Actual

”Zbor deasupra unui cuib de cuci”, un spectacol despre …noi! Îl puteți vedea duminică seara!

iun. 13, 2017 Maria Ionescu

A fost „fabricat” în laboratoarele Facultăţii de Arte din cadrul Universităţii „Ovidius” din Constanţa. A trecut cum laude de rigorile a două festivaluri naţionale de teatru – Festivalul Naţional al Şcolilor de Teatru „Hyperion iese la Godot” Bucureşti şi Festivalul Şcolilor de Teatru „Buzău iubește Teatrul”, cu jurii pe măsură, mărturie stând mai multe premii: Cel mai bun spectacol, Cel mai bun actor, Cel mai bun actor în rol secundar (două).  Acum s-a întors acasă şi vă aşteaptă la premieră, în data de 18 iunie, la ora 19.00, la Teatrul pentru Copii şi Tineret „Căluţul de mare”. Este vorba, bineînţeles, despre spectacolul „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, o producţie a Facultăţii de Arte, în regia prof. univ. dr. Daniela Vitcu. Din distribuţie fac parte Vlad Cristian Fiu (student în anul III, clasa prof. univ. dr. Daniela Vitcu – desemnat „Cel mai bun actor” al tinerei generaţii – Festivalul „Buzău iubește Teatrul”), Iulian Marinescu (student în anul III, clasa prof. univ. dr. Daniela Vitcu – desemnat „Cel mai bun actor în rol secundar” – Festivalul Naţional de Şcolilor de Teatru „Hyperion iese la Godot” Bucureşti), Ionuţ Dulgheriu (asist. univ. drd. Facultatea de Arte – „Cel mai bun actor în rol secundar” – Festivalul Naţional al Şcolilor de Teatru „Hyperion iese la Godot” Bucureşti), Loredana Adăscăliţei, Edi Vacariu, Mirela Mihai, Otilia Iuliana Petcov, Otilia Nicoară, Valentin Ispas, Alina Drenea, Irina Zlăteanu, Catinca Hanţiu, Cristian Menaef, Ionescu-Shiller Lidia, Andrada Dobre, Alexandru Săplăcan. Echipa este completată de Alexandru Neş (muzică), Stela Cocârlea (coregrafie), Mirabela Moroşanu şi Dana Cojan (asistenţă regie).  „Zbor deasupra unui cuib de cuci” este un spectacol despre… noi. Cum facem alegerile, cum ni le asumăm, ce percepţii ciudate avem despre viaţă deşi poate ne este teamă să recunoaştem, cât de curajoşi suntem în relaţiile cu ceilalţi, cu autorităţile, cu noi înşine, ce ne dorim în fapt, cum ne urmăm visurile, cum murim şi, mai ales, merită să trăim? Moarte sau zi după zi de nefiinţare? Spitalul de nebuni în care se petrece acţiunea este un spaţiu în care fiecare dintre „locatari” este forţat să îşi creeze o viaţă, un „acasă”. Nou venitul este cel care va destabiliza ordinea firească a lucrurilor şi vieţile croite cuminte de pacienţii în halate albe, inocenţi din punct de vedere social. Nu asta facem însă oare cu toţii, preferând conformismul marilor revoluţii ale firii? Nu rataţi un adevăr dur, emoţionant şi viu, după romanul magistral al lui Ken Kesey! Intrarea este liberă.

Comments

comments

Maria Ionescu

About The Author

Am devenit jurnalist în urmă cu foarte mulţi ani, pe la începutul lui 1992. Era dificil, pentru că lumea era avidă de informaţii, iar adunarea acestora presupunea foarte multă muncă. Redacţia ziarului Telegraf a constituit lansarea mea în presă, iar viaţa mea personală a devenit extrem de simplă: lucram de dimineaţa până în cursul nopţii. După vreo 6 ani, timp în care am început să fac şi televiziune, la TV Neptun, am decis să plec la subredacţia de Constanţa a ziarului Naţional. Acela a fost momentul în care am lucrat în paralel în presa scrisă şi în cea audio, la mai multe posturi de radio, începând cu Europa FM şi terminând cu Mix FM. A venit apoi perioada în care mi-am dorit mai mult şi am continuat să fac şi televiziune, la Antena 1, iar apoi la B1TV. Însă presa scrisă a rămas, mereu, marea mea pasiune. Am ajuns redactor şef adjunct la Observator de Constanţa, unde am rămas mai bine de 10 ani. Apoi am stabilit că ajunge cu genul acesta de muncă în care îţi neglizeji familia, că este cazul să fac altceva. Şi am devenit PR! După 5 ani, mi-am reamintit că doar presa mă satisface din toate punctele de vedere! Motiv pentru care ... iată-mă!