Connect with us

Exclusiv

Secretul minier de la Sibioara, avocatul Haşotti şi off shore-urile lui Strutinsky

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Încetul cu încetul, am ajuns la capătul investigaţiei noastre despre retrocedarea abuzivă a carierei de la Sibioara. Am arătat, de-a lungul serialului, cum justiţia a fost indusă în eroare pentru a restitui în natură un teren care făcea obiectul exploataţiei miniere active a companiei Somaco Construct SRL, exceptat prin lege de la retrocedare. Reamintim că octogenarele Elena Mitrofan din Mihail Kogălniceanu şi Margareta Muscalu din Constanţa, clientele celebrului avocat Ionel Haşotti, au reuşit, în anul 2007, să obţină recunoaşterea calităţii lor de persoane îndreptăţite la retrocedare, din partea judecătoarei Corina Eugenia Jianu, actualmente trimisă în judecată, într-un dosar penal, sub acuzaţia că ar fi luat mită pentru a pronunţa hotărâri judecătoreşti de retrocedare, prin fraudă la lege. Jianu a certificat că cele două cliente ale avocatului Haşotti ar avea ca autor al dreptului pretins de proprietate pe Nicolae Sandu Tudorancea, un personaj de la care regimul comunist nu a confiscat nicio palmă de pământ, pentru simplul fapt că acesta era mort încă din anul 1942. Adevăratul autor al Margaretei Muscalu era tatăl ei, Aurel Tudorancea, fiul lui Nicolae Sandu Tudorancea.

Lotul-7Comuniştii confiscaseră în mod real 9,2 hectare de teren de la acest Aurel Tudorancea, însă drepturile lui au fost soluţionate integral după anul 1991 (când o descendentă de-a sa, în speţă o rudă a Margaretei Muscalu, a primit terenuri în compensare, pe alte amplasamente, cu funcţiune agricolă, şi despăgubiri financiare din partea statului). De asemenea, urmaşii Paraschivei Cangea (sora lui Aurel Tudorancea) au primit o retrocedare de cinci hectare de pământ, după ce au făcut dovada că autoarea lor dobândise acea suprafaţă dezmembrată din lotul deţint de tatăl ei, Nicolae Sandu Tudorancea. Dar toţi copiii lui Tudorancea, care erau în viaţă la venirea comuniştilor şi de la care au fost naţionalizate pământuri, au fost autori în procedurile de retrocedare. Toate drepturile lor au fost retrocedate. Primarul Comunei Lumina, care era depozitarul acestor informaţii, a ales să tacă în faţa instanţei de jucată. Iar compania Somaco Construct SRL, care deţinea titluri valide de proprietate şi folosinţă asupra terenului solicitat spre retrocedare, nu a fost citată în proces. Corina Eugenia Jianu s-a limitat să confere clientelor lui Ionel Haşotti calitatea de moştenitoare, însă nu a autorizat restituirea terenului pe vechiul amplasament, care era exceptat prin lege de la retrocedare. Ulterior, în anul 2008, „moştenitoarele” au reuşit să înduplece instanţa de recurs de la Tribunalul Constanţa, care a dispus restituirea terenului în natură. Instanţa de recurs a fost indusă în eroare de avocatul „moştenitoarelor”, care a afirmat în pledoaria sa finală: „nu există nicio dovadă că pe teren este o exploataţie minieră”. În realitate existau dovezi multiple, începând cu Licenţa de Concesiune Minieră a firmei Somaco Construct SRL.

Mai tari ca legea

Împotriva acestei hotărâri au fost promovate trei cereri de revizuire, una de către Prefectura Constanţa şi alte două de către Primăria Lumina. Toate aceste încercări de reformare au fost respinse în baza unor aspecte procedurale. Una dintre revizuiri a fost judecată chiar de către completul care pronunţase, în 2008, hotărârea irevocabilă de retrocedare.

Sibioara satPe de altă parte, Somaco Construct SRL a deschis un proces în care a cerut să se constate drepturile sale de proprietate şi folosinţă asupra carierei de la Sibioara. Drepturile companiei au fost recunoscute definitiv şi irevocabil de Tribunalul Constanţa, prin Decizia Civilă nr. 1127/30.09.2011. Moştenitoarele au declarat, prin avocatul lor, recurs faţă de hotărârea care, aşa cum am arătat, era irevocabilă şi nu mai putea fi recurată. Iar acest recurs la recurs a fost admis de Curtea de Apel Constanţa, care a dispus instituirea unui nou ciclu procesual. Repus pe rol la Tribunalul Constanţa, dosarul a primit un alt obiect: „anulare act juridic”. Aşa cerea avocatul Haşotti, în numele clientelor sale, respectiv să se anuleze titlul de folosinţă al companiei Somaco Construct SRL asupra suprafeţei retrocedate din cuprinsul exploataţiei miniere active. Titlul de folosinţă nu a fost anulat şi este valid chiar şi în momentul de faţă. În schimb, instanţa a dispus ca Somaco să demoleze clădirile, să evacueze echipamentele miniere şi să sisteze definitiv operaţiunile de exploatare, de pe terenul retrocedat ca liber de sarcini (adică liber de clădiri, liber de echipamente, liber de exploatare). Culmea, legea minelor enumeră toate situaţiile în care se poate dispune sistarea operaţiunilor miniere, dar retrocedarea suprafeţelor ocupate de minele active, fiind explicit interzisă de lege, nu se regăseşte în această listă de motive.

De ce nu se poate face punerea în posesie

Deşi au trecut aproape opt ani de la pronunţarea hotărârii de retrocedare, „moştenitoarele” nu au reuşit să intre în posesia terenului. Autoritatea de stat din domeniul cadastrului a semnalat că perimetrul hotărât pentru retrocedare se suprapune peste mai multe proprietăţi private, inclusiv peste o parte din proprietatea companiei Somaco Construct SRL. De asemenea, a confirmat că terenul retrocedat face parte din exploataţia minieră activă „Sibioara II – Valea cu Izvorul”, care, legal vorbind, nu putea fi retrocedată. În aceste condiţii, deşi au existat presiuni concrete, nimeni nu a vrut să-şi asume în mod direct emiterea unui act care încalcă legea. Mai ales că hotărârea de retrocedare nu a stabilit ca pentru autorul Nicolae Sandu Tudorancea să se restituie o suprafaţă mai mare decât a avut acesta, luând în considerare că cinci hectare dezmembrate din lotul său au fost deja retrocedate, în echivalent, pe un alt amplasament, urmaşilor fiicei sale, Paraschiva Cangea. De asemenea, parcela stabilită spre retrocedare este traversată de drumuri publice înscrise în cadastru încă din anul 1955; dar nimeni nu a dispus retrocedarea drumurilor publice, exceptate şi ele, prin lege, de la retrocedare.

Clienţii lui Haşotti vor bani pentru „exploatarea proprie” la care nu au dreptul legal

Mostenitorii-2

În faţa acestui eşec, „moştenitorii” (Elena Mitrofan şi descendenţii Margaretei Muscalu, care-i urmează în drepturi după decesul ei: Constantin şi Valeriu Muscalu) au deschis un ultim proces, în anul 2013, la Judecătoria Constanţa, pentru a solicita contravaloarea lipsei de folosinţă asupra terenului, de la Primăria Lumina, autoritatea abilitată să procedeze la punerea în posesie. Pe 5 august 2014, avocatul Ionel Haşotti a solicitat pentru clienţii săi  o expertiză tehnică judiciară. Scopul suprem al expertizei cerute era acela de a stabili „venitul net care s-ar fi putut obţine prin exploatarea proprie” a carierei. Dar aici este o mare problemă juridică, întrucât, potrivit articolului 13 din Legea Minelor (nr. 85/2003): „Resursele minerale se pun în valoare prin activităţi miniere care se concesionează persoanelor juridice române sau străine…”. „Exploatarea proprie” este rezervată prin lege doar persoanelor juridice, însă acest aspect nu l-a împiedicat pe avocatul Haşotti să pretindă un beneficiu ilegal, în numele persoanelor fizice pe care le reprezenta în instanţă. Pe de altă parte, aceeaşi lege cadru stabileşte că persoanele fizice pot extrage de pe terenurile pe care le au în proprietate roci utilizabile în construcţii, în cantităţi determinate, pe termen de până la un an, pe baza unui permis explicit al autorităţii (art. 28 alin.1). Mai departe, însă, la articolul 29, legiuitorul a stabilit că rocile „pot fi folosite de către proprietarul suprafeţei numai dacă nu fac obiectul unei concesiuni existente şi numai pentru nevoile proprii, fără drept de comercializare”. În situaţia concretă de la Sibioara, resursele minerale de pe terenul retrocedat sunt concesionate, prin Licenţa de Concesiune Minieră nr. 2454/2001, companiei Somaco Construct SRL. Or, în lumina acestui aspect, „moştenitorii” nu pot pretinde lipsa de folosinţă asupra resursei minerale concesionate companiei Somaco Construct SRL. Ei nu pot pretinde nici măcar o roabă de piatră ca să o folosească în scop personal, căci fiind o concesiune validă nici măcar acest beneficiu modic nu este permis de lege. Pentru fiecare unitate de exploatare minieră, concesionarul Somaco Construct SRL, ca orice alt concesionar minier din această ţară, plăteşte redevenţe miniere statului român, care este prin lege proprietarul resurselor minerale. Şi, încă ceva, aceeaşi lege stabileşte că „dreptul obţinut prin concesiune [este] distinct de cel de proprietate asupra terenurilor” (art. 26).

Cum au ajuns informaţiile secrete într-o expertiză nesecretă la dispoziţia lui Haşotti

Aşa cum spuneam, niciunul din aspectele mai sus menţionate din Legea Minelor nu l-a silit pe avocatul Haşotti să-şi înfrâneze pretenţiile. Acesta a cerut să se determine contravaloarea lipsei de folosinţă asupra terenului în funcţie de „nivelul de piaţă al redevenţei pentru exploatări similare (granit) pentru suprafaţa pe care se află efectiv cariera de piatră”. Pe 22.09.2014, Judecătoria Constanţa a cerut unui expert minier să stabilească, nu nivelul de piaţă, cum ceruse Haşotti, ci „nivelul de piatră”. Iar expertul, pe numele său Ioan Bacalu, de la Petroşani, a procedat în consecinţă, cerând şi obţinând date despre: „cantitatea de rocă extrasă lunar de către Somaco Construct SRL; programele anuale de exploatare pe suport analogic şi digital, începând cu anul 2008 şi până în prezent; producţia minieră realizată şi valoarea acesteia; planuri de situaţie cu măsurători topografice trimestriale, pe suport analogic şi digital”.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/01/Expertiza-Miniera.pdf”]

Toate aceste date, ca şi Licenţa de Concesiune Minieră, constituie secret de serviciu. Ele sunt informaţii nedestinate publicităţii, protejate de clauze de confidenţialitate. Dar aceste informaţii secrete au fost transpuse în raportul de expertiză minieră, care nu este un document secret. Raportul se comunică părţilor, iar părţile nu îşi asumă nicio obligaţie cu privire la manipularea acestor informaţii; căci, neprimind nicio dispoziţie în acest sens, au libertatea să le utilizeze în orice mod ar dori. La final, după ce a transpus toate informaţiile secrete în expertiza sa, expertul a lămurit întreaga situaţie: „Pentru a nu se face confuzie în interpretarea prezentei expertize, trebuie să reiterez faptul că zăcămintele de orice tip aflate pe teritoriul României aparţin statului, iar conform legii, redevenţa minieră este plătită de operatori la bugetul statului şi nu la proprietarii de terenuri.”. Cu alte cuvinte, expertul a prelucrat şi a introdus în circuit toate datele secrete de exploatare, iar la urmă a precizat că ele nu sunt utile „moştenitorilor”. „Moştenitorii” nu se pot prevala de aceste date pentru a obţine redevenţa, căci redevenţa e cuvenită doar bugetului de stat. Păi, şi atunci, de ce le-a dat expertul şi instanţa aceste date nepublice clienţilor lui Haşotti? Şi ce control există că aceste informaţii nu se scurg la concurenţă?

Concurenţa companiei Somaco: off shore-urile lui Strutinsky

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/01/Amber-Consulting.pdf”]

Îngrijorarea companiei Somaco Construct SRL este legitimă vizavi de transpunerea informaţiilor secrete în raportul de expertiză care nu este secret. Căci, la Sibioara, în vecinătatea perimetrului minier concesionat companiei Somaco prin Licenţa din anul 2001, a mai fost concesionat un alt perimetru minier, în vecinătate, companiei Amber Consulting SRL Constanţa, în anul 2013. Adică exact în anul în care „moştenitorii” au emis pretenţia de a li se calcula valoarea de piaţă a redevenţei miniere, redevenţă la care nu aveau şi nu au nici acum dreptul legal să râvnească. Potrivit datelor de la Registrul Comerţului, Amber Consulting SRL este deţinută de două companii off shore înregistrate în Cipru: Perceptual Intertrade Ltd (75%) şi Southstone Holdings Ltd (25%). Primul off shore îl are ca asociat unic pe Sorin Gabriel Strutinsky, cunoscut om de afaceri constănţean, asociat în diverse firme cu Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu, primarul Constanţei şi preşedintele Consilului Judeţean Constanţa, înlăturaţi din funcţiile lor la cererea DNA, care îi anchetează pentru fapte de corupţie în mai multe dosare penale.

Ionel Haşotti este avocatul unor firme controlate de Strutinsky

Strutinsky, Mazăre şi Constantinescu au fost asociaţi în SC Comtext SA Constanţa, o societate care a intrat, în 2013, într-un proces de divizare, prin care s-a urmărit, printre altele, şi înlocuirea lui Strutinsky din acţionariat cu o companie off shore. În perioada în care “tustrei” erau asociaţi la Comtext SA, această firmă a fost reprezentată în faţa instanţelor chiar de către avocatul Ionel Haşotti, în dosarele de judecată 463/118/2005 al Curţii de Apel Constanţa şi 7350/212/2013 al Tribunalului Constanţa.

Comtext-avocat-Hasotti

Al doilea off shore, Southstone Holdings Ltd, care deţine, prin Amber Consulting SRL, un sfert din concesiunea minieră rivală de la Sibioara, se află în proprietatea altor două companii off-shore din Cipru: Kelina Holdings Ltd şi Mandonina Trading Limited. Kelina este o companie total necunoscută, despre care nu apar niciun fel de date în mediul on-line. În schimb, Mandonina, deşi are la rândul ei acţionari anonimi, a fost asociată cu numele lui Sorin Strutinsky chiar de către Direcţia Naţională Anticorupţie. Procurorii DNA l-au acuzat pe Strutinsky de trafic de influenţă, în sensul că ar fi facilitat societăţii de construcţii Argos SA obţinerea unor contracte publice, în schimbul unor comisioane (“para`ndărăt”). Argos plătea „partea leului” către mai multe societăţi aflate sub aripa lui Strutinsky, una dintre acestea fiind SC New Open Sector SRL, care era deţinută în mod oficial chiar de Mandonina Trading Limited din Cipru. Mandonina a construit, prin intermediul New Open Sector SRL, şi centrul comercial Lake View, despre care presa constănţeană a susţinut că este „cuibul lui Strutinsky”.

Satu&Fase Portul TomisRevenind la Amber Consulting SRL, trebuie să mai spunem că nu din totdeauna această companie a fost deţinută de off shore-urile Perceptual şi Southstone. Amber a fost înfiinţată în 2005 de două persoane fizice, respectiv Gabriela Crăciun şi Mariana Corcescu. Pe 14 iunie 2006, Crăciun şi Corcescu şi-au vândut părţile sociale către Socorota Limited, care mai departe, pe 6 iunie 2007, a donat un pachet modic din participaţia ei la Amber Consulting SRL către cetăţeanul italian de origine română Cristian Serghie. Dar off shore-ul Socorota şi afaceristul Serghie erau deja parteneri în SC Satu&Fase SRL, firma care a ridicat hotelul neterminat din Portul Turistic Tomis. În litigiile ei, Satu&Fase SRL a fost reprezentată tocmai de avocatul Ionel Haşotti (dosarul 9509.1/118/2009 al Tribunalului Constanţa). Hotelul neterminat din Portul Turistic Tomis este deţinut în momentul de faţă de Astera Consulting SRL, o firmă controlată tot de Sorin Strutinsky, prin intermediul companiei off-shore Perceptual Intertrade Ltd din Cipru, aceeaşi care deţine 75% din compania minieră Amber Consulting SRL.

Satu&Fase-avocat-Hasotti

Având în vedere legăturile avocatului Ionel Haşotti cu persoanele care au controlat şi cu cele care controlează în prezent compania minieră Amber Consulting SRL, opinăm că accesul său la datele confidenţiale de exploatare minieră ale companiei rivale Somaco Construct SRL, nu este corect. Cu atât mai mult cu cât chiar expertul care a prelucrat datele nedestinate publicităţii arăta în expertiza sa că ele nu sunt utile clienţilor lui Ionel Haşotti, care nu pot cere, legal vorbind, vreo redevenţă minieră, încasarea acesteia fiind rezervată prin lege doar statului român.

Comments

comments

Exclusiv

Cum încearcă primarul din Agigea să-și schimbe imaginea de corupt care a furat terenuri de la malul mării

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Șifonat rău după trimiterea în judecată pentru fapte de corupție, primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, refuză să tragă copita din politică. Maricel face eforturi disperate pentru a schimba ceva din imaginea de corupt care a furat terenuri de la malul mării ca să-și îmbogățească rubedeniile. Cum e limpede că nu mai poate câștiga un nou mandat de primar cu această problemă, inculpatul de la Agigea face eforturi de cosmetizare a propriei imagini.

Ca urmare, Maricel aleargă pe la televiziuni și site-uri de știri. Se laudă cu mărețele realizări. Dă de pământ cu adversarii. Îi acuză, într-o română stricată, că n-ar avea cunoștințe elementare de gramatică. Și sugerează cu orice ocazie că el e un tip experimentat și deștept. Vă dați seama că totul pute a ipocrizie. Tocmai primarul super-agramat din Agigea să dea lecții de gramatică adversarilor săi?

Și strategia nu se oprește aici. Primarul din Agigea și-a făcut cont de Facebook, pentru a mima transparența. Această încercare târzie și disperată a fost gândită cu scopul de a păcăli publicul că primarul din Agigea se află în dialog cu cetățenii. În realitate, chiar publicația noastră a prezentat mai multe situații, în care diverși cetățeni spun că au fost alungați din Primărie, la ordinul lui Maricel. Ei bine, primarul care de regulă nu se cobora la nivelul de a discuta cu localnicii pozează acum într-un tip abordabil și transparent.

Și tot pe contul lui de Facebook, inculpatul de la Agigea se promovează în diferite filmulețe, ba pupând mâinile unor venerabile doamne (ca să arate că ar avea respect), ba împărțind măști anti-COVID (ca să arate cât de mult îi pasă de sănătatea populației), ba prezentând echipamentele din magazia unui pescar (ca să arate cât de mult îi pasă de mediul de afaceri), ba purtând un costum popular, cu tricolorul alături (ca să arate că este un iubitor de neam și țară). 

Pe acest fond, zilele trecute primarul din Agigea a apărut într-un nou filmuleț, alături de președintele Consiliului Județean Constanța, Horia Țuțuianu. Primarul și președintele sunt colegi de partid. Cei doi sunt deopotrivă interesați să obțină voturile agigenilor. De principiu, cei care îl votează pe Maricel la Primărie îl votează și pe Horia Țuțuianu la președinția Consiliului Județean. Dacă primarul PSD-ist din Agigea nu reușește să recâștige încrederea electoratului, acest fapt ar avea consecințe negative și asupra candidatului PSD la Consiliul Județean, Horia Țuțuianu. Probabil că din acest motiv, Consiliul Județean Constanța cofinanțează un proiect de asfaltare a unei străzi din Agigea. Vorbim aici de strada Alexandru Vlahuță, care are o lungime de 890 de metri.  Atât s-a putut: 890 de metri de asfalt. Investiția – minoră prin dimensiune – a fost prezentată în filmuleț ca o măreață realizare. Totodată, Horia Țuțuianu l-a periat bine de tot pe colegul său de partid, contribuind la operațiunea de cosmetizare a imaginii lui Maricel.

„Continuăm să depunem toate eforturile pentru ca județul Constanța să beneficieze de o infrastructură rutieră la cele mai înalte standarde! Astăzi, am efectuat o vizită de lucru în localitatea Agigea, unde, cu sprijinul Consiliului Județean Constanța, o nouă stradă este construită de la zero. Lucrările decurg conform graficului, iar în momentul de față se lucrează intens la executarea terasamentului. Valoarea proiectului se ridică la suma de 560.000 lei, iar lungimea noii străzi, cu numele Alexandru Vlahuță, va fi de 890 de metri. În localitățile județului nostru se lucrează intens și atât eu, cât și colegii mei din cadrul Consiliului Județean Constanța continuăm să facem tot ceea ce este necesar pentru dezvoltarea permanentă a județului și a infrastructurii acestuia. Îl felicit pe domnul primar Cîrjaliu Cristian-Maricel care s-a preocupat în permanență de îmbunătățirea calității vieții locuitorilor din Agigea.“, a scris Țuțuianu pe Facebook, în prezentarea filmulețului.

Ca să mai pupe un mandat, primarul din Agigea are nevoie disperată să fie perceput drept gospodar, făcător de drumuri asfaltate, patriot, respectuos cu bătrânii, transparent și grijuliu. După cum spuneam, totul este o tentativă, ipocrită și neconvingătoare, de cosmetizare a imaginii. Amintim că procurorii DNA îl acuză pe Maricel de la Agigea că a furat terenuri de pe malul mării, prin simplă inventariere, cu scopul de a le vinde mai departe, la un preț subevaluat, către finul fratelui său. Banii au fost plătiți în mod real de fratele primarului, Bogdan Cîrjaliu. Finul acestuia din urmă figurează în continuare ca asociat al firmei, deși nu obține niciun beneficiu personal, așa cum reiese din declarațiile de avere ale soției sale, care lucrează la Primăria Agigea. De câțiva ani, în firmă figurează ca asociat și ginerele lui Cristian Maricel Cîrjaliu. Acesta a cumpărat cu 100 de lei un procent de 10% din afacerea care rulează peste un milion și jumătate de euro pe an. Totul e putred. Însă Maricel este judecat în libertate și se bucură de prezumția de nevinovăție. 

Foto deschidere: captură Facebook. 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Cum și-a bătut joc Zanfir Iorguș de Paul Foleanu și Nicu Moroianu

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Ceea ce era previzibil pentru oricine cunoaște puțină politică locală s-a întâmplat. Nicu Moroianu, candidatul alianței închegate de PSD, ALDE, PNȚCD și ”instituția” Zanfir Iorguș în vederea câștigării mandatului de primar al Municipiului Mangalia, tocmai a anunțat că ascultă vocea poporului și se retrage din competiție. Noul candidat al opoziției va fi eternul candidat Zanfir Iorguș, un om care nu a ratat nicio competiție electorală locală din 1996 încoace. După toate indiciile, la Mangalia se repetă scenariul din 2016, așa cum vom explica mai jos.

Primarul traseist Zanfir Iorguș

Până atunci, trebuie să trecem în revistă câteva elemente de parcurs ale ”instituției” Zanfir Iorguș. Acesta a fost primar al Mangaliei în perioada 1996 – 2008, din partea PNȚCD, PSD și PDL. Ahtiat după putere, Iorguș a sărit din barcă în barcă, reușind astfel să ducă la bun sfârșit trei mandate de primar, cu multe scandaluri de corupție. Problemele de această natură au fost multe, însă în cele ce urmează ne vom referi doar la cazul cel mai emblematic.

În anul 2000, pe finalul guvernării țărăniste, Primăria Mangalia, condusă de țărănistul Iorguș, a primit un cadou nesperat. Ne referim aici la modalitatea, total ilegală, prin care pădurea Comorova a fost trecută întâi în administrarea Municipiului Mangalia, cu titlul de parc municipal, iar mai apoi în proprietate deplină, cu titlul de teren cu vegetație forestieră. În realitate, acolo era o pădure plantată la 1890 de statul român. Nici vorbă de parc municipal sau de lăstăriș. Vorbim de 519 hectare de pământ, în mare parte ocupate de pădure. Însă în această suprafață se aflau și terenuri despădurite incluse în circuitul agricol.

În conivență cu actualii pușcăriași Săvulescu și Giurgiucanu

La doi ani distanță, comisia locală de fond funciar din Primăria Mangalia a început să retrocedeze zonele despădurite din terenul primit de la stat. Hălci importante din acest trup de moșie au ajuns la Viorel Pană și Maria Măriuță, prin efectul Dispoziției 277/17.12.2002 a primarului Zanfir Iorguș. Beneficiarii erau de fațadă. În spatele lor se aflau de fapt Dragoș Săvulescu, nepotul Mariei Măriuță, și Georgică Giurgiucanu, cumnatul lui Viorel Pană. Săvulescu a fost acționar la clubul de fotbal Dinamo București, iar Giurgiucanu este nepotul lui Emanuel Valeriu, un tip cu apucături securistice care a condus propaganda de la TVR pe vremea lui Ion Iliescu.

Atât Săvulescu, cât și Giurgiucanu sunt actualmente pușcăriași de drept comun, fiind condamnați în celebrul dosar al retrocedărilor de la Constanța, alături de Radu Mazăre, Nicușor Constantinescu și o puzderie de funcționari, notari publici și beneficiari ai fraudei colosale care a ușurat Constanța de un milion de metri pătrați de teren. Procurorii DNA au dovedit că Săvulescu și Giurgiucanu și-au însușit fraudulos drepturile de moștenire ale familiei Movilă, obținând un mandat de la ultima descendentă a boierilor interbelici, în timp ce aceasta se afla pe patul de moarte. Retrocedarea pe care au făcut-o la Mangalia, în complicitate cu Zanfir Iorguș, se referă tot la averea familiei Movilă.

Traseul prin care Iorguș a devenit proprietar la Comorova

Alte hectare despădurite din vechea pădure Comorova au fost retrocedate de Zanfir Iorguș către persoana fizică Virginia Gheorghiu. Pe același patent infracțional care s-a aplicat și la Constanța, de Radu Mazăre și ai lui, Virginia Gheorghiu a vândut o parte din terenul retrocedat de la primăria lui Iorguș, chiar către familia lui Iorguș. În acest fel, fostul primar, cu părinții săi din Barcea de Galați și cu un unchi de la București au devenit proprietari de terenuri agricole în zona pădurii Comorova.

După toate aceste manopere administrative și imobiliare, primarul Iorguș a inițiat un PUZ criminal, prin care pădurea, dar și terenurile din marginea ei, care erau deja pe persoană fizică, au fost introduse în intravilan, pentru dezvoltarea turistică. Din 2005, un grup de jurnaliști, o asociație ecologistă și doi consilieri locali au început să se împotrivească proiectului de defrișare a pădurii. Scandalul a fost atât de mare, încât Iorguș, supranumit în epocă ”Soarele Mangaliei”, a dat înapoi. La alegerile din 2008, situația de la Comorova i-a cauzat apusul.

Rocada naș-fin

Scaunul de primar a fost câștigat atunci de Claudiu Tusac, un tip căruia Iorguș i-a botezat un copil. Cu alte cuvinte, cumătrul lui Iorguș a devenit primar și a condus orașul. Și nu l-a condus oricum, ci cu mână de fier. În aceeași toamnă, fostul primar a fost ales deputat.

Profitând de excesele lui Tusac, Iorguș s-a erijat în liderul opoziției din oraș. Pe acest val, în anul 2012, a candidat din nou la Primăriei. Într-o primă fază, a și câștigat alegerile locale, însă la repetiție le-a pierdut în favoarea actualului primar, Cristian Radu.

Rocada cu Foleanu

După alți patru ani, Iorguș a revenit în spațiul public și tot ca lider al opoziției, dirijând lupta politică împotriva primarului PNL. Ne referim aici la o opoziție formată din PSD și ALDE. Într-o primă fază a jocului, Iorguș a declarat că îl susține pe avocatul Paul Foleanu să candideze la Primărie din partea PSD. Însă, în ultima clipă, Foleanu a dispărut din peisaj, pe fondul unor probleme în partid. În acel context, Zanfir Iorguș s-a înscris candidat independent, netezind drumul spre o nouă victorie lui Cristian Radu.

Rocada Iorguș-Foleanu l-a băgat pe acesta din urmă într-un con de umbră. Urmându-l pe mentorul său, cunoscutul avocat a virat de la dreapta la stânga, apoi a evoluat neconvingător în sceneta candidaturii anunțate din partea marelui partid socialist. Vorbim de o situație nemeritată, în contextul în care Foleanu era o voce importantă în Mangalia, dar mai ales o voce de dreapta. De dragul unui plan al lui Iorguș, Foleanu și-a vândut identitatea ideologică, eșuând lamentabil ca pion secundar în partidul care a livrat țării cele mai sonore cazuri de impostură intelectuală, de corupție și nepotism.

Ultima rocadă

După cum spuneam, istoria se repetă în 2020. De data aceasta vorbim de o rocadă Zanfir Iorguș – Nicu Moroianu. Și Moroianu este de fel un personaj de dreapta. Fost țărănist, dedicat moderației, ideilor creștin-democrate, antreprenoriatului curajos și luptei pentru domnia legii, Moroianu s-a lăsat târât în siajul tenebros al lui Zanfir Iorguș. La îndemnul acestuia, cel mai cunoscut om de turism al Mangaliei a făcut pasul spre PSD, la fel ca Paul Foleanu, în urmă cu 4 ani. Și tot ca Foleanu a eșuat în această rocadă strâmbă, injustă, necuvenită.

Și, până la urmă, din fața cui s-a dat la o parte Nicu Moroianu? Din fața unui tip cu un trecut atât de urât? Din fața unui tip fără busolă ideologică? Din fața unui tip fără o urmă de fibră morală? Din fața unui tip care a scăpat cu greu dintr-un dosar penal, abia în calea de atac?

După cum spuneam, Paul Foleanu, în 2016, și Nicu Moroianu, în 2020, nu meritau să ajungă bătaia de joc a lui Zanfir Iorguș.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Clienții lui Hașotti au scos la vânzare cariera retrocedată fraudulos de la Sibioara

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

O agenție imobiliară din Bacău a împânzit site-urile de vânzări cu un anunț care se referă la un teren foarte valoros din județul Constanța. ”Vă propunem spre vânzare suprafața de 23 hectare, situată în mijlocul carierei de piatră de la Sibioara, județul Constanța, conform imaginilor din prezentare.” – se arată în anunț. Prețul cerut de agenția din Bacău este de 6.750.000 de euro. În descrierea bunului imobil apar date despre caracteristicile rocilor din cariera Sibioara, precum densitatea aparentă, capacitatea de absorbție, rezistența la compresiune în stare uscată sau rezistența la șoc mecanic. De asemenea, sunt menționate STAS-urile compatibile pentru betoane și mixturi asfaltice, dar și un întreg istoric de obiective realizate cu piatră din cariera Sibioara, precum Tribunalul Constanța, Baroul Constanța, McDonald’s Delfinariu, Selgros, Metro II, sediul CEC, Tomis Mall, platforme și piste pentru avioanele grele de la aeroportul militar Mihail Kogălniceanu, hoteluri și restaurante pe întregul litoral, stații petroliere, diguri marine și amenajări portuare.

Cum să te lauzi cu rezultatele unei firme partenere NATO

Ce nu spune agenția imobiliară din Bacău este faptul că întregul istoric de obiective nu aparține proprietarilor acestui teren scos la vânzare, ci grupului de firme Somaco Construct – Comprest Util, deținut de antreprenorul constănțean Grigore Comănescu. Pistele speciale de la aeroportul militar Mihail Kogălniceanu au fost executate de Comprest Util, după ce aceasta a obținut statutul de companie parteneră NATO. Vorbim de o lucrare strategică, de importanță internațională. De asemenea, grupul de firme al lui Grigore Comănescu a participat la lucrările de extindere a plajelor din Constanța sau la extinderea digului de larg al Portului Constanța, lucrări strategice, finanțate din fonduri europene în cadrul unor proiecte coordonate de o companie multinațională. Prefabricatele din beton utilizate în cadrul acestor lucrări speciale au fost produse pe baza patentului furnizat de unul din cele mai prestigioase institute de cercetare din lume, cu sediul în Franța, care a intrat în parteneriat cu grupul de firme al lui Grigore Comănescu. Nu în ultimul rând, din același grup de firme al lui Grigore Comănescu face parte și compania Asfalt Dobrogea, care operează una din cele mai performante stații de mixturi asfaltice din România, constituită pe baza unui transfer de tehnologie din Austria și Germania. Desigur, calitatea betoanelor și mixturilor asfaltice depinde de rocile cu totul speciale de la Sibioara. Însă depinde, în aceeași măsură, de seriozitatea grupului de afaceri deținut și condus de Grigore Comănescu din 1991 până în prezent.

Antreprenorul Grigore Comănescu, la o emisiune despre lupta sa cu mafia din Constanța

Gestul agenției imobiliare din Bacău de a se folosi de seriozitatea și rezultatele unor firme partenere NATO este în sine o șmecherie. Situația ar fi de tolerat dacă s-ar reduce la atât. Însă acest teren din inima carierei de piatră a fost retrocedat fraudulos, prin meșteșuguri avocățești, de actualii vânzători. După ce l-au țepuit pe omul de afaceri, retrocedând o parte din cariera sa pe baza unor minciuni ordinare, parcă e prea mult ca aceeași beneficiari ai abuzului să se laude și cu istoricul de afaceri al antreprenorului. Or fi ei intangibili și protejați de un întreg sistem, însă abuzurile prin care au retrocedat și mai ales prin care au intrat în posesia tabulară a terenului minier, ar trebui cunoscute și sancționate de autoritățile judiciare.

Retrocedarea mincinoasă de la Sibioara

Povestea retrocedării frauduloase a carierei de la Sibioara începe în anul 2005, atunci când două verișoare, ambele septuagenare, au revendicat un teren agricol de 20 de hectare. O parte din acest teren se suprapunea peste cariera de la Sibioara. Iar o altă parte se suprapunea peste groapa de gunoi, plină cu mii de tone de deșeuri, a localității Sibioara. Ambele amplasamente erau exceptate prin lege de la retrocedare. Într-o primă etapă, revendicarea a fost respinsă de Comisia Locală Lumina. În acest context, cele două bătrâne l-au angajat pe avocatul Ionel Hașotti și au inițiat un proces de fond funciar împotriva Comisiei Locale Lumina și a Comisiei Județene. Compania minieră, care deținea cariera, nu a fost citată în proces, pe atunci fiind permise astfel de golănii ordinare.

Comisia Județeană nu s-a apărat în niciun fel, nu a făcut întâmpinare, nu a depus note de ședință sau concluzii și nu a trimis un jurist la proces. În schimb, Comisia Locală a angajat o casă de avocatură. Presupunem că aceasta s-a înțeles cu partea adversă, pentru că doar prin acord comun se putea ajunge la numirea unui expert tehnic judiciar din afara ariei Curții de Apel Constanța, așa cum s-a întâmplat în acest proces. L-am numit mai sus pe expertul Tudorel Vizireanu, parașutat de la Brăila. Acesta a întocmit un plan cadastral, fără viza OCPI, atestând în fals că terenul în litigiu este liber de sarcini și, în consecință, numai bun de retrocedat ca teren agricol.

La termenul decisiv al litigiului, din octombrie 2008, avocatul Ionel Hașotti a mințit că nu există dovadă că ar exista vreo carieră de piatră pe terenul revendicat. Nefiind contrazis de avocatul părții adverse, Hașotti a câștigat procesul. Instanța a obligat cele două comisii de fond funciar să retrocedeze terenul clienților lui Hașotti, exact pe amplasamentul stabilit de expert.

Ani grei, retrocedarea dispusă de instanță nu s-a putut concretiza, din cauza unor suprapuneri descoperite de OCPI, precum și din cauza litigiilor. Ne referim aici la litigiile cu Somaco Construct, dar și la litigiile prin care Hașotti a cerut în numele clienților săi daune de jumătate de milion de euro de la stat, pentru lipsa de folosință a carierei retrocedate ca teren agricol.

Opera fostului prefect Adrian Nicolaescu

Fostul prefect Adrian Nicolaescu (foto dreapta) i-a făcut jocurile lui Ionel Hașotti (foto stânga)

Sub presiunea procesului de daune, în anul 2016, fostul prefect Adrian Nicolaescu a încălcat flagrant procedura legală, prin aceea că emis o hotărâre a Comisiei Județene Constanța, prin care a suplimentat Anexa 22 la HG 890/2005, cu numele moștenitorilor carierei de la Sibioara. O astfel de hotărâre nu putea fi dată decât în baza unei propuneri motivate a Comisiei Locale Lumina. Însă Comisia Locală nu a vrut să își asume o astfel de responsabilitate, știind că Anexa 22 este destinată exclusiv terenurilor agricole. Nicolaescu a rezolvat situația din pix, încălcând flagrant procedura.

Prin aceeași hotărâre, fostul prefect a obligat Comisia Locală Lumina să emită actele de punere în posesie a clienților lui Hașotti, pe baza raportului de expertiză, parte din hotărârea judecătorească de retrocedare din anul 2008.

Hotărârea judecătorească a fost încălcată

În martie 2016, Comisia Locală a încercat să facă punerea în posesie conform hotărârii judecătorești. Însă, ghinion de neșansă, Oficiul de Cadastru nu a putut valida această documentație, dintr-un motiv banal: schița din 2008 cuprinsă în hotărârea judecătorească era greșită. Vorbim de un desen mizerabil, făcut fără aviz de la OCPI, după cum l-a tăiat capul pe expertul parașutat de la Brăila. Acest individ desenase amplasamentul așa-zis agricol peste proprietățile unor oameni și companii.

În fața acestor dovezi, în mod normal trebuiau sesizate organele penale, fiind în mod vădit vorba de un fals grosolan. Însă actorii din plan administrativ s-au decis să încalce hotărârea judecătorească, pe care pretindeau că o aplică, făcând punerea în posesie pe alte suprafețe care erau libere în vecinătate, dar care nu fuseseră incluse în hotărârea judecătorească.

Alchimia prin care s-a schimbat categoria de folosință și destinația terenului

Mai departe, fostul prefect Nicolaescu a emis un titlu de proprietate în beneficiul clienților lui Hașotti: Elena Mitrofan, Constantin Muscalu și Valeriu Muscalu (cei doi bărbați fiind moștenitorii Georgetei Muscalu, care a decedat între timp). Titlul emis de prefect se referă la 3 loturi de teren, în suprafață totală de 20 de hectare, înscrise în categoria de folosință ”Alte terenuri neagricole”. Însă titlul de proprietate trebuia să corespundă cu Anexa 22, în care – ATENȚIE! – nu există rubrică pentru ”Alte terenuri neagricole”. Potrivit regulamentului adoptat de Guvern pe 4 august 2005 și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732/11.08.2005, în Anexa 22 nu puteau fi cuprinse decât terenuri cu destinație agricolă, care au făcut parte dintr-o cooperativă agricolă de producție. Vorbim deci de terenuri care au fost cultivate sau incluse în alte forme de producție agricolă. Așadar, terneuri eminamente agricole. 

Pe de altă parte, regulamentul aplicabil universal spune că această categorie de folosință, a altor terenuri neagricole, se referă la ravene, râpe, tufărișuri, pâlcuri de arboret, drumuri și altele asemenea, situate în perimetrul terenurilor cu destinație agricolă.

Însă carierele de piatră nu sunt râpe sau pâlcuri de arboret. Carierele sunt prin excelență neagricole, pentru că legea le definește în grupa terenurilor cu destinație specială, alături de suprafețele folosite pentru transporturile rutiere, feroviare, aeriene și navale, pentru exploatări miniere și petroliere, pentru rețelele de transport energetice, pentru nevoile de apărare a țării sau pentru monumentele și siturile arheologice. Așadar, vorbim de un teren prin excelență neagricol, oprit prin lege de la retrocedare (art. 4 alin. 1 din Legea 1/2000).

Pe acest teren retrocedat ca ”agricol” nu se cultivă decât piatră

Cunoscând exact încadrarea legală, fostul prefect l-a înscris cu de la sine putere în Anexa 22, ca teren eminamente agricol. După cum am arătat, la baza acestei decizii nu s-a aflat o propunere motivată a Comisiei Locale din Lumina, un studiu, o lucrare cadastrală sau măcar o constatare în teren. Terenul minier a fost vârât în anexa cu terenuri agricole în mod arbitrar, la discreția fostului prefect, cu încălcarea flagrantă a hotărârilor de Guvern.

În pasul doi, același teren a fost înscris în categoria ”Alte terenuri NEAGRICOLE”, atât în procesul-verbal de punere în posesie, cât și în titlul de proprietate semnat de Adrian Nicolaescu. Cu alte cuvinte, terenul a fost transformat din pix, dintr-un câmp arabil (ceea ce n-a fost niciodată) într-o râpă neagricolă (ceea ce iarăși n-a fost niciodată). Printr-o ultimă magie, râpa neagricolă din titlul de proprietate a fost înscrisă în Cartea Funciară în categoria de folosință Curți-Construcții, cu mențiunea trecută într-o rubrică de observații, că ar fi vorba de o carieră de piatră.

Și așa, din magie în magie, terenul cu destinație specială, oprit prin lege de la retrocedare, s-a metamorfozat scriptic în câmp arabil, în râpă neagricolă, iar la final în cariera care era de la bun început și care, din cauza naturii sale, nu putea fi retrocedată în veci ca teren agricol.

Drumuri de exploatare scoase abuziv din domeniul public

Și faptele vădit penale din cazul Sibioara nu se opresc aici. Astfel, Consiliul Local Lumina a decis, tot în 2016, să dezafecteze din domeniul public al comunei drumurile de exploatare din cariera de piatră, pentru a putea fi retrocedate. Aceste drumuri nu au fost luate în calcul de expertul parașutat de la Brăila, care a desenat după cum l-a tăiat capul amplasamentul destinat retrocedării, de ca și cum drumurile n-ar fi existat de fel. În loc să-i facă plângere penală expertului derbedeu care a atentat la proprietatea publică, inalienabilă și imprescriptibilă prin Constituție, geniile de la Lumina au ridicat din degete pentru ca domeniul public să poată fi devalizat.

Daunele și impunitatea magicienilor

În 2019, Tribunalul Constanța a acordat daune de 612.430,92 de lei către clienții lui Hașotti, pentru lipsa de folosință a terenului cu destinație minieră în perioada 2008 – 2016. Bani câștigați din piatră seacă, de la Primăria Lumina și Prefectura Constanța! La această sumă, s-a mai adăugat o lipsă de folosință a terenului agricol, de 7.719,34 de lei, și despăgubiri morale de 9.000 de euro. Primăria Lumina a achitat partea sa din sumă. Prefectura nu a comunicat până acum dacă a achitat sau nu despăgubirile. Fostul prefect Adrian Nicolaescu, artizanul magiilor descrise mai sus, a fost trimis în judecată într-un alt dosar, pe motiv că a refuzat să pună în aplicare o hotărâre de retrocedare la fel de trasă de păr ca și aceasta de la Sibioara. Evident, din această împrejurare reiese atitudinea duplicitară a fostului prefect. Pentru că un om dintr-o bucată, condus de convingeri iar nu de interese obscure, ar fi procedat la fel în cele două cazuri de retrocedare perfect identice.

Ionel Hașotti a câștigat toate procesele civile. Plângerile penale împotriva sa, a expertului care a atestat în fals că terenul ar fi fost liber de sarcini sau a moștenitorilor au fost clasate. Desigur, clasarea nu este în sine un motiv de impunitate. Oricând se poate redeschide o acțiune penală. Poate din acest motiv, beneficiarii abuzurilor se căznesc acum să vândă cariera printr-o agenție imobiliară din Bacău, unde, probabil, nu s-a dus încă ecoul abuzului de la Constanța. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: