Exclusiv Slide

Acarul Păun. Apelul tardiv care îngroapă Prefectura ar putea fi pus în cârca femeii de la registratură

mai 18, 2018 Adrian Cârlescu

În perioada războiului din Iugoslavia, când sârbii aveau embargou la produsele petroliere, niște mafioți cu gulere albe au reușit să facă pierdute mai multe trenuri cu vagoane cisternă din gestiunea CFR. Burdușite cu motorină, acestea au luat drumul Iugoslaviei, cu ”ambalaj” cu tot. Într-un târziu, când cineva s-a apucat să numere gestiunea, s-a constatat lipsa vagoanelor. A urmat o anchetă de răsunet, la capătul căreia au fost identificați vinovații, în speță… două femei de serviciu și o laborantă. Mafioatele sub acoperire de femei de serviciu nu dădeau cu mătura, ci făceau semne către mecanicii de tren, că drumul e liber.

Un scenariu similar se pregătește și la Instituția Prefectului Județului Constanța. Relatând abuzul halucinant prin care prefectul a depus tardiv la instanța de judecată un apel în cel mai important proces al momentului, cu o miză de jumătate de milion de euro, ne-am dat cu părerea că țap ispășitor va fi găsit juristul angajat pe ultima sută de metri. Ei bine, trebuie să recunoaștem că Ioan Albu are o imaginație cu mult mai bogată. După ce scandalul a explodat în presa locală, reprezentantul Guvernului în teritoriu ar fi organizat, potrivit surselor noastre, o ședință de analiză. Întorcând situația pe toate părțile, instituția a găsit în sfârșit vinovatul. Desigur, acesta nu este prefectul care are răspunderea semnăturii. Și nici șefa serviciului juridic. ”Mafioata” care a prăpădit procesul de jumătate de milion de euro este femeia de la registratură care a înregistrat cu întârziere în condica de intrări hotărârea trimisă de instanță prin agent procedural. Dar bine că n-au bănuit-o și pe femeia de serviciu că ar fi șterpelit dovada comunicării să i-o dea lui Hașotti…

Dincolo de tonul de pamflet de mai sus, la modul serios trebuie să spunem că situația de la Prefectură este una extrem de gravă. Să pierzi un proces de o asemenea anvergură pe un viciu de procedură ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns. În joc sunt două ipoteze care ar putea explica situația: că deștepții de la Prefectură fie au uitat să numere zilele, fie s-au combinat la un tun de jumătate de milion de euro.

Procesul la care facem referire a fost inițiat de fostul prefect Adrian Nicolaescu. Acesta a cerut Judecătoriei Constanța să constate nulitatea unui titlu de proprietate emis în iunie 2016 în favoarea unor persoane fizice reprezentate de avocatul Ionel Hașotti, probabil cel mai mare specialist în retrocedări controversate din Constanța. În anul 2008, clienții lui Hașotti au obținut o hotărâre judecătorească prin care li s-a recunoscut calitatea de persoane îndreptățite la retrocedare, deși nu au făcut dovada proprietății cu acte ulterioare anului 1945. În consecință, au primit un teren de 20 de hectare, din care 6 hectare se suprapun peste o carieră de piatră care era exceptată prin lege de la retrocedare. Marele specialist în retrocedări dubioase a mințit în fața instanței de judecată, susținând că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră” pe terenul revendicat.

În realitate, cele 6 hectare fac parte din cuprinsul carierei de piatră Sibioara II – Valea cu Izvorul, din comuna Lumina, care este una din cele mai valoroase din România, având un filon de granit de o duritate crescută, pretabil la construcția digurilor marine. Cariera era deținută de SC Somaco Construct SRL, în baza licenței miniere exclusive emise de Guvernul României, în anul 2001. În 2005 – cu ani buni înaintea retrocedării – părțile sociale ale SC Somaco Construct SRL au fost cumpărate cu patru milioane de euro de omul de afaceri Grigore Comănescu. Însă acest proprietar nu a fost citat în procesul de retrocedare. Ani buni, din cauza acestei suprapuneri, clienții lui Hașotti nu au fost puși în posesia terenului retrocedat. Abia în iunie 2016, Comisia Județeană de fond funciar a emis un titlu de proprietate pentru moștenitori. Însă la scurt timp, prefectul Nicolaescu a cerut instanței să constate nulitatea absolută a titlului, pentru încălcarea legii care interzice restituirea terenurilor incluse în exploatările miniere, precum și pentru lipsa actelor ulterioare anului 1945.

Terenul retrocedat ilegal, figurat cu roșu, se suprapune peste cariera companiei Somaco Construct SRL

Dosarul de judecată a fost repartizat judecătorului Gabriel Neacșu, care i-a dat câștig de cauză lui Hașotti, după ce a descoperit la dosar o notificare din anul 1947, așadar ulterioară anului 1945. Numai că acest document este un fals ordinar, fiind scris cu î din i în interiorul cuvintelor, cu aplicarea premonitorie a unor reguli gramaticale ce aveau să fie introduse abia de la 1 ianuarie 1954. În plus, o persoană menționată în așa-zisa notificare declara că una din fiicele sale se numea Maria, deși potrivit actelor de arhivă copila avea numele Alexandrina. Actul nu emană de la o instituție a statului, iar persoana care l-a adus de acasă, pretinzând că l-a păstrat la naftalină preț de 59 de ani, a mai produs un fals oribil la o retrocedare din Mihail Kogălniceanu, aducând versiuni diferite, clonate greșit, ale unui act unic, în care se menționa enormitatea că un copil de 10 ani era înscris ca proprietar de terenuri, ceea ce nu poate fi real.

Hotărârea lui Neacșu a fost comunicată Prefecturii pe 15 aprilie 2018, având termen pentru declararea apelului de 30 de zile. Acest termen se împlinea pe 16 aprilie. O lună de zile era suficientă pentru a se consemna motivele de fals mai sus precizate, ceea ce juriștii Prefecturii au și făcut, și încă foarte bine. Dovezile erau zdrobitoare și puteau pecetlui soarta procesului. Numai că, în mod cu totul inexplicabil, prefectul actual, Ioan Albu, a uitat să depună cererea de apel în termenul extrem de generos, expediind-o la instanță abia pe 19 aprilie 2018.

După ce scandalul a explodat în presă, prefectul Ioan Albu încearcă să găsească un țap ispășitor, deși pe 11 aprilie i s-a pus în vedere că termenul se împlinește pe 16 aprilie, iar el s-a angajat că îl va respecta. Între timp a uitat subit de acest angajament, dar mai ales de obligațiile legale, descoperind că va putea arunca vina pe femeia de la registratură.

Într-un episod următor vă spunem și istoria altor omisiuni, aranjamente și elemente de continuitate care atestă fără dubiu că nu ne aflăm în fața unei neglijențe, ci în mijlocul unui abuz de proporții. Va urma!

Comments

comments

Adrian Cârlescu

About The Author

Adrian Cârlescu este absolvent al Facultăţii de Filozofie a Universităţii din Bucureşti (1998), finalizată cu o teză de licenţă coordonată de profesorul Gabriel Liiceanu, şi a unui masterat de filozofia culturii în cadrul aceleiaşi facultăţi (2000). Activează în presa locală, constănţeană, din anul 1998. A fost reporter şi editor de ştiri la MTC TV, redactor-şef la Replica de Constanţa, redactor în departamentul de investigaţii la Ziua de Constanţa, co-fondator la Dezvăluiri.Ro. De-a lungul timpului a publicat anchete jurnalistice despre retrocedările lui Radu Mazăre, introducerea Pădurii Comorova în intravilan şi vânzarea ei, abuzul judiciar de la Fruvimed Medgidia SA, geneza Fondului Proprietatea, jaful din piscicultură, interesele din zona investiţiilor în energia eoliană, averea ascunsă şi faptele reprobabile ale unor politicieni, magistraţi sau oameni de afaceri abonaţi la lucrări publice. În 2014, a publicat cartea-document „Columbia – spectacolul morţii. Regimul de detenţie în Colonia Cernavodă a Canalului Vechi”. În 2015, a publicat, alături de dr. Sorin Marcel Colesniuc, lucrarea „O istorie a oraşului Cernavodă”, redactând, în baza documentelor de arhivă, secţiunea dedicată evoluţiei oraşului din 1878 până în prezent.