Connect with us

Exclusiv

A fost trucată licitația pentru asfaltări de la Medgidia?

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Vrabie și ai lui au mințit cu nerușinare că totul a fost legal în privința atribuirii contractului de asfaltare de la Medgdia. Dovezile pe care le vom prezenta mai jos, îi contrazic pe față și indică faptul că Primăria a avantajat firma Oyl Company.

Deranjați de relatările Ordinea.Ro, Ct100.Ro și Constanța.Ro, primarul din Medgidia și administratorul public Bogdan Moșescu, flancați de mai multe doamne din comisia care a girat atribuirea contractului de asfaltare către controversata firmă Oyl Company Holding AG SRL, au organizat săptămâna trecută o conferință de presă, pentru a se arăta scandalizați de ”minciunile”, ”dezinformările” și ”calomniile” lansate de cele trei publicații. După multe vorbe de ocară, analiză pe text și amenințări cu procese, reprezentanții Primăriei au trimis și un comunicat de presă, prin care resping toate ”acuzațiile”, inclusiv în privința faptului că firma declarată câștigătoare nu a depus un acord de subcontractare pentru mutarea stâlpilor de electricitate.

”Potrivit dispozițiilor art 219 alin (3) din Legea nr. 98/2016 „Contractantul are dreptul de a implica noi subcontractanţi, pe durata executării contractului de achiziţie publică, cu condiţia ca nominalizarea acestora să nu reprezinte o modificare substanţială a contractului de achiziţie publică, în condiţiile art. 221”. În concluzie, societatea câștigătoare Oyl Company AG S.R.L. nu trebuia să aibă un terț susținător în momentul depunerii ofertei, aceasta putând să încheie contract cu terț susținător pe durata executării contractului, așa cum prevede articolul de lege mai sus menționat.” – afirmă Perimăria Medgidia în comunicatul de presă transmis săptămâna trecută.

Fișa de date îl contrazice pe Vrabie

Nimic mai fals. În realitate, Fișa de date a achiziției, publicată în SEAP pe 4 septembrie 2017, ora 17:03, cunoscută și opozabilă ca atare tuturor participanților la licitației, dar și Primăriei Medgidia în calitate de autoritate contractantă, spune cu totul și cu totul altceva. Astfel, la pagina 9 din cele 11 ale Fișei se menționează, negru pe alb, că ”Propunerea tehnică elaborată de ofertant va respecta în totalitate cerințele prevăzute în caietul de sarcini. Propunerea tehnică trebuie să reflecte asumarea de către ofertant a tuturor cerințelor obligatorii prevăzute în caietul de sarcini”. Citind enunțul urcat în SEAP chiar de Primăria Medgidia, îți sare în ochi expresia ”în totalitate”. Or în această totalitate era inclusă și componenta de mutare a unor stâlpi de curent, așa cum se arăta clar în caietul de sarcini, precum și în precizările pe care Primăria Medgidia, sub semnătura electronică a lui Valentin Vrabie, le-a emis în timpul procedurii.

Nu se putea fără subcontractant autorizat de ANRE

Așadar, licitația de la Medgidia avea o componentă electrică, iar participanții trebuiau să o reflecte obligatoriu în oferta lor. Cu alte cuvinte, trebuiau să probeze că au capacitatea tehnică, dar mai ales profesională să execute și această componentă electrică a proiectului. Aici trebuie să spunem că, potrivit legislației în vigoare, lucrările de electricitate nu pot fi executate decât de ”profesioniști”, adică de firme care se ocupă în principal de electricitate și sunt autorizate de Agenția Națională de Reglementare în Electricitate (ANRE). Ofertanții înscriși în licitație puteau face dovada că îndeplinesc acest criteriu tehnic și profesional de a muta stâlpii de electricitate, apelând la un terț subcontractant. Legea achizițiilor publice, dar și specificațiile de la paginile 7 și 8 din Fișa de date a achiziției spun clar că în documentul unic de achiziție european (DUAE) depus de ofertant trebuia menționat și numele subcontractantului, cu datele lui de identificare, precum și contribuția acestuia la realizarea proiectului. De asemenea, trebuia depus un acord de subcontractare, după un formular urcat în SEAP chiar de Primăria Medgidia. În sfârșit, subcontractantul trebuia să depună, la rândul său, un formular DUAE distinct.

Concurența a venit la braț cu o firmă de electricitate

Așa cum reiese din raportul procedurii publicat în SEAP de Primăria Medgidia, Oyl Company Holding AG SRL a declarat că nu intenționează să subcontracteze nicio parte din lucrări. Așa cum știți dejhaa, Primăria s-a făcut că nu pricepe că, în acest fel, ofertantul nu mai îndeplinea totalitatea cerințelor din caietul de sarcini.

În schimb, asocierea clasată pe locul doi, condusă de firma Autoprima Serv SRL a prezentat un acord de subcontractare cu SC Elmond Construct SRL, o firmă specializată în lucrări de proiectare și execuție a instalațiilor elecvtrice, înființată în anul 2002.

De asemenea, asocierea clasată pe locul trei, condusă de Strabag SRL, o subsidiară a concernului austriac omonim, implicată în construcția de autostrăzi din România, a depus un acord de subcontractare cu SC TIAB SA, o societate din grupul francez VINCI ENERGIE, specializată în proiectarea, execuția, punerea în funcțiune și mentenanța lucrărilor de instalații electrice din toate sectoarele de activitate, așa cum se precizează pe site-urile de specialitate.

Ai lui Vrabie n-au mai ținut cont de caietul de sarcini

Este evident că cele două asocieri, din care una cu background european, nu ar fi subcontractat componenta electrică a lucrărilor, dacă această subcontractare nu era strict necesară. Însă  ofertanții aveau obligația să respecte toate cerințele din caietul de sarcini și toate precizările furnizate de autoritatea contractantă pe parcursul procedurii de atribuire a contractului. Iar printre cerințe se afla și această lucrare de mutare a stâlpilor de curent. Primăria Medgidia nu a mai ținut cont de caietul de sarcini, de propriile precizări și de Fișa de date urcată în SEAP. În mod legal, Oyl Compnay trebuia eliminată din procedură. În ceea ce privește explicația oferită de Vrabie că Oyl Company nu avea nevoie de terț susținător, deoarece legea permite implicarea unor noi subcontractori pe durata executării lucrărilor, aceasta nu poate păcăli niciun copil de clasa a doua. Sigur că drumarul își poate lua noi parteneri pe parcursul lucrărilor, dar nu putea câștiga licitația decât la braț cu o firmă autorizată să mute stâlpii de curent. Neîndeplinind acest criteriu, trebuia eliminată. Vorbim aici de cerințe obligatorii stabilite chiar de Primăria Medgidia, sub semnătura lui Vali Vrabie. Ceilalți participanți, cunoscându-le, au venit în licitație la braț cu un subcontractor autorizat de ANRE să mute stâlpii de curent.

Un preț neobișnuit de mic

Trebuie să mai spunem că, la Medgidia, Oyl Company Holding AG SRL a câștigat cu un preț de 13.256.726,20 de lei plus TVA, ceea ce reprezintă 63,26% din valoarea estimată a lucrării, adică un preț neobișnuit de mic. Obligată de legea achizițiilor publice, Primăria Medgidia a cerut precizări, existând riscul ca oferta financiară să fie fantezistă. Precizările Oyl Company au fost menționate în raportul procedurii sub forma unui tabel, din care reieșea că societatea a depus oferte primite de la diverși furnizori de resurse, la prețuri atât de scăzute încât Oyl-ul a putut pretinde că poate realiza lucrarea cu 63,26% din valoarea estimată. Însă aceste informații sunt blurate, neputând fi verificate de public și nici măcar de ceilalți participanți la licitație, ci doar de către comisia de licitație. Desigur, așa cum am arătat în articolul care a stârnit mânia proletară a lui Vrabie, această practică este permisă de legea care, deși proclamă transparența totală și accesul neîngrădit la informații, le permite ofertanților să-și secretizeze secretizeze informațiile printr-o simplă declarație de confidențialitate. Astfel de precizări au fost depuse și de ceilalți ofertanți. Datorită confidențialității, chiar nu putem ști dacă resursele declarate sunt reale, dacă ofertanții, în ordinea punctajului, aveau acces la resurse atât de ieftine încât să facă lucrarea la prețuri neobișnuit de mici.

(Video) Vrabie promite ajustarea interzisă de documentația Primăriei

Dar chiar și în aceste condiții de confidențialitate, oferta financiară nu mai putea fi ajustată pe parcurs. În acest sens, în Fișa de date a achiziției se specifică negru pe alb că prețul contractului nu poate fi ajustat. Cu toate acestea, după conferința de presă de săptămâna trecută, primarul Vrabie a declarat unui post de televiziune că va fi de acord cu ajustarea prețului, întrucât ar fi legală. Desigur, ajustările sunt legale, dar nu și obligatorii. Însă dacă autoritatea a menționat în documentație că nu se ajustează prețurile, iar acum declară că o va face pentru că ar fi legal, avem de a face cu o distorsionare a concurenței. Dacă participanții ar fi știut acest aspect, cu siguranță ar fi formulat alte oferte, mai ajustabile.

Povestea unui contract reziliat de instanța penală

În plus, față de cele arătate mai sus, autoritatea contractantă putea lua decizia eliminării Oyl Company Holding AG SRL din licitație și datorită unor aspecte cunoscute opiniei publice, fiind amplu mediatizate. Astfel, societatea s-a confruntat cu situația desființării unui contract de achiziție publică, încheiat cu Primăria din Țăndărei. Este vorba de contractul de lucrări nr. 2743/06.03.2014. Acesta a stârnit suspiciunea procurorilor de la Parchetul Tribunalului Ialomița, care au demarat o amplă cercetare penală, în care s-au efectuat inclusiv înregistrări ambientale. Pe 21 octombrie 2014, primarul din Țăndărei, George Cristian Roman, a fost arestat la domiciliu, după ce s-au conturat acuzațiile de abuz în serviciu, fals intelectual și deturnare de fonduri. Iată ce notează Clujust.Ro, unul din cele mai bune portaluri de știri juridice din România:

Miezul acuzației: primarul și șeful de la achiziții au măsluit procedurile pentru Oyl Company

”Potrivit procurorilor, primarul și șeful Biroului de achiziții publice din Primăria Țăndărei, Costică Ionescu, sunt suspectați că și-ar fi exercitat în mod defectuos atribuțiile de serviciu cu ocazia derulării unor contracte de proiectare și executare lucrări la drumuri. Astfel, primarul și șeful biroului de achiziții publice ar fi încheiat contracte pentru executarea acestor lucrări fără a respecta normele legale în domeniul achizițiilor publice și ar fi făcut plăți din bugetul public pentru lucrări care în realitate nu au fost efectuate.” (mai multe detalii aici

Patronul Oyl apare ca martor în dosarul penal

Pe 3 martie 2015, primarul din Țăndărei a scăpat de arestul la domiciliu, care a fost înlocuit  de Tribunalul Ialomița cu măsura controlului judiciar. George Cristian Roman a fost obligat atunci să nu se apropie de inculpații Costică Ionescu și Eugenia Florea – funcționari la biroul de achiziții din cadrul Primăriei Țăndărei – și de mai mulți martori, printre care și Corneliu Dragomir, patronul Oyl Company Holding AG SRL. (mai multe detalii aici).

Instanța anulează contractul

În sfârșit, pe 28 aprilie 2016, în dosarul penal 1721/98/2015, Tribunalul Ialomița l-a condamnat pe primarul orașului Țăndărei, George Cristian Roman,  pentru deturnare de fonduri și abuz în serviciu, la patru ani și șase luni de închisoare cu executare. De asemenea, Eugenia Florea a fost condamnată, în acest dosar, în vreme ce Costică Ionescu a fost trimis în judecată într-un dosar distinct și condamnat la rândul său. Tribunalul a mai dispus anularea contractului de lucrări încheiat de Primăria Țăndărei cu SC Oyl Compnay Oil AG SRL Slobozia sub numărul  2743/06.03.2014. Pe 19 ianuarie 2017, Curtea de Apel București a admis apelul celor doi inculpați din dosar, aplicându-le pedepse cu suspendare. Însă celelalte dispoziții au rămas neschimbate, printre acestea fiind și anularea contractului de lucrări încheiat cu firma carea câștigat, iată, și licitația de la Medgidia.

O plângere penală de la Consiliul Județean Constanța

Un alt aspect care putea fi cunoscut comisiei de licitație de la Medgidia, de asemenea amplu mediatizat, a fost decizia Consiliului Județean Constanța, anunțată pe 2 noiembrie 2016, de a formula o plângere penală împotriva Oyl Company Holding AG SRL pentru nefinalizarea în termen a reabilitării drumului Nazarcea-Ovidiu (vezi aici) . Întârzierea înregistrată a condus la pierderea fondurilor europene din care era finanțată respectiva lucrare, în condițiile în care termenele inițiale fuseseră deja prorogate cu acordul finanțatorului. Desigur, societatea se bucură de prezumția de nevinovăție, însă în legea achizițiilor publice există prevederi care duc la descalificare chiar și în situația în care există doar o decizie luată de o autoritate administrativă. Or, aici vorbim, de decizia anunțată public de Consiliul Județean, de a formula plângere penală pentru nerespectarea termenului de execuție, fapt care a condus la nedecontarea sumelor din fondurilor Uniunii Europene. Potrivit articolului 167 aliniatul 1 litera g), autoritatea contractantă trebuia să excludă din procedură orice firmă care ”și-a încălcat în mod grav sau repetat obligațiile principale ce-i reveneau în cadrul unui contract de achiziții publice… iar aceste încălcări au dus la încetarea anticipată a respectivului contract, plata de daune-interese sau alte sancțiuni comparabile.”. Relevant pentru situația de la Medgidia este faptul că proiectul pentru care s-a organizat licitația se realizează tot din fonduri atrase, existând termene clare de implementare. Dacă se va înregistra o situație ca la drumul Nazarcea-Ovidiu, și aceste fonduri pot fi pierdute.

Problemele s-au acoperit printr-o simplă declarație

Totuși, trebuie să spunem că, în privința contractului anulat de la Țăndărei și a plângerii penale a Consiliului Județean, comisia de licitație de la Primăria Medgidia are scuze foarte plauzibile, întrucât este posibil să nu fi cunoscut aceste aspecte, iar pe de altă parte era obligația ofertantului să le lămurească. Or, Oyl Company Holding AG SRL a depus declarație pe proprie răspundere că nu se află în situațiile prevăzute de articolul 167 din legea achizițiilor publice. Însă pentru celălalt aspect, referitor la obligația de a avea subcontractor pentru lucrările electrice, chiar nu există nicio scuză.

 

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Războiul pentru patrimoniul Taberei de Copii Năvodari. Liberalul Gălbău, unealtă pentru gașca lui Matei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Consilierul liberal Ștefan Gălbău de la Năvodari s-a transformat într-o unealtă a fostului primar penal al localității, Nicolae Matei. La ședința de consiliu local programată în ultima zi a lunii ianuarie 2019, Gălbău a înaintat un proiect de hotărâre inițiat de el în folosul găștii lui Matei. El a cerut Consiliului să emită un acord de principiu în favoarea SC Tabăra Năvodari SA, pe baza căruia acest agent economic să poată solicita de la ANRE autorizarea de a furniza/refurniza energie electrică pentru iluminatul public și pentru consumatorii casnici din zonele Beach Land și tabără. Motivul invocat a fost acela că zonele menționate primesc energie electrică dintr-un post trafo aflat în incinta taberei de copii Năvodari. Situația trebuie reglementată, pentru că altfel acești oameni ar risca să rămână fără curent – a motivat liberalul în cadrul ședinței. În realitate, casele din Beach Land sunt alimentate de la acest post trafo, fără vreo reglementare specială, încă de la înființarea cartierului. În schimb, tabăra de copii, care a reintrat în posesia proprietarul ei de drept, Sind România, a fost lăsată în beznă de oamenii lui Matei, încă din toamna anului trecut, cu scopul de a bloca investițiile și funcționarea acesteia. Aici e miza reală a afacerii. Sind România are acte de proprietate asupra postului trafo și-l revendică. Ai lui Matei nu au niciun fel de act. De aici nevoia unui acord al Consiliului Local, aruncat în discuție pe semnătura unui sudor liberal distribuit în rolul idiotului util. Ce nevoie are firma lui Gurgu de postul trafo? Singura nevoie este aceea de a ține tabăra de copii în întuneric, de a bloca investițiile și funcționarea, cu speranța că până la urmă, prin cine știe ce minune, ar putea pune din nou gheara pe active.

Proiectul inițiat de gașca lui Matei pe semnătura sudorului liberal a trecut fără probleme, deși Sind România a trimis o notificare consilierilor și actul de proprietate asupra postului trafo. Mai mulți consumatori din zona Beach Land au fost aduși la ședința de consiliu, pentru a face galerie. Doar 3 consilieri – doi de la PMP și unul de la PNL – nu au votat proiectul. Ceilalți au ridicat din degete, ca de fiecare dată.

Drama taberei de copii de la Năvodari a pornit tot de la ridicări din degete. În anul 2011, sudorii și lăcătușii care compuneau Consiliul Local al momentului au fost de acord cu inițiativa primarului Matei, la rândul său un fost magazioner de la USAS, abulic și agramat, de a înscrie clădirile și terenurile taberei de copii Năvodari în inventarul bunurilor private ale localității. Practic, aceste bunuri care aparțineau de drept sindicatelor, prin Sind România, au fost însușite de Primărie. Mai departe, consilierii au ridicat din nou din degete, ca bunurile furate prin vot să ajungă în capitalul social al unei societăți noi, Tabăra Năvodari SA. Vorbim de 298 de clădiri și de 58 de hectare de teren în vecinătatea mării. Orașul Năvodari primea 40% din acțiunile firmei noi, în vreme ce 60% ajungeau la o firmă a lui Isidor Gurgu, concubinul surorii lui Nicolae Matei. Practic, familionul lui Matei devenea stăpân pe tabără. Preluarea bunurilor s-a făcut cu ajutorul controversatului executor judecătoresc Vasile Deacu. Acesta a întocmit acte de executare abuzive.

Abia în 2018, după ani de procese, Sind România a reușit să reintre în posesia taberei. Societatea a obținut anularea actelor de executare silită întocmite în mod abuziv de Deacu. De asemenea, a reușit să obțină anularea definitivă a hotărârii de Consiliu Local 144/2011, prin care a fost tâlhărită de bunurile sale din tabăra de copii. Hotărârea judecătorească atestă că Orașul Năvodari nu are niciun drept asupra taberei, titlul prin care și-a trecut în proprietate bunurile furate prin vot fiind desființat pentru totdeauna în justiție. În consecință, nici Tabăra Năvodari SA, firmă controlată de cumnatul fără forme legale al fostului primar, nu mai are niciun drept asupra bunurilor pe care le-a primit de la Primărie, după ce Primăria le-a furat de la sindicate. La începutul anului trecut, Sind România a obținut o hotărâre executorie cu fondul la Judecătoria Constanța, de întoarcere a executării silite.

Procedura de preluare îndărăt a patrimoniului taberei de copii a demarat cu acordul societății Tabăra Năvodari SA, care a predat voluntar către Sind România Hotelul Delfin și toate clădirile taberei… mai puțin postul trafo la care am făcut referire. Procedura a fost suspendată în ultimul ceas, pe baza unei cereri accesorii formulate de Primăria Năvodari. Actele de executare silită întocmite până în acest punct au rămas în vigoare, însă Sind România, deși are în posesie toate clădirile taberei, nu poate intra și în posesia postului trafo decât după ce va câștiga în apelul declarat de Tabăra Năvodari SA și de Orașul Năvodari împotriva hotărârii de întoarcere a executării silite.

O asemenea dezlegare este inevitabilă, întrucât, așa cum am arătat, titlul prin care Orașul Năvodari s-a înstăpânit pe bunurile sindicatelor a fost anulat definitiv, la fel și executarea silită făcută abuziv de Deacu, a cărei întoarcere s-a cerut. În schimb, datorită influenței asupra unor magistrați locali, gașca lui Matei a reușit până acum să tergiverseze deznodământul inevitabil. Între timp, invocând exact această influență nefastă, Sind România a cerut și a obținut strămutarea dosarului la Tribunalul Bacău. Procesul merge în linie dreaptă și se îndreaptă spre final.

Pe ultima sută de metri, gașca lui Matei caută soluții de tipul ”cuiul lui Pepelea”, ca să fabrice cu mâna consilierilor un acord referitor la postul trafo care încă nu a fost predat proprietarului de drept. Un astfel de act ar justifica posesia temporară și ar fi motiv de procese ulterioare. Până atunci, gașca lui Matei se folosește de situație, pentru a ține în beznă tabăra de copii și a bloca funcționarea acesteia și investițiile. Situația face deja obiectul unui doar penal deschis pe baza plângerii Sind România în vara anului trecut. Din acest motiv, PSD-iștii de la Năvodari s-au temut să inițieze pe semnătura lor proiectul referitor la postul trafo, păcălindu-l pe sudorul liberal să-și ia în răspundere această inițiativă.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Drept la replică al Arhiepiscopiei Tomisului: ”IPS Teodosie nu a fost turnător al Securității”

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Arhiepiscopia Tomisului a transmis publicației noastre un drept la replică, pe care îl publicăm integral în cele ce urmează:

 

”Întrucât publicația dvs., în articolul „Chiriașii lui Strutinsky continuă ”reconstrucția morală”. Turnătorul Mache, premiat la Gala 10 oameni de valoare ai Constanței”, a acreditat ideea falsă că IPS Teodosie,  Arhiepiscopul Tomisului, ar fi fost turnător la Securitate, aducem la cunoștința redacției și a publicului cititor că ierarhul Tomisului nu a fost turnător la Securitate, deoarece nu a colaborat cu poliția politică comunistă, cunoscută generic ca „Securitate”.

 

Drept dovadă stau cele două decizii ale CNSAS (2425/28.08.2007 și 7081/20.12.2007), pe care vi le înaintăm, în care se atestă că IPS Teodosie nu a fost agent/colaborator al poliției politice comuniste, prin urmare nici turnător. Facem mențiunea că, la vremea respectivă, legislația nu prevedea obligativitatea existenței unei decizii de instanță pentru ca aceste acte ale CNSAS să aibă relevanță juridică, așa cum a stabilit ulterior Legea nr. 293/2008.

 

Faptul că la dosarul IPS Teodosie există un așa-zis angajament scris este un eufemism. În realitate, IPS Teodosie a semnat redundant o hârtie prin care își asuma obligații patriotice deja prevăzute de lege, așa cum și astăzi Legea 51/1991 prevede la art. 2, alin. 2 că „Cetățenii români, ca expresie a fidelității lor față de țară, au îndatorirea morală de a contribui la realizarea siguranței (securității, modificat după 2013) naționale.” Ca urmare,  acel act semnat nu reprezintă deloc un angajament de colaborare cu poliția politică comunistă, ci de colaborare în „probleme de interes major ale statului”.  De altfel, dosarul IPS Teodosie, făcut și public de anumite mijloace de presă, nu conține nici o notă informativă, denunț sau alt înscris care ar putea fi catalogat drept „turnătorie”.”.

 

 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Răsturnare de situație în afacerea Țeapa Olandeză. Van Oord și-a plătit datoria pentru a scăpa de insolvență

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Litigiul arhicunoscut dintre compania constănțeană Comprest Util și multinaționala Van Oord, pentru o plată restantă de aproximativ un milion de euro, a ajuns la un deznodământ parțial. Olandezii au plătit datoria principală, fără penalitățile de întârziere, pentru a scăpa de dosarul de insolvență care i-ar fi obligat să permită accesul creditorilor și instanței la datele financiare ale operațiunilor derulate în România.  Suspiciunea principală, enunțată inclusiv de persoane publice, anume că olandezii ar fi exportat profitul pentru a fenta statul și partenerii români, are acum toate șansele să rămână o afacere închisă.

Dosarul de insolvență al Van Oord – Sucursala Constanța a fost deschis în anul 2016 la cererea Comprest Util SRL Constanța, care a reclamat că a fost țepuită cu un milion de euro, pe de urma lucrărilor de extindere a plajelor turistice din municipiul Constanța. Compania locală încercase să recupereze această sumă pe calea unei ordonanțe de plată, însă s-a lovit de practici bizare la nivelul justiției locale. Astfel, o primă acțiune în materia ordonanței de plată a fost respinsă de Tribunalul Constanța, în anul 2016, pe motiv că Van Oord nu ar avea calitate procesuală pasivă. Olandezii, care au condus consorțiul implicat în extinderea plajelor, au invocat atunci că suma în litigiu ar fi datorată de un partener de consorțiu, respectiv compania SCT București SA, aparținând controversatului om de afaceri Horia Simu. În acele condiții, Comprest Util s-a îndreptat împotriva SCT, formulând o cerere de înscriere la masa credală a acestei companii care se afla în insolvență, sub supravegherea unui judecător sindic de la Tribunalul București. Instanța din Capitală a stabilit definitiv că datoria nu se află în patrimoniul SCT, sugerând că debitorul este Van Oord.

Pe baza acestei hotărâri, Comprest Util a deschis un nou dosar în materia ordonanței de plată împotriva Van Oord. Constănțenii au câștigat acțiunea pe fond, olandezii fiind obligați să achite datoria principală și penalități de întârziere. Însă Van Oord a formulat o contestație. Încă de la bun început, instanța competentă să soluționeze contestația a dispus suspendarea provizorie a ordonanței de plată până la judecarea procesului și a indicat în mod expres că această soluție ar fi definitivă. În realitate, așa cum avea să demonstreze Curtea de Apel Constanța, hotărârea de suspendare era supusă căii de atac. Eroarea Tribunalului a profitat din plin olandezilor, care au scăpat de la executarea silită. Mai departe, Tribunalul a admis contestația Van Oord și a anulat ordonanța de plată. Comprest Util a reclamat faptul că instanța s-a pronunțat pe toate excepțiile ridicate de olandezi, însă nu și pe excepțiile ridicate de compania românească.

Grigore Comănescu, proprietarul Comprest Util, a câștigat lupta cu gigantul Van Oord

După cum spuneam, în 2016, Comprest Util a deschis și un dosar de insolvență împotriva Van Oord. După luni bune de proces, judecătorul sindic de la Tribunalul Constanța a respins cererea. Comprest Util a contestat soluția la Curtea de Apel Constanța, iar instanța superioară, analizând dovezile aflate la dosar, a constatat că Van Oord este debitorul obligației de plată, stabilind totodată caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. În consecință, Curtea a dispus retrimiterea dosarului la judecătorul sindic de la Tribunal, cu misiunea expresă de a deschide procedura insolvenței împotriva Van Oord. Fiind reprezentați de o mare casă de avocatură din București, olandezii au reușit să tergiverseze luni bune intrarea în insolvență.

De altfel, de-a lungul tuturor proceselor la care ne-am referit până acum, olandezii au aplicat tehnica ”forfecării”, pasând răspunderea când pe sucursala din România, când pe firma-mamă din Olanda, în funcție de situație. Dacă juriștii Comprest Util susțineau că Van Oord Sucursala Constanța are patrimoniu propriu și poate răspunde pentru datoriile ei, olandezii argumentau că răspunderea aparține societății-mamă. Și invers, când s-a pus problema că răspunderea aparține societății-mamă, olandezii s-au contrazis fățiș susținând că sucursala are patrimoniu propriu și poate răspunde direct. Totul a fost gândit ca într-un meci de fotbal, presărat cu fente, când pe dreapta, când pe stânga, în funcție de așezarea adversarilor în teren.

Ultima încercare de tergiversare a avocaților Van Oord (un avocat pentru sucursala din România, un altul pentru firma-mamă din Olanda) s-a consumat la termenul din 15 ianuarie 2019. Atunci, avocații Van Oord România și Van Oord Olanda au trimis cereri de amânare, invocând că nu se pot prezenta la proces datorită ninsorii. La Constanța nu ningea deloc, iar fulguiala de la București nu reușise să închidă autostrada. În aceste condiții, judecătorul sindic a respins cererea de amânare. Precizăm că am participat la acest termen de judecată în rândul publicului interesat, astfel încât consemnarea de față are valoarea unei relatări. La un moment dat, în mod teatral, din sala de judecată s-a ridicat o avocată, care a depus din partea colegilor care lipseau o altă cerere de acordare a unui termen de o săptămână, în vederea achitării voluntare a debitului principal.

Instanța a încuviințat cererea, iar în răgazul de o săptămână, olandezii au achitat debitul principal, fără penalități de întârziere, menționând ca temei al plății hotărârea Curții de Apel la care ne-am referit mai sus. Procedând astfel, ei au evitat intrarea în insolvență. Riscul ca datele despre operațiunile lor financiare în România să ajungă la cunoștința opiniei publice a fost eliminat. Mai mult ca sigur, nu vom cunoaște niciodată detaliile care au condus la situația caraghioasă a prezentului, în care Van Oord Olanda se laudă cu profituri uriașe, în vreme ce sucursala din România a declarat pierderi și datorii imense, deși a încasat sute de milioane de euro de la statul român. Au fost persoane publice, inclusiv un consilier al primului-ministru, care au opinat că profitul Van Oord a fost exportat, pentru a se fenta impozitarea în România.

După cum spuneam, olandezii au plătit, pentru a evita să se afle mecanismul exact al pierderilor din România. Dar războiul juridic nu se termină aici. Ei au precizat că, deși au plătit în baza hotărârii Curții de Apel Constanța, nu recunosc debitul și vor deschide un proces pe dreptul comun împotriva Comprest Util. În mod normal, un asemenea demers ar fi nul din start, întrucât vorbim de o hotărâre definitivă a Curții de Apel, care a stabilit cu putere de lucru judecat că Van Oord este debitorul Comprest Util și că datoria este certă, lichidă și exigibilă. Acest adevăr judiciar nu poate fi răsturnat decât în căile extraordinare de atac ale contestației în anulare și revizuirii. Însă Van Oord a exercitat deja aceste căi extraordinare, pierzând atât contestația în anulare, cât și revizuirea. Doar o vrajă ar mai putea răsturna această situație deja răsturnată de prea multe ori.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: