Connect with us

Exclusiv

Avocatul Ionel Hașotti, miștouri caraghioase pe seama unei ”subproducții” a Comisiei de Abuzuri

Publicat

la

Ce forță are într-o democrație o comisie de anchetă parlamentară? În Statele Unite ale Americii, unde funcționează o democrație model, nici măcar președintele învestit cu prerogative forte nu se poate sustrage anchetei parlamentare. Evident că nimeni, de la președinte în jos, nu are căderea să bagatelizeze eforturile unei comisii de acest fel. La celălalt capăt al lumii civilizate, în România, rapoartele comisiei senatoriale numite să investigheze abuzurile sunt tratate cu dispreț. A fost cazul primarului din Năvodari, Florin Chelaru, care s-a gândit să dea lecții Comisiei de Abuzuri a Senatului, referitor la raportul întocmit de aceasta în cazul taxei fiscale de două milioane de euro impuse abuziv societății Somaco Construct SRL de către Primăria Năvodari. Somaco reclamase Comisiei că Primăria Năvodari a obligat-o să achite două milioane de euro pentru depozitare de materiale de construcții în locurile publice, deși societatea nu depozitase materiale, ci reparase și consolidase malul surpat al lacului Siutghiol, în dreptul proprietății sale, complexul turistic Verona din Mamaia Nord, cu acordul Apelor Române. În 2019, după doi ani de anchetă, Comisia de Abuzuri a constatat caracterul abuziv al taxei fiscale de la Năvodari. Cu toate acestea, primăria localității a fluturat o hotărâre judecătorească obținută în contencios fiscal. Într-un punct de vedere oferit publicației Constanța 100%, pe 7 octombrie 2019, autoritatea locală din Năvodari a ”decretat” că taxa nu mai poate fi pusă în discuție de nicio autoritate a statului, bagatelizând astfel efortul comisiei de anchetă. În ciuda acestei susțineri, raportul a jucat un rol chiar în justiție, concurând la desființarea taxei fiscale de către o instanță penală.

Societatea care a avut câștig de cauză în problema relatată mai sus a mai sesizat Comisia de Abuzuri a Senatului și în alt caz. Este vorba de cazul retrocedării vădit frauduloase a carierei de piatră de la Sibioara. Și de această dată, răspunsul celor implicați este un mișto arogant la adresa comisiei parlamentare. Ca așa e în România, când spune comisia de abuzuri despre cineva că a făcut un abuz, împricinatul începe să recite despre separația puterilor în stat, deși nu despre asta e vorba, și să bagatelizeze raportul ca ”subproducție”. Această conduită îi aparține avocatului Ionel Hașotti, cel care reprezintă ”moștenitorii” care au obținut nu doar retrocedarea unei cariere oprite prin lege de la retrocedare, ci și un recurs la recurs interzis de legea procesuală civilă și de un RIL din 2009. Miștourile lui Hașotti despre ”subproducția” senatorilor care au stabilit că este responsabil pentru inducerea în eroare a instanțelor de judecată se materializează într-o întâmpinare adresată tot unei instanțe de judecată și tot într-un scop care stârnește eroare.

Procesul în care controversatul avocat ironizează Comisia de Abuzuri a Senatului României are o istorie spectaculoasă. Acesta a debutat în anul 2016 și a plecat de la sesizarea Prefectului Județului Constanța cu privire la nulitatea absolută a unui titlu de proprietate. Este vorba de un titlu obținut de Elena Mitrofan și de frații Constantin și Valeriu Muscalu (fiii Margaretei Muscalu) în iunie 2016, pe baza unei controversate hotărâri judecătorești din anul 2008. De ce controversată? Pentru că hotărârea din 2008 se referă la un teren minier – cariera de la Sibioara, iar terenurile miniere de acest tip erau oprite prin lege de la retrocedare. Situația de fapt a fost denaturată de avocatul Ionel Hașotti, care a susținut în fața instanței că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră” pe terenul revendicat de clienții săi. Minciuna lui Hașotti nu a fost contrazisă de nimeni, mai ales că societatea licențiată de stat să exploateze cariera de la Sibioara nu a fost citată în proces.

Așa s-a retrocedat Cariera Sibioara, pe baza minciunii că nu există nicio carieră

Abia în 2016, clienții lui Hașotti au primit un titlu de proprietate asupra terenului în suprafață de 20 de hectare, sub presiunea unui proces de daune, în care au cerut de la stat jumătate de milion de euro. Tot în 2016, Prefectul a atacat titlul de proprietate, cerând constatarea nulității acestuia din două motive principale. În primul rând, a afirmat că ”moștenitorii” nu au făcut dovada dreptului de proprietate cu acte ulterioare anului 1945. Cu alte cuvinte, a susținut că nu există dovezi că terenul se afla la momentul instaurării regimului comunist în patrimoniul lui Nicolae Tudorancea, autorul indicat de moștenitori. În subsidiar, în motivarea acestui capăt de nulitate, prefectul a arătat că Nicolae Tudorancea a fost împroprietărit la sfârșitul secolului al XIX-lea cu 20 de hectare în zona actualei cariere de piatră. Însă în 1938, el a vândut 5 hectare din terenul său către fiica sa Paraschiva Cangea. Bătrânul a decedat în anul 1942, iar averea sa, care era formată din 15 hectare, iar nu 20, a fost moștenită de urmașii săi direcți. În dovedirea acestui aspect, au fost invocate înscrierile din registrul agricol al localității Sibioara, în care ani de zile a figurat partida ”Moșt. N. Tudoancea” cu 15 hectare. Mai departe, spune prefectul, moștenitorii și-au împărțit cele 15 hectare și s-au înscris, fiecare cu partea sa și cu tot ce mai aveau, în cooperativa agricolă. Așadar, cele 20 de hectare nu se aflau în patrimoniul autorului Nicolae Tudorancea, care era decedat la instaurarea regimului comunist. Pe de altă parte, toate terenurile care se aflau pe numele urmașilor săi au fost retrocedate în anii 90 în proceduri în care acestora li s-a recunoscut calitatea de persoane deposedate și de autori ai dreptului de proprietate. Colac peste pupăză, clienții lui Hașotti au revendicat din nou întreaga suprafață de 20 de hectare și au primit-o bine mersi, în 2008,  jonglând cu noțiunea de autor. Așadar, în subsidiar era vorba și de o dublă retrocedare.

În al doilea rând, prefectul a invocat în acțiunea sa articolul 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000, care interzice retrocedarea terenurilor miniere. Cu alte cuvinte, a susținut că retrocedarea s-a dispus în frauda legii. Acest al doilea motiv de nulitate a fost susținut și de societatea Somaco Construct SRL, prejudiciată prin emiterea acestui titlu de proprietate, care a devenit reclamantă în nume propriu în această privință, justificând un interes prin prisma licenței miniere.

Cariera de la Sibioara este una din cele mai valoroase din Dobrogea

Pe fond, judecătorul cauzei a dat câștig de cauză clienților lui Hașotti. În primul rând, magistratul a opinat că nu se mai poate pune în discuție chestiunea fraudării legii, pentru că toate motivele de legalitate ar fi fost discutate și stabilite cu putere de lucru judecat în anul 2008. În realitate, articolul 4 din Legea 1/2000 nu a fost niciodată evocat în hotărârea judecătorească din 2008. În cealaltă privință, instanța de fond a stabilit că totuși există un act ulterior anului 1945, în speță o notificare din anul 1947, în care se vorbea despre acest teren de 20 de hectare. Vorbim aici de o notificare formulată de urmașii lui Nicolae Tudorancea, cu toții menționați în calitate de moștenitori ai acestuia. Mențiunea expresă cu privire la calitatea de moștenitori nu i-a atras atenția magistratului, acesta limitându-se să sugereze că există un act ulterior. Exista, desigur, dar demonstra exact ceea ce reclamase prefectul, anume că terenul nu se mai afla în patrimoniul mortului din 42, ci în patrimoniul altor autori, pentru care s-au obținut alte măsuri reparatorii, în alte retrocedări.

Deși acest înscris nu provine de la o instituție a statului, deși nu are elemente minimale de autenticitate, deși este scris cu î din i cu ani buni înainte de introducerea acestei reguli gramaticale și deși nu a fost pus în discuția contradictorie a părților, a devenit proba principală luată în calcul de judecător.

Elementele de dubiu și de posibil fals mai sus arătate nu au fost luate în calcul la instanța de fond. Însă au fost reliefate în apelul redactat de juriștii Prefecturii. Argumentele erau beton. Însă, ca din senin, Prefectura condusă atunci de Ioan Albu a uitat să trimită cererea de apel în termen la instanță. Din acest motiv, apelul a fost respins ca tardiv, iar Hașotti a câștigat la masa verde în privința primului motiv de nulitate. Tatăl lui Ioan Albu și fratele avocatului Ionel Hașotti au fost asociați într-o firmă, alături de alte persoane. Legătura de mai sus n-ar fi avut nicio importanță, dacă prefectul nu ar fi provocat acest apel tardiv de râsul curcilor. Ca urmare a conduitei sale, în apel nu s-a mai discutat chestiunea înscrisului fals, ci doar generalități despre supremația dreptului, despre puterea lucrului judecat și altele de felul ăsta. Instanța de apel a dat din nou câștig de cauză avocatului mincinos.

Fostul prefect Ioan Albu, artizanul apelului tardiv

Somaco Construct SRL a declarat recurs. Împreună cu cererea, societatea a depus la instanța Curții de Apel și raportul Comisiei de Abuzuri la care ne-am referit în partea introductivă a articolului de față. Vorbim de un raport devastator, care reține că retrocedarea carierei de la Sibioara s-a dispus în mod abuziv, din foarte multe motive, așa cum ar fi:

  • Că avocatul Hașotti a indus în eroare instanța de judecată când a spus că nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră pe terenul revendicat de clienții săi
  • Că procedura administrativă a retrocedării trebuia făcută pe baza altei legi reparatorii, întrucât carierele nu pot fi retrocedate pe baza Legii 1/2000.
  • Că autorul indicat de moștenitori nu avea calitatea de persoană deposedată potrivit Legii de reformă agrară din 1945, întrucât era decedat din anul 1942
  • Că averea defunctului a fost împărțită de moștenitorii săi direcți în anul 1945, care au acceptat succesiunea potrivit chitanțelor, bunurile fiind înscrise în registrul agricol sub partida ”Moșt. N. Tudorancea”
  • Că terenurile moștenite de urmașii direcți ai defunctului au fost deja retrocedate în numele acestora, astfel că în cazul de față vorbim de o dublă retrocedare, aceleași terenuri fiind atribuite după autori diferiți.
  • Că bătrânele care au inițiat procesul de retrocedare din 2008, Elena Mitrofan și Margareta Muscalu, nu erau surori cum a reținut instanța, ci rude de gradul IV, motiv pentru care se excludeau reciproc de la moștenire
  • Că acestea au susținut că autorul lor ar fi plătit impozit pe teren după venirea comuniștilor, deși persoana indicată nu este autor, iar dovezile prezentate sunt o chitanță de pază și o chitanță de pășunat pe islazul satului. Dovezile atestă cel mult că tipul înscris pe chitanțe avea o vacă, nu un teren minier.

Și raportul conține multe, multe alte aspecte la fel de controversate.

În fața recursului, Ionel Hașotti a ridicat excepția inadmisibilității. De altfel, această chestiune a fost pusă în dezbaterea părților, la un termen la care a asistat și semnatarul articolului de față. Dezbaterea a fost tensionată. Controversatul avocat a intervenit în mod frecvent peste pledoaria consilierului juridic de la Somaco Construct, dar nici acesta nu s-a sfiit să-l numească în câteva rânduri mincinos. De principiu, Hașotti ar vrea ca recursul să nu se mai judece deloc, evocând în acest sens mai multe hotărâri în care instanțele de judecată au stabilit că litigiile de acest tip se judecă în fond și apel. De cealaltă parte, recurenții au evocat tocmai o hotărâre pronunțată de Curtea de Apel Constanța, prin care lui Hașotti i s-a admis un recurs la recurs, tocmai în contradictoriu cu Somaco Construct SRL. Or, în această privință, n-ar fi vorba doar de practica instanței, ci chiar de puterea lucrului judecat. O fi fost greșit, o fi fost corect, chiar nu mai contează de vreme ce nu vorbim doar de practică, ci de putea lucrului judecat. Pe de altă parte, lui Hașotti i s-a admis un recurs față de o hotărâre pronunțată în recurs, în vreme ce aici e vorba de o hotărâre pronunțată în apel, în care același Hașotti ar vrea să blocheze și recursul. Nu intrăm în alte detalii. Instanța va decide cum va proceda. Însă, ceea ce ni s-a părut scandalos este faptul că, după dezbaterile furtunoase, controversatul avocat a depus note scrise în care nu s-a limitat să argumenteze referitor la inadmisibilitatea recursului, ci a găsit prilejul să se refere la Raportul Comisiei de Abuzuri a Senatului, care nu a fost pus în discuția părților și nici nu putea fi pus din cauza excepției ridicate. Raportul urma să fie discutat pe fondul recursului, în eventualitatea în care s-ar ajunge până acolo.

Evident că Hașotti cunoaște aceste aspecte. Nu încape nicio îndoială. Cu toate acestea, el a ținut să facă miștouri deplasate despre ”subproducția” Comisiei de Abuzuri. Pentru că poate. Pentru că își permite astfel de abordări, la fel ca și penalii de la Năvodari, care au făcut și ei miștouri până când abuzul pe care îl instrumentaseră a fost desființat în penal.

Să mai spunem că Hașotti și gașca de la Năvodari nu sunt doar frați de miștouri. Legăturile sunt mult mai vechi și mai intense. Reamintim în acest sens că fratele avocatului, fostul senator și ministru Puiu Hașotti, s-a declarat un prieten al fostului primar din Năvodari, Nicolae Matei, artizanul taxei fiscale de două milioane de euro, desființată de curând. Mai mult, la prima arestare preventivă a lui Nicolae Matei, în anul 2012, Puiu Hașotti a participat la un miting anti-justiție la Năvodari, cerând cu nerușinare eliberarea coruptului și judecarea în stare de libertate, pe motiv că nu a omorât pe nimeni. Desigur, individul nu a omorât, doar a încercat să-l jupoaie pe un antreprenor de două milioane de euro.

Nicolae Matei și fostul senator Puiu Hașotti

Pe de altă parte, reamintim că fiul lui Ionel Hașotti a fost pomenit în dosarul retrocedărilor frauduloase de la Năvodari, ca avocat al unor persoane implicate în combinațiile de acolo. În dosarul retrocedărilor, Nicolae Matei a fost trimis în judecată alături de fosta judecătoare Jianu, sub acuzația că a obținut retrocedări pe șpagă, în favoarea unor interpuși. Întâmplător, Jianu este chiar judecătoarea care a pronunțat hotărârea pe fond în dosarul retrocedării carierei de la Sibioara, din 2008, atestând că bătrânele reprezentate de Hașotti ar avea calitatea de persoane îndreptățite, chit că nu aveau acte, chit că nu aveau martori pe cele patru laturi, chit că nu erau surori, chit că acele chitanțe fluturate în proces demonstrau că tipul înscris pe ele a avut o vacă, iar nu o carieră de piatră, chit că autorul indicat era decedat din 1942 și nu avea calitatea de persoană deposedată. Aspectele de mai sus sunt constate de Comisia de Abuzuri, în raportul care îl acuză pe miștocar de inducerea în eroare a instanțelor de judecată. Între timp, Raportul Comisiei a ajuns și la procurorul general al României. Și e bine că s-a întâmplat așa, întrucât acest abuz vădit ar putea fi scurtat pe cale penală.

Comments

comments

Exclusiv

Proces intentat de primarul din Hârșova, suspendat din cauza unui dosar la DNA

Publicat

la data de

Scris de

Tribunalul Constanța a suspendat definitiv un proces inițiat de primarul din Hârșova, Viorel Ionescu, împotriva unui politician, până la soluționarea unui dosar penal al Direcției Naționale Anticorupție. Primarul din Hârșova a fost obligat să achite pârâtului său cheltuieli de judecată în valoare de 1.291 de lei.

Procesul la care ne referim a început în anul 2019, atunci când Viorel Ionescu s-a considerat lezat de mai multe postări pe Facebook ale lui Ionel Chiriță, fost primar al orașului Hârșova și unul din competitorii alegerilor locale din anul 2020. Ionescu a depus o acțiune în răspundere civilă delictuală (calomnie), cerând Judecătoriei Hârșova să-l oblige pe criticul său la plata unor despăgubiri de 25.000 de euro. Într-o primă fază, Chiriță s-a apărat, cerând Curții de Apel Constanța strămutarea cauzei, probabil pe considerentul că soacra primarului lucrează la Judecătoria Hârșova. În mod cert, Curtea a admis cererea lui Chiriță. În acest fel, dosarul de răspundere delictuală a fost trimis Judecătoriei Mangalia. La noua instanță, Ionel Chiriță a cerut suspendarea cauzei, până când Direcția Națională Anticorupție va soluționa definitiv dosarul penal 88/P/2019. În acest dosar, procurorii anticorupție cercetează IN REM faptele prin care mai multe administrații locale din țară au semnat diverse contracte cu firma Siluan Proiect SRL, controlată de preotul Mădălin Iscru. Acesta deținea concomitent o funcție în Ministerul Dezvoltării, iar contractele semnate de firma sa erau finanțate printr-un program al ministerului. De aici și suspiciunile de corupție. Firma Siluan a beneficiat și de contracte din partea Primăriei Hârșova, contracte derulate cu fonduri guvernamentale gestionate de Ministerul Dezvoltării. De altfel, o parte din criticile lui Chiriță la adresa lui Ionescu se refereau la raporturile contractuale derulate cu Siluan Proiect. În aceste condiții, pe 5 noiembrie 2020, Judecătoria Mangalia a apreciat că cererea de suspendare a procesului de răspundere civilă delictuală este întemeiată.

Ionescu a declarat recurs pe 22 martie 2021. Calea de atac s-a judecat într-un singur termen la Tribunalul Constanța. Pe 20 iulie 2021, recursul primarului a fost respins ca nefondat. Decizia este definitivă. În plus, Viorel Ionescu a fost obligat să achite cheltuieli de judecată în valoare de 1.291 de lei. Primarul va putea relua procesul prin care dorește să obțină 25.000 de euro de la criticul său doar după finalizarea dosarului penal de la DNA.

100.000 de euro, ceruți de la Mariana Pelelungă

Procesul cu Ionel Chiriță nu este singurul în care primarul Viorel Ionescu a încercat să obțină daune morale pentru diverse afirmații ale oponenților săi. Ionescu s-a judecat și cu Mariana Pelelungă, fostă judecătoare și președintă a Judecătoriei Hârșova, care a candidat anul trecut pentru funcția de primar al orașului Hârșova. În prezent, Mariana Pelelungă este consilier local la Hârșova. Pentru criticile pe care aceasta i le-a adus în campania electorală, primarul Ionescu i-a cerut daune morale de 100.000 de euro. Pe 20 iunie 2021, Mariana Pelelungă nota pe pagina ei de Facebook victoria obținută în proces cu primarul: ” Instanța a reținut ca afirmațiile mele, în calitate de candidat la funcția de primar pentru alegerile locale din anul 2020,au avut în vedere situația orasului Harsova și a comunității din care fac parte, în perioada mandatului de primar al reclamantului Ionescu Viorel.” – scria fosta judecătoare.

70.000 de euro, ceruți de la crescătorii de animale

Trebuie să mai spunem că primarul din Hârșova se mai judecă pe răspundere civilă delictuală și cu 7 crescători de animale din Hârșova, pentru afirmații făcute de aceștia în cadrul unui videoclip al publicației Ordinea.Ro care a fost vizionat de peste 1,4 milioane de persoane. Primarul solicită obligarea criticilor săi la plata unor daune morale de câte 10.000 de euro de persoană. În total, ar fi vorba de pretenții de 70.000 de euro. Acest proces se judecă la Judecătoria Medgidia, după ce Curtea de Apel Constanța a dispus strămutarea de la instanța locală din Hârșova.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Primăria Medgidia cheltuie un milion de euro din bugetul local pentru un parc pe care îl putea face cu fonduri europene

Publicat

la data de

Scris de

La începutul lunii aprilie 2021, primarul din Medgidia, Valentin Vrabie, anunța pe contul său de Facebook începerea lucrărilor la un nou parc în partea de nord a localității, pe un teren de 12.981 de metri pătrați cumpărat de municipalitate, încă din 2017, de la lichidatorul judiciar al societății IMUM. Edilul a informat atunci publicul despre elementele principale ale proiectului: un amfiteatru având în centrul său un ”splash pad” cu fântână arteziană, o zonă cu alei de promenadă, spații verzi cu gazon, plante perene și 232 de arbori, trei locuri de joacă pentru copii, pe categorii de vârstă, și un spațiu de relaxare pentru persoanele vârstnice.

Un splash pad arată așa:

Primăria Medgidia a urcat în SEAP anunțul privind atribuirea contractului de lucrări pe 15 iulie 2021, la trei luni după începerea execuției. Abia acum, apar primele informații despre firmele alese de municipalitate în vederea realizării obiectivului de investiții. Potrivit anunțului, licitația pentru parcul IMUM a fost lansată în 28 decembrie 2020 (între Crăciun și Revelion), la valoarea estimativă de 5,2 milioane de lei plus TVA. La procedura organizată în formă simplificată au participat patru societăți comerciale. Toate ofertele depuse au fost valide. Licitația a fost câștigată de un consorțiu format din firmele Sigeco Tecnis SRL Constanța și Gazonul SRL din comuna Sânpetru, județul Brașov. Această asociere a oferit prețul cel mai scăzut, respectiv  4.498.565,09 lei plus TVA, ceea ce înseamnă 927.539 de euro plus TVA. Cele două societăți nu au dreptul să subcontracteze lucrările, potrivit anunțului de atribuire.

Un contract de lucrări a fost semnat de consorțiul câștigător cu Municipiul Medgidia în data de 1 aprilie 2021. Execuția lucrărilor a început oficial pe 19 aprilie 2021, așa cum se arată în panoul informativ amplasat la fața locului.  

O firmă cu simpatii liberale

Sigeco Tecnis SRL este o firmă înființată în anul 2015. Societatea are sediul social în Constanța, după ce, timp de câțiva ani, a funcționat la Voluntari și Năvodari. Potrivit Confidas.Ro, în anul 2020, Sigeco Tecnis a derulat afaceri de 4.018.857 de lei, cu un profit net de 754.162 de lei, la un număr mediu de 22 de salariați. Contractul de la Medgidia este mai mare decât toate încasările firmei de anul trecut.

Potrivit sursei citate, societatea a derulat de-a lungul timpului 31 de contracte publice, cu Municipiul Mangalia, orașul Hârșova, Comuna 23 August, Muzeul Marinei Române și o unitate militară.  Ca o coincidență, primăriile celor trei localități, la fel ca și primăria din Medgidia, sunt conduse de primari liberali.

Confidas.Ro arată că societatea este deținută, în cote egale, de cetățeanul italian Tindaro Carmelo Merlo și de românca Oana Mirela Moroșanu. Aceasta din urmă este implicată și în Asociația pentru Integrarea în Mediul Ocupațional în Străinătate (AIMOS), care are sediul social în aceeași clădire în care funcționează și Sigeco Tecnis SRL. Deși se ocupă în principal de protecția relațiilor din mediul ocupațional româno-italian, în 2016 și 2017 asociația s-a implicat în campanii caritabile în comuna 23 August și în orașul Hârșova. Vorbim de localități în care firma ONG-istei avea să câștige licitații importante.

Pe pagina de Facebook deschisă pentru promovarea acestor acțiuni se menționa poziția de președinte onorific AIMOS a lui Romeo Murea, la un moment dat secretar executiv al PNL Constanța. De asemenea, în postările campaniei apar etichetați, ca participanți la acțiuni, Bogdan Bola și Cristina Văsii, doi liberali foarte implicați în activități politice și civice.

Faptul că firma Sigeco Tecnis are simpatii liberale nu este de natură să pună la îndoială capacitatea tehnică a acesteia de a câștiga licitații pe bune și de a executa lucrări de calitate.

Cealaltă firmă implicată în achiziția de la Medgidia, Gazonul SRL din comuna brașoveană Sâmpetru, a fost înființată în anul 2000 de Gheorghe Dologa, un specialist care deține titlul de doctor inginer și un brevet de invenție în materia covoarelor de gazon. Anul trecut, firma din Sânpetru a derulat afaceri de aproape 20 de milioane de lei, cu un număr mediu de 60 de angajați. Pe platforma Confidas.Ro, Gazonul SRL figurează cu 425 de contracte publice.

Cu fonduri de la bugetul local

În luna aprilie 2021, la lansarea lucrării, primarul din Medgidia nota următoarele:

”Această investiție face parte din proiectul Medgidia VERDE care prevede extinderea zonelor verzi ale municipiului Medgidia și are în vedere îmbunătățirea mediului urban prin reconversia funcțională a unui teren degradat și transformarea acestuia într-un parc modern, util și extrem de necesar pentru petrecerea timpului liber”.

Reconversia terenurilor degradate este una din prioritățile Uniunii Europene, care acordă finanțări nerambursabile în acest scop. Cu toate acestea, proiectul de la Medgidia nu este finanțat din fonduri europene, ci din bugetul localității.

În trecut, municipalitatea din Medgidia a făcut pași importanți în direcția accesării de fonduri europene. Însă, de o vreme, decidenții s-au orientat să facă lucrări din bugetul local și să asigure veniturile necesare prin vânzarea unor active importante din patrimoniul localității.

În această perioadă, la inițiativa primarului Valentin Vrabie, comisiile de specialitate ale Consiliului Local Medgidia discută oportunitatea vânzării unor terenuri din domeniul privat al localității. Este vorba de o suprafață imensă, de 1.441.505 metri pătrați, din PUZ-ul Parc Industrial. Nu vorbim de un lot compact, ci de 7 loturi care formează împreună această suprafață. Licitațiile ar urma să plece de 5,02 euro pe metru pătrat. Surse consultate de Ordinea.Ro spun că banii pe care Primăria Medgidia i-ar putea încasa din vânzarea terenurilor din PUZ-ul Parc Industrial ar trebui utilizați doar pentru lucrări care nu pot fi finanțate din fonduri europene (cum ar fi, de pildă, constuirea de parcări).

Am solicitat Primăriei Medgidia să ne indice motivele obiective pentru care cheltuie peste un milion de euro din bugetul local pentru a realiza lucrări de reconversie a unui teren degradat în parc, lucrări pentru care erau disponibile fonduri europene nerambursabile. De asemenea, am întrebat Primăria dacă vânzările de terenuri pe care le pregătește în această perioadă au legătură cu finanțarea parcului IMUM. Dacă decidenții de la Primăria Medgidia vor dori să răspundă, răspunsul lor va fi postat aici.  

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Instanțele constănțene cedează la intimidările Constanța Altfel. Cazurile Solid House și Ciobîcă

Publicat

la data de

Scris de

Asociația măciucă fondată de Vergil Chițac și Felicia Ovanesian continuă și după retragerea acestora din rândul membrilor săi să se judece cu municipalitatea constănțeană, chiar mai agresiv decât înainte și cu elemente vădite de presiune asupra instanțelor de judecată. Într-un articol trecut (vezi AICI), arătam că asociația a fost amendată pentru abuz procesual, după o serie de recuzări cu același conținut. Instanța care a aplicat sancțiunea a sugerat că ONG-ul recuză anumiți magistrați pentru a îndrepta dosarele de judecată spre judecători pe care i-ar considera eligibili. Cu alte cuvinte, unii judecători sunt buni, iar alții nu sunt buni. În mod normal, după apariția acestor date, s-ar fi impus o anchetă ca lumea, mai ales că o instanță spunea pentru prima dată ceea ce presa locală constănțeană a suspectat de mult la această asociație reprezentată convențional de o fostă judecătoare, Cristina Toxin, care are sediul profesional acasă la Ovanesian, judecându-se cu Primăria în care gazda ei ocupă funcția de city-manager. Cum nu s-a făcut nicio anchetă, Constanța Altfel continuă nestingherită să intimideze magistrații.

Procesul cu Solid House pentru terenul din Faleză Nord

În articolul de față ne referim la două dosare de judecată oarecum gemene, în care s-au aplicat soluții diametral opuse.

În primul dintre ele (8096/118/2019), Constanța Altfel a chemat în judecată Consiliul Local Municipal și firma Solid House SRL (cel mai mare dezvoltator imobiliar din oraș). ONG-ul a solicitat anularea HCLM 174 din 25.04.2019, prin care s-a aprobat oportunitatea vânzării directe a unui teren din Faleză Nord (strada Pescarilor 69B) către concesionarul acestuia, Solid House SRL. Societatea deținea deja acest teren în concesiune, pe termen lung, dar nu nelimitat, cerând cumpărarea sa. Vorbim de un contract încheiat în 2002 pe o durată de 49 de ani cu drept de prelungire până în 2075. Însă Constanța Altfel a contestat oportunitatea vânzării.

Pe 6 octombrie 2020, Tribunalul Constanța a respins acțiunea asociației, pe considerentul că este formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. ONG-ul a declarat recurs, însă și acesta a fost respins de Curtea de Apel Constanța, pe 22 martie 2021.

Procesul cu Ciobîcă

Al doilea proces a fost inițiat, tot în 2019. De data aceasta, Constanța Altfel a chemat în judecată Consiliul Local, primarul Constanței, Agenția de Protecție a Mediului și pe investitorul Dan Gheorghe Ciobîcă. În mod concret, ONG-ul a cerut anularea HCLM 36/13.02.2015, prin care s-a aprobat PUZ-ul Faleză Nord-Pescărie. În acest PUZ erau incluse atât terenul Solid House, la care ne-am referit mai sus, cât și terenul investitorului Dan Ciobîcă (teren situat pe bulevardul Mamaia, în fața Gărzii de Mediu, pe care acesta îl cumpărase în cadrul unei proceduri de executare silită).

Pe baza PUZ-ului, Ciobîcă a obținut autorizația de a construi un bloc de 6 etaje. Însă Constanța Altfel a atacat PUZ-ul (în dosarul 2616/118/2019). Pe 20 iulie 2020, acțiunea a fost respinsă de Tribunalul Constanța, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. ONG-ul a declarat recurs, iar dosarul a fost repartizat completului de la Curtea de Apel Constanța care s-a pronunțat și în celălalt dosar, cu Solid House.

Recuzarea pe bază de coincidențe

Pe 19 aprilie 2021, Constanța Altfel a depus o cerere de recuzare a tuturor judecătorilor din acest complet de judecată de la Curtea de Apel. Asociația a susținut că respingerea calității sale procesuale active în dosarul cu Solid House a încălcat practica anterioară a Curții de Apel Constanța și practica ulterioară a Tribunalului Constanța. Iar de aici, suspiciunea de parțialitate!

În al doilea rând, ONG-ul sublinia o serie de posibile nereguli în dosarul cu Solid House: că instanța refuzase acordarea unui termen de 24 de ore pentru depunerea de concluzii scrise, grăbind suspect pronunțarea; că (în ciuda acestei grabe la pronunțare) hotărârea nu era încă motivată; că avocata Solid House a făcut cereri de strămutare în alte dosare similare, dar nu a făcut și în dosarul cu Solid House (sugerând astfel că i-ar fi convenit completul).

Toate aspectele de mai sus ar putea fi rodul coincidenței. Însă Constanța Altfel le-a speculat, punând astfel presiune pe instanță.

ONG-ul a mai punctat că, în cei 4 ani scurși de la momentul în care a inițiat primul din zecile sale de procese, încă are parte de dezbateri asupra calității procesuale active.

Asociația s-a plâns de practica neunitară (adică de soluții contradictorii), în contextul special subliniat de ea al intervenirii unei decizii pronunțate pe această temă într-un recurs în interesul legii (RIL).

Culmea, decizia prin care a fost soluționat RIL-ul evocat mai sus nu este deloc favorabilă Asociației Constanța Altfel, ci dimpotrivă.

RIL-ul care a tăiat aripile de zmei ale ONG-iștilor

Decizia (nr. 8/2020) interzice acțiunile populare inițiate de ONG-uri în apărarea unor interese publice, generale. Completul de RIL, format din cei mai buni 25 de judecători din țară, a decis că asociațiile, la fel ca toate persoanele de drept privat, au calitate procesuală activă doar dacă probează vătămarea unui interes privat.  În rest, li s-a retras dreptul de a perora exclusiv pe tema interesului public acestor ONG-uri care pot fi înființate de particulari, fie deștepți sau nerozi, specializați în ceva sau în nimic, urmărind binele colectiv sau interese obscure. Că nu le-a delegat nimeni acestor particulari vreun drept de tutelă asupra actelor administrative!

Ca o notă aparte, în cuprinsul Deciziei 8/2020 se arată că o serie de instanțe, prima menționată fiind chiar Curtea de Apel Constanța, au apreciat că un act administrativ poate fi anulat numai sub condiția dovedirii că a produs reclamantului o vătămare. Din acest punct de vedere, s-ar putea spune că tocmai magistrații care au continuat să recunoască Asociației Constanța Altfel calitatea procesuală activă și după publicarea Deciziei 8/2020 au încălcat practica de la nivelul Curții de Apel Constanța, relevată în paragraful 50 al deciziei.

Cei de la Constanța Altfel cunosc exact efectul Deciziei 8. Ca dovadă, la momentul dezbaterii RIL-ului, au formulat un memoriu, prin care au încercat, în zadar, să convingă instanța supremă să nu pună capac peste joaca prin care unii ca ei puteau să se dea zmei în fața investitorilor (corecți sau nu, că și aceștia sunt ca societatea, și buni, și răi, de la caz la caz). În mod normal, după publicarea deciziei, Constanța Altfel trebuia să fie pa din aceste procese stârnite în contencios obiectiv. Cu toate acestea, ONG-ul mai prinde din zbor recunoașterea calității. Și exact această situație contrară Deciziei 8 generează practica neunitară. Iar din acest punct de vedere, ”lacrimația” asociației pe tema practicii neunitare este pur și simplu ipocrită.

Presiunile Altfel au dat roade: magistrații au întors situația pe dos

Cererea de recuzare a fost respinsă pe 20 aprilie 2021, din lipsa unor dovezi palpabile.

Extras din hotărârea prin care a fost respinsă cererea de recuzare.

Procesul a fost reluat la același complet al Curții de Apel Constanța. Pe 5 iulie 2021, instanța a admis recursul promovat de Constanța Altfel. Magistrații și-au schimbat convingerea că asociația n-ar avea calitate procesuală activă, la 180 de grade. Sentința de fond (care analizase doar excepția lipsei de calitate) a fost casată, iar dosarul a fost trimis spre rejudecare, Tribunalului Constanța.

Legea ar trebui să fie egală pentru toți. Dar mai ales ar trebui să aibă același înțeles pentru instanțele care o aplică. Este scandalos ca aceeași magistrați care au decis că asociația nu are calitate procesuală activă să se contrazică pe ei înșiși la doar câteva luni distanță, recunoscând o calitate altfel nerecunoscută de Înalta Curte.  

Alegațiile emoționale ale ONG-ului, inserate în cererea de recuzare, anume că ar fi reușit să oprească într-o oarecare măsură devalizarea patrimoniului public și ororile urbanistice, ar putea avea trecere la un anumit public. Însă, nici eroii salvatori, cât de eroi și de salvatori ar fi, nu sunt deasupra legii. Decizia dată în RIL este universal obligatorie, la fel ca legile țării, fiind publicată în Monitorul Oficial. Și oricât nu le-ar conveni unora o lege, împreună cu toți ceilalți cetățeni se află sub lege. Prin urmare, din punct de vedere legal, ONG-ul putea întoarce soluția dată, doar dacă proba un prejudiciu personal pe care i l-ar fi cauzat PUZ-ul. Or n-a fost așa.

Iar din acest motiv, situația creată este de-a dreptul periculoasă, întrucât trădează influența colosală pe care Constanța Altfel o are în justiția locală. O justiție care funcționează diferit pentru șmecherii cu pile, pentru cei care reușesc să urle mai tare, să intimideze sau să apeleze la abuzuri procesuale este un afront față de cei fără pile, care respectă legile țării și se manifestă ponderat. Nu zice nimeni să-i plângeți pe dezvoltatorii imobiliari. Nici pe cei pentru care s-a aplicat RIL-ul, nici pe cei pentru care nu s-a mai aplicat.

Însă obiectivitatea și imparțialitatea magistraților, securitatea raporturilor juridice și egalitatea în fața legii sunt principii care ne privesc pe toți. Când principiile sunt încălcate, încrederea publicului în actul de justiție scade justificat. Iar așa ceva n-ar trebui să se întâmple.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: