Connect with us

Exclusiv

Americanii hrănesc Egiptul cu grâul românesc. De ce a pierdut Mazăre războiul cu „securiştii din Port”

admin

Publicat

la

După ce zeci de ani agricultura românească şi-a căutat pieţele pierdute în 1989, la câteva luni de la înlăturarea de la putere a dictatorului Hosni Mubarak, în 2011, ţara noastră a devenit brusc unul dintre principalii furnizori de grâu ai Egiptului. Primăvara arabă a repus România pe harta furnizorilor de materii prime agricole în dauna unor producători tradiţionali precum Franţa sau Rusia. În paralel la Bucureşti se declanşa cea mai importantă campanie împotriva corupţiei care viza în mod special desfiinţarea „baronilor locali” şi trecerea pe linie moartă a afaceriştilor cu influenţă asupra aparatului de guvernare. Perioada care a urmat „democratizării” regimurilor nord-africane coincide cu investiţiile masive ale unor companii americane în Portul Constanţa şi în regiune, cu momentul în care Radu Mazăre pierde definitiv controlul local dar şi cele 20 de procente deţinute la administraţia portului, şi nu în ultimul rând cu decizia Comisiei Europeane de relaxarea a reglementărilor privind importurile de Organisme Modificate Genetic (OMG).

Revoluţiile din Africa de Nord au adus schimbarea

arab-springTotul a început în 2011, când la o diferenţă de doar câteva zile regimurile dictatoriale nord-africane s-au prăbuşit unul după celălalt ca o demonstraţie perfectă a „Teoriei Dominoului”: în decembrie 2010 în Tunisia, a urmat Egiptul şi Algeria în ianuarie 2011, iar în februarie Libia. În doar câteva luni, nu mai puţin de 9 state, de la Golful Aden până la Tunis via Suez au trecut prin foc şi sabie. Dictatori cosideraţi până atunci nemuritori şi invincibili au fost scoşi din joc la modul brutal. Preşedintele tunisian Ben Ali a fost înlăturat, Egiptul a fost scăpat de dictatorul Hosni Mubarak, conducătorul Libiei, colonelul Muammar al-Gaddafi, a fost linşat în plină stradă, iar în 2012 a fost schimbat prin metode similare şi Ali Abdallah Saleh, preşedintele Yemenului. Discutăm despre controlul rutelor comerciale din Mediterana şi a Suezului, statele vizate fiind pe de o parte mari producători de petrol, dar şi clienţi de produse agricole, „hrana” acestora fiind asigurată în mod tradiţional de SUA, Europa şi Rusia.

Urmărind trendul internaţional, în România guvernul a fost schimbat, preşedintele suspendat

Încercând să se plieze pe trendul international al schimbării, o mare coaliţie politică (USL) reuşeşte în ianuarie 2012 antamarea unor proteste de stradă în România, declanşate în prima fază la Târgu Mureş şi ulterior în Bucureşti, având ca principal element de incitare propunerea de lege privind reforma sistemului de sănătate publică. O lună mai târziu guvernul a căzut după ce Emil Boc şi-a dat demisia din funcţia de prim-ministru. După câteva încercări eşuate de formare a unui nou guvern, preşedintele Băsescu este nevoit să-l desemneze premier pe Victor Ponta. Noua coaliţie majoritară ajunsă astfel la putere reuşind să-l suspende pe preşedinte fix două luni mai târziu: „Uitaţi-vă la revoluţiile din nordul Africii. Am încercat şi noi ceva de genul ăsta în ianuarie, unele subiecte ne-au reuşit, altele, nu. Dar nu intru în detalii…” declara strategul politic Viorel Hrebenciuc în mai 2012.

Suspendarea preşedintelui a coincis şi cu decizia Curţii Supreme de condamnare la doi ani de închisoare cu executare a fostului premier Adrian Năstase. Momentul a devenit simbolic deoarece a deschis calea unui lung şi controversat şir de anchete ale justiţiei, arestări şi condamnări la cel mai înalt nivel, cere au schimbat în ultimii 4 ani guvernarea statului român de la nivel local până la centru.

Primăvara Arabă şi grâul românesc

grau-exportRevenind la punctul de cotitură, la nici 4 luni de la înlăturarea lui Mubarak, Egiptul care este cel mai mare importator de grâu din lume, a anunţat în mai 2011 includerea României şi Ucrainei pe lista furnizorilor oficiali de grâu. Tot atunci, Autoritatea de Stat pentru aprovizionarea cu produse de bază a a Egiptului a semnat contracte de import cu companiile Louis Dreyfus şi Cargill Inc. În timp ce olandezii de la Dreyfus au cărat egiptenilor grâu din Rusia, americanii de la Cargill au încărcat 60.000 tone de grâu românesc din Portul Constanţa. Contractele au fost reînnoite anual, şi astfel în 2013 traderii locali de cereale Ameropa Grains şi Alfred C. Toepfer (controlată de americanii de la ADM) au vândut fiecare câte 60.000 tone de grâu românesc Egiptului, pentru ca în 2014 ţara noastră să devină al doilea cel mai mare exportator de grâu în Egipt. După Franţa, care a fost principalul furnizor de grâu al Egiptului cu  livrări de circa 1 milion de tone, România a venit pe locul secund cu 780.000 de tone (26,8% din necesar) depăşind astfel Rusia care a asigurat 765.000 de tone (26,3%).

În 2015, conform informaţiilor date publicităţii de ministrul egiptean al Aprovizionării, Khaled Hanafi, Autoritatea Generală pentru Aprovizionare (GASC) din Egipt a cumpărat din România o cantitate de peste 1,20 milioane tone de grâu depăşind astfel livrările Franţei din anul precedent. Jumătate din cantitate a fost livrată Egiptului de compania americană Bunge şi cealaltă jumătate prin compania elveţiană Nidera (controlată de China).

Investiţiile americane în Portul Constanţa şi „Parteneriatul Strategic”

Martin-Shuldt-Cargill

În acest moment comerţul mondial cu materii prime agricole este controlat de formula „ABCD” adică Archer Daniels Midland Co. (ADM), Bunge Ltd., Cargill şi Louis Dreyfus, primele 3 deţinute de americani, în timp ce Dreyfus are sediul central în Olanda şi este controlată de afacerista Margarita Louis-Dreyfus (Bogdanova înainte de căsătorie), de cetăţenie elveţiană, născută la Leningrad şi şcolită la Moscova.

Pe măsură ce producţia agricolă românească a fost resuscitată cu fonduri europene, bani de la buget şi investiţii speculative, materiile prime agricole din această zonă şi facilităţile de transport au devenit atractive pentru „arhitecţii” economiei mondiale. Iar în ultimii ani s-a trecut parctic de la tatonări subtile la abordări hotărâte pe toate fronturile.

În acest trend, pe 17 martie 2015, compania americană ADM Chicago anunţa că urmează să  achiziţioneze două terminale de export cereale în Portul Constanţa, facilităţi ale societăţilor româneşti North Star Shipping şi Minmetal. O tranzacţie foarte importantă dacă ţinem cont de faptul că, în prezent, cele două terminale manipulează peste 5 milioane de tone de marfă. Celălalt colos american, Cargill, a trecut la achiziţionarea de silozuri în România. În paralel, fondul de investiţii american Anholt Investment, prin subsidiara Southern Harvest Partners, a achiziţionat în 2014 fermele Agraria Nord şi Arland din judeţul Botoşani (6000 hectare teren arabil), iar în august 2015 a mai cumpărat şi societatea Multiagra din Vlăsineşti, fondată de Gheorghe Portariuc, tatăl primarului din Botoşani (1.460 de hectare).

Consiliului de Afaceri Româno-American

Intrarea americanilor pe piaţa românească a fost plănuită încă din 2012, odată cu „Primăvara Arabă”, atunci când, pe 25 ianuarie, a fost lansată la Washington DC organizaţia „Consiliului de Afaceri Româno-American” sau AMRO, din care fac parte ADM şi Cargill, alături de corporaţiile Chevron, ExxonMobil, Smithfield, Raytheon, Pharma, MetLife, Amgen, Timken, Mega, Eli Lilly, Johnson&Johnson, Honeywell, Baxter, CNH şi Invenergy. Această entitate non-profit, aflată sub coordonarea ExxonMobil (compania care exploatează rezervele de petrol şi gaze din partea românească a platoului continental al Mării Negre), este reprezentată de Eric Stewart, care ocupă poziţia de preşedinte executiv. În viaţa de zi cu zi, Stewart este partener la Williams & Jensen, PLLC din Washington DC, o firmă de avocatură şi lobby apropiată Casei Albe.

Erick Stwart si Bogdan Aurescu 2015

Erick Stewart şi Bogdan Aurescu, 2015.

Pe 25 februarie 2014 ministrul român al afacerilor externe, Titus Corlăţean, l-a primit în vizită oficială la Bucureşti pe Eric Stewart, discuţiile fiind axate pe probleme economice, dar şi de securitate, precum „Parteneriatului Strategic România-SUA,  evoluţiile din Ucraina şi securitatea energetică în noul context politic regional.” În 2015, Eric Stewart revine la Bucureşti, pentru a avea o întrevedere cu noul ministru român de externe, Bogdan Aurescu, în mod evident pentru consolidarea legăturilor.

Chinezii fac concurenţă supremaţiei “ABCD”

NideraDe teamă să nu piardă cursa, prevăzător şi bine informat, în 2014 guvernul chinez a achiziţionat, prin grupul COFCO, 51% din Nidera BV Olanda. Mai departe, în iunie 2015, Nidera a achiziţionat firmele româneşti United Shipping Agency (care opera un terminal de cereale cu o capacitate de stocare de 250.000 tone) şi United Shipping and Chartering (proprietarul unui depozit în Portul Constanţa). Tranzacţiile au fost estimate speculativ la 50 de milione de euro.

Piaţa şi exportul românesc de cereale, controlate de SUA, Elveţia şi parţial China

Exportul de materii prime agricole româneşti este controlat în prezent de câteva companii mamut cu origini comune. Americanii deţin cea mai importantă cotă de piaţă şi-n felul acesta şi controlul parţial asupra preţurilor, prin intermediul companiilor Cargill, ADM, CHS, Bunge şi Monsanto. Pe locul secund se poziţionează Ameropa şi GLENCORE, ambele societăţi cu rădăcini aparent elveţiene, urmate de Nidera controlată de guvernul chinez prin intermediul COFCO Corp. Singurii jucători locali importanţi cu capital românesc sunt BriseGroup controlată de Bucur Marius Cătălin (despre care circulă, în piaţă, zvonul că ar fi primit, la rândul său, oferte pentru a-şi înstrăina afacerea) şi CEREALCOM DOLJ deţinută de familia Anghel din Segarcea. Totuşi, atunci când vine vorba de traderii români, povestea trebuie puţin nuanţată, având în vedere, de exemplu, că Brise exportă prin intermediul companiei elveţiene Ameropa.

Radu Mazăre, hrana Egiptului şi “securiştii din port”

Radu Mazăre, carnaval Mamaia.

Ramses al II-lea, alias Radu Mazăre, pe vremea când se juca de-a faraonul.

Evenimentele prezentate sunt parţial corelate cu „liberalizarea pieţei terenurilor agricole din 2014” dar şi cu „întoarcerea” celor 20% din acţiunile Portului Constanţa, deţinute până atunci de Consiliul Local Constanţa, la Ministerul Transporturilor. Iniţial, la solicitarea fostului primar Radu Mazăre, guvernul USL a pregătit, în aprilie 2014, o hotărâre ca 33% din Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime Constanţa să ajungă în controlul Consiliului Local Constanţa, un pachet de 33% să rămână la Ministerul Transporturilor, iar diferenţa de 34% să ajungă treptat în sfera privată, prin listarea companiei la bursă.

Radu Mazăre a susţinut atunci că afaceriştii din Portul Constanţa sunt „fii de colonei sau generali sau au chiar ei stele pe umăr” şi sunt în mod evident sprijiniţi de “servicii”. Conform afirmaţiilor fostului edil, „securiştii din port” erau speriaţi că, odată cu listarea pe bursă şi transparentizarea, urmau să-şi piardă multe din avantajele economice de care au beneficiat în ultimii 25 de ani: „Ce îi disperă pe milionarii ăştia securişti este scoaterea pe bursă a companiei şi transparentizarea. Nu vor mai putea să păstreze monopolul. Ei au contracte de chirii încheiate acum 20 de ani şi plătesc aceleaşi preţuri ca acum 15-20 de ani, stabilite prin ordin de ministru.”.

Companiile portuare au reacţionat prin mai multe mitinguri şi acţiuni de lobby la cel mai înalt nivel al statului român. Într-un final, Radu Mazăre a pierdut războiul. Pe 16 octombrie 2014, Curtea Constituţională a României a decis că transferul de acţiuni ale Portului Constanţa către administraţia locală este neconstituţional. În paralel, dosarele penale ale primarului au mers în lanţ. Pe 16 martie 2015, Mazăre a fost reţinut de procurorii anticorupţie şi acuzat de “luare de mită”. Anchetatorii spuneau că este vorba de aproximativ 8 milioane euro, bani obţinuţi în scopul favorizării unor companii private, una dintre acestea fiind chiar Polaris M Holding, firma care se ocupă de salubrizarea oraşului. În urma acuzaţiilor, Radu Mazăre a demisionat din funcţia de primar, dar povestea nu s-a terminat aici. La începutul lunii decembrie 2015, chiar presupusul mituitor al primarului, Dumitru Martin, patronul firmei Polaris, a fost arestat de agenţii FBI pentru “dare de mită” pe aeroportul din San Francisco. Dovedind conduita de mituitor a lui Dumitru Martin, americanii suplinesc eventuala lipsă de probaţiune din dosarul românesc al şpăgii luate de Mazăre de la Polaris. Desigur, ajutorul justiţiei americane este motivat în primul rând de interesul legitim ca Portul Constanţa şi acest oraş important pe harta parteneriatului strategic să fie curăţat de baroni. Însă nici interesele economice ale giganţilor cerealieri nu trebuie ignorate în această privire de ansamblu.

Mâncarea ca instrument strategic, de la sămânţă până la farfurie

Agriculturii româneşti i-a fost facilitat accesul la client în 2011, când în urma “Primăverii Arabe” guvernul egiptean s-a decis brusc să includă ţara noastră pe lista furnizorilor de materii prime agricole. Şi, totuşi, accesul nu este unul direct, căci de intermedierea acestor afaceri se ocupă companii precum Cargill, ADM sau Bunge. În acest lanţ prima problemă rămâne însă producţia. Fără culturi bogate şi calitative, întregul efort devine inutil. Legat de această problemă, un document intern al Comisiei Europene „scurs” către presă în aprilie 2015 dezvăluia intenţia liderilor de la Bruxelles de a acorda statelor membre (inclusiv României) „ultimul cuvânt cu privire la importurile de Organisme Modificate Genetic (OMG).”. În mod cât se poate de interesant, propunerea a fost susţinută chiar de către Jean-Claude Juncker. Aşa s-a ajuns ca organizaţia Greenpeace să-l acuze pe preşedintele Parlamentului European că face jocurile companiei americane Monsanto (marele furnizor de OMG-uri). Despre ce este vorba ? În acest moment agricultura europeană foloseşte, pentru creşterea recoltelor, pesticide şi seminţe aprobate de Comisia Europeană şi de autorităţile de reglementare din statele membre. La nivel mondial, 24% din piaţa seminţelor şi pesticidelor este deţinută de companiile americane Monsanto, Dow AgroSciences şi DuPont, urmate de Syngenta – Elveţia şi BASF – Germania. Pasionaţi de „inovare”, americanii sunt lideri mondiali la capitolul biotehnologie, promovând prin intermediul companiilor lor diferite produse „transgenetice” sau OMG (organisme modificate genetic). Intervenţia genetică face cultura mult mai rezistentă la dăunători, secetă şi pesticide, rezultând producţii record ce nu se pot obţine în condiţii obişnuite. Din păcate, diverse studii au demonstrat că aceste produse pot avea efecte directe asupra sănătăţii oamenilor sau animalelor, motiv pentru care foarte multe ţări din UE s-au opus utilizării lor.

Şi totuşi, Uniunea Europeană a autorizat, în 2015, importul a 48 de culturi modificate genetic însă, din cauza dezbaterilor aprinse, procesul de autorizare a ajuns într-un impas. Conform Greenpeace, la finalul lui 2015, nu mai puţin de 17 state europene şi patru regiuni (din alte două state) au declanşat mecanisme pentru interzicerea cultivării plantelor modificate genetic (OMG) pe teritoriile lor. România nu apare pe această listă.

În loc de concluzie

Ţara noastră a ajuns acolo unde şi-a dorit, dar drumul este fără întoarcere. Realitatea ne demonstrează cât de puţin au fost înţelese, chiar şi la cel mai înalt nivel al statului, noţiuni precum „parteneriat strategic” sau „reforma statului”. Chiar dacă pare foarte mult, adevărata reformă abia acum începe.

 

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Ultimii bani vidanjați de Maricel Cîrjaliu din Primăria Agigea (document)

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Controversatul primar din comuna Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, a plătit peste 55.000 de euro pentru curățarea terenului pe care se construiește școala cea nouă din fonduri europene. Banii nu au fost achitați din cadrul proiectului european, ci din bugetul localității. Asta în condițiile în care Uniunea suportă toate cheltuielile eligibile pentru amenajarea șantierului. În realitate, curățarea – dacă a existat vreuna – a fost total inutilă. Ca dovadă, cu doar câteva zile înainte de predarea amplasamentului către constructor, terenul era tot plin de buruieni și necurățat. S-ar părea că banii au fost aruncați pe apa sâmbetei, însă nu este așa. În realitate, suma absolut fabuloasă pentru o astfel de curățare de amplasament a intrat fix în conturile unei firme de casă a familiei lui Maricel Cîrjaliu. Și asta explică totul. Este vorba de firma Asus Serice SRL, cea care se ocupă cu vidanjarea foselor particulare din comună, serviciu pentru care încasează bani buni atât de la privați, cât și din bugetul public.

Situația reiese dintr-o factură întocmită de firma Asus Service în baza contractului de lucrări 23650/03.12.2019 încheiat cu Primăria Agigea. Achiziția nu a fost publicată pe SICAP. Însă o copie a documentului de plată a intrat în posesia redacției, după ce angajații Primăriei, sătui de regimul de fraudă instalat de Maricel Cîrjaliu, au scurs copia către o persoană apropiată redacției Ordinea.Ro. După cum se poate observa, documentul poartă viza ”bun de plată” aplicată de primar, precum și semnătura acestuia. Persoana care a semnat pentru primirea facturii a fost Ekaterina Stanciu, care este nimeni alta decât soția lui Dumitru Stanciu, unul din acționarii restaurantului Golful Pescarilor. Un alt acționar este chiar ginerele primarului Maricel Cîrjaliu. Însă și soții Stanciu – ea de la Primărie, iar el de la Golf – sunt finii de cununie ai lui Bogdan Cîrjaliu, fralele afacerist al primarului Maricel.

În urmă cu doi ani, când ne-am ocupat pentru prima oară de această firmă, am constatat că Asus Service răspundea exact la același număr de telefon ca și Golful Pescarilor SRL. De asemenea, am constatat că, în trecut, același număr de telefon fusese utilizat de mai multe firme în care a fost asociat Maricel Cîrjaliu sau fratele său Bogdan, precum Varianta SRL, Scan SRL sau Asociații Servicii SRL. Misterul s-a lămurit în momentul în care am aflat că numărul de telefon aparținde de fapt contabilei familiei Cîrjaliu.  Cu aceste relații cercul se închide. Practic vorbim de o afacere cu bani publici derulată de primarul Maricel Cîrjaliu cu o firmă la telefonul căreia răspunde contabila sa. Colac peste pupăză, facturile sunt recepționate de fina fratelui său, care la rândul ei are un soț care este asociat cu ginerele primarului Cîrjaliu. O viermuială mai mare nici că se putea.

Citește și: 

Numărul de telefon prin care se vidanjează bani grei din Primăria Agigea

Trebuie să mai spunem că lucrarea în sine de construire a școlii generale de pe strada Avram Iancu nr. 22 a fost câștigată de Mobitom SA, o firmă din grupul de afaceri fondat de pușcăriașii Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu. De altfel, Maricel Cîrjaliu a declarat că îi poartă un mare respect lui Nicușor Constantinescu, în condițiile în care acesta ispășește ani grei de închisoare pentru abuzuri baroniale comise la vremea sa. După cum se spune în popor, cine se aseamănă se adună. Ca dovadă, și Maricel Cîrjaliu are probleme cu legea penală. El este inculpat pentru faptele de corupție prin care a inventariat fraudulos terenurile din zona Golful Pescarilor, vânzând mai departe un lot din întreaga suprafață către firma care operează acum restaurantul. La acel moment, societatea era deținută integral de Dumitru Stanciu, care pentru a plăti prețul cerut de Primărie s-a împrumutat de bani de la nașul său, Bogdan Cîrjaliu.

Având în vedere aceste raporturi mai degrabă specifice grupurilor de tip mafiot decât unei administrații publice, nu putem decât să ne întrebăm: cine a fost beneficiarul real al plății de peste 55.000 de euro?

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Fonduri europene devorate în haită la Hârșova. Oamenii primarului traseist s-au ghiftuit dintr-un proiect pentru săraci

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

În ultimii patru ani am relatat aici, pe Ordinea.Ro, numeroase probleme de gestiune frauduloasă a orașului Hârșova din mandatul încă-primarului Viorel Ionescu. Am scris despre cum s-a plimbat acesta în Canada și în Statele Unite ale Americii, plecând în deplasare cu Asociația Municipiilor din România, o structură din care ”municipiul” Hârșova nu face parte. După fructuoase schimburi de experiență despre metrouri, aeroporturi și măsuri de apărare în fața atacurilor teroriste, primarul Viorel a uitat să depună raportul ”vizitei de lucru”. Iar din acest motiv, Curtea de Conturi l-a silit să returneze banii. Nu vorbim de o sumă fabuloasă, ci de doar câteva mii de euro. Însă Ionescu a refuzat să-și asume bărbătește eroarea, pornind un proces cu autoritatea de audit, ca să întârzie valorificarea penală a raportului. După tergiversări epocale, primarul a pierdut procesul pe fond. Însă la momentul de față se află în recurs, unde tergiversează cu și mai multă măiestrie, ridicând excepții de neconstituționalitate. (Mai multe detalii AICI).

Am mai scris despre golănia juridico-financiară de la căminul de bătrâni, acolo unde Viorel a violat caietul de sarcini aprobat de Consiliul Local, atribuind licitația unei firme care nu îndeplinea criteriile stabilite. Și ca și cum nu era de ajuns, același Ionescu a băgat mâna în visteria publică, achitând documentația pentru autorizarea ISU. Documentație pe care trebuia să o obțină firma beneficiară. (Mai multe detalii AICI).

Am scris despre firmele popii Iscru, un cleric mafiot din județul vecin care s-a ocupat la începuturi de heliportul de la Spital, dar și de numeroase proiecte din fonduri PNDL accesate de Primăria Hârșova. În acest caz, există un dosar penal la DNA. (Mai multe detalii AICI și AICI).

În sfârșit, am scris despre tunul nerușinat, prin care Primăria Hârșova a ajutat o asociație de actele căreia s-a ocupat, anterior, chiar nevasta primarului. ONG-ul care derulase raporturi profesionale cu nevasta primarului a fost favorizat să pună mâna pe pășunea localității, deși nu avea nicio oaie în proprietate, nu era înscris în Registrul Național al Exploatațiilor Agricole și nu îndeplinea nicio condiție să stea în licitație. Ulterior, același ONG a fraudat fondurile europene cuvenite crescătorilor înșelați. Frauda colosală face obiectul unui dosar penal. Dar cel mai grav este faptul că familiile de crescători de animale au fost aduse în sapă de lemn, mutilate emoțional, scoase din joc și înlocuite cu niște șmecheri. (mai multe detalii AICI). 

ADMIS – fonduri europene pentru persoanele în risc de sărăcie din vestul orașului

Credeam că le-am văzut pe toate la Hârșova. Credeam că primarul localității a dat tot ce-a avut mai rău în el, în manțocării juridico-financiare sau în mâncat ficații – după cum s-a exprimat chiar el într-o emisiune de pomină de la PRO TV. Cu toate acestea, ce-a fost până aici e un simplu mizilic față de ceea ce urmează. În cazul cel nou, vorbim de un atac în haită, prin care gașca primarului s-a înfruptat din fondurile europene destinate săracilor.

Ne referim aici la proiectul ADMIS, derulat de un consorțiu format din două asociații nonguvernamentale, o școală generală din oraș, o grădiniță și Primăria localității. Scopul ADMIS a fost acela de a ajuta 600 de persoane aflate în risc de sărăcie, din zona de vest a orașului, cunoscută și sub numele ”zona Varoș”. Vorbim de măsuri de sprijin care au vizat asigurarea de hrană caldă pentru copiii din familiile sărace integrați în rețeaua școlară și în activități after-school. De asemenea, vorbim de creșterea calității vieții prin anveloparea unui bloc și a mai multor case. O latură consistentă a proiectului se referea la organizarea unor cursuri de formare profesională și de anteprenoriat. 20 de absolvenți ai cursului de antreprenoriat urmau să primească ajutoare nerambursabile de câte 25.000 de euro, pentru a porni o afacere.

O intenție bună, deturnată cu brio

Întregul proiect, în valoare de peste 23 de milioane de lei, a fost finanțat de Uniunea Europeană, prin Programul Operațional Capital Uman 2014 – 2020, Axa prioritară 4 pentru INCLUIZIUNEA SOCIALĂ și COMBATEREA SĂRĂCIEI.. Filozofia generală a proiectului era aceea de a sprijini persoanele din grupul țintă, aflate în risc de sărăcie și excludere din societate, pentru a câștiga un confort termic, pentru a putea trimite copii la școală, pentru a se califica, pentru a-și găsi un loc de muncă sau pentru a putea dezvolta afaceri pe cont propriu, în aproape orice domeniu, mai puțin în piscicultură și agricultură.

De altfel, una din asociațiile implicate în coordonarea proiectului a publicat mai multe clipuri de promovare pe YouTube, cu tineri romi dansând sau îndemnându-se unul pe altul să meargă la cursurile de antreprenoriat, pentru a primi ajutor să pornească o afacere.  

Într-un final, săracii educați în spirit anteprenorial și finanțați să pornească afaceri pe cont propriu s-au dovedit a fi copiii unor consilieri locali bogați din gașca primarului, rudele unor angajați din Primărie și familioanele unora dintre militanții electorali ai traseistului Viorel Ionescu.

Fiul unui consilier care își face concediile cu primarul

Unul dintre ”săracii” ajutați să intre în afaceri este Adrian Ticu, fiul consilierului local Gabriel-Daniel Ticu. Acesta din urmă a fost ales în anul 2016 pe lista ALDE, care se deschidea chiar cu numele primarului Viorel Ionescu. La nici 3 luni distanță de la alegerile locale trecute, primarul a inițiat HCL 101/19.09.2016, prin care Ticu senior a fost vârât în Consiliul de Administrație al societății publice Carsium Edil SRL. Hotărârea a fost votată inclusiv de Ticu, deși având un beneficiu de pe urma ei, acesta era obligat să se abțină. Dornic să ajungă la vistieria cu bani, Ticu nici nu a băgat de seamă că funcția era incompatibilă cu statutul de consilier local. La rândul său, inițiatorul hotărârii, primarul Viorel, nu a băgat nici el de seamă că administratorii întreprinderilor publice nu pot fi numiți prin HCL-uri, ci recrutați pe criterii corporative, după cum spune legea. Însă Ticu era un simplu electrician și nu avea studii care să-i permită să se înscrie la un concurs în condițiile legii.

Până la urmă, protejatul primarului a fost scos din funcția incompatibilă, iar autoritățile nu s-au sesizat de fapta lui. Carsium Edil a funcționat fără consiliu de administrație, ca un SRL de familie, ajungând la limita de jos a rentabilității din cauza creșterii excesive a cheltuielilor salariale. În vara anului 2018, electricianul și primarul Ionescu și-au luat soțiile și au petrecut cu toții un concediu în Insulele Canare. O filmare care surprinde un episod din concediul comun a ajuns pe Facebook.

În sfârșit, Gabriel Ticu se află și la aceste alegeri pe lista de consilieri a partidului preluat de traseistul Ionescu. Între timp, după cum spuneam, fiul său a beneficiat de fondurile pentru săraci, fiind selectat să primească 25 de mii de euro ca să-și deschidă o firmă de termopane. O tranșă din acești bani a fost virată încă din anul 2019, atunci când fiul lui Ticu a înființat firma Gamoterm Ady-Ionuț SRL, cu sediul social în apartamentul părinților săi. În același apartament își mai are sediul social și firma Gamadi Prosper SRL, care derulează activități de creditare pe bază de amanet. IFN-ul este deținut de consilierul Gabriel-Daniel Ticu și de soția sa, Mitica. Revenind la Gamoterm Ady-Ionuț SRL, trebuie să mai spunem că aceasta și-a deschis un punct de lucru pe strada Plantelor la numărul 25.

Cami Șerban a ajuns directoare la liceu. Fiul ei și-a luat rulotă de fast-food din banii pentru combaterea sărăciei

Lista beneficiarilor continuă cu Andrei-Valentin Șerban, fiul consilierei locale Camelia Șerban de la PMP. Juniorul a primit 25.000 de euro pentru a deschide un fast-food de tip rulotă (SC Black & Purple SRL). În mandatul care stă să se încheie, Camelia Șerban a votat cu obediență proiectele inițiate de primarul Viorel Ionescu. Mai mult, în anul 2019, a fost numită director al Liceului Ioan Cotovu din localitate, după ce vechiul director, Alexandru Bujeniță, a fost demis subit de actualul inspector școlar general. Bujeniță este și consilier local din partea PSD, fiind așadar pe o poziție politică adversă. În orice caz, el a declarat în 2019 că a fost schimbat din funcția pe care o deținea aproape de o viață din motive politice. Ionescu a negat acuzațiile, argumentând că n-ar putea un membru ALDE (cum era el pe atunci) să facă agenda inspectorului PNL.

„În principal, este vorba despre un management defectuos şi dificultăţi de comunicare, sesizate chiar şi de primarul localităţii. Dacă dânsul (profesorul Bujeniță – n.r.) consideră că a fost schimbat pe criterii politice, aştept şi eu o justificare a acestei afirmaţii” – a declarat la acel moment șeful ISJ Constanța, Sorin Mihai, citat de Ziua de Constanța.

Între timp, Ionescu s-a ”transferat” oficial la PNL, iar misterul înlocuirii lui Bujeniță capătă un răspuns. Cami Șerban nu mai candidează la nicio funcție politică. Ea se va ocupa de liceu, iar fiul ei de rulota cu mâncare luată din banii pentru săraci.

Nevasta administratorului public, selectată pentru un coafor din fondurile ADMIS

Și combinațiile continuă. De pildă, Ecaterina (Caty) Constantin a  depus un proiect pentru un salon de înfrumusețare, fiind selectată să primească cei 25.000 de euro din programul ADIMS. Întâmplător, Caty este o susținătoare înfocată a primarului Viorel. Mai mult, soțul ei, Adrian Constantin, a fost numit de curând administrator public al orașului sau city-manager, cum vreți să-i spuneți. Totodată, Adrian Constantin este și pe lista de candidați pentru consiliul local propusă de PNL/ Viorel Ionescu, la poziția 15.

Un alt proiect selectat în vederea finanțării din fondurile ADMIS a fost depus de Cristina Geoglovan și se referă la un salon de înfrumusețare corporală. Aceasta este cumnată cu Ana Maria Geoglovan, o doamnă care apare încă pe site-ul Primăriei Hârșova ca funcționară fix la departamentul de fonduri europene. Ana Maria candidează acum pe lista de consilieri locali a primarului Viorel Ionescu. 

Ionel Borcșa a primit bani din proiectul ADMIS pentru a înființa un atelier de croitorie. Întâmplător, cumnatul său, Marian Munteanu, lucrează la Primăria Hârșova ca magazioner. Cei doi îl susțin, deopotrivă, pe primarul Ionescu.

Și interpușii au fost admiși

Nicolae Giurcă a primit bani din fondurile ADMIS pentru fabricarea și comercializarea marmurei (înființând firma Marmoema Construct SRL). Vorbim de o persoană fără niciun istoric antreprenorial în spate. Și cu toate acestea, numărul de telefon înscris în formularul ADMIS ca fiind al acestui Nicolae Giurcă este de fapt numărul altui om de afaceri din localitate. L-am numit mai sus pe Dumitru Monia, care este persoană fizică autorizată. PFA Monia Dumitru are un punct de lucru deschis chiar în incinta cimitirului nou, de pe strada Cășăriei nr. 6 K, unde se ocupă de construcții funerare din marmură. După cum spuneam, numărul de telefon care apare în dreptul lui Giurcă pe listele ADMIS figurează ca telefon de contact pentru PFA Monia Dumitru. De asemenea, figurează ca telefon de contact și pentru Monia Construct SRL, o firmă deschisă de același  constructor de monumente funerare în parteneriat cu o altă persoană. În sfârșit, potrivit documentării noastre, proprietarul numărului de telefon se află în relații cordiale cu primarul localități, fără acordul căruia nici nu ar putea presta la cimitirul localității. Ca ultim amănunt, firma deschisă pe numele lui Giurcă, Marmoema Construct SRL, are sediul social tot în cimitirul nou, pe strada Cășăriei 6 K. 

Agenții electorali s-au ajuns și ei antreprenori pe banii pentru săraci

Marcel Strîmbeanu (Marbet Impex SRL) a primit bani din fondurile ADMIS pentru prefabricate, garduri și rigole. Strîmbeanu susține candidatura lui Viorel Ionescu pe Facebook.

Georgeta Mirea a primit bani pentru deschiderea unui loc de joacă pentru copii. Conform datelor de pe Facebook, aceasta lucrează la Liceul Cotovu. Atât ea, cât și soțul ei, au rama ”Votați Viorel Ionescu” la fotografiile de profil.

Emanuel-Cristian Dorobanțu a primit bani pentru un laborator de patiserie, iar la momentul de față sprijină activ candidatura primarului Ionescu.

Anveloparea blocului, o afacere de partid

Deschidem aici o paranteză pentru a arăta că o altă bucată din proiectul ADMIS s-a referit la anveloparea blocului P4 din Soveja. De atribuirea lucrării s-a ocupat chiar Primăria Hârșova, iar contractul, în valoare de 1,1 milioane de lei plus TVA, a fost atribuit firmei Alcons Ambiental Construct SRL Ciobanu. Firma în cauză este deținută în cote egale de Adrian Tănase și Mariana Coroiu. Tănase a fost pe lista de consilieri ALDE la alegerile din 2016, fiind de largă notorietatea prietenia sa cu Viorel Ionescu.

Asociata sa, Coroiu, are cont de Facebook, la fel ca toată lumea. Însă aici nu suflă un cuvânt despre Alcons, prezentându-se ca angajată a firmei Coretech Ind SRL. Vorbim de o firmă deținută de Cristi-Iani Drumea, un tip care a fost la rândul său pe lista de consilieri ALDE din 2016. Drumea a fost o vreme consilier local în actualul mandat, însă la un moment dat s-a retras pentru a putea ajunge la cașcaval, în postura de șef al consiliului de administrație de la Spital. Nevasta acestui Drumea este șefa parchetului local, implicată într-o soluție de clasare a dosarului crescătorilor de animale, soluție care a fost anulată în camera preliminară a Judecătoriei locale, fiind în mod vădit părtinitoare. Ca un ultim  amănunt interesant al poveștii, firma lui Drumea a vândut în anul 2017 parâme către Serviciul de Informații Externe. 

Săracii care îi ajută pe săraci

Ne oprim aici cu investigația noastră, întrucât volumul de date este suficient pentru a arăta că este ceva putred în modul în care banii care trebuiau să salveze de la sărăcie un cartier al Hârșovei au ajuns pe mâini bune, la oameni combinați politic și administrativ cu regimul Ionescu. Formal, toți cei implicați sunt perfect acoperiți, prin regulamente care nu taxează asemenea apucături de clan.

Ca o ironie amară, una din asociațiile implicate în proiectul ADMIS a publicat un fel de comunicat și multe poze. O frază cheie suna așa:

”Beneficiarii ADMIS inclusi in activitatea de promovare a nondiscriminarii in Harsova au aratat in fapte ce inseamna Respect. Egalitate. Diversitate, principiile nondiscriminarii, si ca impreuna ne e mai bine, printr-o actiune umanitara in orasul lor: am pregatit impreuna prajituri, pe care le-am impartit cu inima deschisa unor cazuri sociale din Harsova, oameni si mai saraci decat ei.”

Tot timpul vor fi săraci și mai săraci decât săracii, cu rude în Primăria lui Ionescu sau pe listele sale de consilieri, care au încarnat scopul final al proiectului: acela de a ajunge la o viață mai bună.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Maricel Cîrjaliu, prima zi de proces penal în dosarul Golful Pescarilor. Date inedite din RECHIZITORIU

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Astăzi a debutat la Tribunalul Constanța procesul penal în care primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, și secretarul UAT-ului, Ancuța Calust, au fost trimiși în judecată pentru abuz în serviciu. Dosarul se află în faza de verificare a regularității rechizitoriului.

Acuzațiile aduse (încă) primarului din Agigea sunt unele din cele mai grave și mai spectaculoase din istoria judiciară a Constanței. Maricel este acuzat că a expropriat ilegal bunuri imobile de la societatea piscicolă Sarda Fish SRL Agigea, printr-o magie ordinară în actele publice. Ulterior, a vândut ilegal o parte din terenul câștigat din pix unei societăți deținute formal de un mecanic auto din localitate, care era chiar finul fratelui său. Firma acestuia a fost creditată pentru cumpărarea terenului de la Primărie de către fratele primarului PSD-ist din Agigea. Deși erau în mod vădit abuzive și ilegale, actele publice mâzgălite în scopul acestui furt au fost avizate de legalitate de secteratul UAT-ului, Ancuța Calust. Și abuzul nu se oprește aici. Primarul a dărămat gardul pescăriei, racordul de curent electric, racordul de apă. De asemenea, a instituit o prigoană sălbatică împotriva restaurantului Pescăria lui Matei, aplicând amenzi aiuritoare și impozite speciale. De pildă, într-o singură zi, Pescăria lui Matei și Sarda Fish s-au trezit cu amenzi în cuantum total de un miliard de lei vechi. Nici măcar clienții restaurantului n-au scăpat de despotismul acestui individ, fiind la rândul lor amendați pe rupte pentru parcarea mașinilor.

O limbă de pământ cucerită din mare

Punctul de pescuit marin de la Agigea a fost amenajat în anii 80 ai secolului trecut, de fosta Întreprindere Piscicolă Constanța. Vorbim de o platformă construită în mare, pe care se aflau o cherhana, dormitoare, un grup sanitar, rețele de utilități, o cale ferată industrială care permitea transbordarea peștelui capturat, din bărci spre cherhana, vinciuri de acostare a ambarcațiunilor și altele. După revoluție,  activul piscicol de la Agigea a intrat în patrimoniul SC Marea Neagră SA, fiind ulterior transferat la Condemar SA (o altă firmă de stat), care l-a adus ca aport la capitalul social al firmei Sarda Fish SRL. În timp, Sarda Fish a ajuns în proprietatea exclusivă a soților Datcu, Matei și Liliana, care s-au ocupat de punctul piscicol de la Agigea încă de la înființare.

În perioada 2004 – 2012, societatea a plătit taxe și impozite și a primit în mod repetat certificate fiscale sau adeverințe, unele semnate chiar de primarul Maricel Cîrjaliu, prin care i se recunoștea dreptul de proprietate asupra terenului pescăriei, de 8.627,88 de metri pătrați. Relația cu autoritatea a decurs normal până la un punct.

HCL-ul care a stat la baza jafului organizat de la Agigea

Cristian Maricel Cîrjaliu a ajuns primar la Agigea în anul 2008. După doar 9 luni de mandat, acesta a inițiat Hotărârea de Consiliu Local nr. 42/23.03.2009 privind trecerea în domeniul privat al comunei Agigea a tuturor suprafețelor de teren situate pe raza localității care nu erau deținute cu titlu valabil de către persoanele fizice și juridice. Mai departe, tipul și-a arogat competența, pe care n-o avea, așa cum constată și procurorii anticorupție, de a analiza și de a hotărî el, după mintea lui, ce acte sunt valabile sau nu. Competența în acest sens aparține prin lege doar instanțelor de judecată. Însă Maricel se considera mai presus de acestea. Ca urmare, individul a pornit un jaf generalizat, dând ordine să fie trecute în inventarul domeniului privat al comunei grădinile cetățenilor și toate proprietățile unde considera el să actele de proprietate nu ar fi valabile. Mai departe, terenurile sploiate de la cetățeni prin această metodă sovietică ajungeau să fie vândute sau concesionate unor terți.

Motivația halucinantă a exproprierii terenurilor din Golf

Pe terenul din Golf, Maricel a pus ochii încă din anul 2010. Ca dovadă, procurorii rețin că viceprimarul său, Dan Ștefan Chiru, a inițiat o hotărâre de consiliu local, prin care a propus completarea inventarului localității cu suprafața de 8.940 de metri pătrați de pe strada Meduzei nr. 6. Vreo doi ani, baronul PSD-ist nu s-a atins de teren. Însă în 2012, a inițiat o nouă hotărâre, 92/2012, prin care a înscris din nou același teren în inventarul bunurilor private ale comunei.

Așa cum a motivat atât el personal, cât și secretara UAT-ului în cadrul cercetării penale, motivația însușirii terenului ar fi fost hotărârea haiducească din 2009 și aprecierea că Sarda Fish nu ar fi avut un titlu valid de proprietate asupra terenului. Cei doi au găsit nod în papură cu privire la facturile prin care antecesorul Sarda Fish a cumpărat platforma piscicolă și cherhanaua. De asemenea, au constatat că bunurile nu au fost dobândite legal, pentru că nici societatea, nici antecesoarele ei nu au beneficiat de aplicarea HG 834/1991. În realitate, activele piscicole fuseseră transferate în mod expres printr-o legislație mai veche, respectiv prin HG 1353/1990 – așa cum constată procurorul DNA. Dobândind bunurile ope legis în 1990, Marea Neagră SA nu le mai putea solicita încă o dată de la stat în 1991, pentru că ar fi fost absurd.

Și-a îmbogățit familionul

Pe baza acestui nod în papură, total tâmpit și ilegal, Maricel a expropriat ilegal terenul. Mai departe, a făcut loc în coasta pescăriei unui nou restaurant pescăresc, Golful Pescarilor. În această firmă, 50% din părțile sociale sunt deținute de doi afaceriști din Constanța, care au și investit sumele necesare construirii clădirii. Cealaltă jumătate de firmă a fost deținută integral, preț de câțiva ani, de Dumitru Stanciu, finul lui Bogdan Cîrjaliu, fratele afacerist al primarului. De altfel, așa cum constată procurorii DNA, Bogdan este cel care a împrumutat firma pentru a cumpăra terenul. În urmă cu doi ani, în firmă a fost cooptat chiar ginerele primarului, pe numele său Ionuț Nuțoaia-Cârjaliu, care a devenit asociat cu o investiție de 100 de lei. În urma operațiunii, Stanciu și-a diminuat participația la 40%. Acesta a recunoscut în fața procurorului că nu are un cuvânt de spus în această afacere. Ca un amănunt, soția lui Stanciu este angajată la Primăria Agigea. În declarațiile de avere pe care le-a depus de-a lungul vremii, aceasta nu consemnează nici măcar un leu câștigat de soțul ei din afacerea Golful Pescarilor.

Cum arăta locul pe care s-a construit restaurantul Golful Pescarilor înainte să fie furat prin inventariere de Maricel

Prigoana împotriva lui Matei

După cum spuneam, abuzul lui Maricel nu se limitează la furtul terenului și la îmbogățirea rubedeniilor. Urmează o latură extrem de întunecată, prin care acesta a pornit o veritabilă prigoană împotriva societăților Pescăria lui Matei și Sarda Fish. Pescăria lui Matei este o firmă deschisă de fiul patronilor de la Sarda Fish, Matei Alin Datcu. Acesta a construit în zonă un restaurant cu același nume și a devenit cunoscut la nivel național. Maricel a văzut că afacerea merge și produce mulți bani, așa încât a încercat să o cloneze prin interpușii săi pe terenul furat prin inventariere. Numai că accesul la lotul vândut firmei Golful Pescarilor SRL nu se putea face din cauza gardului vechi al pescăriei. Maricel a inventat niște hârtii și a condus personal operațiunea de dărâmare a gardului. De asemenea, Primăria și Poliția Locală au tăiat stâlpii de curent. Pescăria lui Matei a obținut ordonanță judecătorească de sistare a operațiunii, iar ulterior s-a rebranșat la curent. Maricel nu s-a lăsat și aplicat amenzi atât restaurantului, cât și persoanei autorizate care a îndrăznit să refacă branșamentul.

Extras din Rechizitoriul lui Maricel. Faza pe despotism

Speriat că va rămâne fără curent, Matei Datcu a cumpărat un generator de 15.000 de euro, iar ulterior a montat panouri fotovoltaice. Firma din Ploiești care a făcut lucrarea a fost amendată de Maricel.

Taxe speciale pentru Pescăria lui Matei și Sarda Fish

Pe durata ”războiului”, Pescăria lui Matei și Sarda Fish nu au primit certificate fiscale de la Primărie, pentru că nu a vrut primarul, și astfel nu au putut participa la niciun fel de licitații. La un moment dat, Maricel a inventat un impozit special pentru bărcile de tip mahună, de 18.000 de lei pe an, în contextul în care în localitate există o singură ambarcațiune de acest fel și aparține societății Sarda Fish. De asemenea, la inițiativa lui Maricel, Consiliul Local a impus o taxă de parcare de 25 de lei pe oră în dreptul restaurantului Pescăria lui Matei. Actul administrativ a fost contestat în instanță. Pentru această îndrăzneală, Maricel a ordonat să se monteze indicatoare cu parcarea interzisă în dreptul restaurantului. Clienții au înțeles semnificația și au început să parcheze în afara drumului public. Însă nici Maricel nu s-a lăsat. Individul a trimis un utilaj care a săpat șanțuri la limita străzii. Practic i-a obligat pe șoferi să parcheze pe drumul public, iar Poliția Locală și-a făcut norma de amenzi.

La un moment dat, primarul a aplicat amenzi de câte 500.000 de milioane de lei vechi ambelor societăți, pe motivul total aberant că nu au declarat la Primărie câtă apă uzată vidanjează din fosa septică a locației. Un fel de control la fecale!

Maricel plănuia ”o declarație de dragoste cu parul” pentru avocatul lui Matei

În toată această perioadă, Maricel a generat controale la Pescăria lui Matei din partea tuturor instituțiilor statului. La un moment dat, a anulat autorizația de funcționare a restaurantului, scopul său suprem fiind, evident, acela de a falimenta acest obiectiv cunoscut de toată lumea, ca rubedeniile sale să rămână singure în Golf. Tot aici trebuie să mai spunem că există filmări cu unul din patronii de la Golful Pescarilor care obișnuia să oprească mașina în fața restaurantului concurent, Pescăria lui Matei, și să claxoneze în continuu.

Un alt amănunt extrem de interesant din rechizitoriul prin care Maricel a fost trimis în judecată: Primarul din Agigea a fost interceptat de procurori într-un dosar penal al unui interlop, în timp ce îi cerea acestuia date despre avocatul angajat de Pescăria lui Matei, motivând că urmărea să-i facă acestuia ”o declarație de dragoste cu un par”. Primitiv și agresiv, Maricel a instrumentat o intimidare total anacronică, desprinsă cumva dintr-un scenariu al unui film feudal.  

Încercarea de mușamalizare

În sfârșit, trebuie să mai spunem că dosarul penal al lui Maricel de la Agigea a fost deschis în anul 2015. Cu toate acestea, individul a inițiat multiple acțiuni prin care a contestat actele Sarda Fish pe calea unor plângeri penale. Ba chiar a declanșat ample campanii de presă, pentru a-și discredita victimele. Tema principală a fost să-i prezinte pe pescarii de la Sarda Fish și pe antreprenorul de la Pescăria lui Matei drept niște hoți, când singurul hoț din poveste era chiar el. Intoxicarea principală a fost aceea că pescăria s-a vândut fără acordul lichidatorului judiciar de la Marea Neagră SA, care a și susținut public acest lucru în folosul lui Maricel. Numai că, ce să vezi, exista și acordul de vânzare exprimat de lichidator, așa cum se constată în rechizitoriu. Toate aceste malversații ale lui Maricel au făcut ca dosarul penal să stea o perioadă pe loc. Într-un final, primarul din Agigea a fost trimis în judecată, fără să facă o zi de arest preventiv.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: