Connect with us

Exclusiv

A fost trucată licitația pentru asfaltări de la Medgidia?

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Vrabie și ai lui au mințit cu nerușinare că totul a fost legal în privința atribuirii contractului de asfaltare de la Medgdia. Dovezile pe care le vom prezenta mai jos, îi contrazic pe față și indică faptul că Primăria a avantajat firma Oyl Company.

Deranjați de relatările Ordinea.Ro, Ct100.Ro și Constanța.Ro, primarul din Medgidia și administratorul public Bogdan Moșescu, flancați de mai multe doamne din comisia care a girat atribuirea contractului de asfaltare către controversata firmă Oyl Company Holding AG SRL, au organizat săptămâna trecută o conferință de presă, pentru a se arăta scandalizați de ”minciunile”, ”dezinformările” și ”calomniile” lansate de cele trei publicații. După multe vorbe de ocară, analiză pe text și amenințări cu procese, reprezentanții Primăriei au trimis și un comunicat de presă, prin care resping toate ”acuzațiile”, inclusiv în privința faptului că firma declarată câștigătoare nu a depus un acord de subcontractare pentru mutarea stâlpilor de electricitate.

”Potrivit dispozițiilor art 219 alin (3) din Legea nr. 98/2016 „Contractantul are dreptul de a implica noi subcontractanţi, pe durata executării contractului de achiziţie publică, cu condiţia ca nominalizarea acestora să nu reprezinte o modificare substanţială a contractului de achiziţie publică, în condiţiile art. 221”. În concluzie, societatea câștigătoare Oyl Company AG S.R.L. nu trebuia să aibă un terț susținător în momentul depunerii ofertei, aceasta putând să încheie contract cu terț susținător pe durata executării contractului, așa cum prevede articolul de lege mai sus menționat.” – afirmă Perimăria Medgidia în comunicatul de presă transmis săptămâna trecută.

Fișa de date îl contrazice pe Vrabie

Nimic mai fals. În realitate, Fișa de date a achiziției, publicată în SEAP pe 4 septembrie 2017, ora 17:03, cunoscută și opozabilă ca atare tuturor participanților la licitației, dar și Primăriei Medgidia în calitate de autoritate contractantă, spune cu totul și cu totul altceva. Astfel, la pagina 9 din cele 11 ale Fișei se menționează, negru pe alb, că ”Propunerea tehnică elaborată de ofertant va respecta în totalitate cerințele prevăzute în caietul de sarcini. Propunerea tehnică trebuie să reflecte asumarea de către ofertant a tuturor cerințelor obligatorii prevăzute în caietul de sarcini”. Citind enunțul urcat în SEAP chiar de Primăria Medgidia, îți sare în ochi expresia ”în totalitate”. Or în această totalitate era inclusă și componenta de mutare a unor stâlpi de curent, așa cum se arăta clar în caietul de sarcini, precum și în precizările pe care Primăria Medgidia, sub semnătura electronică a lui Valentin Vrabie, le-a emis în timpul procedurii.

Nu se putea fără subcontractant autorizat de ANRE

Așadar, licitația de la Medgidia avea o componentă electrică, iar participanții trebuiau să o reflecte obligatoriu în oferta lor. Cu alte cuvinte, trebuiau să probeze că au capacitatea tehnică, dar mai ales profesională să execute și această componentă electrică a proiectului. Aici trebuie să spunem că, potrivit legislației în vigoare, lucrările de electricitate nu pot fi executate decât de ”profesioniști”, adică de firme care se ocupă în principal de electricitate și sunt autorizate de Agenția Națională de Reglementare în Electricitate (ANRE). Ofertanții înscriși în licitație puteau face dovada că îndeplinesc acest criteriu tehnic și profesional de a muta stâlpii de electricitate, apelând la un terț subcontractant. Legea achizițiilor publice, dar și specificațiile de la paginile 7 și 8 din Fișa de date a achiziției spun clar că în documentul unic de achiziție european (DUAE) depus de ofertant trebuia menționat și numele subcontractantului, cu datele lui de identificare, precum și contribuția acestuia la realizarea proiectului. De asemenea, trebuia depus un acord de subcontractare, după un formular urcat în SEAP chiar de Primăria Medgidia. În sfârșit, subcontractantul trebuia să depună, la rândul său, un formular DUAE distinct.

Concurența a venit la braț cu o firmă de electricitate

Așa cum reiese din raportul procedurii publicat în SEAP de Primăria Medgidia, Oyl Company Holding AG SRL a declarat că nu intenționează să subcontracteze nicio parte din lucrări. Așa cum știți dejhaa, Primăria s-a făcut că nu pricepe că, în acest fel, ofertantul nu mai îndeplinea totalitatea cerințelor din caietul de sarcini.

În schimb, asocierea clasată pe locul doi, condusă de firma Autoprima Serv SRL a prezentat un acord de subcontractare cu SC Elmond Construct SRL, o firmă specializată în lucrări de proiectare și execuție a instalațiilor elecvtrice, înființată în anul 2002.

De asemenea, asocierea clasată pe locul trei, condusă de Strabag SRL, o subsidiară a concernului austriac omonim, implicată în construcția de autostrăzi din România, a depus un acord de subcontractare cu SC TIAB SA, o societate din grupul francez VINCI ENERGIE, specializată în proiectarea, execuția, punerea în funcțiune și mentenanța lucrărilor de instalații electrice din toate sectoarele de activitate, așa cum se precizează pe site-urile de specialitate.

Ai lui Vrabie n-au mai ținut cont de caietul de sarcini

Este evident că cele două asocieri, din care una cu background european, nu ar fi subcontractat componenta electrică a lucrărilor, dacă această subcontractare nu era strict necesară. Însă  ofertanții aveau obligația să respecte toate cerințele din caietul de sarcini și toate precizările furnizate de autoritatea contractantă pe parcursul procedurii de atribuire a contractului. Iar printre cerințe se afla și această lucrare de mutare a stâlpilor de curent. Primăria Medgidia nu a mai ținut cont de caietul de sarcini, de propriile precizări și de Fișa de date urcată în SEAP. În mod legal, Oyl Compnay trebuia eliminată din procedură. În ceea ce privește explicația oferită de Vrabie că Oyl Company nu avea nevoie de terț susținător, deoarece legea permite implicarea unor noi subcontractori pe durata executării lucrărilor, aceasta nu poate păcăli niciun copil de clasa a doua. Sigur că drumarul își poate lua noi parteneri pe parcursul lucrărilor, dar nu putea câștiga licitația decât la braț cu o firmă autorizată să mute stâlpii de curent. Neîndeplinind acest criteriu, trebuia eliminată. Vorbim aici de cerințe obligatorii stabilite chiar de Primăria Medgidia, sub semnătura lui Vali Vrabie. Ceilalți participanți, cunoscându-le, au venit în licitație la braț cu un subcontractor autorizat de ANRE să mute stâlpii de curent.

Un preț neobișnuit de mic

Trebuie să mai spunem că, la Medgidia, Oyl Company Holding AG SRL a câștigat cu un preț de 13.256.726,20 de lei plus TVA, ceea ce reprezintă 63,26% din valoarea estimată a lucrării, adică un preț neobișnuit de mic. Obligată de legea achizițiilor publice, Primăria Medgidia a cerut precizări, existând riscul ca oferta financiară să fie fantezistă. Precizările Oyl Company au fost menționate în raportul procedurii sub forma unui tabel, din care reieșea că societatea a depus oferte primite de la diverși furnizori de resurse, la prețuri atât de scăzute încât Oyl-ul a putut pretinde că poate realiza lucrarea cu 63,26% din valoarea estimată. Însă aceste informații sunt blurate, neputând fi verificate de public și nici măcar de ceilalți participanți la licitație, ci doar de către comisia de licitație. Desigur, așa cum am arătat în articolul care a stârnit mânia proletară a lui Vrabie, această practică este permisă de legea care, deși proclamă transparența totală și accesul neîngrădit la informații, le permite ofertanților să-și secretizeze secretizeze informațiile printr-o simplă declarație de confidențialitate. Astfel de precizări au fost depuse și de ceilalți ofertanți. Datorită confidențialității, chiar nu putem ști dacă resursele declarate sunt reale, dacă ofertanții, în ordinea punctajului, aveau acces la resurse atât de ieftine încât să facă lucrarea la prețuri neobișnuit de mici.

(Video) Vrabie promite ajustarea interzisă de documentația Primăriei

Dar chiar și în aceste condiții de confidențialitate, oferta financiară nu mai putea fi ajustată pe parcurs. În acest sens, în Fișa de date a achiziției se specifică negru pe alb că prețul contractului nu poate fi ajustat. Cu toate acestea, după conferința de presă de săptămâna trecută, primarul Vrabie a declarat unui post de televiziune că va fi de acord cu ajustarea prețului, întrucât ar fi legală. Desigur, ajustările sunt legale, dar nu și obligatorii. Însă dacă autoritatea a menționat în documentație că nu se ajustează prețurile, iar acum declară că o va face pentru că ar fi legal, avem de a face cu o distorsionare a concurenței. Dacă participanții ar fi știut acest aspect, cu siguranță ar fi formulat alte oferte, mai ajustabile.

Povestea unui contract reziliat de instanța penală

În plus, față de cele arătate mai sus, autoritatea contractantă putea lua decizia eliminării Oyl Company Holding AG SRL din licitație și datorită unor aspecte cunoscute opiniei publice, fiind amplu mediatizate. Astfel, societatea s-a confruntat cu situația desființării unui contract de achiziție publică, încheiat cu Primăria din Țăndărei. Este vorba de contractul de lucrări nr. 2743/06.03.2014. Acesta a stârnit suspiciunea procurorilor de la Parchetul Tribunalului Ialomița, care au demarat o amplă cercetare penală, în care s-au efectuat inclusiv înregistrări ambientale. Pe 21 octombrie 2014, primarul din Țăndărei, George Cristian Roman, a fost arestat la domiciliu, după ce s-au conturat acuzațiile de abuz în serviciu, fals intelectual și deturnare de fonduri. Iată ce notează Clujust.Ro, unul din cele mai bune portaluri de știri juridice din România:

Miezul acuzației: primarul și șeful de la achiziții au măsluit procedurile pentru Oyl Company

”Potrivit procurorilor, primarul și șeful Biroului de achiziții publice din Primăria Țăndărei, Costică Ionescu, sunt suspectați că și-ar fi exercitat în mod defectuos atribuțiile de serviciu cu ocazia derulării unor contracte de proiectare și executare lucrări la drumuri. Astfel, primarul și șeful biroului de achiziții publice ar fi încheiat contracte pentru executarea acestor lucrări fără a respecta normele legale în domeniul achizițiilor publice și ar fi făcut plăți din bugetul public pentru lucrări care în realitate nu au fost efectuate.” (mai multe detalii aici

Patronul Oyl apare ca martor în dosarul penal

Pe 3 martie 2015, primarul din Țăndărei a scăpat de arestul la domiciliu, care a fost înlocuit  de Tribunalul Ialomița cu măsura controlului judiciar. George Cristian Roman a fost obligat atunci să nu se apropie de inculpații Costică Ionescu și Eugenia Florea – funcționari la biroul de achiziții din cadrul Primăriei Țăndărei – și de mai mulți martori, printre care și Corneliu Dragomir, patronul Oyl Company Holding AG SRL. (mai multe detalii aici).

Instanța anulează contractul

În sfârșit, pe 28 aprilie 2016, în dosarul penal 1721/98/2015, Tribunalul Ialomița l-a condamnat pe primarul orașului Țăndărei, George Cristian Roman,  pentru deturnare de fonduri și abuz în serviciu, la patru ani și șase luni de închisoare cu executare. De asemenea, Eugenia Florea a fost condamnată, în acest dosar, în vreme ce Costică Ionescu a fost trimis în judecată într-un dosar distinct și condamnat la rândul său. Tribunalul a mai dispus anularea contractului de lucrări încheiat de Primăria Țăndărei cu SC Oyl Compnay Oil AG SRL Slobozia sub numărul  2743/06.03.2014. Pe 19 ianuarie 2017, Curtea de Apel București a admis apelul celor doi inculpați din dosar, aplicându-le pedepse cu suspendare. Însă celelalte dispoziții au rămas neschimbate, printre acestea fiind și anularea contractului de lucrări încheiat cu firma carea câștigat, iată, și licitația de la Medgidia.

O plângere penală de la Consiliul Județean Constanța

Un alt aspect care putea fi cunoscut comisiei de licitație de la Medgidia, de asemenea amplu mediatizat, a fost decizia Consiliului Județean Constanța, anunțată pe 2 noiembrie 2016, de a formula o plângere penală împotriva Oyl Company Holding AG SRL pentru nefinalizarea în termen a reabilitării drumului Nazarcea-Ovidiu (vezi aici) . Întârzierea înregistrată a condus la pierderea fondurilor europene din care era finanțată respectiva lucrare, în condițiile în care termenele inițiale fuseseră deja prorogate cu acordul finanțatorului. Desigur, societatea se bucură de prezumția de nevinovăție, însă în legea achizițiilor publice există prevederi care duc la descalificare chiar și în situația în care există doar o decizie luată de o autoritate administrativă. Or, aici vorbim, de decizia anunțată public de Consiliul Județean, de a formula plângere penală pentru nerespectarea termenului de execuție, fapt care a condus la nedecontarea sumelor din fondurilor Uniunii Europene. Potrivit articolului 167 aliniatul 1 litera g), autoritatea contractantă trebuia să excludă din procedură orice firmă care ”și-a încălcat în mod grav sau repetat obligațiile principale ce-i reveneau în cadrul unui contract de achiziții publice… iar aceste încălcări au dus la încetarea anticipată a respectivului contract, plata de daune-interese sau alte sancțiuni comparabile.”. Relevant pentru situația de la Medgidia este faptul că proiectul pentru care s-a organizat licitația se realizează tot din fonduri atrase, existând termene clare de implementare. Dacă se va înregistra o situație ca la drumul Nazarcea-Ovidiu, și aceste fonduri pot fi pierdute.

Problemele s-au acoperit printr-o simplă declarație

Totuși, trebuie să spunem că, în privința contractului anulat de la Țăndărei și a plângerii penale a Consiliului Județean, comisia de licitație de la Primăria Medgidia are scuze foarte plauzibile, întrucât este posibil să nu fi cunoscut aceste aspecte, iar pe de altă parte era obligația ofertantului să le lămurească. Or, Oyl Company Holding AG SRL a depus declarație pe proprie răspundere că nu se află în situațiile prevăzute de articolul 167 din legea achizițiilor publice. Însă pentru celălalt aspect, referitor la obligația de a avea subcontractor pentru lucrările electrice, chiar nu există nicio scuză.

 

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Aventurile turistului Viorel Ionescu în Insulele Canare. Dat de gol de rudele unui consilier

Ionescu și Ticu au fost ”turnați” pe Facebook de o rudă a celui din urmă, care a postat o filmare în acest sens.

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Acum câteva luni, am semnalat pe Ordinea.Ro că primarul din Hârșova, Viorel Ionescu, l-a ajutat pe un consilier local, coleg de partid cu el, să devină administrator al societății de interes public local, Carsium Edil SRL, în ciuda faptului că, în viața civilă, acesta era, și este în continuare, un simplu electrician. Numirea meseriașului în consiliul de administrație de la Carsium Edil  s-a făcut prin hotărâre de Consiliu Local. Din punct de vedere legal, cooptarea membrilor consiliului de administrație trebuia să se facă prin selecție competitivă, pe baza principiilor guvernanței corporative a întreprinderilor publice, așa cum obliga OUG 109/2011. Dacă legea ar fi fost respectată, acesta nici nu se putea înscrie la concurs, neavând pregătirea adecvată. În al doilea rând, printre votanții hotărârii s-a numărat chiar consilierul-electrician. Cu alte cuvinte, meșterul a ridicat degetele pentru a-și crea un avantaj de natură financiară, de statut social sau de imagine publică, deși legea îl obliga să se abțină de la deliberare în astfel de cazuri de folos personal. În al treilea rând, consilierii locali nu pot fi administratori ai societăților deținute de Consiliul Local din care fac parte, cele două funcții fiind incompatibile.

Carisum Edil ajunge la limita de jos a rentabilității

Pe consilierul-electrician îl cheamă Gabriel Ticu. Date fiind ilegalitățile semnalate mai sus, acesta a fost retras din CA-ul întreprinderii publice. De altfel, sursele noastre spun că, la momentul de față, Carsium Edil nici nu mai are un consiliu de administrație, funcționând ca un SRL de familie. În primele 6 luni ale anului curent, societatea a înregistrat un profit de 499 de lei. Pe de altă parte, salariile și indemnizațiile au avut valoarea de 1.119.503 lei, față de 731.684 de lei în perioada similară a anului trecut. Așadar, cheltuielile salariale au fost majorate cu 53%, aceasta fiind principala cauză a aducerii întreprinderii publice la limita de jos a rentabilității.

Un concediu de vis în Insulele Canare

Povestea de mai sus ar fi fost dată uitării. Însă chiar ieri a apărut în spațiul public o filmare care trădează legături foarte strânse, nu doar de apartenență la același partid, între primarul Ionescu și consilierul din cauza căruia a fost compromisă funcționarea legală și normală a societății Carsium Edil. Imaginile atestă că cei doi, însoțiți de familiile lor, au petrecut un concediu de vis în Insulele Canare. Ionescu și Ticu au fost ”turnați” pe Facebook de o rudă a celui din urmă, care a postat o filmare în acest sens. Apreciem că această filmare trădează, așa cum am spus, relații foarte strânse, care nu au rămas izolate la sfera vieții private, în contextul în care Ionescu și-a ajutat partenerul de vacanțe să ocupe o funcție publică peste nivelul pregătirii sale.

Coafeza de la Spital

Trebuie să mai spunem că primarul din Hârșova s-a mai remarcat în trecut prin ajutorul dat unei coafeze să acceadă în conducerea Spitalului Orășenesc. Medici specialiști, cu 6 ani de facultate și încă 6 de rezidențiat, s-au pomenit umiliți în ultimul hal de un primar care a considerat că o coafeză e mai în stare să conducă destinele Spitalului decât specialiștii în domeniu. După un scandal monstru, protejata primarului a fost îndepărtată din conducerea spitalului. La momentul de față, unitatea sanitară este condusă de un medic din Pantelimon, care a mai încercat, dar fără succes, să ajungă director de spital la București și Călărași, fiind respins de fiecare dată. Acesta menționează în declarația sa de interese că este afiliat politic, la PSD, și înrolat în Asociația Națională Marea Lojă Națională din România și-n Ordinul Inițiatic Marea Lojă Națională din România.

O firmă, vai steaua ei, aleasă să construiască Heliportul

Disprețul lui Viorel Ionescu pentru merit, pentru profesionalism și pentru scara firească a valorilor s-a arătat încă o dată, la sfârșitul lunii trecute. Atunci, edilul din Hârșova a atribuit un contract de lucrări foarte important unei firme din județul Tulcea care în ultimii ani de raportare contabilă figurează pe site-ul Ministerului de Finanțe fără angajați, fără venituri, fără cifră de afaceri și cu un CAEN specific buticurilor. Vorbim aici de contractul de construire a heliportului din curtea Spitalului, care a fost atribuit prin încredințare directă. Dacă Primăria ar fi organizat o licitație, această firmă, vai steaua ei, nu s-ar fi calificat nici măcar să care apă cu bidonul.

Huzur pe banul public, în SUA și Canada

În sfârșit, trebuie să mai spunem că primarului din Hârșova îi plac vizitele în străinătate decontate din bani publici. Amintim că, în luna mai 2018, Ionescu s-a infiltrat într-o delegație a Asociației Municipiilor din România, deși Hârșova este oraș, iar nu municipiu, și ca atare nu face parte din această structură. Edilul a beneficiat astfel de o deplasare peste ocean, în Canada și Statele Unite ale Americii, în care s-a discutat, printre altele, despre metrouri, aeroporturi și intervenții în caz de atac terorist. Primăria Hârșova a cumpărat biletele de avion înainte ca Ionescu să obțină aprobarea Consiliului Local pentru deplasare. La întoarcerea de peste ocean, edilul a uitat să prezinte autorității deliberative un raport al vizitei, ceea ce, potrivit legii, conduce la sancțiunea suportării costurilor din propriul buzunar. Nu se știe, deocamdată, dacă primarul Viorel Ionescu a întreprins vreo măsură de a recupera fondurile prăpădite de la persoana fizică Viorel Ionescu.

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Valentin Vrabie, un fel de Tusac al Medgidiei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

De mai bine de doi ani, Medgidia se află într-un scandal continuu. Mai exact de la urcarea lui Valentin Vrabie în scaunul de primar! În iunie 2016, acesta a reușit să obțină un scor electoral foarte bun, candidând din postura de independent, cu aureola mediatică a unor realizări remarcabile la Peștera. În plus, Vrabie a lansat câteva teme populiste, de tipul celor folosite cu mult succes, la vremea sa, și de Dan Diaconescu. În primul rând: un leu metrul cub de apă. În al doilea rând: retorica antisistem. Când oamenii vorbesc, partidele să tacă! Așa le-a spus Vrabie alegătorilor, prin afișele sale de campanie. În timp ce tuna și fulgera împotriva nenorociților din politică, el întărea organizatoric o structură de partid. Vorbim aici de M10, o formațiune care a scos la Medgidia 5 locuri în Consiliul Local, la egalitate cu PSD-ul.

Dizolvarea Consiliului, un plan din primii pași

Încă din iunie 2016, Vrabie s-a arătat nemulțumit de Consiliul ales, după ce omul propus de el pentru funcția de viceprimar a fost respins la vot de partidele politice. În acel context, pentru prima dată a fost aruncată pe piață ipoteza alegerilor anticipate. Pe 30 iunie 2016, s-a ajuns la un acord de formare a unei majorități în Consiliul Local Medgidia. Luminița Vlădescu de la PSD a fost singura propunere pentru postul de viceprimar, fiind aleasă cu 13 voturi din 19. Compromisul cu PSD fusese agreat de Vrabie, care a și declarat după ședința de atunci că și-a dorit un alt viceprimar, dar că va face echipă cu Vlădescu. O vreme, chiar a făcut. Și la Medgidia a fost pace până în ultima zi din august 2016, atunci când consilierii locali nu au fost prea încântați de suma propusă de Vrabie pentru a fi alocată unui eveniment cultural. Vorbim aici de Zilele Medgidiei. Suma votată de consilieri, în speță 40.000 de euro, l-a nemulțumit pe primar, care a anunțat că renunță la organizarea evenimentului. Mai mult, Vrabie a declarat cu acea ocazie, citat de cotidianul Cuget Liber: ”Intenționez să pun capăt acestui circ, prin consultarea cetățenilor cu privire la desfășurarea unui referendum pentru alegerea unui nou consiliu local. Am venit aici pentru a schimba lucrurile în bine și orice zi pierdută este în defavoarea cetățenilor.”.

Dușmanul vinovat de toate relele

De pe urma campaniei populiste, locuitorii din Medgidia aveau speranțe mari. Minunile promise nu se mai întâmplau. Însă Vrabie găsise mecanismul optim de distribuire a culpei în cârca unui dușman. La început, dușmanul a fost consiliul în ansamblul său. Apoi criticii lui Vrabie din presă și din societatea civilă, viceprimarul Luminița Vlădescu, șeful acesteia Felix Stroe, ”securiștii” de la RAJA, consilierul local Marian Butnaru și din noul tot Consiliul in corpore.

Stroe, Vrabie, Crăciun. Moș Crăciun.

Cum să-ți distrugi imaginea în ultimul hal

Războinicul a reușit să-și facă imaginea praf. Pe 24 octombrie 2016, un consilier local din Peștera i-a făcut plângere penală, reclamând Parchetului că Vrabie l-a snopit în bătaie. Apoi, în 2017, au ieșit pe piață înregistrări audio ale unor convorbiri telefonice purtate de Valentin Vrabie cu un critic din societatea civilă. L-am numit aici pe Adrian Barză. Limbajul lui Vrabie, de o trivialitate rar întâlnită chiar și în mediile interlope, a șocat enorm. Primarul din Medgidia, fostul independent antisistem care cerea partidelor să tacă, era deja membru ALDE, ba chiar ocupa și o funcție de conducere la nivel național, în partidul lui Tăriceanu. Partidul s-a delimitat de el, iar el și-a trimis demisia, motivat de alte aspecte, dar cu siguranță în legătură cu această lipsă de solidaritate.

Vătaf pe moșie

După această serie de gafe incredibile, Vrabie a încercat să se reinventeze. Din acest motiv, primarul Medgidiei a revenit la retorica mai veche, potrivit căreia ar fi făcut lucruri de senzație, dar nu a fost lăsat de alții. Aici i-au căzut la marele fix câteva proiecte, cum ar fi cel de asfaltare a unor străzi din oraș. Cățărat pe aceste chestiuni puține, dar palpabile, primarul a cerut referendum pentru ieftinirea apei. Nu i-a ieșit. A mai încercat un fel negociere prin declarații publice cu RAJA, cerând avantaje pentru Medgidia, pentru apa din subsol, care nu este a orașului Medgidia, ci a statului român. Apoi s-a războit cu Luminița Vlădescu. I-a luat biroul și mașina de serviciu, i s-a adresat în ședințe publice într-un mod înjositor (”sunteți o escroacă!”, ”nă vă e rușine că sunteți femeie de 50 de ani cu trei copii acasă?”), iar la un moment dat a refuzat să-i mai achite indemnizația de viceprimar, pe motiv că aceasta nu ar face mai nimic și nu și-ar merita banii. Vorbim aici de un comportament de vătaf pe moșie.

Ultimul balamuc

În sfârșit, ultima inițiativă a primarului din Medgidia a urmărit declanșarea unui referendum pentru dizolvarea Consiliului Local. Chiar zilele trecute, Valentin Vrabie a pichetat Instituția Prefectului, însoțit de aproximativ 100 de persoane. Cu doar câteva zile înainte, prefectul comunicase că a identificat probleme în ceea ce privește semnăturile strânse de primar. Câteva zeci din acestea aparțin unor persoane care erau decedate, iar alte câteva sute aparțin unor persoane ce aveau date de identitate schimbate. Ce va fi vom vedea. Însă opinăm că aceste manifestări de ostilitate între un primar ales și consilierii locali la rândul lor aleși, derapajele de limbaj, acuzațiile continue de hoție și proastă administrare, circul și scandalul continuu sunt incompatibile cu statul de drept. Un balamuc de o asemenea gravitate nu s-a mai întâmplat la noi de ceva timp. Istoria se repetă, cu mici diferențe.

Un alt populist, la vremea lui: Tusac

Un balamuc oarecum similar s-a întâmplat în perioada 2008-2012 la Mangalia. În 2008, mangalioții s-au lăsat vrăjiți de imaginea de oameni ai faptelor pe care și-o cultivaseră Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu. Atunci, cei doi făptuiau. Acum stau la umbră, în Madagascar sau la Poarta Albă.

Prepusul lor, Claudiu Tusac le-a promis mangalioților dezvoltare, lapte și miere, transparență totală. ”Voi scoate ușa de la intrare”, spunea acesta, ca semn că va fi deschis cu toată lumea. În timp, totul s-a dovedit vrăjeală. La câteva luni după ce s-a urcat în scaunul de primar, Tusac le-a cerut consilierilor să voteze delegarea serviciilor publice ale Mangaliei către o asociație de dezvoltare intercomunitară gândită de Nicușor Constantinescu. Planul n-a mers, pentru că s-au opus consilierii.

La vânătoare de consilieri

În replică, Tusac a tocmit presa și i-a umplut de respect. Apoi a mutat ședințele la Casa de Cultură, asigurând o asistență de fluierători, formată din babele PSD-iste și infractorii orașului. N-a mers nici așa. În pasul următor, biroul de presă al Primăriei s-a transformat în birou de investigații, întocmind dosare cu probleme identificate pentru fiecare opozant. Mai departe, Poliția Locală a început să împrăștie amenzi cu nemiluita. Consilierul de atunci John Anghel a fost amendat cu un miliard, pentru că schimbase soluția tehnică a unui foișor, cu 10 ani în urmă, ca să evite tăierea unui copac. Paul Foleanu a fost tăvălit în presă că ocupa un apartament ANL, obținut cu ani buni înainte de a fi consilier. Sorin Andrei s-a pomenit că primarul a făcut proiect să concesioneze unor interlopi sângeroși parcarea publică din fața complexului său comercial. Vasile Olan s-a trezit cu roțile tăiate, iar un altul cu vopsea pe parbriz și capotă. Griguță s-a trezit că Tusac i-a dat soția afară de la ADPP, unde lucra de pe vremea lui Iorguș, și îi făcuse și plângere penală pentru niște borduri. Viorel Oleniuc era viceprimar, iar Tusac îi delegase în scris atribuția de a supraveghea curățenia în Primărie și verbal pe aceea de a număra porumbeii care se găinățau pe geamuri. Indemnizația de viceprimar i-o plătea când avea chef. De cele mai multe ori nu avea chef.

O domnie a bunului-plac, neegalată nici măcar în Împărăția lui Nicușor

În timp ce consilierii se apărau cum puteau, primarul și ai lui furau cu șapte mâini. Nu era lună fără un festival, o chermeză, o pomană dansantă. Și de fiecare dată, Primăria trimitea adrese oficiale în care îi îndemna pe agenții economic să contribuie cu sponsorizări către o fundație, Pro Litoral, fondată chiar de Tusac împreună cu soția, cu șefa biroului de presă și cu doi-trei consilieri obedienți din partidul său toxic. Cei care nu plăteau, se pomeneau cu băjeții de la Corpul de Control, care începeau să numere treptele, să măsoare grosimea pereților și alte alea, până găseau un motiv formal de amendă. Alte sponsorizări erau la negru și se împărțeau pe caiet. Atât de bine se împărțeau că parcarea Primăriei se umpluse de ML-uri. Village Tour, firma de asfaltări a lui Tusac, trecută formal în proprietatea unui offshore, Mersina Investment LLC, a început să peticească orașul pe sute de mii de euro, punând pe curent un contract reziliat ce făcea obiectul unui litigiu în instanță. Primarul se judeca cu firma primarului. Având puterea pixului și pofta banului, a închis litigiul. Apoi au început să curgă banii. Și multe alte nereguli. De pildă, Primăria deconta cheltuieli de leasing auto ale unei firme de pază, pe care o plătea deturnând fondurile de la locuințe. Era la Mangalia o domnie a bunului-plac, așa cum nu se văzuse nici măcar în împărăția lui Nicușor Constantinescu.

V-am dizolvat!

La un moment dat, visând puterea absolută, Tusac a uitat să convoace Consiliul Local preț de două luni de zile. Exact atât cât trebuia pentru dizolvare. Înțelegând pericolul care-i păștea, consilierii majoritari, dar în opoziție cu primarul, au convocat o ședință extraordinară în ultima clipă. Tusac a declarat-o ilegală. Tot el a declarat, cu de la sine putere, dizolvarea Consiliului Local. A lipit un afiș mare pe ușa Primăriei și din acea zi a refuzat să-i mai primească pe consilieri în ”local”. Primăria devenise un fel de moșie a lui Tusac, păzită cu strășnicie de firma de pază plătită prin deturnare de fonduri și de Poliția Comunitară (echivalenta Poliției Locale de acum), condusă atunci de Fiolă, milițianul care refuzase să-i facă alcool-test-ul lui Nicușor Constantinescu, în intersecția adormirii. Și luni de zile, în plină democrație, Mangalia a fost condusă ca o feudă, de un despot întunecat.

Colapsul de la  termoficare

În această perioadă de feudalism întârziat, compania locală care furniza agentul termic în oraș l-a notificat în mai multe rânduri pe Tusac să convoace Consiliul Local, spre a supune aprobării acestui for reducerea tarifului de termoficare. O criză economică fără precedent bântuia întreaga lume, iar pe acest fond combustibilii ajunseseră la un preț aproape de un minim istoric. Cele 50.000 de gigacalorii pe care le producea într-un an compania de termoficare a Mangaliei ajunseseră la un preț de cost cu un milion de euro mai mic. Tusac a declarat senin că nu mai are Consiliu Local, îndemnând compania să factureze la ultimul tarif aprobat. Neavând încotro, prestatorul s-a conformat și a facturat la tariful mult mai mare decât prețul de cost. Dar Primăria n-a achitat, că nu a vrut Tusac. ”Nu pot, că nu am Consiliu” – s-a zbârlit feudalul întârziat. Conduita sa a adus termoficarea în pragul colapsului. Compania locală a plătit impozit pe profitul scriptic, la fel și TVA pe sume neîncasate. Scârbiți de întreaga situație, reprezentanții grupului Rompetrol, care deținea pachetul majoritar de acțiuni la Rominservices Therm, au decis să-și vândă participația. Singura ofertă a fost formulată de o firmă care avea sediul social în casa unui consilier județean. Însă, la origini, aceasta fusese înființată de finul lui Claudiu Tusac, funcționând o vreme cu sediul social chiar în casa primarului.

Claudiu Palaz – coșmarul lui Tusac

Coșmarul lui Tusac a fost prefectul de atunci al județului Constanța, Claudiu Palaz. Acesta a emis, pe rând, un ordin de suspendare din funcție și apoi un ordin de constatare a încetării mandatului de primar. La ultima mazilire a lui Tusac, brusc s-a oprit căldura în Mangalia. După cum arătam mai sus, frâiele companiei de termoficare se găseau la o firmă care funcționase chiar la reședința fostului primar. Mangalioții au plătit cu sănătatea derapajele acestui personaj sinistru. În acea iarnă, s-au înmulțit crucile în cimitir, cu mult peste media statistică obișnuită. În iunie 2016, Tusac a fost debarcat definitiv de mangalioți. În mod halucinant, după tot ce făcuse, acesta încă avea susținători. Încă erau oameni care-l iubeau. Încă erau oameni care doreau să fie conduși în acel stil feudal. Un cancer sufletesc roade psihologia colectivă a acestui popor prea agresat în istoria lui și de aceea prea complice cu agresorii. Totuși, mai mulți au fost cei cu o gândire normală și sănătoasă și măcar gestul lor ar trebui să ne redea o fărâmă de speranță.

 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

PUZ-ul Lăpușneanu rămâne în picioare. Ultimul proces TARDIV al fostului prefect Ioan Albu

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Fostul prefect Ioan Albu lovește din nou. Chiar zilele trecute anunțam aici că acesta a prăpădit un proces cu o miză uriașă, depunând un apel tardiv și apoi, tot tardiv, o cerere de repunere în termen. A întârziat prima oară. A întârziat și a doua oară. Ba chiar, o hotărâre din 2 noiembrie 2018, a Tribunalului Constanța, ne arată că fostul prefect a întârziat și a treia oară, într-o altă procedură judiciară. De data aceasta vorbim de un proces la rândul său foarte important și de asemenea pe larg mediatizat. Vorbim de procesul în care s-a cerut anularea Planului Urbanistic Zonal al bulevardului Lăpușneanu, de la City Park Mall până la Dobrogea. Tribunalul a constatat acum că acțiunea Prefectului a fost tardiv introdusă. Cu alte cuvinte, mult zgomot pentru nimic. Timp risipit, bani cheltuiți și discuții care au generat ură în spațiul public.

Un PUZ mamut, cu terenuri cumpărate cu milioane de euro sau retrocedate pe nimic

Atacul la PUZ a plecat de la o asociație nonguvernamentală care a declarat război unor proiecte imobiliare. Această structură civică, dar condusă de un politician, nu are probleme, de pildă, cu transformarea zonei verzi de la fostul RATC în ”cartier” de turnuri și mall-uri. Acolo, asociația nu a contestat niciun PUZ. Însă are o problemă cu bulevardul Lăpușneanu. Vorbim de o zonă imensă, de 13,33 de hecare, în care s-au adoptat mai multe reglementări urbanistice, încă din 1998. Aici Primăria a vândut, pe bani grei, sau a retrocedat pe nimic terenuri cu un potențial foarte bun. Așadar, vorbim deopotrivă de cumpărători care au plătit milioane de euro, dar și de prieteni ai unor avocați care au luat pe mai nimic, plătind sume derizorii, de Poarta 6, către moștenitorii puși în posesie în procedura administrativă a retrocedării. În 2015, ultimul investitor insinuat în zonă, pe un teren de 700 de metri pătrați, a făcut PUZ pentru toată întinderea, de 13,33 hectare, de la blocul cu marmură neagră de peste drum de mall, până la blocul de peste drum de complexul Dobrogea. Documentul integra reglementările din PUZ-urile anterioare, în mare parte, însă aducea și modificări importante, în principal în favoarea firmei care a plătit această documentație. La aproape 3 ani distanță, prefectul Ioan Albu a cerut instanței să anuleze hotărâre de Consiliu Local, prin care a fost adoptat acest PUZ. După cum spuneam mai sus, acțiunea prefectului a fost respinsă pe fond ca tardivă.

În acest caz, tardivitatea nu a fost provocată. Adică, fostul prefect nu a întârziat depunerea acțiunii la instanță, peste termenul legal, cu scopul de a prăpădi procesul. Termenul legal era depășit încă din capul locului. Cu toate acestea, știind că nu mai este în termen pentru a deschide un astfel de litigiu, Ioan Albu a insistat în acțiunea sa, risipind timp, cheltuind bani și generând ură în spațiul public.

Numitorul comun

Trebuie să spunem că întârzierile lui Albu, toate trei la grămadă, au un numitor comun. Procesul în care acesta a întârziat să depună apelul și apoi cererea de repunere în termen se referă la retrocedarea carierei de piatră de la Sibioara, comuna Lumina. Persoana afectată de conduita lui Albu construiește, pe un teren cumpărat cu bani grei, cel mai spectaculos bloc din PUZ-ul Lăpușneanu. Așadar, vorbim de trei acte de procedură, cu toate tardive, cu toate țintind în aceeași firmă!

Un avocat mincinos

După cum am relatat în articolul anterior, cariera de piatră de la Sibioara aparține SC Somaco Construct SRL, o companie minieră care continuă exploatarea începută în anul 1965. În 2005, părțile sociale ale companiei miniere au fost cumpărate, cu 4 milioane de euro, de SC Comprest Util SRL, o firmă a omului de afaceri Grigore Comănescu. După ani buni de la această investiție, omul de afaceri a aflat că două septuagenare, reprezentate convențional de avocatul Ionel Hașotti, au obținut o hotărâre judecătorească, pentru retrocedarea unui teren de 20 de hectare, care se suprapunea, în parte, peste carieră. Compania minieră nu a fost citată în proces, iar legea interzicea retrocedarea terenurilor miniere. Însă avocatul a mințit cu nesimțire în fața instanței că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră”, neavând de cine să fie contrazis.

Falsuri de zile mari

În 2016, Instituția Prefectului a atacat titlul de proprietate al clienților lui Ionel Hașotti, arătând că retrocedarea s-a dat prin fraudă la lege. Legea cerea acte de proprietate ulterioare anului 1945 și interzicea expres retrocedarea terenurilor miniere. Septuagenarele aveau acte din secolul XIX până în 1938, însă nu aveau după 1945. În timpul procesului, Arhivele Naționale au certificat că autorul bătrânelor era înregistrat în anul 1941 cu 10 hectare de teren, iar nu cu 20, acesta având funcțiunea agricolă, iar nu minieră. Cu toate acestea, Judecătoria Constanța a respins acțiunea, luând de bun un act din 1947, care nu emană de la Arhive, nu are dată, număr de înregistrare, ștampilă și antet, este scris pe baza regulilor ortografice care aveau să intre în vigoare abia în 1954 și conținea date de identitate contrazise de documentele oficiale (greșeli de nume și de vârstă). Documentul fusese adus de acasă de una din bătrâne, care a pretins că îl moștenise de la părinți. Așadar, vorbim de un înscris cu aparență de fals. Într-un alt proces, aceeași bătrână a adus de acasă un act care conținea informația că un oarecare Barbu Teșeleanu ar fi fost proprietar de terenuri, înscris ca atare în documente datând din 1949, deși potrivit actelor de stare civilă acesta avea atunci doar zece ani.  Or, un copil de zece ani nu putea să fie proprietar de terenuri. Documentul care conținea această inepție contrafactuală a fost depus în două versiuni diferite, scrise de mâini diferite, cu caligrafii diferite la instanță. Judecătoarea (aceeași ca și în cazul retrocedării carierei de la Sibioara) s-a făcut că plouă; între timp a fost dată afară din magistratură, fiind acuzată de DNA că a vândut pe șpagă hotărâri de retrocedare prin fraudă la lege.

Ioan Albu: de 3 ori tardiv

Argumentele de mai sus nu au fost cunoscute de magistratul care a judecat pe fond procesul pentru anularea titlului de proprietate. Însă au fost relatate de juriștii Prefecturii în cererea de apel. Calea de atac putea conduce la înfăptuirea dreptății. Aici, însă, a intervenit Ioan Albu, care a declarat apelul tardiv. Mai apoi, având la îndemână remediul repunerii în termen, Albu a depus o cerere în acest sens din nou după scurgerea termenului legal. Procesul pentru anularea titlului de proprietate al clienților lui Ionel Hașotti avea o miză importantă. După ce a prăpădit procesul referitor la cariera de la Sibioara, pe ultima sută de metri a mandatului său fostul prefect a depus o acțiune pentru anularea PUZ-ului Lăpușneanu, cunoscând, ca toată lumea, că  cel mai important bloc din această zonă este construit de patronul carierei Sibioara, prin SC Comprest Util SRL. Este vorba de un teren nu din categoria celor retrocedate, ci din categoria celor cumpărate cu milioane de euro.

Ioan Albu nu mai e prefect. După el, potopul!

Desigur, această conduită ar putea fi rodul coincidenței și al incompetenței. Însă reamintim că tatăl lui Ioan Albu și fratele lui Ionel Hașotti, adică Gheorghe Albu și Puiu Hașotti, au fost asociați într-o firmă. Albu-tatăl a ajuns la vremea lui secretar de stat cu sprijinul lui Puiu Hașotti. Așadar, vorbim de relații vechi, de familie, care, cel puțin ipotetic, puteau juca un rol în conduita lui Ioan Albu. Pe de altă parte, trebuie să mai spunem că Ionel Hașotti a fost implicat în retrocedarea unor terenuri din PUZ-ul Lăpușneanu (familia Gardef) și al terenurilor din PUZ-ul RATC (familia Damadian). PUZ-ul de la RATC nu l-a deranjat pe fostul prefect sau pe civicii conduși politic spre ținte selective. Oricum ar fi, opinăm că acest inventar de fapte și relații ar trebui cercetat de instituțiile abilitate. După cum spuneam, Ioan Albu nu mai e prefect. Dar după el, potopul!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: