Connect with us

Exclusiv

Iorguș și Mazăre, retrocedări la indigo. O moartă s-a judecat cu Primăria Mangalia (documente)

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Pe Radu Mazăre îl cunoaște toată țara. A fost derbedeul care a retrocedat fraudulos un milion de metri pătrați de teren în Constanța. Din pixul său, mai multe persoane care aveau de recuperat terenuri agricole în pântecul câmpului au primit în compensare suprafețe de trei ori mai mari și de o sută de ori mai scumpe în stațiunea Mamaia, în Parcul Tăbăcărie, în Portul Turistic Tomis, pe plajă și pe faleză, pe marile bulevarde. O parte din aceste terenuri extrem de valoroase au ajuns prin suveică la rubedeniile și interpușii lui Mazăre. După 4 ani de anchete penale și încă 11 ani de judecată, Radu Mazăre și complicii lui au ajuns la pușcărie.

În celălalt capăt al județului, la Mangalia, un mafiot cu guler alb, pozând în om serios iar nu-n golan, a făcut același jaf ordinar. Și nu l-a făcut singur, ci exact în complicitate cu samsarii care zac la pârnaie cu derbedeul de Mazăre. Vorbim de aceleași acte, de aceleași falsuri și de același patent infracțional! Cu toate acestea, Mazăre e la pușcărie, iar Zanfir Iorguș – căci despre el este vorba – e liber și vrea din nou la Primărie. Nu întâmplător, candidează tocmai de la partidul care a dat țării o întreagă pleiadă de pușcăriași.

Averea familiei Movilă

Piesa centrală din dosarul penal al lui Mazăre este retrocedarea averii familiei Movilă, în anul 2004, către o gașcă de samsari formată din Georgică Giurgiucanu, Dragoș Săvulescu, Viorel Pană și Maria Măriuța. Însă, înainte de a da lovitura la Constanța, cei patru samsari au jefuit la Mangalia, în 2002, în complicitate cu Zanfir Iorguș. 

Creierul grupării a fost Georgică Giurgiucanu. Acesta avea afaceri la Mangalia, dar locuia în Eforie Sud, pe aceeași stradă cu Primăria din această localitate. Pe lângă casă, Giurgiucanu a ajuns să o cunoască pe Ivonne Buzescu-Movilă, nepoata boierului Ioan Movilă, cel care a înființat stațiunea Eforie Sud la începutul secolului trecut. Ivonne trăia într-o sărăcie lucie, era bătrână și bolnavă, dar venea frecvent de la București la primăria de pe strada lui Giurgiucanu, ca să se intereseze de averea bunicului ei. Acesta din urmă acumulase la vremea lui case și sute de hectare de teren în Constanța, Eforie, Mangalia, Ovidiu și Valu lui Traian. Cum nepoata boierului nu avea bani de șpăgi, autoritățile locale o luau în râs și o plimbau pe drumuri.

Giurgiucanu a convins-o pe bătrână că el se poate descurca mai bine să aranjeze cu baronii locali. Cei doi au încheiat un contract de mandat, în octombrie 2001. Pentru efortul său, Giurgiucanu urma să primească 50% din valoarea bunurilor ce urmau să-i fie retrocedate bătrânei.  

Grădina de zarzavat de la Mangalia

În februarie 2002, acționând în baza acestui mandat, Giurgiucanu a obținut, de la Arhivele Naționale, un act care atesta că regimul comunist a confiscat 11,4 hectare de teren de la moștenitorii lui Ioan Movilă, pe raza localității Mangalia. Vorbim de un teren moștenit în comun de cei 7 copii pe care i-a avut boierul. După cum vom arăta mai jos, acest teren avea regim agricol, fiind o grădină de zarzavat aflată la marginea orașului. Însă acest aspect a fost ascuns atât de beneficiarii poveștii de față, cât și de comisia condusă de Zanfir Iorguș.

Urmând procedura legală, Giurgiucanu a notificat Primăria Mangalia să îi restituie bătrânei întreaga suprafață, deși a atașat documente că aceasta are calitatea de unică moștenitoare pentru doar 3 din cei 7 copii ai boierului. Cu alte cuvinte, i se cuveneau doar 4,8 hectare, iar nu întreaga moștenire de 11,40 de hectare. Cu toate acestea, Giurgiucanu a cerut terenul pe de-a întregul, evaluându-l din pix la un milion de dolari. Totodată, s-a angajat să aducă pe parcurs certificate de moștenire și pentru ceilalți 4 copii ai lui Ioan Movilă.

Ivonne Movilă – sursa foto – Ziua de Constanța. Notificările transmise de Giurgiucanu pot fi consultate AICI.

Aceste acte nu au mai fost depuse niciodată. Și nici nu puteau fi obținute în mod legal, deoarece 2 din cei 7 copii ai boierului aveau descendenți în viață, iar un al treilea – fără urmași – își donase întreaga moștenire prin testamentul întocmit la 26 decembrie 1945, către Academia Română, Ministerul de Interne și Ministerul Agriculturii. Jules Movilă – cum se numea acesta – a donat cota sa indiviză din terenul arabil pentru grădini de zarzavat din Mangalia către Ministerul Agriculturii, așa cum arată publicista Aurelia Lăpușan (vezi AICI).

Un serial de falsuri

Problema s-a rezolvat cu falsuri. Astfel, profitând de senilitatea Ivonnei Movilă, Giurgiucanu l-a băgat în afacere și pe Dragoș Săvulescu, un tip care avea să ajungă în conducerea clubului de fotbal Dinamo București. Cei doi au devenit deopotrivă procuriștii Ivonnei Movilă, în baza unui nou contract de mandat. Numai că în actul cel nou se preciza în fals că bătrâna ar avea drept de moștenire pentru 6 dintre copiii lui Ioan Movilă.

În septembrie 2002, Ivonne a ajuns pe patul de moarte, fiind în stare vegetativă. Decesul iminent și inevitabil urma să strice întregul business al samsarilor Giurgiucanu și Săvulescu. Aceștia erau doar procuriști ai bătrânei, iar în legislația românească nu poți să fii procurist al unui mort. Procura îți dă dreptul să semnezi în locul unui om viu, care din diferite motive nu se poate deplasa să semneze cu mâna lui. Dacă acesta moare, nimeni nu mai poate semna în numele său, pentru că morții nu pot derula raporturi juridice cu cei vii.

Înțelegând aceste lucruri elementare, pe 30 septembrie 2002, Giurgiucanu și Săvulescu au comis un nou fals, în complicitate cu un notar corupt. Cei doi au vândut drepturile litigioase ale muribundei, deși nu aveau mandat să facă acest lucru. Vânzarea a fost o procedură formală. În fapt, aceștia au trecut moștenirea în mod fraudulos pe numele unor rubedenii: Viorel Pană, care era cumnatul lui Giurgiucanu, și Maria Măriuța, care era bunica lui Săvulescu.

Bătrâna s-a stins din viață pe 4 octombrie 2002.

Cum s-a judecat Primăria Mangalia cu o moartă

Pe 22 octombrie 2002, Ivonne Movilă, care era moartă de 3 săptămâni, a deschis un proces împotriva Primăriei conduse de Zanfir Iorguș. Moarta putrezea în cimitir, dar în acest timp se judeca să i se constate dreptul de proprietate asupra celor 11,40 de hectare din moștenirea de la Mangalia.

La două zile distanță, pe 24 octombrie 2002, cumnatul lui Giurgiucanu și bunica lui Săvulescu au transmis Primăriei Mangalia o notificare în care îl anunțau pe Iorguș că ei au devenit titularii moștenirii, pe baza contractului de cesiune a drepturilor litigioase semnat pe 30 septembrie 2002. Având contractul și notificarea în mână, Iorguș avea de fapt dovada că Ivonne Buzescu-Movilă nu mai avea nicio calitate și niciun interes să se judece cu Primăria. Nu e clar dacă Iorguș că a știut de moartea bătrânei. Însă în mod cert, pe baza notificării și a contractului de cesiune, fostul primar avea obligația să ridice excepții pe lipsa calității procesuale active și pe lipsa de interes în procesul cu moarta. Dar n-a făcut acest lucru.

Pe pasivitatea sa, procesul s-a judecat într-un singur termen de judecată. Iar pe 26 noiembrie 2002, Judecătoria Mangalia a admis cererea moartei și a constatat dreptul acesteia să primească 11,4 hectare, atenție!, în INTRAVILAN (vezi AICI documentul). 

Complicitățile lui Iorguș

În realitate, averea movileștilor fusese un teren de grădină la marginea orașului, așa cum se arată în actele de la Arhivele Naționale. Vorbim de acte la care Iorguș și comisia de retrocedări pe care o conducea au avut deplin acces, după cum vom explica pe larg la finalul articolului. Cu toate acestea, fostul primar n-a zis nimic, nici în proces și nici altundeva, trădând astfel starea de conivență în care se afla cu actualii pușcăriași.

Mai mult, la același dosar de retrocedare se găsește o notificare trimisă de cumnatul lui Giurgiucanu, în care acesta își dădea acordul să primească în locul ”terenului central” (care, de fapt, era la margine) terenuri în stațiuni și pe malul mării. Și Iorguș iarăși n-a avut nimic împotrivă.

Același Iorguș n-a avut nimic împotrivă să facă retrocedarea înainte ca hotărârea judecătorească dată pe numele moartei să fie motivată și comunicată în mod oficial. La dosar se găsește doar un certificat de grefă emis de Judecătoria Mangalia. Hotărârea nu fusese redactată și oricum era nedefinitivă. Dar legea îl obliga pe fostul primar să declare apel și apoi recurs. Moldoveanul s-a făcut că plouă și i-a umplut pe samsari de terenuri în stațiunile Mangaliei și în pădurea Comorova.  

Un tun de 6 milioane de dolari

Download (PDF, 7.24MB)

Prin Dispoziția 277 din 17 decembrie 2002, Zanfir Iorguș le-a acordat falșilor cumpărători de drepturi litigioase terenuri în compensare pentru întreaga suprafață notificată, de 11,40 de hectare, în stațiunile Jupiter, Olimp și Olimp Nord. În total, au fost 8 terenuri cu suprafețe variind între 4.000 mp și 49.000 mp. Lotul cel mai mare le-a fost atribuit în Pădurea Comorova, vizavi de campingul Zodiac și la mică distanță de stadionul Neptun. Terenul atribuit a fost subevaluat la modul crunt, la 7,8 dolari metrul pătrat. Însă, potrivit unui document intern al Primăriei Mangalia, terenurile din zona stațiunilor valorau 60 de dolarfi pe metrul pătrat. La această ”grilă”, terenurile atribuite autorilor falsului valorau de fapt 6.840.000 de dolari, în vrem,e ce aceștia au evaluat din pix, fără să-i verifice nimeni, fosta grădină de zarzavat la un milion de dolari. E limpede pentru oricine că o grădină de zarzavat nu putea să valoreze atât de mulți bani, și că nicio autoritate corectă și de bunăcredință nu ar fi dezdăunat o grădină cu terenuri de 6,8 milioane de dolari. 

Însă în mod special trebuie să subliniem că în acest dosar de retrocedare nu există nicio evaluare oficială, nici pentru valoarea terenului originar, nici pentru valoarea terenurilor acordate în compensare. Or în sentința nedefinitivă se arăta că Primăria Mangalia trebuie să ofere fie amplasamentul originar, fie teren în compensare de aceeași valoare. Zanfir Iorguș a stabilit, după criterii doar de el știute, că terenurile pe care propunea să le acorde în compensare valorează la fel ca terenul grădinii de zarzavat. Ca dovadă, în procesul-verbal prin care Iorguș și ai lui au aprobat retrocedarea prin compensare, nu există nicio referire la modul în care au fost stabilite valorile în dicuție:

Nici măcar Mazăre n-a îndrăznit să facă astfel de golănii. În dosarele de retrocedare de la Constanța, toate terenurile au fost subevaluate cu ajutorul unui expert evaluator carfe a fost la rândul său condamnat la 7 ani de închisoare. La Mangalia, expertul a fost Iorguș însuși, care a apreciat din pix că hălcile de intravilan au cam aceeași valoare cu grădina de zarzavat.

Pe 10 martie 2003, Viorel Pană a vândut o parte din terenurile primite de la Primăria lui Iorguș către cumnatul său Giurgiucanu. Mai departe, Giurgiucanu le-a vândut unor investitori bogați și foarte influenți, care le stăpânesc și acum în calitate de cumpărători de bunăcredință.

Dovada că Iorguș știa că terenul originar era agricol

Acum vine cireașa de pe colivă. Potrivit documentelor aflate în posesia noastră, în anul 1998, Dan Iarca-Movilă, un alt moștenitor al boierului, a solicitat retrocedarea aceluiași teren, cu același act de expropriere din 1945 pe care l-a folosit și Giurgiucanu. Notificarea lui Dan Iarca-Movilă a fost soluționată în 2002, exact în același timp cu notificarea lui Giurgiucanu. Însă, în mod halucinant, Zanfir Iorguș a apreciat că lui Iarca i se cuvine teren agricol, extravilan, în mijlocul unui câmp, iar lui Giurgiucanu și complicilor săi teren intravilan, construibil, în stațiunile Mangaliei. Nu mai spunem că o fracție din același teren a fost retrocedată de două ori.

Extras din titlul de proprietate primit de Dan Iarca Movilă în anul 2002. Acesta a solicitat o cotă din terenul originar, iar în anul 2002 a fost pus în posesie, atenție, asupra a două loturi de teren arabil. Iarca Movilă a folosit aceleași acte ca și Giurgiucanu. 

Esențialul este că Iorguș cunoștea perfect că terenul originar era agricol, dar cu toate acestea a ținut să-i dea lui Giurgiucanu cele mai bune terenuri din Comorova și din stațiuni. Ca o ironie de zile mari, Giurgiucanu s-a ales cu terenuri mai bune în PUZ-ul Comorova decât avea să obțină însuși Iorguș pentru el și pentru familia sa (părinți, soție și un văr), de pe urma altor retrocedări de poveste. Povestea v-o spunem cu lux de amănunte și documente într-un episod viitor.

Georgică Giurgiucanu, un mic țărănist, ca și Iorguș

Până atunci, trebuie să mai spunem că, în anul 2005, Academia Cațavencu a publicat o anchetă la cheie despre retrocedarea Movilă de la Constanța. Necunoscând faptele de-a dreptul penale de la Mangalia, jurnaliștii notau că acest Georgică Giurgiucanu a fost un membru neînsemnat al PNȚCD (tot țărănist era și Iorguș) și că a migrat la PSD în 2003 (când a migrat și Iorguș). Tot ei notau că Giurgiucanu a fost asociat cu Primăria Mangalia și cu SC Neptun Olimp SA într-o firmă care a preluat în anul 2003 clinica Delta din Neptun, chipurile pentru transformarea acesteia în centru SMURD.

În timp, Iorguș a evitat să se mai afișeze cu Giurgiucanu, mai ales că acesta a intrat în malaxorul justiției și a ajuns mai nou la pușcărie, alături de Radu Mazăre și ceilalți infractori. Relația nu s-a aflat, faptele evident penale nu au fost cercetate, iar Iorguș vrea acum să vină pe cai mari la Primărie, probabil ca să continue ce-a început de mult.

Comments

comments

Exclusiv

Mangalia. Doar 8 consilieri locali au fost validați. Nicu Moroianu, executat de PSD-iști

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Situație specială la Mangalia, unde Judecătoria locală a validat doar 8 consilieri locali din numărul legal de 19. Dosarul de judecată trebuia să aibă ca termen de pronunțare data de 19 octombrie, însă magistrații au amânat soluția până astăzi, 21 octombrie. Conform minutei publicate pe portalul instanței, au fost validați în funcție: Leila Ali, Zanfir Iorguș, Neculai Tănasă, Laurențiu Iulian Dumitrașcu, Mihail Bănceanu, Ozghiun Menabit, Teodor Marinescu și Dănuț Moldovan. Instanța a dispus invalidarea următorilor aleși: Cristian Radu, Sorin Mihai, Ionel Rugea, Ioan Ungurean, Ion Condruț, Edvica Popa, Iulian Nicu, Ioan Ilie, Eliza Nicoleta Drăgoi, Nicolae Moroianu și Adrian Zamoșteanu. Aceștia au fost declarați aleși potrivit rezultatelor alegerilor locale din 27 septembrie 2020, însă 10 dintre ei au formulat cereri de renunțare la mandat, iar un altul, respectiv Nicolae Moroianu, nu a avut dosarul de validare depus la secretarul general al Municipiului Mangalia. Potrivit procedurii legale, dacă hotărârea nu este atacată cu apel în termen de trei zile, aceasta devine definitivă. În acest caz, secretarul general al Municipiului Mangalia este abilitat să depună o nouă cerere de validare la Judecătorie, pentru supleanți. Cel mai probabil, Consiliul Local Mangalia se va constitui în luna noiembrie.  

Ultima țeapă PSD-istă: Nicu Moroianu nu va fi nici consilier local

Deși a fost pentru o bună perioadă de timp propunerea oficială de candidat pentru postul de primar al Mangaliei din partea alianței PSD – ALDE – PNȚCD, Nicolae Moroianu nu va fi nici măcar consilier local. Potrivit surselor noastre, Moroianu a fost executat în cadrul unei ședințe a PSD Mangalia, în care s-a propus excluderea sa din partid, dar nu pentru vreo culpă anume, ci pentru ca postul de consilier local să fie ocupat de Paul Foleanu, unul din apropiații lui Zanfir Iorguș.  Pe fondul acestor dispute interne, dosarul de validare al lui Moroianu nu a mai fost depus la secretarul general al Municipiului Mangalia. Atenție: mandatul lui Moroianu a fost invalidat pentru nedepunerea dosarului, iar nu pentru excluderea din partid.

Fostul primar Iorguș a fost deja validat în funcția de consilier local și va încerca să fie liderul opoziției. Acesta nu a schițat niciun gest în favoarea omului căruia i-a luat locul de candidat la funcția de primar. De asemenea, Iorguș nu a suflat o vorbă în spațiul public despre nedreptatea care i s-a făcut lui Moroianu, fiind preocupat, în mod meschin, doar de soarta sa politică.

Rocada Moroianu – Iorguș

Alegerile locale de la Mangalia au fost, probabil, cele mai interesante din județul Constanța. Înainte de Pandemie, aici s-au pus bazele unei alianțe politice între PSD, ALDE, PNȚCD și independentul Zanfir Iorguș. La un moment dat, liderul PSD Constanța, Felix Stroe, s-a deplasat la Mangalia împreună cu fostul președinte al Consiliului Județean Constanța, Horia Țuțuianu, pentru a anunța un candidat comun al Alianței pentru funcția de primar al Mangaliei. A fost, desigur, vorba de Nicolae Moroianu, unul din cei mai cunoscuți specialiști în turism din sudul litoralului, pe atunci consilier local ales din partea ALDE. În aceeași conferință, Stroe l-a anunțat pe Horia Țuțuianu drept candidat al PSD pentru șefia Consiliului Județean.

La atâtea luni distanță, a devenit clar pentru oricine că totul a fost o minciună. Ca dovadă, Țuțuianu a fost schimbat în ultima clipă cu însuși Felix Stroe. Iar la Mangalia, tot cu acordul lui Stroe, Nicu Moroianu a făcut anunțul că se retrage în favoarea lui Zanfir Iorguș, care s-ar fi bucurat de o intenție de vot mai largă. Chiar așa stăteau lucrurile în sondaje. Însă Moroianu avea unde să mai crească, în vreme ce Iorguș nu mai avea unde să crească, ci să scadă, pe fondul problemelor grave din trecut: averea nejustificată, faptele de baron local din timpul mandatelor sale, PUZ-ul criminal al Pădurii Comorova. La momentul rocadei, Iorguș a anunțat că, dacă va câștiga alegerile, Moroianu va fi viceprimarul localității.

Viceprimarul lui Murad

De la un timp însă, Iorguș a început s-o ia la vale în sondaje. Și după cum am arătat mai sus, acest trend era previzibil. Soluția de avarie s-a prefigurat în doi timpi și tei mișcări, pe final de campanie. Astfel, într-o primă fază, Iorguș s-a dus la o emisiune electorală însoțit de Paul Foleanu, împrejurare în care cei doi l-au vorbit de bine pe milionarul independent Mohammad Murad. În pasul doi, au fost organizate niște dezbateri regizate, la care au participat Mohammad Murad, Zanfir Iorguș și Mihai Petru Crăciun, candidatul PMP la funcția de primar al Mangaliei. În dezbaterea regizată, fostul primar a bătut palma să renunțe la candidatură și să-l susțină pe Murad.  Iar din acest punct al campaniei electorale, Iorguș a fost urcat pe un pliant alături de candidatul independent: Murad primar, iar el viceprimar. De Nicu Moroianu, prezentat până atunci ca viceprimar, nu a mai spus nimeni niciun cuvânt.

Sucelile lui Iorguș și drumul spre dezastru

Și nu era ultima răsturnare de situație din campania electorală de la Mangalia. Astfel, cu o zi înainte de finalul campaniei, alianța pentru Murad s-a lărgit cu participarea Partidului Ecologist Român. Vorbim aici de un partid condus la Constanța de un tip care deține danele portuare de la Midia prin care se derulează comerțul cu animale vii dintre România și statele din Orientul Mijlociu. De același Orient Mijlociu este legat, prin naștere, și Mohammad Murad. Voturile ecologiștilor de la Mangalia erau ale liderului local, Ozghiun Menabit, care se manifestase extrem de critic până atunci împotriva lui Murad. Însă partidul era al acestui tip de la Constanța, care – după toate aparențele – a impus intrarea PER în această alianță pentru Murad. În acest punct, Menabit a fost anunțat viceprimar al localității, iar Iorguș a fost de acord să facă un pas în spate. Ba mai mult, candidatul PSD-ALDE-PNȚCD a participat în live-uri pe Facebook, alături de Murad și de Menabit, ca să fie clar că și-a cedat întâietatea în fața ecologistului. În limbaj tehnic, Iorguș l-a validat pe Menabit, situație care nu putea să conducă decât la o creștere a cotei PER și la o scădere a Alianței PSD – ALDE – PNȚCD.

Finalul a fost apoteotic. Murad a pierdut alegerile locale în fața liberalului Cristian Radu la o diferență mare. Alianța PSD – ALDE – PNȚCD a obținut doar cinci mandate de consilier local, din 19.

În mod normal, greșelile atât de vizibile din campania electorală trebuiau analizate, iar cei care le-au făcut trebuiau să își asume răspunderea. Însă la Mangalia s-a aplicat altă rețetă: Iorguș se duce consilier local, deși sucelile lui au contat cel mai mult în scorul dezastruos al Alianței. Singurul care a plătit, deși fără de vină, a fost Nicu Moroianu, cel căruia Iorguș i-a luat candidatura după urzeala pe care a făcut-o cu fostul său coleg de muncă, Felix Stroe. În timp ce Moroianu a fost scos pe tușă, Alianța l-a trimis în Consiliul Local și pe avocatul Laurențiu Dumitrașcu, unul din stâlpii administrației toxice a fostului primar de coșmar Claudiu Tusac.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Siutghiol, un lac prăduit timp de zece ani în baza unei legi neconstituționale. CCR a deschis Cutia Pandorei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

O lege strâmbă din anul 2010, prin care lacul Siutghiol a fost scos din administrarea Apelor Române și dat spre administrare unităților administrativ-teritoriale riverane, Constanța, Năvodari și Ovidiu, a fost declarată neconstituțională în ansamblul ei. Decizia a fost luată astăzi 6 octombrie 2020 cu unanimitate de voturi de Curtea Constituțională a României. Ca efect imediat după publicarea deciziei în Monitorul Oficial, unitățile administrativ-teritoriale Constanța, Năvodari și Ovidiu pierd dreptul de administrare a lacului Siutghiol în favoarea Apelor Române. Decizia deschide o veritabilă cutie a Pandorei, întrucât cele trei primării vor trebui să predea îndărăt întreaga suprafață primită în administrare în urmă cu zece ani, prin legea declarată acum neconstituțională. Numai că, în timpul scurs, administratorii au ciuntit proprietatea statului. Hălci importante din cuveta și din zona de protecție a lacului au fost retrocedate sau vândute unor terți. De altfel, excepția de neconstituționalitate a Legii 42/2010 – căci despre ea este vorba – a fost ridicată de Apele Române și însușită de Ministerul de Finanțe în cadrul unui proces de revendicare imobiliară inițiat de cele două instituții de stat împotriva Orașului Năvodari. Pentru admiterea excepției de neconstituționalitate a pledat în fața Curții și societatea constănțeană, intervenientă în cauză, Somaco Construct SRL, a cunoscutului om de afaceri Grigore Comănescu. Societatea a fost supusă unui abuz incredibil din partea Primăriei Năvodari în anul 2012. După 8 ani, lupta dusă de Grigore Comănescu împotriva abuzului conduce la repararea unei situații de încălcare vădită a Constituției.

Legea 42/2010 este un reper al corupției care a afectat structurile statului român până la cele mai înalte niveluri ale sale. Ceea ce este cu adevărat important este faptul că lacul a fost smuls din administrarea Apelor Române și dat UAT-urilor riverane cu un scop precis imobiliar. Nici la momentul adoptării legii și nici pe parcursul celor 10 ani de administrare, primăriile în cauză nu au avut specialiști angajați pe domeniul gospodăririi apelor. De asemenea, nu au avut logistica minimală pentru a face acte efective de administrare a lacului. În schimb, pe malul lacului, pe limbi de pământ câștigate prin astuparea luciului de apă cu moloz și pământ sau pe zona legală de protecție dimprejurul lacului au apărut diverse clădiri. După cum este de notorietate, aceste terenuri care prin Constituție făceau obiectul exclusiv al proprietății publice de stat au fost inventariate fraudulos în domeniul privat al localităților, fiind ulterior retrocedate sau vândute unor terți. Totul s-a făcut din pix. Iar administratorii lacului, care trebuiau să urle că se fură proprietatea de stat, au tăcut mâlc, fiind implicați în această devastare. Și așa înțelegem care a fost rostul legii aberante și neconstituționale din anul 2010.

Cazul cel mai tulburător s-a petrecut la Năvodari, în mandatul fostului primar Nicolae Matei. Vorbim aici de un tip care a inventariat în domeniul privat al localității până și tabăra de copii, gonind de acolo societatea care deținea clădirile în proprietate și terenul în folosință. Mai apoi, întregul patrimoniu naționalizat ca în anii stalinismului a ajuns la cumnatul fără forme legale al lui Matei, care practica în zonă capitalismul de cumetrie. Evident, victima abuzului (SIND România) a reclamat situația, a făcut plângeri penale și a deschis numeroase procese civile, cerând anularea actelor întocmite de Primărie, din dispoziția fostului primar. Dacă s-a băgat într-un război cu victima la tăbăra de copii, la lacul Siutghiol a fost un fleac pentru Matei să inventarieze în neștire terenurile de stat în domeniul privat al localității. Riscul unui război în această privință era redus spre zero, pentru că cine putea să constate furtul? Desigur, putea administratorul lacului. Numai că hoțul și administratorul erau una și aceeași persoană. Așa se face că administrația Matei a inventariat și a vândut bunurile statului fără scandal, fără ca nimeni să reclame nimic. Și devastarea ar fi mers în tăcere. Numai că, într-o bună zi, Nicolae Matei și-a pierdut cu totul uzul rațiunii, făptuind unul din cele mai crunte abuzuri administrative din acest colț de țară. Și așa a apărut și în acest caz o victimă, care a reclamat, a făcut plângeri penale și a inițiat procese civile până la cel mai înalt nivel.

Ne-am referit mai sus la firma Somaco Construct SRL, a omului de afaceri Grigore Comănescu. Societatea menționată a construit la Năvodari, pe partea cu lacul, un complex de vile turistice de patru stele, pe un teren cumpărat de la o persoană privată cu 1,3 milioane de euro, în anul 2007. Pe teren se aflau deja 4 fundații turnate. La scurt timp de la achiziție, o parte din malul lacului s-a surpat, iar apa a început să se infiltreze în fundații. În acest context, Grigore Comănescu a obținut acordul de principiu al Apelor Române pentru consolidarea malului, conform unui proiect pe care instituția îl comandase cu ani înainte la o firmă de specialitate. Practic, omului de afaceri i s-a spus că statul nu dispune de resurse, fiind îndrumat să execute lucrarea pe cheltuiala sa. Ceea ce acesta a și făcut, depunând documentație pentru lucrări de protecție a mediului la baza autorizației de construire.  Lucrarea hidrotehnică realizată se întindea pe o suprafață de 4646 mp, cu pat de piatră și nisip de râu, totul perfect nivelat, perfect natural. În 2010, prin efectul legii neconstituționale,  lacul a trecut în administrarea Primăriei Năvodari, care mai departe a inventariat toate terenurile de pe malul lacului și inclusiv platforma de consolidare realizată de Somaco Construct SRL. În 2012, Primăria a pretins că terenul pe care abia ce-l furase de la stat ar fi utilizat ca depozit de materiale de construcții de către Somaco Construct, ceea ce era o minciună uriașă. În consecință, societatea a primit o decizie de impunere fiscală, care nu avea nici măcar număr de înregistrare, prin care era scoasă datoare cu două milioane de euro pentru folosirea locurilor publice ale Orașului Năvodari în vederea depozitării de materiale de construcții. Banii erau calculați din urmă, începând cu anul în care Orașul Năvodari a devenit administratorul lacului, prin efectul Legii 42.

Având o influență colosală, fostul primar a reușit să câștige primele procese inițiate de Somaco Construct.  Dar nici Grigore Comănescu nu s-a lăsat, trimițând memorii la toate instituțiile statului român, la Comisia Europeană și participând la emisiuni de televiziune la cele mai importante posturi din România. La un moment dat, Comisia de Abuzuri a Senatului a cerut Curții de Conturi și Direcției Antifraudă să verifice situația de la Năvodari. Instituțiile și-au făcut treaba, iar așa s-a ajuns la redeschiderea dosarelor penale. În 2018, decizia de impunere fiscală de două milioane de euro, care produsese între timp accesorii de încă două milioane de euro, a fost desființată definitiv de instanța penală. Din cauza timpului scurs, fostul primar și funcționarii implicați în acest abuz nu au mai putut fi trași la răspundere.

Tot în 2018, Apele Române și Ministerul de Finanțe au deschis o acțiune în revendicare imobiliară împotriva Orașului Năvodari, cerând recuperarea terenurilor furate de la stat. Vorbim exact de procesul în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate a Legii 42 în ansamblul ei. Propunerea de sesizare a Curții Constituționale a fost admisă de instanță, iar astăzi cazul a fost soluționat prin constatarea unanimă a neconstituționalității legii.

Atenție, vorbim de câteva zeci de hectare de teren furate din lac și de alte zeci furate din zona de protecție a lacului. Amintim aici că publicația noastră a publicat în anii trecuți fotografii și filmări din dronă care atestau că zona numită ”coada lacului” a fost asanată complet prin bascularea unor cantități mari de moluz, pământ și nisip. Deși am atras atenția asupra fenomenului, acesta nu a fost stopat. În lumina deciziei Curții Constituționale, Primăria Năvodari trebuie să predea îndărăt porțiunea de lac și zonele de protecție exact așa cum erau înainte de toate aceste furăciuni. Iar dacă nu va putea să facă acest lucru – și evident că nu va putea – procurorii anticorupție vor avea multă treabă.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Ultimii bani vidanjați de Maricel Cîrjaliu din Primăria Agigea (document)

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Controversatul primar din comuna Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, a plătit peste 55.000 de euro pentru curățarea terenului pe care se construiește școala cea nouă din fonduri europene. Banii nu au fost achitați din cadrul proiectului european, ci din bugetul localității. Asta în condițiile în care Uniunea suportă toate cheltuielile eligibile pentru amenajarea șantierului. În realitate, curățarea – dacă a existat vreuna – a fost total inutilă. Ca dovadă, cu doar câteva zile înainte de predarea amplasamentului către constructor, terenul era tot plin de buruieni și necurățat. S-ar părea că banii au fost aruncați pe apa sâmbetei, însă nu este așa. În realitate, suma absolut fabuloasă pentru o astfel de curățare de amplasament a intrat fix în conturile unei firme de casă a familiei lui Maricel Cîrjaliu. Și asta explică totul. Este vorba de firma Asus Serice SRL, cea care se ocupă cu vidanjarea foselor particulare din comună, serviciu pentru care încasează bani buni atât de la privați, cât și din bugetul public.

Situația reiese dintr-o factură întocmită de firma Asus Service în baza contractului de lucrări 23650/03.12.2019 încheiat cu Primăria Agigea. Achiziția nu a fost publicată pe SICAP. Însă o copie a documentului de plată a intrat în posesia redacției, după ce angajații Primăriei, sătui de regimul de fraudă instalat de Maricel Cîrjaliu, au scurs copia către o persoană apropiată redacției Ordinea.Ro. După cum se poate observa, documentul poartă viza ”bun de plată” aplicată de primar, precum și semnătura acestuia. Persoana care a semnat pentru primirea facturii a fost Ekaterina Stanciu, care este nimeni alta decât soția lui Dumitru Stanciu, unul din acționarii restaurantului Golful Pescarilor. Un alt acționar este chiar ginerele primarului Maricel Cîrjaliu. Însă și soții Stanciu – ea de la Primărie, iar el de la Golf – sunt finii de cununie ai lui Bogdan Cîrjaliu, fralele afacerist al primarului Maricel.

În urmă cu doi ani, când ne-am ocupat pentru prima oară de această firmă, am constatat că Asus Service răspundea exact la același număr de telefon ca și Golful Pescarilor SRL. De asemenea, am constatat că, în trecut, același număr de telefon fusese utilizat de mai multe firme în care a fost asociat Maricel Cîrjaliu sau fratele său Bogdan, precum Varianta SRL, Scan SRL sau Asociații Servicii SRL. Misterul s-a lămurit în momentul în care am aflat că numărul de telefon aparținde de fapt contabilei familiei Cîrjaliu.  Cu aceste relații cercul se închide. Practic vorbim de o afacere cu bani publici derulată de primarul Maricel Cîrjaliu cu o firmă la telefonul căreia răspunde contabila sa. Colac peste pupăză, facturile sunt recepționate de fina fratelui său, care la rândul ei are un soț care este asociat cu ginerele primarului Cîrjaliu. O viermuială mai mare nici că se putea.

Citește și: 

Numărul de telefon prin care se vidanjează bani grei din Primăria Agigea

Trebuie să mai spunem că lucrarea în sine de construire a școlii generale de pe strada Avram Iancu nr. 22 a fost câștigată de Mobitom SA, o firmă din grupul de afaceri fondat de pușcăriașii Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu. De altfel, Maricel Cîrjaliu a declarat că îi poartă un mare respect lui Nicușor Constantinescu, în condițiile în care acesta ispășește ani grei de închisoare pentru abuzuri baroniale comise la vremea sa. După cum se spune în popor, cine se aseamănă se adună. Ca dovadă, și Maricel Cîrjaliu are probleme cu legea penală. El este inculpat pentru faptele de corupție prin care a inventariat fraudulos terenurile din zona Golful Pescarilor, vânzând mai departe un lot din întreaga suprafață către firma care operează acum restaurantul. La acel moment, societatea era deținută integral de Dumitru Stanciu, care pentru a plăti prețul cerut de Primărie s-a împrumutat de bani de la nașul său, Bogdan Cîrjaliu.

Având în vedere aceste raporturi mai degrabă specifice grupurilor de tip mafiot decât unei administrații publice, nu putem decât să ne întrebăm: cine a fost beneficiarul real al plății de peste 55.000 de euro?

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: