prejudicii, Somaco Construct SRL a declarat recurs. Această cale de atac este permisă de lege în litigiile cu o latură patrimonială, evaluabilă în bani. Or, cariera de la Sibioara este un astfel de activ, evident evaluabil în bani. Cu toate acestea, avocatul Ionel Hașotti se opune din răsputeri și încearcă să stopeze demersul încă din faza de excepție. După ce a câștigat apelul la masa verde, beneficiind de faptul că prefectul a uitat să trimită cererea în termen, beneficiarul acestei șmecherii infame ar vrea să câștige și recursul, și tot la masa verde, cu această încercare de a se excepta examinarea pe fond a cererii de recurs. Strădania sa este atât de disperată, încât a ajuns să se combată pe el însuși, desființând argumente pe baza cărora și-a câștigat chiar dreptul la un recurs la recurs, total ilegal și interzis. Asta înseamnă să fii șmecher: să beneficiezi de recurs la recurs, neprevăzut de lege, dar să te opui și să combați recursul la care partea adversă chiar are dreptul prevăzut de lege.

Despre ce este vorba? Totul pleacă de la modul în care a fost retrocedată, cu totul ilegal, cariera de la Sibioara. S-a întâmplat în anul 2008, în urma unui proces inițiat de două bătrâne reprezentate convențional de avocatul Ionel Hașotti. Deși au revendicat cariera, acestea s-au judecat, cam la vrăjeală, cu cele două comisii de fond funciar, de la Prefectură și Primăria Lumina. Compania minieră care avea licență de la stat și care desfășura activități de exploatare a zăcământului de granit de la Sibioara nu a fost citată în proces. Culmea, legea interzice retrocedarea carierelor în exploatare. Însă avocatul Ionel Hașotti a mințit cu nerușinare în fața Tribunalului Constanța că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră” pe terenul revendicat de clientele sale. Evident că existau dovezi, dar cele două comisii pârâte în proces nu au relevat situația reală. Prin urmare, cariera a fost retrocedată în baza acestei minciuni.

Cariera de la Sibioara este cea mai valoroasă din Dobrogea. Rocile extrem de dure extrase de aici se pretează la cele mai complexe lucrări de construcții, așa cum ar fi digurile marine sau autostrăzile. De aici și interesul imens pentru carieră.

În 2009, aflând de această situație de fraudă, compania minieră a deschis la rândul ei un proces prin care a cerut să i se constate dreptul de proprietate și de folosință asupra unei părți din terenul retrocedat clienților lui Hașotti. Pe rând, Judecătoria Constanța și Tribunalul Constanța i-au dat câștig de cauză. Mai mult, decizia civilă 1127/30.09.2011 a Tribunalului era irevocabilă. Cu toate acestea, avocatul Ionel Hașotti a declarat recurs față de soluția pronunțată deja în recurs, cerând revocarea hotărârii irevocabile. El a evocat tocmai faptul că litigiul este evaluabil în bani, adică exact argumentul pe care îl combate la momentul de față.

Lui Hașotti i s-a aprobat cererea și astfel a avut parte de un nou recurs. Însă există o particularitate care indică obținerea unui avantaj procesual ilegal.  Astfel, trebuie să știți că viciul atunci în discuție era legat de o posibilă încadrare eronată a căii de atac. Au fost mai multe situații în justiția românească, în care apelurile au fost încadrate eronat ca recursuri. Tocmai din acest motiv, în anul 2009, procurorul general al României de la acea vreme, Laura Codruța Kovesi, a inițiat un recurs în interesul legii, prin care a cerut să fie declarat admisibil recursul împotriva hotărârilor irevocabile în situația încadrării greșite a căii de atac. Adică tocmai pentru situațiile descrise mai sus. Ei bine, secțiile unite ale Înaltei Curți au respins recursul în interesul legii, apreciind că textele procesual-civile sunt cât se poate de clare. Cu alte cuvinte, pentru astfel de situații există alte remedii, putând fi promovate alte tipuri de acțiuni, așa cum ar fi contestația în anulare. Cu toate acestea, un complet al Curții de Apel Constanța, condus de judecătoarea Vanghelița Tase, a trecut peste soluția dată în RIL și i-a admis recursul la recurs lui Ionel Hașotti. Culmea, Ionel Hașotti promovase și o contestație în anulare, însă acest dosar s-a evaporat pur și simplu, la fel cum s-a evaporat și dosarul recursului la recurs. În urmă cu 3 ani, compania minieră a cerut o copie a dosarului de la Grefa Judecătoriei Constanța, însă a primit răspunsul că acesta a fost ridicat de DNA. De atunci nu s-a mai auzit nimic de dosar și pace.

Ultima șansă ca situația vădit frauduloasă a retrocedării carierei de la Sibioara să fie îndreptată în instanță ar fi procesul al cărui recurs debutează azi. În cererea introductivă, Prefectura a susținut că moștenitorii reprezentați de Ionel Hașotti au primit un titlu de proprietate în mod ilegal, din două motive principale. Primul se referă la faptul că terenul era exceptat de la retrocedare, potrivit articolului 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000, întrucât face obiectul licenței miniere a companiei Somaco Construct. Articolul menționat mai sus interzice retrocedarea terenurilor miniere în exploatare. Pe de altă parte, Prefectura a susținut că moștenitorii nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului cu acte ulterioare anului 1945, așa cum cerea legea.

Acțiunea prefectului a fost respinsă de Judecătoria Constanța, pe fond. În linii mari, instanța a apreciat că nu mai poate examina încălcarea articolului 4 din Legea 1/2000, pe motiv că acest aspect ar fi fost judecat încă din anul 2008, bucurându-se de efectul pozitiv al puterii de lucru judecat. În realitate, nicăieri în hotărârea de retrocedare din anul 2008 nu este menționat articolul 4 din Legea 1/2000. Nicăieri. Pe de altă parte, critica privind lipsa actelor ulterioare anului 1945 a fost îndepărtată de judecătorul fondului în baza unei notificări din anul 1947, care atesta că rudele moștenitorilor încă aveau terenul în proprietate. Acest înscris nu a fost pus în discuția contradictorie a părților și are aparența unui fals grosoloan, fiind scris cu î din i, deși actele oficiale s-au redactat în mod obligatoriu cu â din a până în anul 1953.

Înscrisul cu aparență de fals, redactat cu î din i cu ani grei înainte de a se introduce această regulă gramaticală. În baza acestei fițuici care nu emană de nicăieri, instanța a apreciat că ”moștenitorii” au acte ulterioare anului 1945.

Pe de altă parte, notificarea respectivă nu emană de la Arhivele Naționale, fiind adusă de acasă de una din clientele lui Hașotti. Culmea, bătrâna a mai produs un act similar, care conținea enormitatea că un copil de 7 ani era considerat subiect al dreptului de proprietate în anul 1949. Același act cu minorul-proprietar a fost depus în două clone, cu scrisuri și ștampile diferite, într-un alt dosar de retrocedare.

Înscris clonat, utilizat de clienții lui Hașotti pentru o altă retrocedare. Diferențele grafice sunt subliniate în chenarele roșii.

Deși falsurile de mai sus sunt cât se poate de evidente, organele judiciare din Constanța refuză să-i ancheteze pe uzitarii lor. Păi, cu așa avocați șmecheri, nici nu-i de mirare. Pe de altă parte, însă, așa cum am arătat într-un articol recent, cazul retrocedării de la Sibioara ar putea fi investigat de procurorii de la Parchetul Înaltei Curți, care au fost sesizați în acest sens de Comisia de Abuzuri a Senatului. Adevărul e că trebuie făcută lumină. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Comisia de Abuzuri a Senatului sesizează Parchetul General în cazul retrocedării frauduloase a carierei Sibioara

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Cazul retrocedării carierei de la Sibioara ar putea suferi o răsturnare de situație. Premisele s-au creat printr-un raport al comisiei de abuzuri a Senatului României. Ancheta, începută în anul 2017, a ajuns la final, iar raportul întocmit în cauză scoate la lumină elemente cu totul spectaculoase și necunoscute până acum, validând în același timp și o serie de aspecte știute prin prisma mediatizării intense a cazului. Comisia a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a României pentru valorificarea raportului sub aspect penal. Cel mai probabil va urma o anchetă de răsunet.

Cea mai bună carieră din Dobrogea

Înainte de a prezenta constatările Comisiei de Abuzuri, vă propunem o retrospectivă a cazului. Încă de la bun început, trebuie să subliniem că la Sibioara se află cea mai bună carieră de granit din Dobrogea. Rocile extrase de aici reprezintă un material excelent pentru realizarea celor mai complexe lucrări de infrastructură, cum ar fi digurile marine sau autostrăzile. De aici și interesul imens pentru această carieră.

Cariera de la Sibioara este cea mai valoroasă din Dobrogea. Roca extrem de dură de aici se pretează perfect la construcția de diguri marine și autostrăzi. De aici și interesul imens pentru aceasta.

Compania minieră, cumpărată cu 4 milioane de euro de grupul Comprest util

Zăcământul de la Sibioara se află în exploatare sistematică din anul 1968. În 2005, compania Somaco Construct SRL, licențiată de stat să exploateze perimetrul minier de la Sibioara, a fost cumpărată cu 4 milioane de euro de grupul Comprest Util. Trei ani mai târziu, în 2008, două septuagenare reprezentate convențional de avocatul Ionel Hașotti au obținut o hotărâre judecătorească pentru retrocedarea unui teren de 20 de hectare la Sibioara. 5 hectare din cele 20 fac parte din perimetrul minier, pe care îl secționează de la un capăt la altul, cu tot cu drumuri de exploatare.

Minciuna care a stat la baza retrocedării

Legea interzicea expres retrocedarea terenurilor incluse în exploatarea minieră. Însă avocatul bătrânelor a declarat în fața Tribunalului Constanța că terenul revendicat de clientele sale ”nu are niciun fel de opreliște la retrocedare; nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră”. După cum am arătat mai sus, exploatarea exista încă din 1968. Însă compania minieră licențiată de stat să exploateze zăcământul, care putea să facă dovada contrarie, nu a fost citată în proces, deoarece pe atunci se purtau astfel de golănii.

Extras din încheierea de ședință la singurul termen de recurs în dosarul retrocedării carierei de la Sibioara. Hașotti cere terenul pentru că nu este carieră; peste ani va cere daune în numele clienților săi pentru lipsa de folosință a carierei.

Suprapuneri și alte chestiuni care au împiedicat punerea în posesie

Ani de zile, bătrânele nu au fost puse în posesia amplasamentului stabilit prin raportul de expertiză anexă la hotărârea de retrocedare. S-a întâmplat așa din mai multe motive. În primul rând, OCPI a spus prin mai multe adrese oficiale că amplasamentul desenat de expert este greșit, deoarece se suprapune peste mai multe proprietăți private din zonă, cu titluri de proprietate aflate în circuitul civil.

În al doilea rând, în anul 2011, Comisia Județeană de fond funciar, condusă de prefectul de atunci, Claudiu Palaz, a respins propunerea Comisiei Locale Lumina de înscriere a moștenitorilor în anexa 22 la HG 890/2005. Anexa 22 se referea la terenuri agricole. Însă terenul în discuție era minier. Or, potrivit HG 890/2005, moștenitorii de terenuri miniere nu puteau fi înscriși decât în anexele 24, 24a, 24b, 24c sau 24d, după caz, pentru că legea nu le dădea dreptul la restituirea pe vechiul amplasament, ci la un amplasament diferit sau la compensații.

În al treilea rând, punerea în posesia nu s-a putut realiza nici din cauza faptului că Somaco Construct SRL a inițiat un proces de fond funciar, prin care a cerut să i se constate dreptul de proprietate și de folosință asupra secțiunii miniere din terenul retrocedat clientelor lui Hașotti. Compania a câștigat o hotărâre definitivă și irevocabilă, însă aceasta a fost revocată într-un recurs la recurs, total ilegal, promovat de Ionel Hașotti.

Daune: 500.000 de euro pe fond, 130.000 de euro în recurs

În 2013, după soluția bizară pomenită mai sus, clienții lui Hașotti au deschis un proces de daune împotriva comisiilor de fond funciar de la Prefectură și Primăria Lumina. Pe fond, Judecătoria Constanța a admis cererea și a acordat daune materiale de 468.833,80 de euro pentru lipsa de folosință a terenului minier și de 8.836,80 de euro pentru lipsa de folosință a terenului agricol. Anul acesta, daunele au fost diminuate la 130.000 de euro, în recurs, la Tribunalul Constanța.

Nicolaescu emite titlul de proprietate, apoi îl contestă în instanță

În 2016, motivând presiunea daunelor, prefectul de atunci, Adrian Nicolaescu, a emis o hotărâre a Comisiei Județene de fond funciar, prin care i-a înscris pe moștenitori în anexa 22, printr-un artificiu ilegal, fără a avea o propunere în acest sens de la Comisia Locală Lumina. Pe repede înainte, clienții lui Hașotti au fost puși în posesia terenului agricol și mai ales minier de la Sibioara, primind un titlu de proprietate. În mod paradoxal, la scurt timp, Nicolaescu a depus o acțiune pe rolul Judecătoriei Constanța, prin care a cerut să se constate nulitatea titlului de proprietate pe care abia ce-l emisese. Acțiunea în instanță reprezintă o recunoaștere că titlul a fost emis ilegal, dar și un fel de a se spăla pe mâini al fostului prefect. Cu alte cuvinte, acest a emis titlul pentru că îl obliga hotărârea judecătorească din 2008, dar mai apoi, având convingere că acesta este ilegal, a cerut instanței să-l anuleze, indiferent de soluție urmând să cadă în picioare. Cu același gând, Nicolaescu i-a făcut plângere penală lui Claudiu Palaz, pe motiv că acesta a respins în anul 2011 propunerea de emitere a titlului de proprietate pentru clienții lui Hașotti. Aceleași motive de nulitate invocate de Nicolaescu în 2016 erau cunoscute și în anul 2011, atunci când Comisia Județeană, la propunerea lui Palaz, a respins înscrierea moștenitorilor în anexa 22. 

Adrian Nicolaescu (foto stânga) a emis titlul de proprietate, printr-un artificiu ilegal. Mai apoi, pentru a se spăla pe mâini, a cerut instanței să-l anuleze ca ilegal. Totodată, acesta i-a făcut plângere penală lui Claudiu Palaz (foto dreapta), pe motiv că nu a emis un titlu de proprietate pentru clienții avocatului Hașotti în anul 2011. Palaz a fost trimis în judecată, însă rechizitoriul a fost desființat de instanța penală, care a constatat că procurorul de caz fusese, pe vremuri, chiar avocatul Elenei Mitrofan.

Același Nicolaescu omite să depună plângere penală contra moștenitorilor

Încă de la debutul procesului, Adrian Nicolaescu a cerut Arhivelor Naționale să furnizeze documentația referitoare la proprietățile deținute în perioada instaurării regimului comunist de autorul indicat de clientele lui Hașotti. Arhivele au furnizat două documente. Primul este chiar formularul de recensământ funciar, prin care autorul indicat de moștenitori, pe numele său Nicolae Tudorancea, se declara cu 10 hectare de teren în anul 1941. Al doilea document, datând din 1953, atesta că statul a naționalizat doar 8 hectare de teren rămase de pe urma lui Nicolae Tudorancea. Având în vedere că tocmai emisese un titlu de proprietate pentru 20 de hectare, iar actele furnizate de Arhive atestau drepturi mai mici, Nicolaescu avea obligația să sesizeze organul de urmărire penală. Dar nu a făcut-o. Omisiunea are legătură cu dorința sa ca dosarul penal al lui Palaz să evolueze spre inculparea acestuia; căci documentele furnizate de Arhive tocmai îl disculpau pe Palaz. 

Feciorul unui fost asociat al senatorului Hașotti ajunge prefect

Procesul a durat. Între timp, Nicolaescu a fost schimbat din funcție, fiind înlocuit cu Ioan Albu, băiatul unui ștab din agricultură, care a fost asociat într-o firmă cu fostul senator Puiu Hașotti, fratele avocatului Ionel Hașotti. Juniorul a manifestat încă de la bun început o atitudine total dezinteresată față de litigiu. La un moment dat, un deputat, scandalizat de cele aflate din presă, a făcut o interpelare parlamentară, cerând explicații Ministerului Administrației și Internelor față de atitudinea dezinteresată a lui Albu junior. Inițiativa nu a mișcat lucrurile. Ca dovadă, instituția s-a apărat la fel de prost în proces, ajungând să-l piardă pe fond.

Apelul tardiv al lui Albu junior

Dar toate argumentele erau în favoarea Prefecturii și ar fi putut conduce la schimbarea soluției în apel. În mod bizar, însă, Ioan Albu a declarat apelul tardiv, adică peste termenul legal în care acest demers putea produce efecte. Ca urmare toate argumentele ”beton” s-au dus pe apa sâmbetei, nemaifiind analizate de instanța de apel, care a menținut hotărârea pronunțată pe fond.  

Ioan Albu și-a dat demisia din funcția de prefect, după ce s-a făcut de râs citind poticnit și tremurând de emoție un text infantil, la deschiderea anului universitar, în Piața Ovidiu.

Comisia de Abuzuri a Senatului constată ILEGALITĂȚI în procedura administrativă

Ancheta Comisiei de Abuzuri a Senatului a început în anul 2017. Pe parcurs, au fost mai multe audieri chiar la sediul Prefecturii Constanța, fiind ascultați prefectul în funcție, foștii prefecți și funcționarii instituției. De asemenea, toată documentația extrem de stufoasă a cazului a fost analizată atent. Raportul final a fost redactat în septembrie 2019. Comisia constată caracterul abuziv al retrocedării carierei de la Sibioara prin prisma procedurii administrative ILEGALE. Abaterile de la lege, din această fază administrativă, au viciat soluția de retrocedare din anul 2008. În plus, comisia constată în mod expres că avocatul celor două bătrâne a indus în eroare instanța de judecată.

S-a confundat legea reparatorie

Așa cum reiese din raport, la debutul procedurii administrative, la sfârșitul anului 2005, cele două bătrâne reprezentate de avocatul Ionel Hașotti, pe numele lor Margareta Muscalu și Elena Mitrofan, au notificat restituirea în natură a ”terenului în suprafață de 20 ha – carieră de granit, situată în Sat Sibioara, jud. Constanța, constituind Lotul 7”. Acest demers a fost motivat formal în baza Legii 1/2000. Însă, spune Comisia de Abuzuri, ”notificarea viza restituirea unui imobil cu destinația carieră, situație în care legea reparatorie era Legea 10/2001, iar nicidecum Legea 1/2000”. Pe Legea 10/2001, notificarea era tardivă. Astfel, imobilele care intrau sub incidența acestei legi au putut fi revendicate doar până la 14 februarie 2002. Pierzând acest termen, moștenitoarele au revendicat cariera pe legea care se referă la retrocedarea terenurilor agricole și nimeni nu s-a prins de schemă.

Tudorancea era mort în 45, nu avea calitate de persoană deposedată

În al doilea rând, Comisia de Abuzuri spune că funcționarii implicați în procedura administrativă nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, încălcând legea (în speță art. 6 din Legea 1/2000). Aceștia nu au verificat dacă autorul dreptului de proprietate indicat în notificare, pe numele său Nicolae Tudorancea, putea avea calitatea de proprietar deposedat în baza Legii 187/1945 privind reforma agrară, în condițiile în care acesta era decedat din anul 1942. ”Având în vedere că în dreptul civil român nu există patrimoniu fără titular, cu certitudine calitatea de proprietar deposedat în baza Legii nr. 187/1945 o putea avea doar o persoană fizică în viață în anul 1945” – spune Comisia de Abuzuri

Terenuri retrocedate de două ori

Această ipoteză că mortul a fost deposedat de bunuri a trecut ca un cuțit prin brânză, din cauză că funcționarii nu au verificat data decesului. Însă ipoteza era nu doar falsă și absurdă, de principiu. Era și total contrafactuală, existând dovezi, neluate în seamă, că terenurile rămase de pe urma mortului au fost împărțite de cei 7 copii ai săi, în anul 1945. În acest sens, Comisia de Abuzuri vorbește de chitanțe, anexate raportului, prin care moștenitorii lui Nicolae Tudorancea (cei 7 copii ai săi) au achitat taxa de succesiune, prin care au acceptat moștenirea de pe urma acestuia. ”Succesiunea a fost înscrisă într-o partidă separată (din registrul agricol al localității – n.r.) în care se face mențiunea generică ”Moșt. N. Tudoancea”.”. Iar din acest motiv, în cazul acestei familii vorbim de o dublă retrocedare. Astfel, terenul în discuție a fost cerut și primit de două ori. O dată în ipoteza că terenul a fost deposedat de la copiii lui Tudorancea, și încă o dată în ipoteza că mortul a fost cel deposedat.

Clientele lui Hașotti erau rude gradul IV, nu surori. Bătrânele se excludeau reciproc de la moștenire

Sub acest aspect, Comisia mai constată că cele două cliente ale avocatului Ionel Hașotti nu aveau vocație succesorală. În primul rând, nu ele erau moștenitoarele lui Nicolae Tudorancea, căci averea acestuia a fost împărțită după deces, în anii 40, de către urmașii săi. În al doilea rând, în procesul de retrocedare s-a reținut că cele două ar fi surori; ba chiar s-a vorbit că tatăl lor, Aurel Tudorancea, ar fi achitat taxe și impozite pentru terenul revendicat. Comisia de abuzuri a reținut că cele două moștenitoare nu sunt surori, ci rude de gradul IV, motiv pentru care se excludeau reciproc de la moștenire, neputând să susțină o notificare comună. Doar una dintre ele era fiica lui Aurel Tudorancea.

Din cele două septuagenare care au pornit procesul de retrocedare, doar Elena Mitrofan (foto stânga) mai este în viață.

Bătrânul avea o vacă și urmașii lui s-au ales cu un teren minier, pe baza chitanței de pășunat

Pe de altă parte, Comisia a constatat că avocatul bătrânelor a indus în eroare instanța de judecată, spunând că acest Aurel Tudorancea ar fi plătit impozitul pentru teren în anii 40. În realitate, chitanțele consemnează plata unei taxe de pășunat pe islazul comunal și a unei taxe de pază. Vă dați seama? Omul avea o vacă și urmașii lui s-au ales cu un teren minier de milioane de euro, pe baza chitanței de pășunat.

Hașotti a indus în eroare instanțele de judecată

Comisia de Abuzuri a mai stabilit că autoarele notificării de retrocedare au recunoscut implicit că au indus în eroare instanța de judecată atunci când au susținut, prin avocatul lor, că ”nu există dovadă că există o exploatație de carieră de piatră” pe terenul revendicat. Această recunoaștere implicită s-a produs în anul 2013, atunci când ”moștenitoarele” au cerut aproape jumătate de milion de euro pentru că nu au primit la timp terenul minier.

Amplasamentul stabilit de instanță a fost corectat din pix

În privința emiterii titlului de proprietate pentru clienții lui Ionel Hașotti în anul 2016, Comisia de Abuzuri constată în mare parte aceleași abateri. În primul rând, că titlul a fost emis în favoarea unor persoane care nu aveau dreptul legal să-l primească. În plus, și acest aspect este epocal, Comisia spune că terenul predat clienților lui Hașotti nu respectă amplasamentul stabilit prin raportul anexă la hotărârea de retrocedare din anul 2008. Am arătat mai sus că acest amplasament era greșit. Ei bine, se pare că Prefectura l-a corectat din pix, ca să nu se mai suprapună peste proprietățile private din vecinătate. Păi, spunem noi, dacă s-a corectat din pix o anexă a unei hotărâri judecătorești, e grav de tot; iar cine a făcut așa ceva nu poate pretinde că a respectat hotărârea, ci că a încălcat-o în mod vinovat.

Parchetul General, corpul de control al MAI și Curtea de Conturi au multă treabă

Comisia de Abuzuri a luat decizia de a sesiza Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a investiga dacă faptele expuse în raport intră în sfera ilicitului penal, în ceea ce privește inducerea în eroare a instanțelor de judecată, prin atestarea împrejurărilor nereale mai sus menționate, precum și prin omisiunea de a se menționa gradul de rudenie al celor două bătrâne. Comisia cere Parchetului să facă verificări și în privința modului în care funcționarii Comisiei Județene au respectat sau nu legislația primară cu ocazia emiterii Titlului de Proprietate 8877/10.06.2016, prin care clienții lui Hașotti au fost puși în posesia terenului minier.

Apelul tardiv al fostului prefect Ioan Albu și conduita subalternilor săi vor fi anchetate de Corpul de Control al Ministerului Afacerilor Interne, la solicitarea Comisiei de Abuzuri. De asemenea, Comisa a cerut Curții de Conturi a României să identifice modalitățile de recuperare a prejudiciului cauzat Prefecturii și primăriei Lumina, prin aceea că au fost obligate să plătească despăgubiri imense în beneficiul clienților lui Hașotti, într-un proces în care funcționarii celor două instituții nu s-au apărat corect. E clar că vor urma lucruri spectaculoase.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Tragedia Anopolis se poate repeta? ANR a externalizat inspecțiile de Gas Free către firme fără angajați

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Autoritatea Navală Română (ANR) a autorizat mai multe firme fără angajați să efectueze inspecții de mare risc pentru determinarea concentrațiilor de substanțe toxice și explozive din compartimentele și spațiile închise ale navelor maritime și fluviale. Constatarea aparține auditorilor Curții de Conturi a României și face parte dintr-o notă devastatoare emisă la sfârșitul lunii februarie 2019. În luna iulie, Curtea de Conturi a extins verificările la nivelul Ministerului Transporturilor, condus de PSD-istul Răzvan Cuc. Printre firmele lăsate de ANR să emită certificate Gas Free (liber de gaze) sau Hot Work (lucru cu foc) se numără și Gonflabil SRL.

Cum s-a reîntors în piață expertul achitat în tragedia Anopolis

În 2001, societatea sus numită a emis certificate de acest tip pentru nava Anopolis – un tanc petrolier adus la reparații în Șantierul Naval Constanța, încărcat cu păcură. Zece muncitori și-au pierdut atunci viața după o explozie. Cu două săptămâni înaintea tragediei, la bordul navei a avut loc un incendiu și mai multe persoane au suferit arsuri. După explozie, patronul Gonflabil SRL, Alexandru Dima, și mai multe persoane din conducerea SNC au ajuns în arest preventiv sub acuzația de ucidere din culpă.

Nava Anopolis. Sursa foto: constantareala.ro

La scurt timp, aceștia au fost eliberați. Procesul penal s-a încheiat abia în anul 2012. Toți inculpații au fost achitați de Curtea de Apel Galați, unde dosarul a ajuns prin strămutare.

La mai puțin de patru ani distanță, mai exact pe 22 ianuarie 2016, firma lui Alexandru Dima a primit o autorizație de la ANR pentru a se ocupa de activități de testări și analize tehnice (ATAT). În 2019, societatea încă emite certificate Gas Free și Hot Work pentru nave maritime, deși nu are angajați, nu are o poliță de asigurare pentru accidente în favoarea ANR,  iar patronul ei a ajuns la venerabila vârstă de 74 de ani.

Gonflabil SRL, ZERO angajați.

Ce spune legea

Ne întoarcem la nota de constatare a Curții de Conturi din 28 februarie 2019. Auditorii vorbesc de o aplicare formală și defectuoasă a prevederilor Ordinului 813/2008 al Ministerului Transporturilor de către Autoritatea Navală Română. Ordinul reglementează procedurile de inspecție și supraveghere a operării navelor de transport produse petroliere, gaze lichefiate și substanțe lichide nocive în terminalele din porturile românești. În primul aliniat din articolul 5 al Ordinului se arată că navele maritime de orice tip care urmează să intre la reparații, în șantierele navale, trebuie să fie inspectate de către ANR în vederea emiterii certificatului Gas-Free.  Potrivit aliniatului 2, navele de alt tip, adică nemaritime, care navigă pe ape interioare, pot fi inspectate și de persoane fizice sau juridice autorizate de ANR. ”Metodologia de autorizare a persoanelor fizice sau juridice române pentru inspecția navelor în vederea emiterii certificatului Gas-Free va fi stabilită prin decizie a directorului general al ANR” – se arată în aliniatul 3 al articolului 5.

O metodologie la vrăjeală

În practică, metodologia de avizare este o bătaie de joc (expresia ne aparține; auditorii s-au exprimat mai convențional – n.r.). Astfel, Decizia directorului general ANR 39/27.01.2017, care ține loc de metodologie, nu cere celor care solicită autorizarea de a emite certificate de Gas-Free nicio informație cu privire la capacitatea economică și la asigurarea unui număr minim de persoane specializate în respectiva activitate. Înaintea acestei decizii, a existat o alta decizie la fel de lacunară.

Inspecțiile de siguranță la mâna unor firme fără angajați

Din cauza acestei metodologii iresponsabile, ANR a emis autorizații sub cod CAEN – ATAT pentru mai multe firme fără angajați, ba chiar și pentru una inactivă fiscal, care nu a mai depus raportări contabile din anul 2013. Societatea care (in)activează în totală haiducie fiscală, dar care a fost autorizată de ANR să emită certificate Gas-Free, se numește Safe Port SRL. Potrivit portalului Confidas.Ro, Safe Port SRL este deținută de Vasile Ovidiu Tudor și a fost declarată inactivă pe 14 iunie 2013. Firma nu are angajați, nu declară încasări și deci nu plătește impozite, dar emite și în prezent certificate de gas-free și hot work, inclusiv pentru nave maritime, potrivit informațiilor noastre. 

 

O firmă din Murighiol, deținută de un ștab din Port

În nota Curții de Conturi mai sunt menționate alte două firme cu zero angajați care au primit autorizații ATAT de la ANR. Este vorba de Gonflabil SRL, la care ne-am referit mai sus, dar și de Naval Depol Expert SRL. Potrivit portalului Confidas.Ro, societatea din urmă are sediul în localitatea Murighiol din județul Tulcea și este deținută de Vicențius Petrescu (90% din părțile sociale) și de Florin Serghei și Matei Serghei, cu câte 5%. Petrescu a fost implicat în politică, la PDL și ALDE. Ani de zile, a fost în funcții de conducere la CN APMC.

Low Profile: firme cu un angajat

Urmează alte două firme cu câte un angajat: Seagas Services SRL și Marseq Consultants SRL. Potrivit Confidas.Ro, Seagas Services SRL este deținută în cote egale de Ionuț Cristian Gaiță și Gabriel Ilie, ambii de 33 de ani. Gaiță se prezintă pe pagina sa de Facebook drept ”owner and Gas Free Inspector la Seagas Services SRL”. Cealaltă firmă, Marseq Consultants SRL, este deținută potrivit Confidas.Ro de Zoltan Gabriel Gorun și de Nicoleta Bianca Gorun. Din 30 mai 2017, societatea este condusă de un administrator judiciar. 

Firmele gigant care inspectează navele fluviale (cu respectarea Ordinului MT)

În lista de autorizații ATAT prezentată în nota Curții de Conturi apar și două firme mari, care se încadrează în prevederile Ordinului MT 813/2008, activând pe zona navelor fluviale. Este vorba de Navrom Shypiard SRL Galați, cu 192 de angajați, și de Euro River Transport SRL Constanța, cu 66 de angajați. Firma din Galați este un șantier de reparații nave fluviale deținut de Compania de Navigație Fluvială Română Navrom, un colos controlat de grupul TTS (Transport Trade Services). Mai departe, TTS este deținut de mai mulți acționari, printre care cel mai important este discretul milionar constănțean Alexandru Mircea Mihăilescu.

Euro River Transport SRL Constanța, cealaltă firmă mare autorizată ATAT, este deținută de Emilian Macarie (25%) și Euro Shipping Services SRL (75%). În firma din urmă sunt asociați deputatul Mircea Banias (35%), fostul deputat Laurențiu Mironescu (35%) și Elena Doina Bălan (30%), potrivit datelor furnizate de Confidas.ro. Cele două firme mari realizează cifre de afaceri de milioane de euro pe an. Inspecțiile de siguranță nu sunt activitățile principale derulate.

În contradicție cu legea

Revenim la Nota Curții de Conturi. Auditorii sugerează că ar fi o problemă cu acest ordin, 813/2008, al Ministerului Transporturilor, care ar trebui să transpună modul concret de aplicare a legii, în speță OG 42/1997. OG-ul, care a suferit modificări în timp, spune că inspecția de siguranță și controlul navelor sunt competențe și obligații ale statului român, exercitate prin ANR. Or, din acest motiv, prevederile Ordinului MT 813/2008, care permit și unor privați să facă inspecții de siguranță pentru alte nave decât cele maritime, sunt în contradicție cu legea. Nu mai discutăm de faptul că, în practică, o parte din acești privați fac inspecții chiar și la navele maritime.

”Externalizarea”, văzută critic de auditori

”Considerăm că era necesar în emiterea Ordinului 813/2008 să se țină cont atât de prevederile OG 42/1997, cât și de Convențiile internaționale la care România este parte, astfel încât toate atribuțiile care vizează siguranța navigației și care îi sunt conferite ANR să fie realizate numai cu personal propriu al autorității în domeniu.” – se arată în Nota Curții de Conturi.

Auditorii vorbesc de ”transferarea unor atribuții statuate expres prin legislație în sarcina ANR către agenți economici privați”. Ba chiar, într-un pasaj al Notei, se utilizează între ghilimele cuvântul ”externalizare”, cu sensul că ”anumite venituri care ar fi putut fi realizate de către ANR sunt realizate de către societăți comerciale de interes privat”. Cine sunt aceste societăți am arătat mai sus.

Domeniul despre care discutăm este unul foarte profitabil. Ca dovadă, în Nota Curții de Conturi sunt pomenite inspecții de Gas Free care au costat 650 de euro, 1.420 de euro și 5.081 de euro, potrivit tarifelor care s-au modificat progresiv prin ordin al Ministerului Transporturilor. Auditorii atrag atenția că prin externalizarea care s-a produs există pericolul unei concurențe neloiale din partea privaților, care nu au angajați și, nefiind controlați de nimeni, pot să sară din etapele riguroase necesare emiterii unor astfel de certificate de siguranță.

Recomandările Curții de Conturi

În sfârșit, Curtea de Conturi a luat notă de faptul că la compartimentul ANR specializat în realizarea inspecțiilor Gas-Free și Hot Work mulți dintre angajați au contractele de muncă suspendate. Curtea a recomandat dimensionarea corespunzătoare cu personal de specialitate a propriei structuri a ANR-ului care ar trebui să se ocupe de aceste inspecții. De asemenea, a recomandat efectuarea diligențelor necesare pentru modificarea legislației, în sensul ca activitățile sensibile din domeniul siguranței să fie realizate doar cu personal ANR, iar pentru cazul în care se impune externalizarea unor activități, metodologia să fie strictă, iar nu bătaia de joc din prezent, care a condus la transmiterea inspecțiilor de securitate către firme, spunem noi, căpușă, fără angajați și fără raportări fiscale.

 Ce spune directorul general al ANR

Alexandru Mezei, director general ANR. Foto 2017.

L-am contactat telefonic pe directorul general al Autorității Navale Române, Alexandru Mezei, pentru a obține un punct de vedere. Potrivit acestuia, tragedia de pe Anopolis, din 2001, s-a produs după ce muncitorii au luat o pauză mai lungă, iar un tub de propan folosit la un aparat de sudură cu autogen a avut scurgeri. După pauza de masă, în momentul în care s-a început lucrul cu foc, a avut loc explozia din cauza acumulării de gaze. Firma care a emis înainte de acest incident certificatele Gas Free și Hot Work nu a încălcat legea, motiv pentru care expertul Alexandru Dima a și fost în cele din urmă achitat. De altfel, legea de la acel moment nu reglementa inspecțiile de Gas Free, pentru acestea fiind aplicate doar normele de securitate în muncă. Ulterior, au apărut reglementări specifice, în speță Ordinul MT 813/2008, prin care s-a stabilit ca personalul de specialitate al ANR să efectueze inspecțiile de Gas Free înainte de intrarea navelor în șantierele navale, la reparații. Aceste inspecții sunt obligatorii și se efectuează fără excepție. Însă, ulterior, în șantierele navale, este răspunderea armatorilor de nave să stabilească relații contractuale cu ANR sau cu firmele autorizate să efectueze astfel de inspecții. ”Sunt și nave în construcție, unde sunt necesare certificate de Gas Free înainte de începerea lucrului. Noi nu putem face supraveghere la construcții” – spune directorul general ANR.

Cine minte? Mezei sau Curtea de Conturi?

Mezei susține că firma Gonflabil SRL îndeplinea condițiile prevăzute în metodologie atunci când a primit autorizație ATAT, întrucât era înregistrată fiscal, avea CUI și avea un angajat, în speță pe Alexandru Dima. Afirmația este contrazisă de auditorii Curții de Conturi, dar și de înregistrările de pe site-ul Ministerului de Finanțe, potrivit cărora Goflabil SRL a funcționat fără angajați în perioada 2011 – 2018. Referitor la societatea inactivă fiscal, Safe Port SRL, care a primit autorizație ATAT, Mezei afirmă că sunt alte organe ale statului care trebuie să verifice aceste aspecte; ANR nu avea în metodologie să facă astfel de verificări.

Pe de altă parte, însă, directorul general ANR cunoaște recomandarea Curții de Conturi de a se modifica metodologia laxă și netransparentă. ”O vom modifica” – a afirmat acesta. Referitor la cealaltă recomandare a auditorilor de a se suplimenta personalul propriu al ANR instruit să efectueze inspecțiile de Gas Free și Hot Work, Mezei spune că a obținut cu greu un memorandum din partea Guvernului pentru a scoate noi posturi la concurs. Un prim concurs de angajare trebuia să aibă loc pe 19 septembrie a.c., însă nu s-a prezentat nimeni. Un nou concurs se va organiza chiar zilele viitoare.

Ancheta a fost extinsă la Ministerul Transporturilor

După cum spuneam în partea introductivă a articolului de față, în luna iulie, Curtea de Conturi a extins verificările sale și la nivelul Ministerului Transporturilor. Instituția trebuie să dea note de relații despre legislația lacunară și ambiguă care a condus la infiltrarea acestor privați pe piață, în condițiile în care un om întreg la minte n-ar contracta o firmă fără angajați, cu angajați la negru, inactive fiscal și toate cele, nici să repare un burlan, nu să facă inspecții de siguranță. Una din navele maritime inspectate de privați avea 1450 de trepte de acces în spațiile închise și tancurile de la bordul navei, potrivit informațiilor noastre.  Vi-l imaginați pe Alexandru Dima urcând și coborând, la cei 74 de ani ai lui, toate aceste trepte? Din punctul nostru de vedere, e cât se poate de îndreptățită starea de alertă resimțită de auditorii Curții de Conturi cu privire la faptul că aceste certificate emise de privații fără angajați sar treptele de rigoare care se impun oriunde în lume și cu atât mai mult într-o țară în care au avut loc tragedii precum Anopolis sau, mai nou, Colectiv.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: