Connect with us

Exclusiv

Prefectura Constanţa faţă cu abuzul de la Sibioara. O tragicomedie care nu se mai termină

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Reluăm firul epic în serialul carierei de la Sibioara, retrocedată unor clienţi ai avocatului Ionel Haşotti prin fraudă la legile 1/2000 şi 18/1991, care exceptează retrocedarea exploataţiilor miniere active. Reamintim că, în 2008, un complet amnezic şi credul de la Tribunalul Constanţa a pus botul la jargonul juridic deplorabil al avocatului şi la minciuna sa ordinară că „nu este nicio dovadă că există o exploatare minieră” pe terenul cerut spre retrocedare taman în inima carierei în plină exploatare. Până şi ultima precupeaţă din piaţă şi-ar fi dat seama că lucrătura era cusută cu aţă albă, dar magistraţii au muşcat-o, cum muşcă peştii lacomi momeala din cârlig.

Ionel_Hasotti_IMG_3995-660x400-310x310Şi aşa au dat dreptate clienţilor lui Haşotti, în contradictoriu cu Primăria Lumina, cu care se judecau la vrăjeală, fiind în realitate într-un litisconsorţiu de interese. Aşa au primit clienţii lui Haşotti un titlu prin care să nenorocească Somaco Construct SRL Constanţa, parte a grupului Comprest Util, partener NATO conform Codului NATO de agent economic certificat sub numărul 024 din 3 iunie 2005. Dar prea puţin îi pasă lui Ionel Haşotti de NATO, căci el apără băieţii din cealaltă tabără: pe ruşii de la Unicom; pe sirianul acuzat că l-a scos din ţară pe teroristul Omar Hayssam, cel anchetat pentru răpirile din Irak şi pentru traficul de armament pe ruta Rusia – România – Orientul Mijlociu; pe rechinul internaţional Marck Rich, care a privatizat ce-a vrut el prin Rusia, Ukraina şi România etc., etc. (detalii complete, într-un articol viitor). Departe de noi să spunem că Haşotti are Moscova în suflet, căci poate că e pe cealaltă baricadă… doar pentru bani; însă informaţiile sunt publice şi de largă notorietate, şi pot fi verificate de oricine pe portalul instanţelor de judecată.

Nu era de ajuns că hotărârea judecătorească încălca legea, dar încălca şi dreptul de proprietate al unor terţi

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/01/OCPI-suprapuneri.pdf”]

O hotărâre judecătorească strâmbă şi ilegală, cât de hotărâre o fi ea, cam greu se pune în aplicare. Căci cine îşi riscă libertatea pentru grozăvia de a încălca interdicţia explicită de retrocedare a unei exploataţii miniere active? Hotărârea judecătorească de retrocedare nu poate fi pusă în aplicare prin executor judecătoresc. În fapt, niciun executor, cât de executor o fi el, nu poate scrie titluri de proprietate. Titlurile de proprietate sunt scrise de prefecţi, în baza propunerii motivate a primarilor. Dar şi prefectul, şi primarul se află într-o situaţie fără ieşire: trebuie să respecte legea care interzice retrocedarea terenurilor miniere şi, totodată, trebuie să aplice o hotărâre judecătorească total contrară legii. În 2009, când s-a ajuns în această situaţie bizară, moştenitorii reprezentaţi convenţional de Ionel Haşotti au întreprins primele demersuri pentru a obţine titlul de proprietate asupra terenului retrocedat prin fraudă la lege şi posesia efectivă a acestuia. Somată să procedeze la punerea în posesie, Primăria Lumina a transmis unei societăţi specializate în proiectare cadastrală, pe numele ei Creomixt SRL, o comandă de întocmire a unui plan de situaţie şi, subsecvent acestuia, de înţăruşare a terenului. În baza mandatului primit, Creomixt a întocmit un plan de situaţie, potrivit cu harta amplasamentului retrocedat, din raportul de expertiză parte din Decizia Civilă 925/2008 a Tribunalului Constanţa, aceea prin care se dispusese retrocedarea. Dar planul de situaţie nu a fost recepţionat de OCPI Constanţa, care a motivat, pe 8 aprilie 2009, că „există suprapuneri cu imobilele introduse în baza grafică E-Terra”. Casa de avocatură Haşotti şi Asociaţii a insistat să primească lămuriri direct de la OCPI. Şi le-a primit, prin adresa 5938/15.06.2009: amplasamentul pe care se dispusese retrocedarea se suprapunea peste şase proprietăţi private, pe o suprafaţă cumulată de 41.447 de metri pătraţi. Unul dintre proprietari era chiar Somaco Construct SRL. Nu era de ajuns că hotărârea judecătorească încălca legea, dar încălca şi dreptul de proprietate al unor terţi. Cele şase titluri de proprietate ale terţilor sunt perfect valide şi în momentul de faţă, iar proprietatea este garantată de Constituţie.

Ce a hotărât Prefectura?

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/01/Hotararea-266.pdf”]

Având în vedere toate aceste aspecte, pe 13 aprilie 2011, Prefectul judeţului Constanţa a adoptat Hotărârea nr. 266, prin care a invalidat propunerea de retrocedare pe amplasamentul care se suprapunea peste proprietăţile private. Totodată, prefectul stabilea un teremen de 30 de zile pentru contestarea Hotărârii la Judecătorie. Termenul s-a scurs, dar clienţii avocatului Haşotti nu s-au prevalat de acest drept. Dar o schimbarea politică de bun augur l-a propulsat în funcţia de prefect al judeţului pe Bogdan Huţucă, un tehnocrat apropiat PNL-ului. Huţucă a notificat de cîteva ori Primăria Lumina să-i pună în posesie pe clienţii avocatului Haşotti. Însă răspunsul Primăriei a fost mereu acelaşi: nu se poate, nu ne lasă Hotărârea 266/2011. Şi dacă nu se putea şi nu se putea, o întâmplare oarbă a făcut ca Huţucă să plece de bunăvoie din fruntea Prefecturii, lăsând locul lui Eugen Bola, un fost membru de nădejde al Partidului Naţional Liberal, care s-a declarat apolitic, pentru a respecta cerinţele noii demnităţi. Pe 20 martie 2013, Bola a revocat, pur şi simplu, Hotărârea 266 din 2011 care nu-l lăsa pe primarul din Lumina să dea satisfacţie aşa-zişilor moştenitori. Actul de revocare, 49/20.03.2013, trimitea la un referat al subprefectului de atunci, Radu Volcinschi, ajuns în funcţie cu sprijinul lui Nicuşor Constantinescu. „Prin mai multe adrese am solicitat Comisiei Locale Lumina să revină asupra propunerii de reconstituire a dreptului de proprietate, propunere care să corespundă cu titlul executoriu ce constă în Decizia civilă nr. 925/2008 a Tribunalului Constanţa. Autoritatea locală nu a dat curs acestei solicitări în sens pozitiv. În această situaţie propunem revocarea Hotărârii nr. 266/2011.”.

Eugen Bola a anulat după doi ani hotărârea care îi încurca pe clienţii lui Haşotti…

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/01/Bola-acte-administrative.pdf”]

Pe bună dreptate, Comisia Locală nu dăduse curs solicitării, întrucât îi interzicea acest lucru Hotărârea 266/2011. Cum a înlăturat echipa Bola-Volcinschi acest impediment? Prin revocare. Dar nu pe considerentul că acea hotărâre din 2011 nu ar fi fost legală, corectă, morală sau cum veţi vrea. Singurul argument a fost, spus pe şleau: ne încurcă. Dar şi legile anticorupţie îi încurcă pe unii să fure. Să ceară, pur şi simplu, anularea lor? Deja au fost nişte parlamentari, în „marţea neagră”, care au cerut tot felul de rectificări ale interdicţiilor legale care îi încurcau. Dar acele pretenţii nu s-au materializat. Căci nu poţi, în mileniul acesta, să anulezi un act doar pentru că te încurcă. Acest mod primitiv de a rezolva problemele trădează dispreţul absolut faţă de norme, faţă de drepturi, faţă de persoane. Pe de altă parte, un act care şi-a produs efectele juridice şi economice nu poate fi anulat după doi ani de emitentul său, că nu-i permite legea. Dar i-a păsat cuiva de lege?

… după care a trecut la presiuni, pentru domnul Elena şi ceilalţi domni

investireprefect-1353101519

Eugen Bola, la preluarea mandatului de prefect de la Bogdan Huţucă

Îndată după masacrarea Hotărârii 266, prefectul de atunci, Eugen Bola, s-a apucat de trimis scrisori Primăriei Lumina. Cerea fostul prefect să se facă punerea în posesie potrivit dorinţei formulate de „domnii Mitrofan Elena (sic!), Muscalu Constantin şi Muscalu Valeriu, prin reprezentant convenţional”. Pe reprezentantul convenţional îi ştiţi: era avocatul Haşotti. Apoi, cum nu se întâmpla nimic, prefectul a revenit cu ameninţări: „în cazul tergiversării nejustificate a executării hotărârii judecătoreşti vom dispune amendarea persoanei responsabile.” (adresa 10388/13.08.2013). Pe 1 octombrie, Eugen Bola şi-a mai încercat o dată norocul: „vă punem în vedere să procedaţi de îndată la convocarea domnilor Mitrofan Elena, Muscalu Constantin şi Muscalu Valeriu”, iar pe 14 octombrie 2013 a izbucnit supărat: „reiterăm solicitarea de a proceda de îndată la convocarea domnilor Elena Mitrofan…”. Într-un final domnul Elena şi ceilalţi domni au fost convocaţi, insistând să primească terenul exact după schiţa despre care OCPI Constanţa confirmase că încalcă dreptul de proprietate al unor terţi. Primarul putea să repete propunerea care fusese respinsă în 2011, prin hotărârea 266 revocată ilegal de Bola. Dar Somaco Construct SRL îl notificase că încălcarea articolului 4 din Legea 1/2001 e faptă penală, care nu poate rămâne nesancţionată. În consecinţă, primarul a insistat să le ofere un alt amplasament, iar clienţii lui Haşotti au insistat să primească exact amplasamentul care-i înstăpânea peste carieră.

Volcinschi se jură că vrea să respecte legea

În paralel, Somaco Construct SRL a contestat, la Judecătoria Constanţa, Hotărârea 49 dată de Eugen Bola. Procesul a fost unul de durată. Iar între termenele care se scurgeau de la o lună la alta, Eugen Bola şi-a pierdut scaunul de prefect. În locul său, pe funcţie, a fost promovat fostul subaltern, Radu Volcinschi. Acesta a apărat Hotărârea 49 dată de Eugen Bola, în temeiul referatului său sublim. Iar în data de 7 aprilie 2014, a înaintat instanţei de judecată adresa 3619, în care insinua că Hotărârea 49 a fost dată pentru a „respecta drepturile părţilor, inclusiv a[le] terţilor, precum a dispoziţiilor art. 4 alin. 1 din Legea 1/2000.”. Cu alte cuvinte, Volcinschi îşi anunţa buna intenţie de a repara situaţia de încălcare a legii care interzice retrocedarea exploataţiilor miniere active. Adresa Prefecturii a produs efecte juridice, ca dovadă că instanţa nu a anulat Hotărârea 49, aşa cum ceruse Somaco Construct SRL.

Judecătoarele care au dat hotărârea strâmbă au trântit şi revizuirea

Cristina-Duta-1

Cristina Ramona Duţă

La momentul susţinerii acelui punct de vedere, Volcinschi se afla în posesia dovezii plenare că terenul asupra căruia se dispusese retrocedarea aparţinea unei exploataţii miniere active. În acest sens, Somaco Construct SRL depusese la Prefectură, pe 20 martie 2014, Licenţa de Concesiune (minieră) nr. 2454/2001. Pe 15 aprilie 2014, Volcinschi a trimis o adresă Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa, solicitând să i se comunice dacă terenul retrocedat în favoarea Elenei Mitrofan se află în perimetrul exploataţiei miniere Sibioara II – Valea cu Izvorul. Pe 17 aprilie 2014, OCPI-ul a răspuns: „terenul la care faceţi referire se află în perimetrul exploataţiei miniere Sibioara II – Valea cu Izvorul în proprorţie de aproximativ 30%”. În aceeaşi zi în care a primit răspunsul, Volcinschi a depus o cerere la Tribunalul Constanţa, de revizuire a Deciziei Civile 925/2008. Dar aşa a lucrat sistemul de repartiţie aleatorie, că dosarul revizuirii a încăput exact pe mâna completului condus de judecătoarea Cristina Ramona Duţă care pronunţase Decizia Civilă 925/2008. Aşadar, revizuirea deciziei strâmbe căzuse în sarcina completului care o dăduse. Era o ocazie ca magistraţii să-şi îndrepte propria eroare sau să o acopere şi mai abitir. Însă având această dublă posibilitate, judecătorii aflaţi în astfel de situaţii sunt incompatibili, de principiu, iar Codul de Procedură Civilă îi obligă să se abţină. Cristina Ramona Duţă nu a ţinut cont de incompatibilitatea flagrantă, considerând că litigiul revizuirii este unul diferit faţă de acela în care dispusese hotărârea supusă acum cererii de revizuire. Şi aşa, în baza acestui sofism ieftin, a judecat „obiectiv”, înclinând balanţa justiţiei în aceeaşi parte în care o înclinase şi în 2008. Pe 17 iulie 2014, Tribunalul Constanţa a pronunţat Decizia Civilă nr. 614, respingând revizuirea ca tardiv introdusă. S-a motivat că licenţa de expoatare minieră a companiei Somaco Construct SRL fusese adusă în faţa unei instanţe de judecată, în anul 2010, în dosarul de judecată 24738/212/2009.

Cum s-a dispus sistarea activităţii miniere, pentru motive neprevăzute de lege

În acel proces, Somaco Constrcut SRL ceruse Justiţiei să constate dreptul său de proprietate şi de folosinţă asupra carierei retrocedate prin fraudă la lege. Având în vedere caracterul de document clasificat de interes naţional, licenţa fusese adusă în plic sigilat, iar instanţa îi permisese juristului Prefecturii să o consulte sumar. Consultând-o sumar, juristul Prefecturii şi prin el chiar Prefectura în sine, ar fi luat cunoştinţă de licenţa de concesiune minieră, în 2010, iar nu în 2014, când documentul s-a depus, de fapt, la Prefectură. Ca urmare a depunerii, în 2010, a licenţei miniere, în plic, la instanţă, Tribunalul Constanţa pronunţase o hotărâre judecătorească irevocabilă care consacra dreptul de proprietate şi de folosinţă al companiei Somaco Construct SRL asupra carierei de la Sibioara. Reamintim că Ionel Haşotti a reuşit performanţa unică de a promova un recurs împotriva hotărârii irevocabile, care i-a fost admis de judecătoarea Vangheliţa Tase de la Curtea de Apel Constanţa. Vangheliţa a casat hotărârea irevocabilă şi a instituit un nou ciclu procesual; iar dosarul a fost repus pe rol la Tribunalul Constanţa, fiind distribuit aleatori judecătoarelor Chirăţica Enache şi Cristina Ghernaja (apartenenţa celor trei judecătoare şi a avocatului la o anumită comunitate etno-lingvistică trebuie privită ca o simplă coincidenţă, desigur, în lumina politicii corecte). Acestea n-au mai ţinut cont de licenţa minieră şi au dispus sistarea activităţilor miniere ale firmei Somaco Construct SRL, demolarea clădirilor şi evacuarea echipamentelor de foraj, pronunţând astfel o hotărâre unică în lumea civilizată. Raportat la legislaţia naţională, situaţia este de o gravitate fără precedent. Astfel, Legea Minelor Nr. 85/2003 statuează că dreptul de concesiune minieră este distinct de cel de proprietate (art. 26), că titularul licenţei miniere are dreptul neîngrădit de acces la terenurile din perimetrul prevăzut în licenţă (art. 38 lit. a) şi de a executa toate activităţile miniere în limita perimetrului (art. 38 lit.b). De asemenea, legea prevede în mod limitativ situaţiile în care activitatea de exploatare minieră încetează: la epuizarea resurselor, în caz de dezastre naturale sau de nerentabilitate economică. Singurul dezastru care a oprit activitatea minieră a companiei Somaco Construct SRL a fost hotărârea dată de Enache şi Ghernaja, care şi-au inventat drepturi de a dispune în acest sens, neprevăzute de lege. Somaco Construct SRL plăteşte şi acum redevenţele miniere, după atâţia ani de la sistarea activităţii pe porţiunea licenţei miniere retrocedate prin fraudă la lege, pentru că nimeni în această ţară nu concepe sistarea exploatării pentru motive neprevăzute de lege.

Prefectul Sticks ar vrea să retrocedeze şi drumurile publice

12540840_1266780750004804_9211063511886571764_nÎn 2015, Radu Volcinschi a fost destituit din funcţia de prefect, după nişte declaraţii nefericite legate de prăbuşirea unui elicopter în Lacul Siutghiol. În locul său a fost promovat în funcţie Ion Constantin, zis Sticks. Uitând cu totul de poziţia procesuală a instituţiei, din procesele anterioare, prefectul Sticks a reluat cu brio presiunile asupra Primăriei Lumina, din perioada lui Bola. Doar că, de această dată, pe o comunicare verbală, fără semnătură. Căci vorba aceea, omul se leagă de semnătură, ca boul de jug. Aflând de aceste forme de presiune, Somaco Construct a notificat în mai multe rânduri Prefectura să-i răspundă cu privire la conduita adoptată faţă de caz. Sticks a răspuns abia după nouă luni de la prima sesizare, prin adresa 22848/19.11.2015, în care preciza, ca o concluzie personală: „Întrucât sentinţa civilă mai sus invocată nu a fost desfiinţată în urma căilor de atac extraordinare, ea constituie titlu executoriu şi se impune punerea în aplicare acesteia astfel cum a dispus instanţa de judecată.”.

În aceste condiţii, Somaco Construct SRL a organizat un miting de protest, cerându-i prefectului să sesizeze organele de anchetă penală cu privire la situaţia creată. De asemenea, compania minieră a înaintat Prefecturii o notificare pe 15 decembrie 2015, în care a somat-o să nu emită titlu de proprietate în alte condiţii decât cele dispuse de decizia de retrocedare din 2008. Căci, dincolo de încălcarea articolului 4 din Legea 1/2000, nici măcar instanţa aceasta n-a dispus să se retrocedeze reţeaua de drumuri publice înfiinţată în 1955 care traversează parcela minieră; n-a dispus nici să se retrocedeze moştenitorilor lui Nicolae Tudorancea mai mult decât a avut acest autor. În acest sens, compania a ataşat un titlu de proprietate emis în anul 1991, prin care din moştenirea lui Tudorancea s-au retrocedat deja 5 hectare de teren. În plus, compania minieră a subliniat culpa procesuală a Prefecturii, care a deschis procesul de revizuire, convinsă că hotărârea dată în 2008 e ilegală, însă nu l-a deschis când a aflat acest lucru, ci când şi-a amintit… după patru ani de zile.

 

Comments

comments

Exclusiv

Chițac dă vina pe Făgădău pentru regulamentul său de parcare

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Afectat în mod vizibil de controversele stârnite în spațiul public de proiectul regulamentului său de parcare, primarul Constanței, Vergil Chițac, dă vina pe administrația anterioară a orașului.  Chițac sugerează că regulamentul controversat ar pune în practică ideile prevăzute în Politica de Parcare și în Planul de Mobilitate Urbană inițiate de fostul primar PSD-ist Decebal Făgădău. De asemenea, primarul liberal încearcă să arunce responsabilitatea pe umerii consilierilor locali, subliniind că domnia sa a făcut numai o propunere, în vreme ce răspunderea adoptării ar aparține Consiliului Local.

”A fost o propunere numai, și Consiliul Local, unde sunt reprezentate partidele politice, în înțelepciunea lor pot să decidă, pot să modifice, pot să stabilească cum vor domniile lor, eu neavând decât sarcina de a aplica ulterior decizia Consiliului Local. Dincolo de asta, ce pot eu să vă spun este că regulamentul parcărilor în orașul Constanța, pe care l-am propus și care este în dezbatere publică de o lună de zile și încă mai urmează să fie, vine să concretizeze o decizie a Consiliului Local din 2019 privind politica de parcări. Care, la rândul său, politica de parcări se încadrează în Planul de Mobilitate Urbană al orașului Constanța. Prin urmare, credeți-mă că pentru cine are curiozitatea să lectureze acest regulament, o să vedeți că noi nu facem altceva decât cu fidelitate respectăm ceea ce este scris în Politica de parcări. Repet, un document fondator din 2019 (…) Zonarea Constanței este aceeași, principiile de parcare au rămas aceleași, modul în care se atribuie parcările rezidențiale, în politica din 2019 este scris că se face prin licitație.” – a explicat, astăzi, Vergil Chițac la Digi TV.

Așadar, primarul liberal sugerează că nu face nimic altceva decât să pună în practică ideile lui Decebal Făgădău. Însă explicația este dezamăgitoare pentru electoratul care l-a votat pe Chițac tocmai pentru că s-a săturat de Făgădău și de ideile acestuia. Să nu uităm că votul negativ, anti-Făgădău, a avut o pondere semnificativă la alegerile locale. Iar din acest punct de vedere, se poate aprecia că publicul a optat nu doar pentru înlocuirea unui ”chiriaș de la Primărie” cu altul, ci și pentru înlocuirea unei viziuni, pe care a considerat-o greșită, cu una mai adecvată.

Surd la această dorință evidentă a publicului constănțean, Vergil Chițac le vinde acum oamenilor iluzia că aplică ideile lui Făgădău cu fidelitate, deși, în realitate, regimul de taxare din propunerea sa este o povară fiscală cu mult mai grea. Astfel, regulamentul de parcări al lui Făgădău – cel anulat tocmai la cererea Asociației Constanța Altfel, condusă atunci de Vergil Chițac – era cu mult mai suportabil. În primul rând, taxa de parcare era de 2,5 lei pe oră. Aceasta se aplica doar în Zona 1 a orașului, fără să existe o limitare a timpului de parcare la 3 ore, așa cum există în regulamentul lui Chițac. Pe de altă parte, parcările de reședință închiriate riveranilor puteau fi utilizate de oricine, fără nicio plată, în intervalul orar 08-16 (când rezervatarii sunt plecați la muncă). Iar în Zona 2 nu se aplica nicio taxă.

Lui Chițac nu-i convine această ”pomană”. În consecință, potrivit regulamentului său, parcările din zona 1 pot fi ocupate doar pentru 3 ore. În primele două ore, parcarea costă 7 lei plus TVA pe oră. În a treia oră, sare deja la 15 lei plus TVA. Cine depășește timpii, va fi amendat cu 500 de lei. Apoi, regulamentul lui Chițac introduce o taxă, care nu era pe vremea lui Făgădău, de 4 lei plus TVA pe oră pentru parcările din Zona 2. Acestea pot fi ocupate și pe baza unei viniete care va aduce venituri colosale Primăriei. O vinietă pe o lună costă 250 de lei, iar o vinietă pe un an costă 360 de lei. Parcările de reședință nu mai pot fi ocupate de alte persoane în intervalul orarului de muncă decât contracost, cu taxă de 4 lei pe oră sau vinietă.

Colac peste pupăză, administrația Chițac și-a propus să extindă sistemul de supraveghere video, un scop posibil fiind tocmai sancționarea fără efort a celor care vor încălca regulamentul. Sancțiunile vor îngroșa și mai mult veniturile Primăriei.

Chițac neagă în aceste zile evidențele, anume că regulamentul său a fost conceput tocmai ca un instrument de producere a unor venituri colosale pentru Primăria pe care o conduce.

”Una peste alta, obiectivele noastre nu au fost neapărat să împovărăm oamenii, să adunăm bani. Primul obiectiv a fost să depopulăm centrul orașului de mașini. E o nebunie în zona centrală, incluzând aici și partea asta istorică, care este identitatea noastră culturală… Noi trebuie prin politica tarifară, așa cum e scris și în politica de parcări, să descurajăm ca oamenii să vină și să stea cu orele acolo. Centrul este o zonă în care ai venit, ai stat o oră, ți-ai rezolvat problemele și ai plecat” – a mai spus Chițac în emisiunea la care a participat.

Reamintim că, potrivit unei declarații a lui Horia Constantinescu, Primăria își face calcule să încaseze cel puțin 20 de milioane de euro de la șoferii din oraș, de pe urma reglementărilor propuse. 

Citiți și articolul de mai jos, în care am arătat că regulamentul pleacă de la o concepție DEFECTĂ și restrânge drepturi cetățenești fără o justificare temeinică:

BEZNA INTELECTUALĂ din spatele Regulamentului de parcare. Concepția DEFECTĂ a lui Chițac

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

BEZNA INTELECTUALĂ din spatele Regulamentului de parcare. Concepția DEFECTĂ a lui Chițac

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

După ce a scos din minți un oraș întreg cu regulamentul său de parcare, primarul Vergil Chițac a găsit prilejul să se justifice. A făcut-o la sfârșitul săptămânii trecute, printr-o postare care a înfuriat și mai tare publicul constănțean. Dar nu vrem să vorbim aici despre miile de înjurături pe care și le-a luat, pe bună dreptate. Interesul nostru este de a analiza concepția DEFECTĂ a autorului. Zice primarul Constanței că scopul regulamentului său nu ar fi taxarea oamenilor. Scopul ar fi descurajarea traficului și mai ales descurajarea staționării mașinilor în zona centrală.

Dar traficul rutier face parte din ADN-ul civilizației actuale. Participarea la trafic este un drept accesoriu derivat din drepturile fundamentale protejate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în speță dreptul la proprietate, dreptul la libera circulație a persoanelor și dreptul la viața privată.

Ca să fie clar, dreptul să ai o mașină în proprietate și să circuli cu ea nu s-a abolit, oricât de mult și-ar dori unii. Este adevărat că drepturile pot fi restrânse sau descurajate – așa cum spune Chițac. Însă potrivit jurisprudenței CEDO, orice restrângere a drepturilor trebuie să aibă în spate o justificare temeinică și adecvată.

O tradiție liberală, pe care fostul comunist Chițac n-a digerat-o

Convenția Europeană a Drepturilor Omului dă glas unei tradiții de gândire liberală, pe care Vergil Chițac ar trebui să o cunoască și să o respire – dacă ne putem exprima așa – pentru că este membru PNL și se declară liberal, chiar dacă pe vremuri a fost membru al Partidului Comunist Român. Probabil că, în tinerețea sa comunistă, primarul Constanței a citit doar Marx și Lenin, scăpând lecturi esențiale din clasicii liberalismului.  

Spre știința sa, în urmă cu mai bine de patru veacuri, părintele liberalismului, John Locke, argumenta că scopul legii nu este limitarea, ci păstrarea și chiar sporirea libertății. El spunea că tocmai puterea statului trebuie limitată și că statul nu poate interveni în viața privată, în convingerile și în proprietatea indivizilor. Guvernământul există pe baza consimțământului celor guvernați. În consecință statul nu trebuie să intre în război cu cetățenii, prin reglementări arbitrare și iraționale. Legile/ regulile trebuie să exprime părerea majorității cetățenilor, pentru că doar voința majorității conferă legitimitate. Ideile lui Locke au devenit locuri comune. Dar el scria într-o epocă în care o mare putere europeană era condusă de un derbedeu care proclamase despotic: ”Statul sunt eu”. Iar dacă astăzi vorbim de drepturi și libertăți, s-a întâmplat așa pentru că despotismul a fost înfrânt de concepțiile liberale.

Este DEFECTĂ și de-a dreptul periculoasă justificarea primarului așa-zis liberal că a instituit regulamentul aberant pentru că și-a făcut el un scop din limitarea unor drepturi. În spirit european, această inițiativă trebuia justificată în mod temeinic. Argumentele de ordin estetic (de genul: nu-i plac lui Chițac mașinile în trafic sau parcate în zona centrală) nu pot fi primite. După cum nu poate fi primit nici argumentul de-a dreptul monstruos scuipat printre dinți de consilierul său personal George Măndilă, că prea s-ar flenduri unii prin oraș fără treabă. Păi unii au și plete; ce-ar fi să-i urcați voi în dubă și să le trageți o tunsoare?

Pe de altă parte, concepția că Primăria își poate aroga dreptul să limiteze accesul la toate parcările publice de pe o anumită rază la maxim 3 ore este o samavolnicie. S-ar descuraja traficul și parcarea în centru? Da. Dar scopul nu scuză mijlocele. Un scop ar fi, de pildă, să te îmbogățești, dar asta nu este o scuză ca să-i tâlhărești pe alții. Toate parcările publice din Zona 1 (centrale, dar și enclavizate în zone mai puțin centrale) au accesul limitat la maxim 3 ore, prin regulamentul lui Chițac. În prima oră, parcarea costă 7 lei plus TVA. În a treia oră, deja sare la 15 lei plus TVA. Iar cei care depășesc limita de timp sunt sancționați prin amendă de 500 de lei. Bașca, prin ridicarea mașinii.  Operațiunea din urmă generează alte costuri ce vor trebui suportate tot de contravenient. Spre satisfacția Primăriei!

Dar cel mai grav este faptul că, în toată zona centrală, nu există alternativă pentru cei care au nevoi justificate de a parca mai mult de trei ore. Or, din acest motiv, scopul acțiunii este ilegitim, iar mijloacele gândite de cei de la Primărie reprezintă măsuri excesive, iraționale și total inadecvate.

Un regulament confuz până la lacrimi

Aspectele de mai sus arată că întreaga concepție a lui Vergil Chițac este una DEFECTĂ, la fel ca întregul regulament, care este confuz până la lacrimi. Astfel, orașul a fost împărțit în trei zone de taxare, care se suprapun și se confundă între ele. De pildă, parcarea de la Bazarul Gorbaciov este considerată în Zona 1 de taxare, deși toate străzile de jur-împrejur sunt în Zona 2 de taxare. Parcările de la cluburile de fițe din Mamaia sunt distribuite în Zona 2, fiind așadar mai ieftine decât parcările de la Abator, Brotăcei sau Cimitir, incluse în Zona 1. Apoi, parcările de reședință, care formează prin definiție Zona 3, sunt situate ca niște enclave în zonele 1 și 2.

Cuvântul ”Zonă” este utilizat în mod abuziv, nefiind așadar vorba de zone compacte și delimitate între ele, care pot fi hașurate pe o hartă, așa cum s-a procedat în toate orașele țării. Iar tot acest talmeș-balmeș trădează bezna intelectuală în care se zbat făuritorii!

Intenția pe care inițiatorii regulamentului nu au știut să o exprime a fost mai degrabă aceea de a distinge între parcări de rangul 1, 2 și 3, care pot exista în orice zonă a orașului. În acest caz, parcările de rangul 3 ar fi cele de reședință, care pot exista în toate cartierele, centrale sau mărginașe. Problema teoretică ar rămâne însă la criteriul prin care celelalte parcări, care nu servesc reședințele, s-ar departaja în rangul 1 și rangul 2. Explicația: ”așa a vrut Primăria” nu poate fi acceptată drept criteriu rațional.

O taxă universală. Nu veți plăti pentru un serviciu, ci pentru că nu veți avea încotro

În sfârșit, regulamentul în forma actuală cuprinde toate portițele necesare pentru ca Primăria să încaseze taxe de parcare de pe urma fiecărei mașini care staționează în oraș. Mazăre cu bariera lui e deja mic copil. Ca dovadă, în zona 2 de taxare sunt înglobate toate parcările de pe drumurile publice care nu sunt incluse în celelalte două zone. Deocamdată nu există parcări pe toate drumurile. Dar cu o bidinea și cu multă vopsea, problema se poate remedia, iar taxa poate deveni universală. În parcările din zona 2, taxa este de 4 lei plus TVA pe oră. Dar s-a prevăzut și posibilitatea unui sistem de viniete, de o zi, o săptămână, o lună sau un an. Fără vinietă nu mai puteți parca nici măcar pe locurile de reședință, pe timpul zilei, când rezervatarii sunt plecați la muncă. E limpede că regulile sunt făcute special pentru jecmănire. Nu veți plăti un serviciu. Veți plăti pentru că nu veți avea încotro – iar aceasta este o altă defecțiune fundamentală, care aduce a samavolnicie.  

De altfel, Vergil Chițac a declarat anul trecut, la o emisiune de televiziune, că fiecare mașină ar trebui să fie taxată pentru parcare. Iar fostul PSD-ist Horia Constantinescu – cel care a redactat regulamentul aberant împreună cu administratorul public Felicia Ovanesian – s-a trădat în altă emisiune că planul Primăriei este acela de a încasa peste 20 de milioane de euro pe an de pe urma noilor reglementări.

În continuare credem că acestea sunt scopurile reale ale regulamentului de parcare, în ciuda dezmințirii pe care a dat-o primarul că nu intenția de a-i taxa pe oameni ar fi la bază. Or este vădit că pentru asta luptă ”legiuitorii” care nu înțeleg nimic din spiritul Convenției Europene a Drepturilor Omului și din principiile liberalismului. Vor doar să colecteze zecile de milioane de euro pe an, pe motiv că ei au pixul în mână.

Scopuri legitime: ordinea, mobilitatea și echitatea în utilizarea locurilor publice de parcare

Dincolo de aceste derapaje uluitoare, Constanța are nevoie de un regulament construit cu mai multă claritate conceptuală. Iar acesta trebuie să își propună scopuri legitime, precum ordinea, mobilitatea și echitatea în utilizarea locurilor publice de parcare. Regulamentul trebuie să fie despre parcări. Nu despre nevoia Primăriei de a-și alimenta conturile cu zeci de milioane de euro din buzunarele proprietarilor de mașini. Proprietari, care oricum plătesc impozit. Regulamentul trebuie să fie despre mobilitate. Adică  despre posibilitatea cetățenilor de a-și mișca mașinile în mod eficient, mișcând în acest fel și economia locală.

Dar acestor mici Dumnezei de la Primărie le pasă doar să descurajeze traficul și parcarea mașinilor în centru. Că în centru își desfășoară ei activitatea. Și le mai pasă să vândă viniete. Ca să nu parcați ca niște nesimțiți fără să marcați cu banul. Vorba lui Chițac: ce atâta cotcodăceală!?

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Prima înfrângere a INCULPATULUI Maricel Cîrjaliu în dosarul penal de abuz în serviciu

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Primarul PSD-ist din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, și fosta secretară a comunei, Ancuța Calust (fostă Mihail), au pierdut contestațiile pe care le-au formulat împotriva RECHIZITORIULUI prin care au fost trimiși în judecată pentru abuz în serviciu, respectiv complicitate la abuz în serviciu. Cei doi ceruseră Tribunalului Constanța, în procedura de cameră preliminară, să constate nelegalitatea rechizitoriului întocmit de procurorul-șef al DNA Constanța, Andrei Bodean, pe 2 iunie 2020, în dosarul penal 102/P/2015. Judecătorul de cameră preliminară a respins vineri contestațiile și a stabilit că probatoriul, actele de urmărire penală și sesizarea instanței prin rechizitoriul DNA sunt perfect LEGALE. În consecință, a dispus începerea judecății în fața instanței penale a cauzei de abuz în serviciu. Soluția poate fi contestată de inculpați în 3 zile de la comunicare, la Curtea de Apel Constanța. Aceasta este prima înfrângere a primarului din Agigea în cadrul dosarului său penal.

Potrivit rechizitoriului DNA, primarul și fosta secretară a comunei Agigea au  săvârșit, primul în forma autoratului, a doua în forma complicității, câte două acte materiale de abuz în serviciu, prin care un teren deținut de o societate piscicolă a fost inventariat fraudulos în proprietatea privată a localității, iar mai apoi un lot din acesta a fost vândut unui interpus al familiei Cîrjaliu în vederea construirii restaurantului Golful Pescarilor.

Cum și-a luat Maricel puteri absolute, incompatibile cu statul de drept

Povestea penală are rădăcini în anul 2009, când primarul PSD-ist de la Agigea, Maricel Cîrjaliu – ajuns în funcție cu sprijinul actualului pușcăriaș Nicușor Constantinescu – a inițiat o hotărâre locală prin care i se confereau puteri absolute, în totală contradicție cu legea, Constituția și principiile de drept ale unui stat democratic. Prin HCL 42/2009, practic se decidea includerea în domeniul privat al comunei Agigea a tuturor terenurilor care nu erau deținute cu titluri valabile de persoanele fizice sau juridice din localitate. Cine hotăra dacă actele cuiva de proprietate erau valabile? Un singur răspuns, halucinant: primarul. În baza acestei haiducii ordinare, primarul s-a apucat să caute noduri în papură în actele de proprietate ale localnicilor. Cei mai bătrâni și mai lipsiți de mijloace și-au pierdut terenurile pe care le dețineau de zeci de ani și chiar din generație în generație. Iar niște nemernici din Parchet, plantați de mafia politică, au mușamalizat toate plângerile penale, scăpându-l pe Maricel de pușcărie.

Terenul construit în mare

Văzând că poate fura fără să răspundă, în anul 2012 Maricel a pus ochii pe terenurile din jurul cherhanalei din Agigea. Platforma piscicolă din vecinătatea Portului – căci despre ea este vorba – era deținută de societatea Sarda Fish, cea care continua activitățile de pescuit maritim începute aici pe vremea regimului comunist de fosta Întreprindere Piscicolă Constanța. În mod particular, acest teren a fost câștigat din mare, prin lucrări executate de Întreprinderea Piscicolă, în anii 80, pe terenul preexistent aflat sub luciul apei.

Practic, s-a construit un teren, adică o platformă din pământ de umplutură, pe baza unui proiect întocmit, avizat și autorizat de Stat. Pe litoralul românesc nu sunt multe cazuri de acest fel. Și tocmai din acest motiv, legea românească nu conține prevederi exprese cu privire intabularea acestor terenuri create în mare. În Olanda, de pildă, unde acest fenomen al construirii de terenuri în mare are amploare, există prevederi legale speciale. La noi, nu. Iar din acest motiv, ”terenul construit” nu a fost intabulat nici ca un teren, nici ca o construcție. Însă proiecte și schițe cadastrale erau depuse la OCPI de mulți ani, de către societatea de stat Condemar SA, cea care a adus platforma piscicolă ca aport la capitalul social al SC Sarda Fish SRL.

Exproprierea ilegală

Profitând de această situație cu totul specială și acționând în baza puterilor absolute pe care și le conferise prin HCL 42/2009, Maricel a stabilit de capul lui că societatea piscicolă nu deține terenul cu un titlu valabil. În realitate exista un titlu perfect valabil, în speță o Hotărâre de Guvern din anul 1990, care se referea la trecerea punctului piscicol de la Agigea (cu platforme, clădiri și echipamente) în patrimoniul SC Marea Neagră SA, societate provenită din reorganizarea fostei Întreprinderi Pisicole Constanța. Însă Maricel nu era interesat de dovezi, ci de teren. Acest aspect este demonstrat de faptul că inculpatul nu și-a făcut un minim scrupul să cheme societatea Sarda Fish la o discuție prealabilă, deși chiar el atestase ani la rând dreptul de proprietate al acesteia și încasase impozit pe proprietate.

La inițiativa sa, terenul de 8940 de metri pătrați a fost inventariat scriptic în domeniul privat al comunei Agigea, deși UAT-ul nu avea nicio dovadă că a dobândit legal această suprafață, așa cum cerea imperativ legea. Secretara comunei a mâzgălit un aviz de legalitate, iar în acest fel terenul de pe malul mării a fost expropriat fără plată și trecut din pix în proprietatea Primăriei.

A cumpărat terenul de la Primărie, cu bani împrumutați de la fratele primarului

La scurt timp, Primăria a împărțit terenul în 7 loturi. În 2014, un lot de 1700 de metri pătrați a fost vândut din ordinul lui Maricel către o firmă deținută de finul fratelui său. Vorbim aici de SC Cherhana Bibanu SRL, o societate care ulterior și-a schimbat numele oficial în SC Golful Pescarilor SRL. La momentul tranzacției, firma era deținută de Dumitru Stanciu, un mecanic auto nășit la cununie de Bogdan Cîrjaliu, fratele primarului Maricel (la rândul său mesean la nuntă). Cum finul nu avea în contul firmei decât 108 lei și  20 de bani, nașul său, Bogdan Cîrjaliu, s-a oferit să crediteze firma cu banii necesari cumpărării terenului de la Primărie. Contractul de vânzare-cumpărare a terenului de 1700 de metri pătrați a fost semnat de secretara Ancuța Mihail, din partea Primăriei, respectiv de Dumitru Stanciu, din partea societății cumpărătoare.

După ce a cumpărat terenul de la Primăria lui Maricel, cu banii împrumutați de la fratele acestuia, Mitică Stanciu s-a asociat cu doi oameni de afaceri din Constanța, cărora le-a cedat jumătate din firmă. În această componență, societatea a ridicat în zonă restaurantul Golful Pescarilor. După câțiva ani de funcționare, în societate a fost cooptat chiar ginerele primarului Maricel, care a dobândit 10% din această afacere de milioane de euro, plătind un preț ridicol, de 100 de lei.

Maricel, ginerele și fiica. Pe fundal, în partea dreaptă, restaurantul Golful Pescarilor, construit pe terenul expropriat abuziv de la Sarda Fish; iar în partea stâmgă – cherhanaua veche, acoperită cu stuf.

Prigoana declanșată de Maricel

De-a lungul anilor, primarul din Agigea a declanșat o veritabilă prigoană împotriva societăților – Sarda Fish SRL (firma expropriată abuziv de teren) și Pescăria lui Matei SRL (subiect juridic diferit, care deține restaurantul cu același nume, pe un teren învecinat celui expropriat). Vorbim aici de zeci de controale, amenzi, reclamații și procese, dar și de acțiuni abuzive care au vizat demolarea unui gard, tăierea stâlpilor de electricitate și desființarea branșamentului la apă. După ce a tăiat haiducește utilitățile, baronul de la Primărie a retras autorizația de funcționare a restaurantului. Iar mai apoi, când societatea a parcurs etapele reautorizării, primarul a schimbat condițiile din mers, ca să aibă motive formale să respingă cererile repetate. Apoi, baronul a lovit la resurse, instituind o taxă specială pe barca de tip mahună, care ducea pescarii în largul mării și aducea la țărm peștele proaspăt ce urma să ajungă în farfuriile clienților.  Nici clienții restaurantului nu au scăpat de mizeriile lui Maricel. Astfel, Primarul a instituit o taxă de parcare de 25 de lei pe oră, iar poliția Locală și-a făcut – plastic vorbind – un fel de punct de lucru în zona restaurantului, hărțuind clientela cu avertismente și amenzi.

Baronul din Agigea, în acțiune

5 ani de anchetă penală

În urma acestui comportament de baron medieval, mai crâncen chiar decât al mentorului său Nicușor Constantinescu, Maricel a intrat în colimatorul procurorilor DNA. Ancheta penală a durat 5 ani de zile, din cauza unor probleme suprapuse. Astfel, în dosar sunt analizate și faptele prin care Maricel a încasat impozite de la firmele din Portul Constanța Sud – Agigea, deși aceste firme plăteau deja impozit la Primăria Constanța. O altă speță conexată la dosar se referă la fapte denunțate de conflict de interese, prin care fiica lui Maricel a cumpărat de la Primăria condusă de tatăl său, un teren intravilan, fără licitație publică și la un preț vai de mama lui. Însă toate actele întocmite în acest jaf imobiliar au fost semnate de fostul viceprimar Cornel Popescu, fiind aprobate de consilieri. În aceste circumstanțe, fapta săvârșită de ”săgeata” lui Maricel a fost disjunsă și declinată Parchetului Judecătoriei Constanța. În sfârșit, la dosar au fost conexate și plângeri penale depuse de Maricel împotriva victimelor sale, care au fost cercete și clasate. Primarul din Agigea a fost reprezentat convențional de avocatul Adrian Gheorghiță, un tip iscusit în tergiversări și în lungiri de procedură.

În vara anului trecut, baronul din Agigea a fost trimis în sfârșit în judecată. Dosarul a fost repartizat judecătorului de cameră preliminară, iar în luna septembrie a avut loc primul termen în procedura de verificare a regularității rechizitoriului și actelor de urmărire penală. Pe 26 februarie 2021, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Constanța a constatat că rechizitoriul, actele de urmărire penală și probatoriul administrat de procuror sunt legale.

Până la pronunțarea instanței penale, Maricel e liber să facă orice abuz

De la momentul trimiterii în judecată, Ancuța Calust a fost suspendată din funcția de secretar al comunei Agigea. Împotriva lui Cîrjaliu nu s-au luat măsuri pentru interzicerea exercitării funcției publice în care a săvârșit prezumtivele infracțiuni de abuz în serviciu, întrucât legislația făcută de politicieni îi protejează pe primari în astfel de cazuri. Ei pot rămâne în funcție, în ciuda gravității faptelor de care sunt acuzați și în ciuda caracterului rezonabil al acestor acuzații, până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare. Așa se face că inculpatul a candidat la alegerile locale din toamna anului trecut, a câștigat un nou mandat la o diferență de câteva voturi, iar de atunci conduce despotic localitatea, refuzând să recunoască hotărârile adoptate de Consiliul Local. Senatorul Remus Negoi a semnalat derapajele primarului de la tribuna Parlamentului. Însă inculpatul de la Agigea, cu un tupeu ieșit din comun, a urlat într-o înregistrare video că parlamentarul ar trebui anchetat pentru îndrăzneala sa.

Aceste situații care sfidează bunul simț și principiul domniei legii ar trebui reparate. Opinăm că primarii trimiși în judecată nu ar trebui să își poată exercita atribuțiile decât sub forma unei tutele administrative din partea Prefectului. O astfel de măsură păstrează intactă prezumția de nevinovăție și, în același timp, ar fi o garanție absolut necesară că inculpatul nu își continuă nestingherit activitățile infracționale în dauna cetățenilor și a patrimoniului public.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: