Connect with us

Exclusiv

Apele Române revendică terenurile furate de primarul din Agigea în Golful Pescarilor

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Administrația Bazinală de Ape Dobrogea Litoral a deschis o acțiune în revendicare imobiliară la Judecătoria Constanța împotriva societății Golful Pescarilor SRL Agigea. Instituția care exercită dreptul de administrare a plajelor în numele statului revendică un teren de 1.700 de metri pătrați din zona litorală, care a ajuns în mod fraudulos în proprietatea societății mai sus numite. Acțiunea a fost depusă la Judecătoria Constanța pe 14 iulie 2020, așa cum ne-a confirmat directorul ABADL, Bogdan Bola. Prin cererea de chemare în judecată, se solicită ca această societate administrată de ginerele primarului Cristian Maricel Cîrjaliu și de alți doi oameni de afaceri, să restituie terenul la stat. ABADL mai cere radierea mențiunilor prin care s-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate al firmei Golful Pescarilor. De asemenea, solicită anularea contractului prin care societatea a cumpărat terenul de la Primăria Agigea în anul 2014.

În mare parte, litigiul are legătură cu faptele penale pentru care primarul Maricel a fost trimis recent în judecată, în baza rechizitoriului întocmit de șeful DNA Constanța, Andrei Bodean. Istoricul acestui tun imobiliar de proporții a fost documentat și prezentat pe larg de Ordinea.Ro, în cadrul unui serial de investigație, din anul 2017 încoace.

”Unealta” furată de la Radu Mazăre și Nicolae Matei

În esență, trebuie să știți că toate hoțiile cu terenuri de la Agigea s-au desfășurat după un patent infracțional care a mai fost utilizat de Radu Mazăre, la Constanța, și de Nicolae Matei, la Năvodari. Aceștia au furat întâi terenuri de la stat. Ne referim la hălci de plaje, faleze și terenuri din cuveta și zona de protecție a lacurilor naturale. Deși aceste bunuri aparțin de drept statului, primarii-infractori le-au inventariat formal, fără o dovadă legală a dobândirii, în domeniul privat al localităților pe care le conduceau. Cu alte cuvinte, au făcut acte false că acele bunuri ar fi fost, chipurile, ale localităților pe care le conduceau, deși erau ale statului de drept, adică prin Constituție și prin Legea Apelor. În pasul doi, au înstrăinat bunurile furate din pix, prin retrocedare, concesiune sau vânzare. O parte din bunuri au ajuns, mai apoi, prin suveică, la rubedeniile lor. Primul este acum la pușcărie, iar al doilea a fost deja la pușcărie, s-a eliberat, iar acum așteaptă soluția în alte două dosare penale (dosarul retrocedărilor și dosarul Taberei de Copii).

Radu Mazăre și Nicolae Matei au fost campioni la retrocedări. Fratele lor politic de la Agigea, Maricel Cîrjaliu, este campion la concesiuni și vânzări. Un consilier PSD-ist din gașca primarului Maricel colecta șpăgi pentru concesiunile scoase la licitație de Primăria Agigea. Ne referim aici la ”săgeata” Dorel Manea. Acesta a fost prins în flagrant-delict în timp ce șpăguia niște oameni de afaceri pentru terenuri de pe malul lacului Agigea. Ca urmare, a luat toate faptele asupra sa și a făcut câțiva ani de pușcărie.

Pe de altă parte, terenurile furate din pix, au fost în parte vândute, la prețuri subevaluate, de către Primăria Agigea, iar aceste operațiuni au fost orchestrate direct de Maricel Cîrjaliu.

Tunul imobiliar din Golful Pescarilor

Primarul din Agigea a luat unealta infracțională de la Radu Mazăre și Nicolae Matei, dar a și perfecționat-o, în sensul că a furat și de la privați, inventariind scriptic la Primărie mai toate terenurile fără intabulare de pe raza localității. Terenul din Golful Pescarilor făcea parte exact din această categorie a terenurilor neintabulate. Însă chiar primarul Maricel eliberase adeverințe oficiale, în care atesta că terenul din golf, în suprafață de peste 8.000 de metri pătrați, este proprietatea societății piscicole Sarda Fish SRL Agigea, cea care continua activitatea de pescuit marin începută în zonă din vremea comunismului. După o vreme, mânat de o lăcomie fanariotă, Maricel s-a răzgândit. A inventariat terenul la Primărie, l-a lotizat, a schimbat numele străzii și tot tacâmul de șmecherii în acte, după care a concesionat un lot de 1.700 de metri pătrați către societatea Cherhana Bibanu SRL pentru derularea de activități piscicole. Această firmă, care era deținută atunci de un afacerist obscur din Constanța, a demolat vinciurile pescărești ale firmei Sarda Fish și mai apoi s-a apucat de construit un fel de baracă.

La scurt timp, afaceristul constănțean a vândut întreaga afacere către un mecanic auto din Agigea, pe numele său Dumitru Stanciu. Acesta era nimeni altul decât finul de cununie al lui Bogdan Cîrjaliu, fratele primarului Maricel. În 2014, primarul localității a trimis-o pe secretara UAT-ului la notariat, împreună cu ”săgeata” fratelui său. Cei doi au încheiat un act autentic, prin care Comuna Agigea a vândut lotul de 1.700 mp către Cherhana Bibanu, la prețul unei garsoniere. Vânzarea  nu a fost aprobată de Consiliul Local, iar prețul nu a fost stabilit printr-o procedură competitivă sau măcar printr-un raport de evaluare. Cel mai probabil, prețul a fost scos din burtă de Maricel, mai ales că, așa cum a demonstrat procurorul DNA, banii au fost plătiți de fratele primarului din Agigea, care și-ar fi împrumutat, chipurile, finul să poată face achiziția.

Ginerele lui Maricel, mare patron cu o investiție de 100 de lei

După ce a cumpărat locul pe mai nimic, săgeata familiei Cîrjaliu a cedat jumătate din firmă către doi afaceriști potenți de la Constanța, care au băgat bani pentru a ridica actualul restaurant Golful Pescarilor. La un moment dat, ei au schimbat și numele firmei, din Cherhana Bibanu SRL, în Golful Pescarilor SRL. Ani buni, afacerea a fost coordonată în fapt de ginerele primarului Maricel. După ce informația a răsuflat, ajungând în paginile Ordinea.Ro și la alte publicații locale, ginerică a fost băgat oficial în firmă, dobândind 10 procente dintr-o afacere care se cifrează la un milion și jumătate de euro pe an, pe baza unui aport la capital de 100 de lei. Evident că tranzacția nu a avut o justificare comercială, fiind în fapt o reglare de conturi în interiorul unei găști. 

Abuzurile lui Maricel împotriva concurenței

După cum am arătat mai sus, păgubiții acestei afaceri ilicite a primarului Maricel Cîrjaliu au fost pescarii de la Sarda Fish. După ce au reclamat situația organelor penale, aceștia au avut de suferit din partea administrației locale. Și nu doar ei, ci și firma Pescăria lui Matei SRL, care a ridicat primul restaurant pescăresc la Agigea, pe un teren în proprietate, intabulat, care nu a făcut obiectul operațiunii frauduloase de inventariere în domeniul privat al localității, așa cum s-a întâmplat la Sarda Fish. Pescăria lui Matei este deținută de fiul asociaților de la Sarda Fish. Și atunci, primarul a extins acțiunile sale și asupra familiei celor care și-au luat cutezanța să-l reclame organelor penale.

Vorbim de acțiuni abuzive în cascadă, precum controale fără justificare reală, amenzi aplicate discreționar sau refuzul emiterii unor acte pentru branșarea la utilități. Ca să vă faceți o idee, la inițiativa lui Maricel, Consiliul Local Agigea a instituit un impozit special pentru bărcile de pescuit, lovind direct în cele două firme, acestea fiind singurele din localitate care aveau în patrimoniu astfel de ambarcațiuni. La un moment dat, Primăria a fabricat un fel de lege locală, prin care a obligat firmele din localitate să depună declarații cu privire la consumul de apă din rețeaua RAJA. Inițiativa era în sine o prostie monumentală, pentru că nimeni nu poate fi obligat să declare câtă apă bea, ce mănâncă sau câtă hârtie igienică folosește. Nu e treaba unei autorități locale să știe astfel de aspecte. Nici Stalin la vremea lui nu a avut asemenea pretenții. Neaflând de ”legea” inventată de Maricel, cele două firme nu au declarat consumul de apă la Primărie. Evident că asta aștepta Maricel de la bun început. Ca urmare, le-a trimis amenzi de câte 50.000 de lei. Nu în ultimul rând, Maricel a săpat un șanț de-a lungul drumului public din vecinătatea Pescăriei lui Matei. Apoi a montat un indicator cu parcarea interzisă la marginea străzii. O vară întreagă, clienții veniți la Pescăria lui Matei au primit amenzi de la Poliția Locală.

O manevră penală

Pescarii nu s-au lăsat intimidați și nu și-au retras plângerea penală de la DNA. În acest context, Maricel a căutat să le fabrice o acuzație de natură penală, la un parchet inferior. Cu ceva ajutor a și reușit să găsească o copie a unui act de vânzare-cumpărare încheiat între SC Marea Neagră SA și SC Condemar SA, două societăți de stat care au deținut platforma piscicolă de la Agigea, pe vremuri. În copia obținută de Maricel, suprafața platformei piscicole este mai mică (lipsind și lotul de 1.700 mp vândut firmei Cherhana Bibanu/Golful Pescarilor). Pe baza acestei suspiciuni,  patronii Sarda Fish s-au trezit trimiși în judecată pentru uz de fals. Cu alte cuvinte, firma de stat Condemar SA a obținut bunul imobil de la cealaltă firmă de stat, Marea Neagră SA, pe baza unui fals. Mai apoi, bunul a ajuns la Sarda Fish, care ar fi uzat de așa-zisul fals comis de antecesorii săi, atenție, pentru a depune plângere penală împotriva lui Maricel Cîrjaliu pentru înstrăinarea frauduloasă a lotului de 1.700 mp. Prin reducere la esență, fapta penală comisă de patronii Sarda Fish ar fi aceea că au îndrăznit să-i facă plângere la DNA lui Maricel Cîrjaliu. Făcându-le plângere penală patronimor Sarda Fish, Maricel a urmărit de fapt să lase dosarul penal de la DNA fără parte-vătămată. 

În ciuda acestor manevre, anul acesta, Maricel Cîrjaliu și secretara UAT, Ancuța Calust, au fost trimiși în judecată pentru abuz în serviciu în legătură cu tunul imobiliar din Golful Pescarilor. Tranzacția cu terenul de 1.700 mp este un element central în rechizitoriul întocmit de șeful DNA Constanța. Același teren este acum revendicat de Apele Române. Instituția de stat susține că întreaga suprafață de 1.700 mp a făcut parte din corpul de plajă, solicitând din acest motiv anularea intabulării și a actului de vânzare din anul 2014, precum și întoarcerea bunului în patrimoniul de stat. În mod cert, așa cum reiese și dintr-un raport de expertiză extrajudiciară întocmit de un expert foarte cunoscut, o parte din lotul de 1.700 de metri pătrați a fost o fâșie de plajă. Însă aspectele tehnice vor fi lămurite în cadrul procesului civil pe baza unor procedee științifice, așa cum este absolut normal. Acțiunea ABADL este îndreptată și împotriva Ministerului de Finanțe, cel care exercită dreptul de proprietate asupra terenurilor de stat.

Maricel, iubitorul de neam și de copaci

Trebuie să mai spunem că, în timp ce Apele Române deschideau procesul de revendicare imobiliară, Maricel Cîrjaliu a cerut public demisia directorului ABADL. Totuși, primarul din Agigea n-a suflat un cuvințel despre natura descrisă mai sus a problemei, căutând un alt nod în papură. Costumat într-o ie de țăran, primarul din Agigea s-a filmat în albia secată a unui pârâu din comună. El s-a plâns că cei de la Ape au tăiat 30-40 de salcâmi pe care edilul i-ar fi plantat cu ceva ani în urmă, în albia de pârâu. Evident că, așa cum spune și directorul ABADL (vezi AICI întreaga postare), copacii nu se plantează pe cursurile de apă, pentru că legea nu permite așa ceva. În sfârșit, dacă nu știați, Cîrjaliu se îmbracă în ie de țăran, ca să inducă ideea că nu e un hoț de duzină, ci un mare patriot și iubitor de copaci. 

Comments

comments

Exclusiv

O ilegalitate a Primăriei Constanța și miza ei financiară. Ghenele de ambalaje puse în cârca asociațiilor de locatari

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Regulamentul de gospodărire și înfrumusețare a Constanței, adoptat prin Hotărârea locală 77/2021, este utilizat în scopuri ilegale și abuzive de aparatul de specialitate al primarului Vergil Chițac. Un semnal de alarmă în acest sens a fost tras de consilierii locali USR, care au convocat deja o ședință extraordinară în scopul modificării Regulamentului. Inițiativa acestora a plecat de la revolta că asociațiile de locatari au fost notificate de Primărie pentru a tunde boscheții dintre blocuri, de pe terenurile municipalității, și pentru a construi ghene de colectare separată a deșeurilor reciclabile. Aspectul din urmă ne-a atras în mod deosebit atenția, deoarece părea expresia unei stări de beznă intelectuală. După o documentare minuțioasă, am descoperit însă că regimul Chițac nu din prostie și-a propus să umple orașul cu ghene printre blocuri. La mijloc este o afacere de milioane de euro și o inginerie juridică prin care regimul vrea să ocolească actualul contract de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare, ca să mute niște bani în alte buzunare.  

Autograful lui Horia C.

Potrivit art. 154 aliniatul 6 din Codul Administrativ, primarul este cel care reprezintă UAT-ul în relațiile cu persoanele fizice și juridice. Din acest punct de vedere, notificările trebuiau semnate de primar sau în numele primarului de o persoană cu atribuții delegate în acest sens. Fiind vorba de o ilegalitate, după cum vom demonstra mai jos, prezumăm că Vergil Chițac a ezitat să se agațe de semnătură ca boul de jug. Așa că hârtiile au fost semnate de Horia Constantinescu, omul pe care Chițac l-a apărat cu riscul destrămării alianței cu USR. Iar acum înțelegem și de ce.

Notificarea

După o narațiune despre ”sancțiunile” plătite de municipalitate din cauza neîncadrării în țintele de colectare selectivă a deșeurilor, Horia Constantinescu anunță asociațiile, scurt pe doi, că au două obligații mari și late, în baza articolului 5 aliniatul 5 din Regulamentul de gospodărire. În primul rând, să încheie contracte cu ”prestatori de servicii specializați în colectarea, transportul și eliminarea/valorificarea deșeurilor municipale selective”.

În al doilea rând, să asigure locuri amenajate, dotate cu europubele, pentru colectarea separată a deșeurilor pe fracții de hârtie, metal, plastic și sticlă. Într-un alt paragraf, directorul lui Chițac subliniază că aceste locuri trebuie să fie acoperite, împrejmuite, securizate și dotate cu scurgere a apelor reziduale. Cu alte cuvinte, sunt costisitoare și greu de făcut.

Alte două precizări din notificare sunt esențiale:

  1. Că ”prestatorii” pot fi identificați pe site-ul Agenției de Protecție a Mediului, la secțiunea ”gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje”
  2. Că amenajarea locurilor de colectare poate face obiectul unei înțelegeri cu acești prestatori (nu se știu condițiile: contracost sau gratis, cu preț redus, cu plata în avans, în rate, în barter…).

Extras din notificare. Atenție la sintagma ”deșeuri menajere”, care înseamnă gunoaie provenite din activități casnice.

Legea spune exact invers

În mod cert, notificarea este plină de minciuni și ilegalități.

Este cu totul ilegală obligarea asociațiilor de locatari să construiască ghene pentru colectarea separată a deșeurilor reciclabile. Potrivit articolului 17 din Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor, autoritățile locale sunt cele obligate ”să asigure colectarea separată pentru cel puțin deșeurile de hârtie, metal, plastic și sticlă din deșeurile municipale”. Iar potrivit articolului 59 din aceeași lege, autoritățile locale sunt cele care ”asigură spațiile necesare pentru colectarea separată a deșeurilor, dotarea acestora cu containere specifice fiecărui tip de deșeu, precum și funcționalitatea acestora”.

Așadar, întreaga răspundere aparține autorității locale.

 

Întreaga lege o pueteți citi pe AICI.

Legea mai obligă autoritățile să includă tarife distincte în contractele de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare pentru activitățile desfășurate de operatorii de salubrizare în privința colectării selective (art 17, alin. 1 litera c din Legea 211/2011). În cazul Constanței, este vorba de Polaris M Holding.

Numai că administrația Chițac nu vrea să aplice legea. Acești oameni vor să mute banii în alte buzunare, cu riscul de a umple orașul de ghene printre blocuri, cum nu a îndrăznit nimeni până acum în această țară.

Pe terenurile municipalității?

Pe de altă parte, trebuie să spunem că asociațiile de locatari nu au de regulă nimic în proprietatea lor. În consecință, ele nu pot construi ghenele decât pe domeniul municipalității și numai dacă primesc un drept legal de folosință asupra terenurilor necesare, pe care nu-l poate da nici Horia C., nici șeful său Chițac, ci numai și numai Consiliul Local, cu majoritate calificată de voturi.

Contractul cu prestatorii liber aleși – un alt abuz de zile mari

La fel de ilegală este și obligarea asociațiilor de locatari să încheie contracte de colectare a deșeurilor cu ”prestatori”.

Asociațiile nu generează deșeuri și ca atare nu pot fi obligate să le gestioneze. Cei care produc deșeurile de la un bloc sunt persoanele fizice, proprietarii apartamentelor. Însă aceștia plătesc  deja o taxă Primăriei, beneficiind de serviciile operatorului local de salubrizare.

Salubrizarea nu este un serviciu concurențial, ci unul reglementat în totalitate. Singura formă de concurență are loc la momentul licitației pentru concesionarea serviciului către un operator. Pe perioada contractului, operatorul are drept exclusiv de colectare a deșeurilor municipale. Prin lege, colectarea nu poate fi altfel decât separată. Persoanele fizice, care generează deșeuri menajere, achită serviciul de colectare direct la Primărie, prin taxa de salubrizare. Persoanele juridice, care generează deșeuri similare celor menajere din activitatea lor comercială,  sunt obligate să încheie contracte de prestări cu firma de salubrizare.   

Primăria nu poate obliga persoanele fizice să încheie convenții în afara contractului de delegare, cu prestatori aleși în mod liber de pe piață, riscând pe de o parte un dosar penal, iar pe de altă parte niște daune-interese mai mari decât toată averea lui Chițac, Ovanesian și Constantinescu la un loc.

Din acest motiv, Primăria a recurs la un truc, instituind obligații nu către persoanele fizice din oraș, ci către asociațiile de locatari, care sunt persoane juridice. La mijloc este o șmecherie juridică prin care se încearcă asimilarea forțată a locatarilor în rândul societăților comerciale, pe motiv că și asociațiile constituite de ei sunt persoane juridice.

Ca să fie clar, oricine are dreptul să colecteze pe proprietatea lui ambalaje și să le vândă către un reciclator, să le schimbe pe un bilet de autobuz sau pe un voucher la supermarket, când sunt acțiuni în acest sens. Însă Primăria transformă acest drept într-o obligație, la fel cum încearcă să-i oblige pe cetățeni să amenajeze facilitățile de colectare care prin lege sunt date în sarcina autorităților locale.  

O găleată de minciuni

Notificarea este mincinoasă în privința modului în care îi face răspunzători pe cetățeni de faptul că Primăria a plătit anul trecut 4,8 milioane de lei, iar anul acesta va plăti peste 13 milioane de lei, ca sancțiune pentru reciclarea deficitară. În realitate, Primăria suportă taxa de economie circulară, de 80 de lei pentru tona de deșeuri DEPOZITATE.

Anul acesta, taxa se va ridica la peste 13 milioane de lei. O parte din această creștere este cauzată de faptul că Primăria jupoaie bulevardul Lăpușneanu de carosabilul său, ca să taie benzi dedicate pentru autobuze și piste pentru biciclete pe locul parcărilor de-acum. Vor rezulta peste 75 de mii de tone de deșeuri inerte, după cum scrie în autorizația de construire. Numai pentru aceste deșeuri, taxa pentru economia circulară se ridică la 6 milioane de lei. Dar taxa din acest caz este datorată de Primărie pentru un proiect al ei. Și nu are legătură cu reciclarea, ci cu depozitarea.

Filozofia de reciclare

În Uniunea Europeană, gestionarea deșeurilor se face pe baza filozofiei că producătorii de ambalaje răspund extins, adică plătesc, reciclarea acestora. La nivelul Uniunii, au fost stabilite ținte anuale de reciclare a ambalajelor, cele mai importante categorii separate fiind hârtia, metalul, plasticul și sticla.

Producătorii de ambalaje pot transfera răspunderea reciclării către organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorului (OIREP-uri). Producătorii ambalajelor plătesc transferul de responsabilitate către OIREP-uri, iar acestea din urmă plătesc reciclarea către cei care participă la acest proces. Primăriile primesc bani de la OIREP-uri pentru ambalajele reciclate din deșeurile municipale. Și nu în ultimul rând în ordinea importanței, OIREP-urile plătesc și pentru construirea facilităților de colectare selectivă a deșeurilor din ambalaje.

Așadar, cetățenii n-ar fi plătit nimic dacă regimul Chițac ar fi respectat benevol legea. Legea obligă autoritățile locale să amenajeze locurile de colectare separată a deșeurilor. Or regimul Chițac a pus această obligație în cârca asociațiilor de locatari, ca să aibă prilejul să introducă într-o piață reglementată prestatori care nu au participat la nicio licitație. Dar nu-i bai, aveți încredere!

Download (PDF, 3.72MB)

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Constanța Altfel TIMOREAZĂ magistrații. ONG-ul a încercat să direcționeze un proces către un judecător ”eligibil”

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Se întâmplă lucruri bizare în procesul în care Asociația Constanța Altfel, fondată de Vergil Chițac, Felicia Ovanesian și alte persoane, cere anularea PUZ-ului adoptat pentru bulevardul Lăpușneanu. Procesul a început în anul 2018, la Tribunalul Constanța, însă nici până acum nu s-a ajuns la discutarea probatoriului pe fond. În urmă cu o lună, judecătorul cauzei a rămas în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale active a Asociației Constanța Altfel. Însă pronunțarea s-a amânat de trei ori la rând.

Tergiversarea procesului convine de minune Asociației Constanța Altfel, care a obținut suspendarea PUZ-ului și răgazul de a se juca pe îndelete cu Primăria și cu diverși investitori. Prima ”jucătoare” în cauză a fost Felicia Ovanesian, angajată de asociația din care făcea parte pentru a o reprezenta convențional în proces. La finele anului trecut, Ovanesian a devenit city-manager al Constanței. Ca urmare, ea s-a suspendat din Baroul de Avocați, pentru a se putea dedica exclusiv Primăriei, așa cum cere imperativ Codul Administrativ. Și se dedică, participând la inventarea de sensuri unice care aglomerează orașul și-l intoxică în mod excesiv cu noxe sau la inventarea de regulamente prin care cetățenii sunt obligați să plătească biruri pentru parcări și să iasă la muncă patriotică în boscheții de pe terenurile Primăriei. Și mai sunt în lucru și alte regulamente mai puțin cunoscute publicului referitoare la aerul curat… care nu poate fi curat din cauza traficului tembel, la păstrarea liniștii… care nu poate fi păstrată din cauza aceluiași trafic tembel, la umplerea orașului cu tomberoane printre blocuri, pentru colectat deșeuri reciclabile în afara contractului de delegare a gestiunii salubrizării municipale.

Având în vedere aceste nobile atribuții și preocupări ale doamnei city-manager, rolul de avocat al Asociației a început să fie jucat de Cristina Liliana Toxin, fostă judecătoare și fostă asociată profesională cu Felicia Ovanesian în afaceri avocățești. La urcarea în funcția publică, Ovanesian menționa în declarația sa de avere că Toxin s-a obligat să-i achite 200.000 de euro, nu se știe ca ce chestie – ca să folosim o expresie din popor, foarte potrivită situației. N-ar fi treaba noastră să comentăm afacerile celor două persoane, dacă la mijloc n-ar fi raporturi care frizează conflictul de interese. Astfel, Toxin reprezintă convențional Asociația care se judecă în zeci de litigii cu Primăria. Iar cu ce câștigă din aceste procese o poate îndestula pe prietena sa din conducerea Primăriei în privința obligației pe care și-a luat-o de a-i vărsa acele sute de mii de euro. Or treaba asta cam pute a conflict de interese.

Extras din declarația de avere a Feliciei Ovanesian. Aceasta are de primit 200.000 de euro de la Toxin. Datoria nu este de tipul 3, adică împrumut. Este de tipul 1, adică titluri de stat, certificate sau obligațiuni. În mod evident, Ovanesian nu este organ de stat și nici instituție de certificare. Ca urmare, opinăm că este vorba de o obligație pe care Toxin și-a luat-o față de prietena ei de la Primărie, în baza unor aspecte private.

Colac peste pupăză, în Consiliul Director al ONG-ului care se războiește cu Primăria și cu investitorii se află și nora, de câteva zile oficială, a primarului Constanței. Din sutele de activiști înflăcărați ai ONG-ului care milita pentru mediu curat, meritocrație și moralitate, doar nora fostului președinte ajuns primar s-a găsit să-i ia locul. Curat murdar, coane Chițac!

Extras din Încheierea judecătorească, prin care Chițac a plecat din Asociație, iar în Consiliul Director a fost cooptată nora sa, pe atunci neoficială.

Revenim la proces. Ca avocat al Asociației Constanța Altfel, Critina Toxin a adoptat o strategie agresivă, pe care am constatat-o direct, participând la termenele procesului. Toxin i-a sâsâit unui investitor, care este blocat prin acest proces să construiască o clinică medicală cu fonduri europene, să se mute din oraș. De asemenea, a intrat în polemici lipsite de respect, în opinia noastră, cu judecătorul fondului. Și nu a ezitat să-l recuze pe magistrat de două ori la rând, pe același motiv.

Avem temeiuri suficiente să apreciem că atitudinea Cristinei Toxin este pricinuită de o soluție pronunțată de magistrat pe 18 decembrie 2020, în dosarul 5530/118/2018* al Tribunalului Constanța. În acest dosar, magistratul a decis că Asociația Constanța Altfel, care activează în domeniul protecției mediului, nu are calitatea procesuală de a ataca acte administrative în domeniul urbanismului. Judecătorul și-a fundamentat convingerea pe Comunicarea Comisiei Europene privind accesul la justiție în problemele de mediu. De asemenea, la baza convingerii sale a stat o decizie a Curții de Apel Galați, care a stabilit anul trecut că Asociația Constanța Altfel nu avea calitate procesuală activă într-un proces în care fluturase considerente generale despre aerul curat, spațiile verzi și altele asemenea, în încercarea de a stopa o autorizație de construire de pe Lăpușneanu. Judecătorul a făcut și aplicarea RIL-ului admis anul trecut de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a decis pentru totdeauna că ONG-urile se pot legitima procesual activ doar în baza unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat. Acțiunile populare, pe bază de generalități, nu mai pot continua. Generalitățile pot fi invocate doar atunci când există un prejudiciu sau o vătămare a unor interese private. Decizia dată în RIL este publicată în Monitorul Oficial al României și este obligatorie, la fel ca legile țării. Lucrurile sunt clare. Iar convingerea judecătorului s-a format pe baza acestor aspecte cât se poate de clare. Ca să nu fie niciun dubiu că supărarea Constanța Altfel vine de aici, trebuie să spunem că soluția din dosarul 5530/118/2018* a fost menționată expres de Cristina Toxin în criticile sale.

În luna aprilie 2021, la prima cerere de recuzare formulată de Constanța Altfel, judecătorul fondului a făcut la rândul său cerere de abținere. Însă atât abținerea, cât și recuzarea au fost respinse de completul competent. În aceste condiții, procesul s-a reluat în mai, în fața aceluiași magistrat. Toxin a luat cuvântul în deschiderea ședinței, recuzând din nou judecătorul pentru exact aceleași motive ca și în luna aprilie. Procesul nu s-a mai suspendat, iar părțile și intervenienții au avut posibilitatea să își spună cuvântul despre calitatea procesuală a Asociației Constanța Altfel. Instanța a rămas în pronunțare în privința acestei excepții, însă până acum soluția a fost amânată de trei ori la rând, după cum spuneam mai sus.

Cererea de recuzare din luna mai a ajuns în fața altui magistrat. Însă și acest magistrat a fost la rândul său recuzat de Constanța Altfel, nu știm din ce motive. În mod cert, Asociația a fost amendată pentru aceste abuzuri procesuale. Mai mult decât atât, judecătoarea care a aplicat sancțiunea a răbufnit cu acuzații extrem de grave la adresa ONG-ului.

”Cum se poate observa din cererea de recuzare anterior soluționată, reclamanta invocă aceleași motive şi aceleași susțineri, care au fost deja analizate. Se poate aprecia că stăruința acesteia reprezintă pe de o parte o modalitate de tergiversare a soluționării cauzei, iar pe de altă parte o îndepărtare a judecătorului de la soluționarea cauzei şi îndreptarea acesteia către judecătorul considerat eligibil din partea acesteia.” – se arată în motivare.

Transpare din această exprimare cât de tare joacă ONG-ul în care Chițac și-a lăsat nora, iar Ovanesian pe prietena sa, fostă judecătoare, pe rol de avocată. Așadar, Asociația are judecători pe care îi consideră eligibili. N-o spunem noi, o spune – cu toată răspunderea – un magistrat activ al Tribunalului Constanța. Iar dacă s-a ajuns aici, e limpede că ONG-ul îi timorează pe magistrați.

Trebuie să mai spunem că, în ciuda aparențelor pe care le-au promovat în mod intens, Ovanesian și Toxin nu sunt niște luptătoare împotriva rechinilor imobiliari. Casa de avocatură a celor două a apărat în trecut diverse monstruozități urbanistice, cel mai cunoscut exemplu fiind cel al unui bloc ridicat ilegal pe strada Zorelelor, în zona de faleză. De asemenea, Ovanesian a fost avocata lui Georgică Giurgiucanu, cel mai mare tunar de la retrocedările care au mutilat orașul. Treaba cu salvarea orașului a fost o simplă legendă. Unii au crezut în această narațiune. Iar ponoasele le tragem acum cu toții.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Suveică imobiliară la Agigea. Primarul și-a omenit fratele cu terenuri ale comunei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Suprafețe cu un potențial imobiliar deosebit au fost scoase din patrimoniul comunei Agigea și vârâte în patrimoniul familiei primarului PSD-ist Maricel Cîrjaliu, printr-o suveică rudimentară, potrivit documentelor obținute oficial de redacția Ordinea.Ro. În suveică este implicată o contabilă care se ocupă de firmele familiei Cîrjaliu, dar și de vidanjarea foselor septice din localitatea Lazu.

Contabila lui Maricel

Cristian Maricel Cîrjaliu este primar al comunei Agigea din anul 2008. La momentul preluării funcției publice, acesta figura ca asociat în 7 firme. Multe din aceste afaceri erau derulate în parteneriat cu Gheorghe Cristian Darie, care avea să ajungă, tot în 2008, vicepreședinte al Consiliului Județean Constanța. De contabilitatea grupului de firme se ocupa Elisabeta Magdalena Andrei, supranumită ”contabila Magda”.

Extras din declarația de interese depusă de Cristian Maricel Cîrjaliu în anul 2008.

După ce s-a ajuns primar, Cîrjaliu s-a lepădat de firmele sale. Însă afacerile au continuat să funcționeze, unele chiar în dormitoarele de la el de acasă. Firma Scan SRL, în care primarul era asociat unic, a  fost preluată de fratele său Bogdan și de cumnata sa Cristiana.

Numărul de telefon al contabilei Magda a continuat să apară în afacerile derulate de rubedeniile primarului: Scan SRL, Asociații SRL și Golful Pescarilor SRL (firme în care sunt asociați în mod oficial fratele, cumnata, fiica și ginerele lui Maricel Cîrjaliu).

În plus, contabila a fondat o firmă în nume personal, ajungând să încheie contracte extrem de profitabile cu Primăria Agigea, pentru vidanjarea foselor septice din Lazu (mai multe detalii AICI). După cum vom demonstra mai jos, contabila este implicată și în suveici imobiliare, prin care mai multe terenuri au fost scoase din patrimoniul Primăriei și vândute la prețuri ridicole către clanul și acoliții primarului.

Primul tun: un schimb cu un revoluționar împroprietărit de Primărie

Una din primele tranzacții încheiate de Elisabeta Andrei pe seama patrimoniului public se referă la un teren de 500 de metri pătrați de pe faleza Mării Negre. Acest imobil situat în zona Steaua de Mare, pe strada Emil Racoviță nr. 44, a fost înscris pentru prima oară în cartea funciară a localității Agigea pe 25 februarie 2010. În dosarul de primă înscriere a terenului nu există nicio o dovadă că această suprafață de pe faleză era atestată sau inventariată în domeniul privat al localității. Din acest motiv, intabularea s-a făcut direct în favoarea numitului Ionescu Florin-Ion cu mențiunea ”dobândit fără titlu”. Printre actele depuse de acesta se afla o adeverință emisă de primarul Cîrjaliu pe 2 februarie 2010 și o hotărâre de Consiliu Local, din 9 noiembrie 2009, semnată de președintele de ședință Belghiz Bolat (actualul director de la Agigeaserv Util SRL, societatea care se ocupă de lucrările edilitare din comună). Din conținutul hotărârii reiese că Ionescu Florin-Ion primise acel teren în calitate de revoluționar, în scopul construirii unei locuințe. Documentația de primă înscriere poate fi citită AICI

Florin-Ion Ionescu a depus declarații de avere și interese în anul 2008, la alegerile locale, menționând calitatea de vicepreședinte al filialei agigene a Uniunii Populare Social Creștine, o formațiune meteorică. În declarația de avere, acesta figura fără proprietăți imobiliare, îndeplinind așadar condiția formală de a primi un lot de casă ca revoluționar. 

După două săptămâni distanță, revoluționarul a uitat de obligația de a construi o locuință. Pe 12 martie 2010, el s-a prezentat la notariat împreună cu Elisabeta Andrei, semnând cu aceasta un contract de schimb. În acest fel, fosta contabilă a lui Maricel s-a ales cu terenul de pe faleză, cu regim intravilan, curți-construcții, predând la schimb revoluționarului un teren intravilan-arabil de 500 de metri pătrați, situat pe o tarla din partea de vest a localității. Contabila Magda cumpărase acel teren de la soții Ferian și Genghiz Bolat, nimeni alții decât părinții lui Belghiz Bolat, președintele de ședință care semnase hotărârea de împroprietărire a revoluționarului. Atât terenul de pe faleză, cât și acela din arătură erau evaluate de coschimbași la câte 20.000 de lei fiecare. În mod evident, prețul terenului de pe faleză era declarat la vrăjeală. Contractul de schimb poate fi consultat AICI

Un alt schimb de terenuri în dauna Primăriei

Pe 28 decembrie 2011, Elisabeta Magdalena Andrei a încheiat un nou contract de schimb, de data aceasta direct cu Primăria Agigea. Din partea autorității locale, actul a fost semnat în fața notarului de viceprimarul Cornel Popescu. Înainte de a fi consilier și viceprimar, Popescu fusese angajatul lui Maricel Cîrjaliu, la firma Asociații SRL, ca inspector de protecția muncii, așa cum reiese din declarația sa de avere depusă în anul 2008.

Cornel Popescu, extras din declaratia de avere depusă în 2008. Mariel Cîrjaliu era atunci director executiv la Asociații SRL, fiind deci angajatorul lui Popescu. 

Prin actul notarial din 28 decembrie 2011, Magda Andrei a predat Primăriei un teren arabil intravilan de 6.400 de metri pătrați. La schimb, contabila lui Cîrjaliu primea 6 terenuri construibile, în suprafață totală de 7.529 de metri pătrați, după cum urmează:

nr Adresa Suprafața
1 Str. Emil Racoviță nr. 65 350 mp
2 Str. Zmeurei nr. 15 500 mp
3 Str. Petru Rareș nr.3 500 mp
4 Str. Meduzei nr. 3 1.362 mp
5 Str.Căpșunilor nr. 1A 1.822 mp
6 Str.  Zmeurei nr. 2 2.995 mp

Părțile conveneau să nu-și plătească nicio diferență de preț.

O împărțeală în haită

Terenurile obținute de contabila Magda prin cele două schimburi au fost ulterior înstrăinate către rudele și apropiații primarului. Pe 29 august 2012, femeia s-a dus la notariat cu o întreagă gașcă după ea, împărțind prada pe felii către beneficiarii dinainte știuți: fratele și cumnata primarului Cârjaliu, finul primarului și viceprimarul Popescu.  

Viceprimarul și-a tras loturi de casă, pentru el și pentru fiul său

Prin contractul de vânzare-cumpărare 1879/29.08.2012, viceprimarul Cornel Popescu s-a ales cu lotul de 500 de metri pătrați, de pe strada Petru Rareș nr. 3 Agigea. Semnătura sa se găsește atât pe contractul de schimb, prin care terenul a fost scos din patrimoniul comunei, cât și pe contractul de vânzare-cumpărare, prin care a intrat în patrimoniul său personal. Cu prima semnătură a vândut terenul aparținând localității. Cu a doua, l-a cumpărat îndărăt, ca persoană fizică. Prețul plătit în numerar a fost de 4.000 de euro (8 euro pe metrul pătrat).

La 4 ani distanță, fiul lui Popescu a cumpărat la rândul său de la contabilă terenul de 500 de metri pătrați de pe strada Zmeurei nr. 15. Prețul a fost tot de 4.000 de euro și a fost achitat în numerar, declarația vânzătoarei constituind chitanță liberatorie de plată.

Finul primarului: 4.817 mp cu 2,78 de euro/mp

Prin contractul 1881/29.08.2012, contabila a vândut alte două loturi de teren provenite din patrimoniul comunei către societatea Acvamar Grup SRL Agigea. Este vorba de lotul de 1.822 de metri pătrați de pe strada Căpșunilor nr. 1 A și de lotul de 2.995 de metri pătrați de pe strada Zmeurei nr. 2.

Acvamar Grup SRL Agigea este o firmă controlată de Anghel Dragu și avantajată în mod repetat de Primăria localității. În comunitatea agigeană, Dragu este cunoscut drept finul primarului și asta explică totul.

Firma lui Dragu a plătit pentru cele două suprafețe 60.000 de lei, ceea ce însemna 13.433 de euro la cursul de schimb din 29 august 2012. Prețul pe metrul pătrat a fost de 2,78 de euro. Plata s-a făcut în numerar.

În 2015, Acvamar Grup SRL a vândut terenul de pe strada Căpșunilor 1A către o persoană fizică (o fost polițistă locală din Constanța), cu prețul de 18.220 de euro. Prețul era sub valoarea de piață, motiv pentru care Camera Notarilor Publici a comandat o expertiză. În urma acesteia, taxele notariale au fost calculate la valoarea de 27.330 de euro.

Cumpărătoarea a construit pe teren hale în suprafață de 544 de metri pătrați. În  prezent, în aceste clădiri își desfășoară activitatea trei societăți comerciale din domeniul auto – Serv-nelcom SRL, HTG Truck Service Express SRL și HTG Alt Auto SRL.

În sfârșit, celălalt teren care a ajuns de la Primărie la finul primarului, via contabila Magda, respectiv suprafața de 2.995 de metri pătrați de pe strada Zmeurei nr. 2, figurează acum în proprietatea firmei Scan SRL deținută de fratele și cumnata lui Maricel Cîrjaliu.

Prada familiei Cîrjaliu

Mai jos prezentăm detaliat foloasele obținute de firma deținută de fratele și cumnata primarului din Agigea.

Pe 29 august 2012, contabila a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1880 cu SC Scan SRL, firmă deținută și reprezentată în fața notarului de soții Cristiana și Bogdan Cîrjaliu. Prin acest act, SC Scan  dobândea trei terenuri în suprafață cumulată de 2.212 metri pătrați. Fratele primarului a plătit pentru aceste bunuri 67.000 de lei, ceea ce însemna, la cursul de schimb de atunci, fix 15.000 de euro, adică 6,7 euro/mp. Plata s-a făcut în numerar, după cum se consemnează în actul notarial.

În patrimoniul societății au intrat, prin acest contract:

  • terenul de 500 de metri pătrați de pe faleza Mării Negre, strada Emil Racoviță nr. 44. Reamintim că această suprafață a fost atribuită unui revoluționar, pe baza unei hotărâri inițiate de Maricel Cîrjaliu, ajungând în cele din urmă, via contabila Magda, în patrimoniul firmei deținute de fratele primarului.
  • Un teren de 350 mp, situat tot pe faleza Mării Negre, pe strada Emil Racoviță nr. 65, într-o zonă apropiată de restaurantul Golful Pescarilor.
  • Un teren de 1.362 mp situat pe strada Meduzei nr. 3, la o aruncătură de băț de restaurantul Pescăria lui Matei.

Ani de zile, pe lotul de 350 de metri pătrați a funcționat o parcare auto în beneficiul restaurantului Golful Pescarilor. Din acest punct de vedere, s-ar putea aprecia că schimbul de terenuri a fost doar un pretext găsit de Cîrjaliu ca să ajute încă o dată restaurantul cu pricina. Reamintim că pentru primul ajutor dat afacerii Golful Pescarilor, în privința achiziției terenului de pe malul mării, Maricel compare acum ca inculpat în fața unei instanțe penale (mai multe detalii AICI).

În sfârșit, în anul 2017, firma deținută de fratele și cumnata primarului a devenit proprietară cu acte și asupra terenului de 2.995 de metri pătrați, din strada Zmeurei nr. 2 Agigea, inclus și el în contractul de schimb dintre Primărie și fosta contabilă a primarului. În mod bizar, terenul se suprapune peste alte proprietăți din zonă – după cum se menționează în extrasul informativ de carte funciară obținut de redacția Ordinea.Ro.

Bunul imobiliar se află și acum în patrimoniul firmei Scan. Însă, în fapt, locația este utilizată ca punct de lucru de firma Prodez-agigea SRL. Potrivit Confidas.ro, afacerea care funcționează sub acest nume este deținută de Daniel Vlase și Aurel (Relu) Alexandru. Vlase este un promotor al primarului Maricel pe rețeaua de Facebook. Soția sa, Ioana Vlase, a fost consilier personal al primarului Maricel în anul 2020, înainte de alegerile locale, depunând declarații de avere și de interese în această calitate. Ulterior, ea a câștigat un concurs organizat la vrăjeală, ajungând astfel să ocupe funcția de director al Clubului Sportiv din localitate. Clubul este deținut și finanțat de autoritatea locală (mai multe detalii AICI).

Terenul se află în vecinătatea noii școli care se construiește în Agigea. Proprietatea aparține firmei Scan SRL, însă locația este exploatată de o firmă deținută de soțul fostei consiliere personale a primarului Maricel Cîrjaliu.

În total, terenurile tranzacționate pe ruta ”Primăria Agigea – contabila primarului – fratele primarului” măsoară 5.212 metri pătrați. Așadar, vorbim de peste o jumătate de hectar de intravilan. Toate trazacțiile în lanț au fost achitate în numerar. Inclusiv firmele Scan SRL și Acvamar Grup SRL au dus banii cu sacoșa, plățile fiind dovedite doar cu declarația contabilei că și-a primit prețul. 

Toate aspectele de mai sus atestă fără dubiu că schimbul de terenuri s-a făcut pentru ca primarul să-și îmbogățească rudele și gașca de apropiați. Șocant este faptul că Primăria Agigea nici nu avea nevoie de terenul arabil al contabilei lui Maricel. Ca dovadă, la scurt timp de la schimb, și acest teren a fost concesionat la un preț ridicol de mic unei firme deținute tot de finul lui Maricel, în împrejurări pe care le vom detalia într-un articol viitor. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: