Conecteaza-te cu noi

Exclusiv

Iorguș și Mazăre, retrocedări la indigo. O moartă s-a judecat cu Primăria Mangalia (documente)

Published

on

Pe Radu Mazăre îl cunoaște toată țara. A fost derbedeul care a retrocedat fraudulos un milion de metri pătrați de teren în Constanța. Din pixul său, mai multe persoane care aveau de recuperat terenuri agricole în pântecul câmpului au primit în compensare suprafețe de trei ori mai mari și de o sută de ori mai scumpe în stațiunea Mamaia, în Parcul Tăbăcărie, în Portul Turistic Tomis, pe plajă și pe faleză, pe marile bulevarde. O parte din aceste terenuri extrem de valoroase au ajuns prin suveică la rubedeniile și interpușii lui Mazăre. După 4 ani de anchete penale și încă 11 ani de judecată, Radu Mazăre și complicii lui au ajuns la pușcărie.

În celălalt capăt al județului, la Mangalia, un mafiot cu guler alb, pozând în om serios iar nu-n golan, a făcut același jaf ordinar. Și nu l-a făcut singur, ci exact în complicitate cu samsarii care zac la pârnaie cu derbedeul de Mazăre. Vorbim de aceleași acte, de aceleași falsuri și de același patent infracțional! Cu toate acestea, Mazăre e la pușcărie, iar Zanfir Iorguș – căci despre el este vorba – e liber și vrea din nou la Primărie. Nu întâmplător, candidează tocmai de la partidul care a dat țării o întreagă pleiadă de pușcăriași.

Averea familiei Movilă

Piesa centrală din dosarul penal al lui Mazăre este retrocedarea averii familiei Movilă, în anul 2004, către o gașcă de samsari formată din Georgică Giurgiucanu, Dragoș Săvulescu, Viorel Pană și Maria Măriuța. Însă, înainte de a da lovitura la Constanța, cei patru samsari au jefuit la Mangalia, în 2002, în complicitate cu Zanfir Iorguș. 

Advertisement

Creierul grupării a fost Georgică Giurgiucanu. Acesta avea afaceri la Mangalia, dar locuia în Eforie Sud, pe aceeași stradă cu Primăria din această localitate. Pe lângă casă, Giurgiucanu a ajuns să o cunoască pe Ivonne Buzescu-Movilă, nepoata boierului Ioan Movilă, cel care a înființat stațiunea Eforie Sud la începutul secolului trecut. Ivonne trăia într-o sărăcie lucie, era bătrână și bolnavă, dar venea frecvent de la București la primăria de pe strada lui Giurgiucanu, ca să se intereseze de averea bunicului ei. Acesta din urmă acumulase la vremea lui case și sute de hectare de teren în Constanța, Eforie, Mangalia, Ovidiu și Valu lui Traian. Cum nepoata boierului nu avea bani de șpăgi, autoritățile locale o luau în râs și o plimbau pe drumuri.

Giurgiucanu a convins-o pe bătrână că el se poate descurca mai bine să aranjeze cu baronii locali. Cei doi au încheiat un contract de mandat, în octombrie 2001. Pentru efortul său, Giurgiucanu urma să primească 50% din valoarea bunurilor ce urmau să-i fie retrocedate bătrânei.  

Grădina de zarzavat de la Mangalia

În februarie 2002, acționând în baza acestui mandat, Giurgiucanu a obținut, de la Arhivele Naționale, un act care atesta că regimul comunist a confiscat 11,4 hectare de teren de la moștenitorii lui Ioan Movilă, pe raza localității Mangalia. Vorbim de un teren moștenit în comun de cei 7 copii pe care i-a avut boierul. După cum vom arăta mai jos, acest teren avea regim agricol, fiind o grădină de zarzavat aflată la marginea orașului. Însă acest aspect a fost ascuns atât de beneficiarii poveștii de față, cât și de comisia condusă de Zanfir Iorguș.

Urmând procedura legală, Giurgiucanu a notificat Primăria Mangalia să îi restituie bătrânei întreaga suprafață, deși a atașat documente că aceasta are calitatea de unică moștenitoare pentru doar 3 din cei 7 copii ai boierului. Cu alte cuvinte, i se cuveneau doar 4,8 hectare, iar nu întreaga moștenire de 11,40 de hectare. Cu toate acestea, Giurgiucanu a cerut terenul pe de-a întregul, evaluându-l din pix la un milion de dolari. Totodată, s-a angajat să aducă pe parcurs certificate de moștenire și pentru ceilalți 4 copii ai lui Ioan Movilă.

Advertisement

Ivonne Movilă – sursa foto – Ziua de Constanța. Notificările transmise de Giurgiucanu pot fi consultate AICI.

Aceste acte nu au mai fost depuse niciodată. Și nici nu puteau fi obținute în mod legal, deoarece 2 din cei 7 copii ai boierului aveau descendenți în viață, iar un al treilea – fără urmași – își donase întreaga moștenire prin testamentul întocmit la 26 decembrie 1945, către Academia Română, Ministerul de Interne și Ministerul Agriculturii. Jules Movilă – cum se numea acesta – a donat cota sa indiviză din terenul arabil pentru grădini de zarzavat din Mangalia către Ministerul Agriculturii, așa cum arată publicista Aurelia Lăpușan (vezi AICI).

Un serial de falsuri

Problema s-a rezolvat cu falsuri. Astfel, profitând de senilitatea Ivonnei Movilă, Giurgiucanu l-a băgat în afacere și pe Dragoș Săvulescu, un tip care avea să ajungă în conducerea clubului de fotbal Dinamo București. Cei doi au devenit deopotrivă procuriștii Ivonnei Movilă, în baza unui nou contract de mandat. Numai că în actul cel nou se preciza în fals că bătrâna ar avea drept de moștenire pentru 6 dintre copiii lui Ioan Movilă.

În septembrie 2002, Ivonne a ajuns pe patul de moarte, fiind în stare vegetativă. Decesul iminent și inevitabil urma să strice întregul business al samsarilor Giurgiucanu și Săvulescu. Aceștia erau doar procuriști ai bătrânei, iar în legislația românească nu poți să fii procurist al unui mort. Procura îți dă dreptul să semnezi în locul unui om viu, care din diferite motive nu se poate deplasa să semneze cu mâna lui. Dacă acesta moare, nimeni nu mai poate semna în numele său, pentru că morții nu pot derula raporturi juridice cu cei vii.

Înțelegând aceste lucruri elementare, pe 30 septembrie 2002, Giurgiucanu și Săvulescu au comis un nou fals, în complicitate cu un notar corupt. Cei doi au vândut drepturile litigioase ale muribundei, deși nu aveau mandat să facă acest lucru. Vânzarea a fost o procedură formală. În fapt, aceștia au trecut moștenirea în mod fraudulos pe numele unor rubedenii: Viorel Pană, care era cumnatul lui Giurgiucanu, și Maria Măriuța, care era bunica lui Săvulescu.

Bătrâna s-a stins din viață pe 4 octombrie 2002.

Advertisement

Cum s-a judecat Primăria Mangalia cu o moartă

Pe 22 octombrie 2002, Ivonne Movilă, care era moartă de 3 săptămâni, a deschis un proces împotriva Primăriei conduse de Zanfir Iorguș. Moarta putrezea în cimitir, dar în acest timp se judeca să i se constate dreptul de proprietate asupra celor 11,40 de hectare din moștenirea de la Mangalia.

La două zile distanță, pe 24 octombrie 2002, cumnatul lui Giurgiucanu și bunica lui Săvulescu au transmis Primăriei Mangalia o notificare în care îl anunțau pe Iorguș că ei au devenit titularii moștenirii, pe baza contractului de cesiune a drepturilor litigioase semnat pe 30 septembrie 2002. Având contractul și notificarea în mână, Iorguș avea de fapt dovada că Ivonne Buzescu-Movilă nu mai avea nicio calitate și niciun interes să se judece cu Primăria. Nu e clar dacă Iorguș că a știut de moartea bătrânei. Însă în mod cert, pe baza notificării și a contractului de cesiune, fostul primar avea obligația să ridice excepții pe lipsa calității procesuale active și pe lipsa de interes în procesul cu moarta. Dar n-a făcut acest lucru.

Pe pasivitatea sa, procesul s-a judecat într-un singur termen de judecată. Iar pe 26 noiembrie 2002, Judecătoria Mangalia a admis cererea moartei și a constatat dreptul acesteia să primească 11,4 hectare, atenție!, în INTRAVILAN (vezi AICI documentul). 

Complicitățile lui Iorguș

Advertisement

În realitate, averea movileștilor fusese un teren de grădină la marginea orașului, așa cum se arată în actele de la Arhivele Naționale. Vorbim de acte la care Iorguș și comisia de retrocedări pe care o conducea au avut deplin acces, după cum vom explica pe larg la finalul articolului. Cu toate acestea, fostul primar n-a zis nimic, nici în proces și nici altundeva, trădând astfel starea de conivență în care se afla cu actualii pușcăriași.

Mai mult, la același dosar de retrocedare se găsește o notificare trimisă de cumnatul lui Giurgiucanu, în care acesta își dădea acordul să primească în locul ”terenului central” (care, de fapt, era la margine) terenuri în stațiuni și pe malul mării. Și Iorguș iarăși n-a avut nimic împotrivă.

Același Iorguș n-a avut nimic împotrivă să facă retrocedarea înainte ca hotărârea judecătorească dată pe numele moartei să fie motivată și comunicată în mod oficial. La dosar se găsește doar un certificat de grefă emis de Judecătoria Mangalia. Hotărârea nu fusese redactată și oricum era nedefinitivă. Dar legea îl obliga pe fostul primar să declare apel și apoi recurs. Moldoveanul s-a făcut că plouă și i-a umplut pe samsari de terenuri în stațiunile Mangaliei și în pădurea Comorova.  

Un tun de 6 milioane de dolari

Download (PDF, 7.24MB)

Prin Dispoziția 277 din 17 decembrie 2002, Zanfir Iorguș le-a acordat falșilor cumpărători de drepturi litigioase terenuri în compensare pentru întreaga suprafață notificată, de 11,40 de hectare, în stațiunile Jupiter, Olimp și Olimp Nord. În total, au fost 8 terenuri cu suprafețe variind între 4.000 mp și 49.000 mp. Lotul cel mai mare le-a fost atribuit în Pădurea Comorova, vizavi de campingul Zodiac și la mică distanță de stadionul Neptun. Terenul atribuit a fost subevaluat la modul crunt, la 7,8 dolari metrul pătrat. Însă, potrivit unui document intern al Primăriei Mangalia, terenurile din zona stațiunilor valorau 60 de dolarfi pe metrul pătrat. La această ”grilă”, terenurile atribuite autorilor falsului valorau de fapt 6.840.000 de dolari, în vrem,e ce aceștia au evaluat din pix, fără să-i verifice nimeni, fosta grădină de zarzavat la un milion de dolari. E limpede pentru oricine că o grădină de zarzavat nu putea să valoreze atât de mulți bani, și că nicio autoritate corectă și de bunăcredință nu ar fi dezdăunat o grădină cu terenuri de 6,8 milioane de dolari. 

Advertisement

Însă în mod special trebuie să subliniem că în acest dosar de retrocedare nu există nicio evaluare oficială, nici pentru valoarea terenului originar, nici pentru valoarea terenurilor acordate în compensare. Or în sentința nedefinitivă se arăta că Primăria Mangalia trebuie să ofere fie amplasamentul originar, fie teren în compensare de aceeași valoare. Zanfir Iorguș a stabilit, după criterii doar de el știute, că terenurile pe care propunea să le acorde în compensare valorează la fel ca terenul grădinii de zarzavat. Ca dovadă, în procesul-verbal prin care Iorguș și ai lui au aprobat retrocedarea prin compensare, nu există nicio referire la modul în care au fost stabilite valorile în dicuție:

Nici măcar Mazăre n-a îndrăznit să facă astfel de golănii. În dosarele de retrocedare de la Constanța, toate terenurile au fost subevaluate cu ajutorul unui expert evaluator carfe a fost la rândul său condamnat la 7 ani de închisoare. La Mangalia, expertul a fost Iorguș însuși, care a apreciat din pix că hălcile de intravilan au cam aceeași valoare cu grădina de zarzavat.

Pe 10 martie 2003, Viorel Pană a vândut o parte din terenurile primite de la Primăria lui Iorguș către cumnatul său Giurgiucanu. Mai departe, Giurgiucanu le-a vândut unor investitori bogați și foarte influenți, care le stăpânesc și acum în calitate de cumpărători de bunăcredință.

Dovada că Iorguș știa că terenul originar era agricol

Acum vine cireașa de pe colivă. Potrivit documentelor aflate în posesia noastră, în anul 1998, Dan Iarca-Movilă, un alt moștenitor al boierului, a solicitat retrocedarea aceluiași teren, cu același act de expropriere din 1945 pe care l-a folosit și Giurgiucanu. Notificarea lui Dan Iarca-Movilă a fost soluționată în 2002, exact în același timp cu notificarea lui Giurgiucanu. Însă, în mod halucinant, Zanfir Iorguș a apreciat că lui Iarca i se cuvine teren agricol, extravilan, în mijlocul unui câmp, iar lui Giurgiucanu și complicilor săi teren intravilan, construibil, în stațiunile Mangaliei. Nu mai spunem că o fracție din același teren a fost retrocedată de două ori.

Extras din titlul de proprietate primit de Dan Iarca Movilă în anul 2002. Acesta a solicitat o cotă din terenul originar, iar în anul 2002 a fost pus în posesie, atenție, asupra a două loturi de teren arabil. Iarca Movilă a folosit aceleași acte ca și Giurgiucanu. 

Esențialul este că Iorguș cunoștea perfect că terenul originar era agricol, dar cu toate acestea a ținut să-i dea lui Giurgiucanu cele mai bune terenuri din Comorova și din stațiuni. Ca o ironie de zile mari, Giurgiucanu s-a ales cu terenuri mai bune în PUZ-ul Comorova decât avea să obțină însuși Iorguș pentru el și pentru familia sa (părinți, soție și un văr), de pe urma altor retrocedări de poveste. Povestea v-o spunem cu lux de amănunte și documente într-un episod viitor.

Georgică Giurgiucanu, un mic țărănist, ca și Iorguș

Până atunci, trebuie să mai spunem că, în anul 2005, Academia Cațavencu a publicat o anchetă la cheie despre retrocedarea Movilă de la Constanța. Necunoscând faptele de-a dreptul penale de la Mangalia, jurnaliștii notau că acest Georgică Giurgiucanu a fost un membru neînsemnat al PNȚCD (tot țărănist era și Iorguș) și că a migrat la PSD în 2003 (când a migrat și Iorguș). Tot ei notau că Giurgiucanu a fost asociat cu Primăria Mangalia și cu SC Neptun Olimp SA într-o firmă care a preluat în anul 2003 clinica Delta din Neptun, chipurile pentru transformarea acesteia în centru SMURD.

Advertisement

În timp, Iorguș a evitat să se mai afișeze cu Giurgiucanu, mai ales că acesta a intrat în malaxorul justiției și a ajuns mai nou la pușcărie, alături de Radu Mazăre și ceilalți infractori. Relația nu s-a aflat, faptele evident penale nu au fost cercetate, iar Iorguș vrea acum să vină pe cai mari la Primărie, probabil ca să continue ce-a început de mult.

Comentarii pe Facebook

Autentifica-te pe Facebook pentru a comenta

Adrian Cârlescu este fondator și redactor-șef al publicației Ordinea.Ro. Activează în presa locală constănţeană din anul 1998. A fost reporter şi editor de ştiri la MTC TV, redactor-şef la Replica de Constanţa, redactor în departamentul de investigații la Ziua de Constanţa, co-fondator la Dezvăluiri.Ro, redactor de investigații la Constanța.ro. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1998), finalizată cu o teză de licenţă coordonată de profesorul Gabriel Liiceanu, şi a unui master de filosofia culturii (2000). Este autor al volumului „Columbia – spectacolul morţii. Regimul de detenţie în Colonia Cernavodă a Canalului Vechi”, Editura Ex Ponto, Constanța, 2014, și coautor coordonator al volumului ”O istorie a orașului Cernavodă”, Editura Star Tipp, Slobozia, 2015.

Advertisement





Despre Noi

Știri și investigații din județul Constanța.
Aici găsiți subiectele care contează.

Asociația Puterea Civică

Forma legală: ONG/Asociație
Cod de Identificare Fiscală: 24860568

Adresa: Constanța, Bd. IC Brătianu nr. 48, Bl. G29 (Complex Intim), Et. 1, Biroul 7.

Telefon: 0241.625.564

E-mail: ordinea.ro@gmail.com




Copyright © 2018 Ordinea.RO - Theme by MVP Themes, powered by WordPress. Administrat, Implementat, Optimizat de Takmate Solutions