Connect with us

Exclusiv

Iorguș și Mazăre, retrocedări la indigo. O moartă s-a judecat cu Primăria Mangalia (documente)

Publicat

la

Pe Radu Mazăre îl cunoaște toată țara. A fost derbedeul care a retrocedat fraudulos un milion de metri pătrați de teren în Constanța. Din pixul său, mai multe persoane care aveau de recuperat terenuri agricole în pântecul câmpului au primit în compensare suprafețe de trei ori mai mari și de o sută de ori mai scumpe în stațiunea Mamaia, în Parcul Tăbăcărie, în Portul Turistic Tomis, pe plajă și pe faleză, pe marile bulevarde. O parte din aceste terenuri extrem de valoroase au ajuns prin suveică la rubedeniile și interpușii lui Mazăre. După 4 ani de anchete penale și încă 11 ani de judecată, Radu Mazăre și complicii lui au ajuns la pușcărie.

În celălalt capăt al județului, la Mangalia, un mafiot cu guler alb, pozând în om serios iar nu-n golan, a făcut același jaf ordinar. Și nu l-a făcut singur, ci exact în complicitate cu samsarii care zac la pârnaie cu derbedeul de Mazăre. Vorbim de aceleași acte, de aceleași falsuri și de același patent infracțional! Cu toate acestea, Mazăre e la pușcărie, iar Zanfir Iorguș – căci despre el este vorba – e liber și vrea din nou la Primărie. Nu întâmplător, candidează tocmai de la partidul care a dat țării o întreagă pleiadă de pușcăriași.

Averea familiei Movilă

Piesa centrală din dosarul penal al lui Mazăre este retrocedarea averii familiei Movilă, în anul 2004, către o gașcă de samsari formată din Georgică Giurgiucanu, Dragoș Săvulescu, Viorel Pană și Maria Măriuța. Însă, înainte de a da lovitura la Constanța, cei patru samsari au jefuit la Mangalia, în 2002, în complicitate cu Zanfir Iorguș. 

Creierul grupării a fost Georgică Giurgiucanu. Acesta avea afaceri la Mangalia, dar locuia în Eforie Sud, pe aceeași stradă cu Primăria din această localitate. Pe lângă casă, Giurgiucanu a ajuns să o cunoască pe Ivonne Buzescu-Movilă, nepoata boierului Ioan Movilă, cel care a înființat stațiunea Eforie Sud la începutul secolului trecut. Ivonne trăia într-o sărăcie lucie, era bătrână și bolnavă, dar venea frecvent de la București la primăria de pe strada lui Giurgiucanu, ca să se intereseze de averea bunicului ei. Acesta din urmă acumulase la vremea lui case și sute de hectare de teren în Constanța, Eforie, Mangalia, Ovidiu și Valu lui Traian. Cum nepoata boierului nu avea bani de șpăgi, autoritățile locale o luau în râs și o plimbau pe drumuri.

Giurgiucanu a convins-o pe bătrână că el se poate descurca mai bine să aranjeze cu baronii locali. Cei doi au încheiat un contract de mandat, în octombrie 2001. Pentru efortul său, Giurgiucanu urma să primească 50% din valoarea bunurilor ce urmau să-i fie retrocedate bătrânei.  

Grădina de zarzavat de la Mangalia

În februarie 2002, acționând în baza acestui mandat, Giurgiucanu a obținut, de la Arhivele Naționale, un act care atesta că regimul comunist a confiscat 11,4 hectare de teren de la moștenitorii lui Ioan Movilă, pe raza localității Mangalia. Vorbim de un teren moștenit în comun de cei 7 copii pe care i-a avut boierul. După cum vom arăta mai jos, acest teren avea regim agricol, fiind o grădină de zarzavat aflată la marginea orașului. Însă acest aspect a fost ascuns atât de beneficiarii poveștii de față, cât și de comisia condusă de Zanfir Iorguș.

Urmând procedura legală, Giurgiucanu a notificat Primăria Mangalia să îi restituie bătrânei întreaga suprafață, deși a atașat documente că aceasta are calitatea de unică moștenitoare pentru doar 3 din cei 7 copii ai boierului. Cu alte cuvinte, i se cuveneau doar 4,8 hectare, iar nu întreaga moștenire de 11,40 de hectare. Cu toate acestea, Giurgiucanu a cerut terenul pe de-a întregul, evaluându-l din pix la un milion de dolari. Totodată, s-a angajat să aducă pe parcurs certificate de moștenire și pentru ceilalți 4 copii ai lui Ioan Movilă.

Ivonne Movilă – sursa foto – Ziua de Constanța. Notificările transmise de Giurgiucanu pot fi consultate AICI.

Aceste acte nu au mai fost depuse niciodată. Și nici nu puteau fi obținute în mod legal, deoarece 2 din cei 7 copii ai boierului aveau descendenți în viață, iar un al treilea – fără urmași – își donase întreaga moștenire prin testamentul întocmit la 26 decembrie 1945, către Academia Română, Ministerul de Interne și Ministerul Agriculturii. Jules Movilă – cum se numea acesta – a donat cota sa indiviză din terenul arabil pentru grădini de zarzavat din Mangalia către Ministerul Agriculturii, așa cum arată publicista Aurelia Lăpușan (vezi AICI).

Un serial de falsuri

Problema s-a rezolvat cu falsuri. Astfel, profitând de senilitatea Ivonnei Movilă, Giurgiucanu l-a băgat în afacere și pe Dragoș Săvulescu, un tip care avea să ajungă în conducerea clubului de fotbal Dinamo București. Cei doi au devenit deopotrivă procuriștii Ivonnei Movilă, în baza unui nou contract de mandat. Numai că în actul cel nou se preciza în fals că bătrâna ar avea drept de moștenire pentru 6 dintre copiii lui Ioan Movilă.

În septembrie 2002, Ivonne a ajuns pe patul de moarte, fiind în stare vegetativă. Decesul iminent și inevitabil urma să strice întregul business al samsarilor Giurgiucanu și Săvulescu. Aceștia erau doar procuriști ai bătrânei, iar în legislația românească nu poți să fii procurist al unui mort. Procura îți dă dreptul să semnezi în locul unui om viu, care din diferite motive nu se poate deplasa să semneze cu mâna lui. Dacă acesta moare, nimeni nu mai poate semna în numele său, pentru că morții nu pot derula raporturi juridice cu cei vii.

Înțelegând aceste lucruri elementare, pe 30 septembrie 2002, Giurgiucanu și Săvulescu au comis un nou fals, în complicitate cu un notar corupt. Cei doi au vândut drepturile litigioase ale muribundei, deși nu aveau mandat să facă acest lucru. Vânzarea a fost o procedură formală. În fapt, aceștia au trecut moștenirea în mod fraudulos pe numele unor rubedenii: Viorel Pană, care era cumnatul lui Giurgiucanu, și Maria Măriuța, care era bunica lui Săvulescu.

Bătrâna s-a stins din viață pe 4 octombrie 2002.

Cum s-a judecat Primăria Mangalia cu o moartă

Pe 22 octombrie 2002, Ivonne Movilă, care era moartă de 3 săptămâni, a deschis un proces împotriva Primăriei conduse de Zanfir Iorguș. Moarta putrezea în cimitir, dar în acest timp se judeca să i se constate dreptul de proprietate asupra celor 11,40 de hectare din moștenirea de la Mangalia.

La două zile distanță, pe 24 octombrie 2002, cumnatul lui Giurgiucanu și bunica lui Săvulescu au transmis Primăriei Mangalia o notificare în care îl anunțau pe Iorguș că ei au devenit titularii moștenirii, pe baza contractului de cesiune a drepturilor litigioase semnat pe 30 septembrie 2002. Având contractul și notificarea în mână, Iorguș avea de fapt dovada că Ivonne Buzescu-Movilă nu mai avea nicio calitate și niciun interes să se judece cu Primăria. Nu e clar dacă Iorguș că a știut de moartea bătrânei. Însă în mod cert, pe baza notificării și a contractului de cesiune, fostul primar avea obligația să ridice excepții pe lipsa calității procesuale active și pe lipsa de interes în procesul cu moarta. Dar n-a făcut acest lucru.

Pe pasivitatea sa, procesul s-a judecat într-un singur termen de judecată. Iar pe 26 noiembrie 2002, Judecătoria Mangalia a admis cererea moartei și a constatat dreptul acesteia să primească 11,4 hectare, atenție!, în INTRAVILAN (vezi AICI documentul). 

Complicitățile lui Iorguș

În realitate, averea movileștilor fusese un teren de grădină la marginea orașului, așa cum se arată în actele de la Arhivele Naționale. Vorbim de acte la care Iorguș și comisia de retrocedări pe care o conducea au avut deplin acces, după cum vom explica pe larg la finalul articolului. Cu toate acestea, fostul primar n-a zis nimic, nici în proces și nici altundeva, trădând astfel starea de conivență în care se afla cu actualii pușcăriași.

Mai mult, la același dosar de retrocedare se găsește o notificare trimisă de cumnatul lui Giurgiucanu, în care acesta își dădea acordul să primească în locul ”terenului central” (care, de fapt, era la margine) terenuri în stațiuni și pe malul mării. Și Iorguș iarăși n-a avut nimic împotrivă.

Același Iorguș n-a avut nimic împotrivă să facă retrocedarea înainte ca hotărârea judecătorească dată pe numele moartei să fie motivată și comunicată în mod oficial. La dosar se găsește doar un certificat de grefă emis de Judecătoria Mangalia. Hotărârea nu fusese redactată și oricum era nedefinitivă. Dar legea îl obliga pe fostul primar să declare apel și apoi recurs. Moldoveanul s-a făcut că plouă și i-a umplut pe samsari de terenuri în stațiunile Mangaliei și în pădurea Comorova.  

Un tun de 6 milioane de dolari

Download (PDF, Unknown)

Prin Dispoziția 277 din 17 decembrie 2002, Zanfir Iorguș le-a acordat falșilor cumpărători de drepturi litigioase terenuri în compensare pentru întreaga suprafață notificată, de 11,40 de hectare, în stațiunile Jupiter, Olimp și Olimp Nord. În total, au fost 8 terenuri cu suprafețe variind între 4.000 mp și 49.000 mp. Lotul cel mai mare le-a fost atribuit în Pădurea Comorova, vizavi de campingul Zodiac și la mică distanță de stadionul Neptun. Terenul atribuit a fost subevaluat la modul crunt, la 7,8 dolari metrul pătrat. Însă, potrivit unui document intern al Primăriei Mangalia, terenurile din zona stațiunilor valorau 60 de dolarfi pe metrul pătrat. La această ”grilă”, terenurile atribuite autorilor falsului valorau de fapt 6.840.000 de dolari, în vrem,e ce aceștia au evaluat din pix, fără să-i verifice nimeni, fosta grădină de zarzavat la un milion de dolari. E limpede pentru oricine că o grădină de zarzavat nu putea să valoreze atât de mulți bani, și că nicio autoritate corectă și de bunăcredință nu ar fi dezdăunat o grădină cu terenuri de 6,8 milioane de dolari. 

Însă în mod special trebuie să subliniem că în acest dosar de retrocedare nu există nicio evaluare oficială, nici pentru valoarea terenului originar, nici pentru valoarea terenurilor acordate în compensare. Or în sentința nedefinitivă se arăta că Primăria Mangalia trebuie să ofere fie amplasamentul originar, fie teren în compensare de aceeași valoare. Zanfir Iorguș a stabilit, după criterii doar de el știute, că terenurile pe care propunea să le acorde în compensare valorează la fel ca terenul grădinii de zarzavat. Ca dovadă, în procesul-verbal prin care Iorguș și ai lui au aprobat retrocedarea prin compensare, nu există nicio referire la modul în care au fost stabilite valorile în dicuție:

Nici măcar Mazăre n-a îndrăznit să facă astfel de golănii. În dosarele de retrocedare de la Constanța, toate terenurile au fost subevaluate cu ajutorul unui expert evaluator carfe a fost la rândul său condamnat la 7 ani de închisoare. La Mangalia, expertul a fost Iorguș însuși, care a apreciat din pix că hălcile de intravilan au cam aceeași valoare cu grădina de zarzavat.

Pe 10 martie 2003, Viorel Pană a vândut o parte din terenurile primite de la Primăria lui Iorguș către cumnatul său Giurgiucanu. Mai departe, Giurgiucanu le-a vândut unor investitori bogați și foarte influenți, care le stăpânesc și acum în calitate de cumpărători de bunăcredință.

Dovada că Iorguș știa că terenul originar era agricol

Acum vine cireașa de pe colivă. Potrivit documentelor aflate în posesia noastră, în anul 1998, Dan Iarca-Movilă, un alt moștenitor al boierului, a solicitat retrocedarea aceluiași teren, cu același act de expropriere din 1945 pe care l-a folosit și Giurgiucanu. Notificarea lui Dan Iarca-Movilă a fost soluționată în 2002, exact în același timp cu notificarea lui Giurgiucanu. Însă, în mod halucinant, Zanfir Iorguș a apreciat că lui Iarca i se cuvine teren agricol, extravilan, în mijlocul unui câmp, iar lui Giurgiucanu și complicilor săi teren intravilan, construibil, în stațiunile Mangaliei. Nu mai spunem că o fracție din același teren a fost retrocedată de două ori.

Extras din titlul de proprietate primit de Dan Iarca Movilă în anul 2002. Acesta a solicitat o cotă din terenul originar, iar în anul 2002 a fost pus în posesie, atenție, asupra a două loturi de teren arabil. Iarca Movilă a folosit aceleași acte ca și Giurgiucanu. 

Esențialul este că Iorguș cunoștea perfect că terenul originar era agricol, dar cu toate acestea a ținut să-i dea lui Giurgiucanu cele mai bune terenuri din Comorova și din stațiuni. Ca o ironie de zile mari, Giurgiucanu s-a ales cu terenuri mai bune în PUZ-ul Comorova decât avea să obțină însuși Iorguș pentru el și pentru familia sa (părinți, soție și un văr), de pe urma altor retrocedări de poveste. Povestea v-o spunem cu lux de amănunte și documente într-un episod viitor.

Georgică Giurgiucanu, un mic țărănist, ca și Iorguș

Până atunci, trebuie să mai spunem că, în anul 2005, Academia Cațavencu a publicat o anchetă la cheie despre retrocedarea Movilă de la Constanța. Necunoscând faptele de-a dreptul penale de la Mangalia, jurnaliștii notau că acest Georgică Giurgiucanu a fost un membru neînsemnat al PNȚCD (tot țărănist era și Iorguș) și că a migrat la PSD în 2003 (când a migrat și Iorguș). Tot ei notau că Giurgiucanu a fost asociat cu Primăria Mangalia și cu SC Neptun Olimp SA într-o firmă care a preluat în anul 2003 clinica Delta din Neptun, chipurile pentru transformarea acesteia în centru SMURD.

În timp, Iorguș a evitat să se mai afișeze cu Giurgiucanu, mai ales că acesta a intrat în malaxorul justiției și a ajuns mai nou la pușcărie, alături de Radu Mazăre și ceilalți infractori. Relația nu s-a aflat, faptele evident penale nu au fost cercetate, iar Iorguș vrea acum să vină pe cai mari la Primărie, probabil ca să continue ce-a început de mult.

Comments

comments

Exclusiv

Chițac vrea să revoce PUZ-ul Stațiunii Mamaia, după ce judecătorii au spus că este legal

Publicat

la data de

Scris de

La câteva zile după ce Asociația Constanța Altfel s-a făcut de râs pierzând definitiv procesul în care a cerut anularea Planului Urbanistic Zonal al stațiunii Mamaia, primarul Constanței, Vergil Chițac, s-a gândit să dea ONG-ui satisfacție cu de la sine putere. Edilul a inițiat un proiect de hotărâre locală, propunând pur și simplu revocarea PUZ-ului pe care instanța a refuzat să-l anuleze. Acest PUZ a fost adoptat prin hotărârea 121/2013 a Consiliului Local, care a intrat în circuitul civil de vreo 8 anișori și a produs o multitudine de efecte.  În consecință, HCL-ul nu poate fi revocat de inițiator după pofta inimii sale. Cel puțin așa spune legea pe care Chițac nu o înțelege, neavând niciun fel de pregătire în domeniul juridic – după cum preciza chiar city-managerul Constanței, avocata Felicia Ovanesian, în singurul interviu acordat de la preluarea funcției. Ovanesian, care are pregătirea necesară pentru a pricepe consecințele încălcării legii, n-a semnat niciun petic de hârtie din proiectul lui Chițac. Referatul de specialitate de la baza proiectului este semnat de arhitectul-șef Dan Petre Leu și de funcționara Cristina Stamat – supranumită ”chimista de urbanism” întrucât pregătirea ei de bază este în această știință. Și așa consilierii locali vor fi chemați să revoce o hotărâre, nu după recomandarea competentă și avizată a unui jurist, ci după capriciile unei chimiste, ale unui arhitect și ale unui fost profesor de nave, cu trese de amiral pe umăr.

Rana și doftorii ei

Stațiunea Mamaia este o rană reală pe trupul orașului. La începutul anilor 2000, terenurile libere au fost retrocedate de mafia lui Radu Mazăre și au încăput pe mâna unor afaceriști. Urmarea o știm cu toții: s-a construit în draci printre hotelurile vechi, pe spațiile verzi, pe malul lacului Siutghiol. Singura parte bună este aspectul unor clădiri moderne care mai spală ceva din fața comunistă a așezării. Însă lipsesc parcurile, spațiile verzi, locurile de parcare, pistele de biciclete, zonele de agrement… Iar aceste lipsuri generează frustrare.

O speranță că lucrurile s-ar putea îndrepta a apărut în anul 2019, atunci când Asociația Constanța Altfel a deschis un proces împotriva Consiliului Local Municipal, cerând anularea la grămadă a 19 hotărâri adoptate de acest for în perioada 2001-2017, printre care și HCL 121/2013. ONG-ul era condus atunci de Vergil Chițac și de Felicia Ovanesian, actualii conducători ai Primăriei Constanța. Cei doi s-au fălit cu inițiativa lor și le-au spus constănțenilor să aibă încredere că treaba se rezolvă. Le-au mai spus cetățenilor că vor face toate demersurile pentru recuperarea terenurilor retrocedate ilegal, dacă vor câștiga Primăria. Și au capitalizat electoral, până au ajuns la Primărie. Însă după ce s-au văzut cu sacii în căruță, n-au prea făcut nimic, în afara unor discuții sterile despre interzicerea vânzării de salam în stațiune.

Erori și permutări

În realitate, cererea de chemare în judecată a fost atât de prost făcută, încât asociația condusă de cei doi a cerut instanței să anuleze certificate de urbanism emise de primar, deși procesul era intentat Consiliului Local. Aceste aspecte reies chiar din minuta hotărârii Tribunalului Constanța, din 26 octombrie 2020, prin care acțiunea Altfel a fost respinsă pe fond. Atât de bună a fost compunerea celor doi guralivi! Pe de altă parte, trebuie să subliniem poziția duplicitară a Feliciei Ovanesian, care s-a bătut de fațadă în acest proces ca să-i pună cu botul pe înotătoare pe marii rechini imobiliari, deși în alte procese apărase rechini cu duiumul, unii din ei chiar beneficiari ai PUZ-ului stațiunii Mamaia.

După ce asociația s-a făcut de râs, Chițac și Ovanesian s-au retras din rândurile ei. Dar nu de rușine, ci pentru că și-au atins scopul de a ajunge la cârma orașului. În acest context, șefia asociației a fost preluată de un tovarăș al actualului primar, în vreme ce locul de membru golit prin plecarea sa a fost ocupat chiar de nora sa, pe atunci neoficială. Curată meritocrație! Rolul de avocat al ONG-ului a fost preluat de Cristina Toxin, asociata și datornica Feliciei Ovanesian. În această formulă plină de interese, asociația a continuat să se judece cu Consiliul Local și cu primarul – fost membru fondator. A fost și cazul procesului privind anularea PUZ-ului Stațiunii Mamaia și a celorlalte 18 hotărâri locale, care a fost dus mai departe… spre eșec.

Probleme juridice rezolvate de o chimistă, un arhitect și un fost militar 

În februarie 2021, după motivarea sentinței Tribunalului Constanța, ONG-ul a declarat recurs. Iar procesul s-a reluat la Curtea de Apel Constanța. Pe 18 octombrie 2021, adică mai zilele trecute, judecătorii de aici au respins calea de atac, trimițând definitiv asociația la plimbare.

După un week-end de frământări, primarul Constanței a decis să suplimenteze ordinea de zi a ședinței de Consiliu, care fusese deja convocată pentru 29 octombrie. Și așa s-a născut proiectul prin care Chițac s-a decis să creeze un avantaj asociației, propunând revocarea HCL 121/2013 pe care instanța de judecată tocmai refuzase să-l anuleze. Un fel de palmă pe obrazul justiției!

Culmea, referatul de specialitate întocmit de funcționarii Leu și Stamat citează articolul 1 aliniatul 6 din Legea 554/2001, care spune că actele administrative care au intrat în circuitul civil nu mai pot fi revocate de autoritatea emitentă, ci doar de instanța de judecată, pentru motive de nelegalitate și doar dacă aceasta este sesizată în termen de un an de la adoptare. În cazul de față, au trecut 8 ani de la adoptare. Practic instanța nu mai poate fi sesizată. Numai că arhitectul și chimista de la urbanism și-au pus semnătura pe interpretarea juridică de strictă specialitate, cu totul inedită și ieșită din comun, că ar fi aspecte în vechiul PUZ care nu au produs niciodată efecte. Cei doi dau de înțeles că ar fi justificată revocarea întregului HCL la 8 ani distanță, prin votul consilierilor locali, fără hotărâre judecătorească, ba chiar împotriva unei hotărâri judecătorești abia pronunțate de Curtea de Apel Constanța. Probabil că Leu și Stamat sunt mai competenți decât magistrații care au refuzat să anuleze PUZ-ul ca ilegal, stabilind ei doi, cu ultimă știință de carte, că totuși HCL-ul din 2013 ar fi ilegal pe alocuri și revocabil cu totul. Iar peste ei, fostul profesor de nave cu trese de amiral și-a pus și el semnătura, ca semn al competenței supreme. E și aici o lecție de drept, pe care cei mai bătrâni au transpus-o într-un dicton nemuritor: omul se leagă de semnătură ca boul de jug! În mod cert, situația trebuia analizată de specialiști în drept, nu de chimiști, arhitecție și militari de carieră. Tot specialiștii ar fi trebuit să sugereze eventuale remedii. 

Aici puteți citi proiectul de revocare a hotărârii din 2013. 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

PUG-ul comunei Cumpăna, atacat de Prefect. Ce se va întâmpla cu sute de case

Publicat

la data de

Scris de

Prefectul județului Constanța a atacat în contencios administrativ toate hotărârile cu privire la adoptarea și modificarea Planului Urbanistic General al comunei Cumpăna. Este vorba de șapte hotărâri ale Consiliului Local Cumpăna, din perioada 2002-2018, prin care a fost adoptat și apoi modificat succesiv PUG-ul localității. În baza acestor hotărâri locale, comuna învecinată cu municipiul Constanța s-a extins cu noi cartiere de locuințe individuale și colective. În fapt, prin aceste hotărâri, afacerile imobiliare au devenit extrem de înfloritoare, iar Cumpăna s-a transformat treptat într-un fel de cartier-dormitor al Constanței.

Extras din ultima hotărâre, atacată de Prefectură, privind actualizarea PUG-ului și Regulamentului local de urbanism al comunei Cumpăna

Decizia prefectului Silviu Coșa de a ataca în contencios-administrativ cele 7 HCL-uri a căzut ca un trăsnet peste administrația locală din Cumpăna. La sfârșitul săptămânii trecute, primărița localității, Mariana Gâju, a cerut aprobarea Consiliului Local în vederea angajării unei case de avocatură pentru gestionarea acestui litigiu. Ședința de Consiliu a fost transmisă pe Facebook. Urmărind-o, am putut afla că atât primarul, cât și secretarul general al comunei s-au opus cererii unor consilieri de a primi informații suplimentare despre cele 7 hotărâri din trecut și despre motivele de ilegalitate invocate de prefect. Primărița i-a convins din vorbe pe aleși că totul a fost legal, obținând votul majorității pentru angajarea unei case de avocatură, fără a lămuri nimic. Din acest motiv, criticile prefectului au rămas deocamdată necunoscute. Însă, în această privință, există cel puțin un indiciu extrem de interesant aruncat pe piață chiar de prefectul Silviu Coșa.  

Cartierul ILEGAL de pe buza Canalului

El a criticat-o pe Mariana Gâju, deși fără a o numi expres, într-o postare pe Facebook, la sfârșitul săptămânii trecute. Comentariul a fost publicat la scurt timp după ce Comitetul Județean pentru Situații de Urgență, condus de prefectul Coșa, a adoptat o nouă hotărâre cu privire la malul de la Cumpăna al Canalului Dunăre – Marea Neagră, care a început să se prăbușească din anul 2019. Guvernul a cheltuit deja peste 7 milioane de euro pentru stoparea de urgență a alunecării de teren. Iar în luna august 2021, a fost semnat un nou contract, de încă 10,7 milioane de euro, pentru alte lucrări de consolidare a taluzului. Sumele de mai sus ar putea să fie suplimentate, având în vedere că o expertiză tehnică recentă a reliefat că situația malului surpat s-a agravat și mai tare în ultima perioadă, făcând necesară evacuarea altor familii din cartierul construit pe buza Canalului.

”Problema malului de la Cumpăna este o exemplificare perfectă a modului în care acțiunea în afara cadrului legal poate afecta grav oamenii. Edificarea a zeci de case în zona de siguranță a Canalului Dunăre – Marea Neagră, fără avizul administratorului Canalului, a adus familiile respective în situația în care trebuie să-și reconfigureze traiul. Cetățenii localității își doreau doar să își poată construi propriul cămin, în care să ducă o viață decentă alături de cei dragi. Goana după voturi a aleșilor locali i-a împins, însă, pe marginea prăpastiei. La propriu. Acum, alte instituții ale statului trebuie să intervină pentru a repara lipsa de responsabilitate anterioară.” – scria prefectul în postarea sa.

Acuzațiile lui Coșa sunt extrem de grave: că acel cartier a fost ridicat fără avizul administratorului Canalului, ceea ce este ilegal, și că administrația Gâju ar fi comis această ilegalitate în ”goana după voturi”, adică urmărind un folos electoral.

Imagine cu malul surpat de la Cumpăna. Casele au fost construite în zona de protecție a Canalului,  fără avizul Administrației Canalelor Navigabile.

Trebuie să mai spunem că, în cadrul ședinței de Consiliu de la Cumpăna, au fost voci care și-au arătat îngrijorarea cu privire la soarta sutelor de case construite în baza HCL-urilor considerate ilegale de către Prefectură. Primărița din Cumpăna nu a lămurit nici aceste aspecte, susținând că extinderea localității s-a făcut perfect legal. Trebuie să mai spunem că HCL-urile atacate de prefect se suspendă de drept de la aplicare pe perioada litigiului. Ca urmare, este de așteptat ca avântul imobiliar al localității Cumpăna să fie ponderat în perioada procesului. Astfel, Primăria nu va putea emite noi autorizații de construire în baza HCL-urilor atacate și suspendate de drept.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Felix Stroe, adevăratul urmaș al Mamei Omida, cere dizolvarea CL Agigea, pentru o ”neregulă” din 15 decembrie 2021

Publicat

la data de

Scris de

Președintele PSD Constanța se face de râs de dragul primarului inculpat din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu. Stroe a prezentat astăzi, în cadrul unei conferințe de presă, la care s-a așezat de-a dreapta lui Maricel, o cerere adresată Prefecturii în vederea organizării unui referendum pentru demiterea Consiliului Local Agigea. Conținutul documentului este o inepție juridică de toată jena. Însă cel mai grav este că Stroe nu s-a rușinat să semneze cererea, în condițiile în care aceasta taxează o așa-zisă abatere petrecută în data de 15 decembrie 2021. Ori nu a citit ce a semnat, ori nu s-a prins că mai sunt câteva luni până-n decembrie 2021.

Într-un fel, atitudinea lui Stroe față de subalternul său de partid este lăudabilă. Șeful PSD Constanța l-a apărat pe primarul din Agigea în toate împrejurările posibile. Când Maricel a fost trimis în judecată pentru nenorocirile abuzive prin care a jupânit terenurile de pe malul mării, de la Golful Pescarilor, Felix Stroe a ieșit în fața presei, declarând că inculpatul se bucură de prezumția constituțională de nevinovăție. Culmea, cu un an înainte de această întâmplare, Maricel dăduse cu Stroe de pământ, acuzându-l de tot felul de conspirații, pe grupul de Whatsapp al PSD Constanța. În aceeași discuție pe Whatsapp, Maricel amenința un alt coleg cu bătaia. Dar Stroe a trecut cu vederea și a iertat creștinește ieșirile derbedeului. E drept că, mai nou, când recalcitrantul din Agigea s-a apucat să înjure o parte a presei, inclusiv Ordinea.Ro, același Stroe s-a delimitat public. Dar s-a delimitat doar de înjurături, nu și de persoana propriu-zisă a prezumtivului nevinovat. Îngăduința fără limite a lui Stroe, ca a unui tătuț față de orice prostii ar face plodul său, l-a adus azi în postura, nu doar să se facă de râs, ci să-și asume răspunderea compunerii pe care a semnat-o și a falsului intelectual din care izvora. Că nu a scris Stroe niciun rând din acea compunere, el doar a semnat în mod util și spre folosul prezumtivului nevinovat de la Agigea.,

Întreaga cerere o puteți citi în format pdf AICI.

Se arată în cererea compusă de Maricel și semnată de Felix Stroe că 2322 de persoane cu drept de vot din Agigea au semnat inițiativa de organizare a unui referendum local pentru demiterea Consiliului Local Agigea. Până aici – totul legal. Sau aparent legal. Însă mai jos, compozitorul cererii se trădează asupra mijloacelor de convingere folosite pentru strângerea iscăliturilor. Se spune în cerere că locuitorii care au semnat au înțeles situația conflictuală de la nivelul CL Agigea și faptul că aleșii locali nu au adoptat nicio hotărâre pe durata a 3 ședințe la care au fost convocați. Se mai arată că semnatarii de pe liste ar cunoaște că sunt îndeplinite condițiile dizolvării Consiliului prevăzute la art. 143, alin. 1 litera b din Codul Administrativ, în sensul că nu s-a adoptat nicio hotărâre în 3 ședințe ordinare sau extraordinare ținute – ATENȚIE!!! – pe durata a patru luni calendaristice. Iar cele 3 ședințe sunt enumerate mai jos: 15.12.2021 (a se citi 2020), 17.12.2020 și 10.01.2021. Așadar, vorbim de două luni, nu de patru, respectiv decembrie și ianuarie 2021. În plus, vorbim doar de două ședințe convocate legal, pentru că între 15 decembrie 2020 și 17 decembrie 2020 nu era îndeplinit termenul de convocare, de minim 3 zile, cum prevede legea. Așadar, vorbim de două ședințe legal convocate, nu de trei. Mai la finalul cererii, se mai vorbește despre ”imposibilitatea practică de funcționare a Consiliului Local”, ceea ce reprezintă un alt fals intelectual.

În realitate, primarul avea obligația legală să convoace lunar Consiliul Local. Or pe Maricel l-a durut într-un loc abstract de lege. Pur și simplu, din luna ianuarie 2021, acesta a refuzat să-și facă datoria legală. Mai mult, o largă majoritate a aleșilor din CL Agigea a depus la Primărie o cerere de convocare a unei ședințe extraordinare pe 12 februarie 2021, însă Primăria lui Maricel nu s-a sinchisit nici să răspundă, nici să organizeze ședința. Și de atunci, tot așa, lună de lună, primarul a împărățit de unul singur, prefăcându-se că cei pe care nu-i primea în Primărie ar fi de vină că nu vor să voteze.

Întreaga documentație o puteți citi AICI în format PDF

Mobilul acestui abuz ordinar a fost acela că Maricel nu are majoritate în Consiliul Local. Și că n-a avut chef să recunoască hotărârile votate de consilieri, în noiembrie 2020, prin care aceștia și-au ales viceprimarul, în persoana lui Gabriel Ciobanu de la USR, și componența comisiilor de specialitate. O versiune a întâmplării de atunci, inclusiv cu înregistrări ambientale, puteți vedea în clipul de mai jos:

Vorbim de dovezi care au fost prezentate în spațiul public, fiind greu de crezut că situația nu era cunoscută și de Felix Stroe. Cu toate acestea, șeful PSD și-a pus semnătura olografă pe cererea care se bazează pe un motiv de dizolvare fals, mincinos și inventat cap-coadă. Or falsul este atât de vădit, că până și un copil se putea prinde la o simplă citire.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: