Connect with us

Exclusiv

Avocatul Ionel Hașotti, miștouri caraghioase pe seama unei ”subproducții” a Comisiei de Abuzuri

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Ce forță are într-o democrație o comisie de anchetă parlamentară? În Statele Unite ale Americii, unde funcționează o democrație model, nici măcar președintele învestit cu prerogative forte nu se poate sustrage anchetei parlamentare. Evident că nimeni, de la președinte în jos, nu are căderea să bagatelizeze eforturile unei comisii de acest fel. La celălalt capăt al lumii civilizate, în România, rapoartele comisiei senatoriale numite să investigheze abuzurile sunt tratate cu dispreț. A fost cazul primarului din Năvodari, Florin Chelaru, care s-a gândit să dea lecții Comisiei de Abuzuri a Senatului, referitor la raportul întocmit de aceasta în cazul taxei fiscale de două milioane de euro impuse abuziv societății Somaco Construct SRL de către Primăria Năvodari. Somaco reclamase Comisiei că Primăria Năvodari a obligat-o să achite două milioane de euro pentru depozitare de materiale de construcții în locurile publice, deși societatea nu depozitase materiale, ci reparase și consolidase malul surpat al lacului Siutghiol, în dreptul proprietății sale, complexul turistic Verona din Mamaia Nord, cu acordul Apelor Române. În 2019, după doi ani de anchetă, Comisia de Abuzuri a constatat caracterul abuziv al taxei fiscale de la Năvodari. Cu toate acestea, primăria localității a fluturat o hotărâre judecătorească obținută în contencios fiscal. Într-un punct de vedere oferit publicației Constanța 100%, pe 7 octombrie 2019, autoritatea locală din Năvodari a ”decretat” că taxa nu mai poate fi pusă în discuție de nicio autoritate a statului, bagatelizând astfel efortul comisiei de anchetă. În ciuda acestei susțineri, raportul a jucat un rol chiar în justiție, concurând la desființarea taxei fiscale de către o instanță penală.

Societatea care a avut câștig de cauză în problema relatată mai sus a mai sesizat Comisia de Abuzuri a Senatului și în alt caz. Este vorba de cazul retrocedării vădit frauduloase a carierei de piatră de la Sibioara. Și de această dată, răspunsul celor implicați este un mișto arogant la adresa comisiei parlamentare. Ca așa e în România, când spune comisia de abuzuri despre cineva că a făcut un abuz, împricinatul începe să recite despre separația puterilor în stat, deși nu despre asta e vorba, și să bagatelizeze raportul ca ”subproducție”. Această conduită îi aparține avocatului Ionel Hașotti, cel care reprezintă ”moștenitorii” care au obținut nu doar retrocedarea unei cariere oprite prin lege de la retrocedare, ci și un recurs la recurs interzis de legea procesuală civilă și de un RIL din 2009. Miștourile lui Hașotti despre ”subproducția” senatorilor care au stabilit că este responsabil pentru inducerea în eroare a instanțelor de judecată se materializează într-o întâmpinare adresată tot unei instanțe de judecată și tot într-un scop care stârnește eroare.

Procesul în care controversatul avocat ironizează Comisia de Abuzuri a Senatului României are o istorie spectaculoasă. Acesta a debutat în anul 2016 și a plecat de la sesizarea Prefectului Județului Constanța cu privire la nulitatea absolută a unui titlu de proprietate. Este vorba de un titlu obținut de Elena Mitrofan și de frații Constantin și Valeriu Muscalu (fiii Margaretei Muscalu) în iunie 2016, pe baza unei controversate hotărâri judecătorești din anul 2008. De ce controversată? Pentru că hotărârea din 2008 se referă la un teren minier – cariera de la Sibioara, iar terenurile miniere de acest tip erau oprite prin lege de la retrocedare. Situația de fapt a fost denaturată de avocatul Ionel Hașotti, care a susținut în fața instanței că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră” pe terenul revendicat de clienții săi. Minciuna lui Hașotti nu a fost contrazisă de nimeni, mai ales că societatea licențiată de stat să exploateze cariera de la Sibioara nu a fost citată în proces.

Așa s-a retrocedat Cariera Sibioara, pe baza minciunii că nu există nicio carieră

Abia în 2016, clienții lui Hașotti au primit un titlu de proprietate asupra terenului în suprafață de 20 de hectare, sub presiunea unui proces de daune, în care au cerut de la stat jumătate de milion de euro. Tot în 2016, Prefectul a atacat titlul de proprietate, cerând constatarea nulității acestuia din două motive principale. În primul rând, a afirmat că ”moștenitorii” nu au făcut dovada dreptului de proprietate cu acte ulterioare anului 1945. Cu alte cuvinte, a susținut că nu există dovezi că terenul se afla la momentul instaurării regimului comunist în patrimoniul lui Nicolae Tudorancea, autorul indicat de moștenitori. În subsidiar, în motivarea acestui capăt de nulitate, prefectul a arătat că Nicolae Tudorancea a fost împroprietărit la sfârșitul secolului al XIX-lea cu 20 de hectare în zona actualei cariere de piatră. Însă în 1938, el a vândut 5 hectare din terenul său către fiica sa Paraschiva Cangea. Bătrânul a decedat în anul 1942, iar averea sa, care era formată din 15 hectare, iar nu 20, a fost moștenită de urmașii săi direcți. În dovedirea acestui aspect, au fost invocate înscrierile din registrul agricol al localității Sibioara, în care ani de zile a figurat partida ”Moșt. N. Tudoancea” cu 15 hectare. Mai departe, spune prefectul, moștenitorii și-au împărțit cele 15 hectare și s-au înscris, fiecare cu partea sa și cu tot ce mai aveau, în cooperativa agricolă. Așadar, cele 20 de hectare nu se aflau în patrimoniul autorului Nicolae Tudorancea, care era decedat la instaurarea regimului comunist. Pe de altă parte, toate terenurile care se aflau pe numele urmașilor săi au fost retrocedate în anii 90 în proceduri în care acestora li s-a recunoscut calitatea de persoane deposedate și de autori ai dreptului de proprietate. Colac peste pupăză, clienții lui Hașotti au revendicat din nou întreaga suprafață de 20 de hectare și au primit-o bine mersi, în 2008,  jonglând cu noțiunea de autor. Așadar, în subsidiar era vorba și de o dublă retrocedare.

În al doilea rând, prefectul a invocat în acțiunea sa articolul 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000, care interzice retrocedarea terenurilor miniere. Cu alte cuvinte, a susținut că retrocedarea s-a dispus în frauda legii. Acest al doilea motiv de nulitate a fost susținut și de societatea Somaco Construct SRL, prejudiciată prin emiterea acestui titlu de proprietate, care a devenit reclamantă în nume propriu în această privință, justificând un interes prin prisma licenței miniere.

Cariera de la Sibioara este una din cele mai valoroase din Dobrogea

Pe fond, judecătorul cauzei a dat câștig de cauză clienților lui Hașotti. În primul rând, magistratul a opinat că nu se mai poate pune în discuție chestiunea fraudării legii, pentru că toate motivele de legalitate ar fi fost discutate și stabilite cu putere de lucru judecat în anul 2008. În realitate, articolul 4 din Legea 1/2000 nu a fost niciodată evocat în hotărârea judecătorească din 2008. În cealaltă privință, instanța de fond a stabilit că totuși există un act ulterior anului 1945, în speță o notificare din anul 1947, în care se vorbea despre acest teren de 20 de hectare. Vorbim aici de o notificare formulată de urmașii lui Nicolae Tudorancea, cu toții menționați în calitate de moștenitori ai acestuia. Mențiunea expresă cu privire la calitatea de moștenitori nu i-a atras atenția magistratului, acesta limitându-se să sugereze că există un act ulterior. Exista, desigur, dar demonstra exact ceea ce reclamase prefectul, anume că terenul nu se mai afla în patrimoniul mortului din 42, ci în patrimoniul altor autori, pentru care s-au obținut alte măsuri reparatorii, în alte retrocedări.

Deși acest înscris nu provine de la o instituție a statului, deși nu are elemente minimale de autenticitate, deși este scris cu î din i cu ani buni înainte de introducerea acestei reguli gramaticale și deși nu a fost pus în discuția contradictorie a părților, a devenit proba principală luată în calcul de judecător.

Elementele de dubiu și de posibil fals mai sus arătate nu au fost luate în calcul la instanța de fond. Însă au fost reliefate în apelul redactat de juriștii Prefecturii. Argumentele erau beton. Însă, ca din senin, Prefectura condusă atunci de Ioan Albu a uitat să trimită cererea de apel în termen la instanță. Din acest motiv, apelul a fost respins ca tardiv, iar Hașotti a câștigat la masa verde în privința primului motiv de nulitate. Tatăl lui Ioan Albu și fratele avocatului Ionel Hașotti au fost asociați într-o firmă, alături de alte persoane. Legătura de mai sus n-ar fi avut nicio importanță, dacă prefectul nu ar fi provocat acest apel tardiv de râsul curcilor. Ca urmare a conduitei sale, în apel nu s-a mai discutat chestiunea înscrisului fals, ci doar generalități despre supremația dreptului, despre puterea lucrului judecat și altele de felul ăsta. Instanța de apel a dat din nou câștig de cauză avocatului mincinos.

Fostul prefect Ioan Albu, artizanul apelului tardiv

Somaco Construct SRL a declarat recurs. Împreună cu cererea, societatea a depus la instanța Curții de Apel și raportul Comisiei de Abuzuri la care ne-am referit în partea introductivă a articolului de față. Vorbim de un raport devastator, care reține că retrocedarea carierei de la Sibioara s-a dispus în mod abuziv, din foarte multe motive, așa cum ar fi:

  • Că avocatul Hașotti a indus în eroare instanța de judecată când a spus că nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră pe terenul revendicat de clienții săi
  • Că procedura administrativă a retrocedării trebuia făcută pe baza altei legi reparatorii, întrucât carierele nu pot fi retrocedate pe baza Legii 1/2000.
  • Că autorul indicat de moștenitori nu avea calitatea de persoană deposedată potrivit Legii de reformă agrară din 1945, întrucât era decedat din anul 1942
  • Că averea defunctului a fost împărțită de moștenitorii săi direcți în anul 1945, care au acceptat succesiunea potrivit chitanțelor, bunurile fiind înscrise în registrul agricol sub partida ”Moșt. N. Tudorancea”
  • Că terenurile moștenite de urmașii direcți ai defunctului au fost deja retrocedate în numele acestora, astfel că în cazul de față vorbim de o dublă retrocedare, aceleași terenuri fiind atribuite după autori diferiți.
  • Că bătrânele care au inițiat procesul de retrocedare din 2008, Elena Mitrofan și Margareta Muscalu, nu erau surori cum a reținut instanța, ci rude de gradul IV, motiv pentru care se excludeau reciproc de la moștenire
  • Că acestea au susținut că autorul lor ar fi plătit impozit pe teren după venirea comuniștilor, deși persoana indicată nu este autor, iar dovezile prezentate sunt o chitanță de pază și o chitanță de pășunat pe islazul satului. Dovezile atestă cel mult că tipul înscris pe chitanțe avea o vacă, nu un teren minier.

Și raportul conține multe, multe alte aspecte la fel de controversate.

În fața recursului, Ionel Hașotti a ridicat excepția inadmisibilității. De altfel, această chestiune a fost pusă în dezbaterea părților, la un termen la care a asistat și semnatarul articolului de față. Dezbaterea a fost tensionată. Controversatul avocat a intervenit în mod frecvent peste pledoaria consilierului juridic de la Somaco Construct, dar nici acesta nu s-a sfiit să-l numească în câteva rânduri mincinos. De principiu, Hașotti ar vrea ca recursul să nu se mai judece deloc, evocând în acest sens mai multe hotărâri în care instanțele de judecată au stabilit că litigiile de acest tip se judecă în fond și apel. De cealaltă parte, recurenții au evocat tocmai o hotărâre pronunțată de Curtea de Apel Constanța, prin care lui Hașotti i s-a admis un recurs la recurs, tocmai în contradictoriu cu Somaco Construct SRL. Or, în această privință, n-ar fi vorba doar de practica instanței, ci chiar de puterea lucrului judecat. O fi fost greșit, o fi fost corect, chiar nu mai contează de vreme ce nu vorbim doar de practică, ci de putea lucrului judecat. Pe de altă parte, lui Hașotti i s-a admis un recurs față de o hotărâre pronunțată în recurs, în vreme ce aici e vorba de o hotărâre pronunțată în apel, în care același Hașotti ar vrea să blocheze și recursul. Nu intrăm în alte detalii. Instanța va decide cum va proceda. Însă, ceea ce ni s-a părut scandalos este faptul că, după dezbaterile furtunoase, controversatul avocat a depus note scrise în care nu s-a limitat să argumenteze referitor la inadmisibilitatea recursului, ci a găsit prilejul să se refere la Raportul Comisiei de Abuzuri a Senatului, care nu a fost pus în discuția părților și nici nu putea fi pus din cauza excepției ridicate. Raportul urma să fie discutat pe fondul recursului, în eventualitatea în care s-ar ajunge până acolo.

Evident că Hașotti cunoaște aceste aspecte. Nu încape nicio îndoială. Cu toate acestea, el a ținut să facă miștouri deplasate despre ”subproducția” Comisiei de Abuzuri. Pentru că poate. Pentru că își permite astfel de abordări, la fel ca și penalii de la Năvodari, care au făcut și ei miștouri până când abuzul pe care îl instrumentaseră a fost desființat în penal.

Să mai spunem că Hașotti și gașca de la Năvodari nu sunt doar frați de miștouri. Legăturile sunt mult mai vechi și mai intense. Reamintim în acest sens că fratele avocatului, fostul senator și ministru Puiu Hașotti, s-a declarat un prieten al fostului primar din Năvodari, Nicolae Matei, artizanul taxei fiscale de două milioane de euro, desființată de curând. Mai mult, la prima arestare preventivă a lui Nicolae Matei, în anul 2012, Puiu Hașotti a participat la un miting anti-justiție la Năvodari, cerând cu nerușinare eliberarea coruptului și judecarea în stare de libertate, pe motiv că nu a omorât pe nimeni. Desigur, individul nu a omorât, doar a încercat să-l jupoaie pe un antreprenor de două milioane de euro.

Nicolae Matei și fostul senator Puiu Hașotti

Pe de altă parte, reamintim că fiul lui Ionel Hașotti a fost pomenit în dosarul retrocedărilor frauduloase de la Năvodari, ca avocat al unor persoane implicate în combinațiile de acolo. În dosarul retrocedărilor, Nicolae Matei a fost trimis în judecată alături de fosta judecătoare Jianu, sub acuzația că a obținut retrocedări pe șpagă, în favoarea unor interpuși. Întâmplător, Jianu este chiar judecătoarea care a pronunțat hotărârea pe fond în dosarul retrocedării carierei de la Sibioara, din 2008, atestând că bătrânele reprezentate de Hașotti ar avea calitatea de persoane îndreptățite, chit că nu aveau acte, chit că nu aveau martori pe cele patru laturi, chit că nu erau surori, chit că acele chitanțe fluturate în proces demonstrau că tipul înscris pe ele a avut o vacă, iar nu o carieră de piatră, chit că autorul indicat era decedat din 1942 și nu avea calitatea de persoană deposedată. Aspectele de mai sus sunt constate de Comisia de Abuzuri, în raportul care îl acuză pe miștocar de inducerea în eroare a instanțelor de judecată. Între timp, Raportul Comisiei a ajuns și la procurorul general al României. Și e bine că s-a întâmplat așa, întrucât acest abuz vădit ar putea fi scurtat pe cale penală.

Comments

comments

Exclusiv

Asociația Constanța Altfel a ajuns la disperare. Pierde procesele și recuză abuziv magistrații

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Disperare mare în tabăra Asociației Constanța Altfel, care a ajuns să piardă procese pe bandă rulantă. Ca să mai întindă pelteaua și să-și mai salveze reputația de măciucă împotriva mediului de afaceri, ONG-ul a trecut la recuzarea magistraților, în mod abuziv, după cum vom arăta mai jos.

Asociația Constanța Altfel a fost înființată în anul 2017 de actualii conducători ai Primăriei Constanța, Vergil Chițac și Felicia Ovanesian. Până în octombrie 2020, ONG-ul a inițiat zeci de procese în contencios administrativ, contestând autorizații de construire emise de Primăria Constanța și PUZ-uri aprobate de Consiliul Local. Inițial, asociația s-a legitimat procesual în toate aceste litigii prin scopul său statutar, de protecție a mediului înconjurător. Cererile de chemare în judecată au fost semnate de Vergil Chițac, iar acțiunile au fost susținute în fața instanțelor de avocata Felicia Ovanesian și de asociata sa profesională, Cristina Toxin. Ulterior, ONG-ul și-a completat actele statutare cu activități pe linie de urbanism, pentru a se legitima retroactiv în procesele începute și pentru a începe altele noi. Nici alte reglementări generale nu au scăpat vigilenței Constanța Altfel, cum ar fi de pildă vechiul regulament de parcare, atacat și desființat în instanță.

Că resortul acestor acțiuni a fost unul politic s-a văzut abia după ce Chițac a câștigat Primăria, iar Ovanesian a fost unsă administrator public al orașului. Sub bagheta celor doi, autoritatea locală a introdus un regulament al parcărilor mai abuziv, cu taxe mult mai mari, a transformat și mai multe străzi în sensuri unice decât făcuse fosta administrație și a permis, după cum relatează presa locală, construirea în continuare pe spațiile verzi.

Chițac și-a lăsat nora în conducerea Asociației Constanța Altfel

Cei doi s-au retras oficial din Constanța Altfel. Însă această structură continuă procesele începute împotriva Primăriei și Consiliului Local, pentru anularea PUZ-urilor și autorizațiilor de construire. ONG-ul este reprezentat în procese de Cristina Toxin, fosta asociată profesională a Feliciei Ovanesian și datornică a acestei cu 200.000 de euro, după cum reiese din declarația de avere depusă de city-managerul Constanței.

Printre decidenții actuali de la Constanța Altfel se numără și Roxana Gheorghe, iubita fiului lui Vergil Chițac.

Soția, fiul și ”nora” lui Chițac au participat, ca invitați, la ceremonia de învestire a Consiliului Local din 2020.

Ajuns primar, Vergil Chițac s-a retras din asociație, dar locul eliberat a fost ocupat de nora sa neoficială.

Aceasta din urmă își împarte timpul decizând la asociația care se judecă în contradictoriu cu Primăria și, concomitent, reprezentând Primăria și pe primarul Chițac în numeroase consilii de administrație ale unor școli, după cum a demonstrat presa locală constănțeană (vezi AICI).

În sfârșit, Bogdan Chircorian, un coparticipant procesual în litigiile Constanța Altfel, a fost angajat la RAEDPP, însă continuă să se judece cu autoritatea locală, în procese mai vechi și mai noi.

Cele arătate mai sus trădează o viermuială de interese și un război nelegitim, în care aceeași gașcă reprezintă, prin diferitele ei falange, și reclamantul și pârâtul.

RIL-ul și primele procese pierdute

În ciuda acestor aranjamente, lucrurile nu merg chiar bine pentru Constanța Altfel. După cum spuneam, asociația a început să piardă procese importante. Iar acest trend are cauze obiective. Ne referim aici la o decizie de o importanță colosală pronunțată anul trecut de secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii (RIL). Prin acest RIL, s-a stabilit că asociațiile de tipul Constanța Altfel nu mai au dreptul să inițieze acțiuni în contencios obiectiv, pe baza interesului public la aerul curat.  Asociațiile trebuie să probeze încălcarea unui drept subiectiv sau afectarea unui interes legitim privat. Însă Constanța Altfel a atacat mai toate proiectele imobiliare din oraș și cum nu se poate învecina chiar cu toți investitorii pentru a pretinde vreo vătămare, a început, firesc, să piardă. Numeroase acțiuni au fost deja respinse, unele pe fond, altele și-n recurs, pe considerentul că ONG-ul nu are calitate procesuală activă. Ne referim aici, cu titlu de exemplu, la procesele câștigate de Solid House (8096/118/2019), Cambela Prod (21398/212/2019***), Cristian Impex (21838/212/2019), MEMIŞ CELIK ONUR (7429/118/2020) sau investitorii din PUZ-ul Mamaia (dosar 968/118/2019). În toate aceste cazuri, asociația fondată de Chițac a pierdut din pricina RIL-ului, fiind trimisă la plimbare pentru lipsa calității procesuale active.

Războiul cu societatea Comprest Util

Dar primul proces pierdut pe considerentul lipsei de calitate a fost cel stârnit de asociație împotriva companiei Comprest Util, care a construit un bloc pe bulevardul Lăpușneanu, cu parcare subterană, pe un teren cumpărat cu bani grei (două milioane de euro) de la Primărie. Autorizațiile Comprest Util au fost atacate în 2018, când construcția era aproape finalizată. Asociația a stârnit un limbaj al urii împotriva investitorului, iar postacii Constanța Altfel au împânzit internetul cu declarații că blocul ar trebui demolat. În ciuda acestor campanii agresive, anul trecut acțiunea Constanța Altfel a fost respinsă definitiv de Curtea de Apel Galați, care a apreciat că ONG-ul nu are calitate procesuală activă, întrucât nu a suferit nicio vătămare personală.

În paralele cu acest proces, ONG-ul fondat de Chițac & Ovanesian a atacat, tot din 2018, și PUZ-ul Lăpușneanu. Vorbim de un proces care se desfășoară în continuare, în faza de fond. După soluția de la Galați, s-a găsit un singur locatar din zona Lăpușneanu care să intervină în acest dosar al PUZ-ului pentru a  reclama vătămarea unor interese personale. Unul singur. Vorbim aici de Sorin Daon, un tip care a fost angajatul lui Gabriel Comănescu – mogulul care l-a sprijinit pe Chițac pentru a ajunge primar. Și asta explică totul.

Prin intervenția sa, Daon a atacat PUZ-ul, dar și autorizațiile de construire ale Comprest Util, cerând aplicarea soluției extreme de demolare a blocului din temelii. Însă extremismul acesta nu se baza pe nimic. Prin urmare, instanța a decis să-l elimine din proces pe Daon, pe considerentul lipsei calității procesuale active. O hotărâre în acest sens a fost pronunțată pe 13 aprilie 2021.

Recuzările

Pe 16 aprilie, la primul termen de judecată, înțelegând foarte clar soarta litigiului, avocata Asociației Constanța Altfel, Cristina Toxin, a formulat o primă cerere de recuzare a judecătorului, legat de soluția dispusă cu privire la Daon. Magistratul a formulat și cerere de abținere. Însă atât cererea de abținere, cât și cererea de recuzare au fost respinse ulterior, de completul competent.

Procesul împotriva PUZ-ului s-a reluat pe 14 mai 2021, la același magistrat. Toxin a luat prima cuvântul, anunțând că are două noi cereri de recuzare a magistratului. Prima cerere relua, în mod inadmisibil, motivele legate de eliminarea lui Daon din proces. Iar a doua cerere, la fel de inadmisibilă, se referea la un alt proces, cu totul diferit, al Tribunalului Constanța. Recuzările abuzive pot fi sancționate potrivit Codului de Procedură Civilă. Iar potrivit practicii Inspecției Judiciare din cadrul CSM, conduita de acest tip reprezintă o tentativă de știrbire a prestigiului profesional al magistraților și o formă de subminare a încrederii în actul de justiție. Judecătorul nu a sancționat derapajul avocatei. Însă nici nu a permis întreruperea ședinței pe baza recuzărilor abuzive. Ca dovadă, au avut loc dezbateri cu privire la calitatea procesuală a Asociației Constanța Altfel, iar instanța a rămas în pronunțare asupra acestei excepții ridicate în proces.

Toxin: ”Dacă nu mai puteți, mutați-vă din oraș”

Nu vom prezenta argumentele părților și nici o opinie personală cu privire la cele susținute de acestea. Însă nu putem să nu menționăm că, la finalul dezbaterilor, proprietarul Comprest Util, Grigore Comănescu, a cerut cuvântul instanței pentru a arăta că din cauza tertipurilor Constanța Altfel, procesul a ajuns în al patrulea an calendaristic. ”Nu mai pot” – s-a justificat Grigore Comănescu în fața instanței. ”Dacă nu mai puteți, mutați-vă din oraș” – acesta a fost replica halucinantă a Cristinei Toxin.

Cam asta este mentalitatea, se pare, la Constanța Altfel. Cine nu este mulțumit să se mute. Cine nu îi laudă să fie dat afară din oraș – după cum amenința Felicia Ovanesian presa ostilă în urmă nu cu multă vreme. Acest spirit se pare că s-a păstrat în interiorul ONG-ului, după cum trădează ieșirea Cristinei Toxin. Probabil, în imaginația lor de grup, acești domni și doamne se cred deja stăpâni ai orașului, având pretenția să-i alunge de pe tarlaua lor pe antreprenorii care au mai făcut câte ceva la viața lor și care plătesc sute de angajați și o sumedenie de taxe, directe și indirecte, Primăriei. Cu alte cuvinte, să plece cei care au făcut ceva concret, ca să rămână stăpâni acești oameni de mare ispravă, făuritori de taxe și biruri, inventatori de sensuri unice aiuritoare, mațe fine și nasuri subțiri cărora le put până și coșurile de gunoi care costă sub 3.000 de lei bucata. Că altceva nu prea au mai făcut Chițac și ai lui, în ciuda minciunilor nerușinate debitate în campanie.

În perfectă cunoștință de cauză

Trebuie să mai spunem că, anul trecut, Asociația Constanța Altfel a intervenit în RIL-ul din cauza căruia pierde acum procesele. ONG-ul a formulat un memoriu amicus curiae, în care a încercat să-i convingă pe judecătorii instanței supreme să lase asociațiilor nonguvernamentale rolul de jandarm al acțiunilor populare, ca să se poată război cu investitorii privați pe baza unor considerente ce țin exclusiv de interesul public. Argumentele Constanța Altfel au fost respinse ca incorecte. Cu toate acestea, cunoscând exact situația, ONG-ul continuă procesele în care și-a pierdut calitatea. Opinăm că recuzările abuzive și persistența asociației în astfel de acțiuni ar putea fi o formă de presiune și o instigare voalată adresată magistraților de a încălca decizia obligatorie stabilită în RIL. Iar așa ceva nu ar trebui trecut cu vederea.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Justiția lui pește. 15 hectare din lacul Siutghiol vor fi concesionate ca teren agricol

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o decizie definitivă prin care a obligat Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură să concesioneze fără licitație publică un teren de 15 hectare  ”cu destinație agricolă” din bazinul acvatic al lacului Siutghiol, către o firmă reprezentată de casa de avocatură Hașotti. Prin concluziile depuse la dosar, ANPA a argumentat că nu deține niciun act de constituire a dreptului de a administra lacul Siutghiol. Agenția a arătat că, din acest motiv, nu poate înscrie terenul în discuție în Cartea Funciară și nici în contabilitatea proprie, nu-l poate reevalua și nici nu poate garanta liniștita și utila folosință a bunului ca obligație într-un contract de concesiune. Tot în concluziile depuse, ANPA a arătat că legea îi interzice să procedeze la concesionarea directă a terenurilor, fără licitație publică. În ciuda acestor aspecte extrem de clare și perfect fundamentate, instanța supremă a dat satisfacție casei de avocatură Hașotti și clienților acesteia.

Cum au luat clienții lui Hașotti o bucată de lac în arendă

Raporturile litigioase la care ne referim în articolul de față au la origine un contract de asociere încheiat în iulie 2001, între societatea piscicolă de stat Pestom SA și Agil SRL Constanța. Având lacul Siutghiol în exploatare, societatea de stat a decis să atribuie 100 de hectare din luciul de apă către Agil SRL, în vederea exploatării piscicole. Prin contract, Agil se obliga să verse o cotă de asociere (în fapt o chirie mascată) în valoare de 400 de dolari pe an.

În august 2002, Pestom a emis o adresă către Agil, în care arăta că se poate dispensa de 15 hectare din bazinul acvatic al lacului Siutghiol, din zona Palazu Mare, pe considerentul că acea suprafață ar fi fost colmatată și stufizată, nefiind necesară societății de stat.

Pe baza acestei adrese, Agil SRL a ajuns să încheie un contract de arendă cu Agenția Domeniilor Statului (ADS), la începutul anului 2003, pentru cele 15 hectare de lac. Actul de arendă a fost semnat din partea ADS de Corneliu Popa, un tip care avea să fie condamnat la 8 ani de închisoare în dosarul ICA, alături de Dan Voiculescu, și la 5 ani de închisoare în dosarul serelor din Codlea și Oradea.

O monstruozitate juridică

ADS avea în administrare, prin legea ei de înființare, terenurile agricole din domeniul privat al statului. Însă lacul Siutghiol, ca toate celelalte lacuri naturale din România, face parte din domeniul public al statului, iar nu din domeniul privat. În al doilea rând, lacul este încadrat de drept în categoria terenurilor aflate permanent sub ape, iar nu în categoria terenurilor cu destinație agricolă. Din această perspectivă, contractul s-a bazat pe schimbarea din pix a destinației terenului și a regimului de proprietate publică.  

Extrase din contractul care a băgat lacul din pix în domeniul privat, ca suprafață agricolă aptă a fi retrocedată.

Ca o consecință a acestei monstruozități juridice, Agenția recunoștea expres în cuprinsul contractului de arendă că terenul (în fapt, cuveta lacului) ar putea face obiectul procedurilor de retrocedare (care sunt interzise total cu privire la domeniul public). De asemenea,  Agenția acorda arendașului dreptul să facă investiții pe teren (adică în cuveta lacului) și să-i schimbe categoria de folosință. O altă clauză stipula că durata arendei se întinde până la semnarea unui contract de concesiune de lungă durată.

Diguri intabulate printr-un acord fără semnătură

Așa cum era de așteptat, arendașul a profitat de situație, făcând și investiții, schimbând și categoria de folosință a terenului.

În anul 2007, Agil a obținut înscrierea dreptului de proprietate, în Cartea Funciară, asupra a trei diguri edificate în lacul Siutghiol. Fiind vorba de construcții care ocupau suprafața arendată de la stat, societatea trebuia să depună un acord de intabulare din partea administratorului legal al terenului de stat.

O parte din documentele de intabulare au fost folosite de casa de avocatură Hașotti în proceduri judiciare și astfel am putut lua cunoștință de ele. Printre aceste documente utilizate de casa Hașotti se află un acord de intabulare, cu antetul Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol (succesoarea ADS în domeniul piscicol). Însă documentul nu are număr de înregistrare și nu este semnat de directorul Corneliu Popa. De asemenea, lipsește ștampila care trebuia aplicată în dreptul semnăturii.

Cele 3 diguri construite în lacul Siutghiol figurează acum în proprietatea clienților lui Hașotti. Între timp, firma și-a schimbat numele, din Agil SRL, în Master Fishing SRL.

În momentul de față, potrivit extrasului informativ de carte funciară, terenul în discuție are categoria arabil – pe 1,6 hectare și ape stătătoare – pe 13,3 hectare.

Complicațiile

Timp de 18 ani, Master Fishing (fostă Agil) nu a reușit să obțină un contract de concesiune.

În perioada 2003-2009, piscicultura a fost ”plimbată” de la ADS la Compania de Administrare a Fondului Piscicol, înapoi la ADS, iar în final la ANPA. În tot acest timp, lacul Siutghiol a fost administrat de Apele Române, în baza unui drept izvorât din Legea Apelor 107/1996 și a inventarelor succesive ale bunurilor din domeniul public de stat – ultimul aprobat prin HG 1705/2006. În 2010, prin Legea 42, lacul a fost luat din administrarea Apelor Române și trecut în administrarea consiliilor locale riverane, din Constanța, Ovidiu și Năvodari.

În acest context, societatea s-a judecat cu toate autoritățile și instituțiile menționate mai sus (cele 3 primării, ADS, ANPA și Apele Române). Procesul a început în anul 2011 și a trecut prin două cicluri procesuale. În 2019, Curtea de Apel Constanța a obligat Municipiul Constanța să încheie în favoarea Master Fishing un contract de concesiune fără licitație pentru cele 15 hectare din lacul Siutghiol. Instanța a reținut că ”terenul are destinație agricolă în sensul legii, astfel cum a fost determinat în raportul de expertiză”.

Legea 42 – neconstituțională. Inventarul – anulat parțial

Hotărârea a fost atacată în recurs de Municipiul Constanța, de ANPA și de Master Fishing (pe motiv că nu a obținut și penalități de 1.000 de lei pe zi). După declararea recursurilor, Primăria Constanța a pierdut dreptul de administrator al lacului Siutghiol, ca urmare a faptului că Legea 42/2010 a fost declarată neconstituțională prin Decizia CCR 708/06.10.2020. În acest context, Master Fishing a cerut ca ANPA să fie cea obligată să-i încheie contractul de concesiune.

Casa Hașotti a invocat în sprijinul cererii o hotărâre de contencios administrativ, rămasă definitivă pe 12 iunie 2020, prin care a fost anulată parțial Hotărârea de Guvern 1705/2006 privind aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului. În speță, au fost anulate pozițiile din anexa 12 a HG-ului, în care lacurile din județul Constanța figurau toate în administrarea Apelor Române (AICI puteți citi hotărârea)  

Din dezbateri, din istoricul administrării acestor bunuri și din probatoriul administrat în cauză, această instanță și-a format convingerea că dreptul de a administra lacurile din județul Constanța ar aparține ANPA. Cel puțin în cazul lacului Siutghiol, aflat și el în discuție în acel proces, convingerea instanței încălca flagrant Legea 42/2010, pe atunci în vigoare, care spunea că dreptul de administrare aparține consiliilor locale riverane – deci nu ANPA. Hotărârea, cu toate neajunsurile ei evidente, folosea cererii casei Hașotti ca ANPA să fie cea obligată să încheie contractul de concesiune a bucății de lac.

Extras din concluziile ANPA, în care se afirmă că hotărârea de anulare a inventarului nu conduce la recunoașterea unui drept de administrare al ANPA asupra lacului Siutghiol.

ANPA recunoaște că nu are act de constituire a dreptului de administrare

La termenul de judecată din 3 martie 2021, instanța a pus în vedere părților să depună precizări cu privire la suprafața de 15 hectare de lac și cu indicarea dovezilor care au stat la baza inventarierii dreptului de administrare a lacului. Inventarierea este o procedură scriptică, declarativă de drepturi, care trebuie să se bazeze pe dovezi de constituire a dreptului.

Dovezile cerute de instanță n-au fost depuse la dosar. Însă, prin concluziile scrise trimise instanței, ANPA a arătat că nu deține niciun act prin care i s-ar fi constituit vreun drept de administrare. De asemenea, a arătat că în lipsa acestui act nu poate face înscrieri în Cartea Funciară cu privire la terenul de 15 hectare, nu-l poate prinde în contabilitate, nu-l poate reevalua și nu poate exercita obligații într-un eventual contract de concesiune, cu privire la garantarea liniștitei și utilei folosințe a bunului. Mai simplu spus, Agenția arăta că nu are bunul în posesie și ca atare nu-l poate concesiona.

Extras din concluziile ANPA

ANPA a mai arătat că legea ei de funcționare nu îi permite să atribuie terenuri în concesiune fără licitație, acest lucru fiind interzis și de Codul Administrativ. De asemenea, a făcut trimitere la sesizarea de neconstituționalitate formulată de președintele Klaus Iohannis cu privire la o ordonanță de urgență, prin care se reglementa posibilitatea ca ANPA să procedeze la concesionarea terenurilor piscicole fără licitație publică. Curtea Constituțională a stabilit că așa ceva nu este constituțional. 

Extras din concluziile depuse de ANPA.

Între ciocan și nicovală

În ciuda acestor aspecte extrem de clare, instanța a dat satisfacție societății reprezentate de casa Hașotti, deși ANPA nu are posesia terenului, nu are act de constituire a dreptului de administre a lacului și nu are dreptul de a face concesiuni fără licitație publică. Intuim că hotărârea va fi greu de pus în aplicare. Practic, ANPA va fi între ciocan și nicovală. Dacă șefii acesteia vor pune în aplicare hotărârea judecătorească, riscă să fie acuzați de încălcarea legii cu privire la procedurile de concesiune. Dacă vor opta să respecte legea, riscă să fie acuzați de încălcarea unei hotărâri judecătorești.

Bucata de lac agricol care va face obiectul concesiunii, văzută de la stradă.

Bani grei din piatră seacă

O situație similară a fost generată de avocatul Ionel Hașotti și în litigiul privind cariera de la Sibioara. Vorbim de o carieră care a fost retrocedată de o instanță locală, în anul 2008, ca teren agricol, deși în realitate era carieră, iar legea interzicea în mod expres retrocedarea carierelor. Comisiile de fond funciar – locală și județeană – s-au blocat timp de 8 ani în dilema de a respecta legea sau hotărârea care încălca legea. La urmă, clienții lui Hașotti au primit și terenul ”agricol”, dar și despăgubiri imense de la stat, pentru cei 8 ani de lipsă de folosință a carierei (mai multe detalii AICI). Cel mai probabil, povestea terenului agricol din lac va conduce la foloase similare.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Mangalia. Viceprimarul și doi consilieri locali, reclamați la ANI

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Agenția Națională de Integritate (ANI) va evalua dacă viceprimarul din Mangalia, Dragoș Angelescu, și consilierii locali Dumitru Filip și Linica Stan au încălcat regimul juridic al incompatibilității și conflictului de interese. Instituția care veghează la integritatea aleșilor locali a fost sesizată de consilierul local Ozghiun Menabit de la PER Mangalia. Abaterile de la lege semnalate de Menabit se referă la înființarea Asociației ”Organizația de Management a Destinației Turistice Mangalia”, prima de acest tip de pe litoral și una din primele înființate la nivel național. Această asociație, pe care o vom numi în continuare OMD pentru a simplifica expunerea, a fost înființată printr-o hotărâre votată pe 25 iulie 2019 de Consiliul Local Mangalia. OMD-ul are ca fondatori Municipiul Mangalia, o asociație patronală condusă de Linica Stan și o societate care administrează parcul de aventuri din Pădurea Comorova, din zona stadionului Neptun.

Consilierii locali au aprobat Statutul OMD. Totodată, ei au votat ca din conducerea executivă a OMD să facă parte viceprimarul Dragoș Angelescu – în calitate de membru al Consiliului Director, și consilierul local Dumitru Filip – în calitate de președinte. Angelescu și Filip au votat hotărârea care se referea la persoanele lor.

Extras din HCL Mangalia 167/2019. Întregul document îl puteți citi AICI.

De asemenea, sediul social al OMD a fost stabilit în clădirea Clubului Nautic Mangalia, care face parte din patrimoniul localității. Cererea de atribuire a unui spațiu prin contract de comodat (fără plată) către OMD a fost depusă de Linica Stan. Ulterior, aceasta a luat parte la votarea hotărârii Consiliului Local prin care s-a aprobat cererea pe care a semnat-o.  

În anul 2020, viceprimarul Dragoș Angelescu a omis să menționeze în declarația sa de interese calitatea de membru în Consiliul Director al OMD.

O primărie privată?

Aspectele menționate mai sus reprezintă, în opinia lui Ozghiun Menabit, încălcări ale regimului integrității în exercitarea funcțiilor publice. Menabit susține că cei trei aleși locali implicați în constituirea și funcționarea OMD s-ar afla în conflict de interese, în contextul în care OMD-ul beneficiază de un sediu gratuit din patrimoniul public al localității, dar și de fonduri de la bugetul local, pe baza votului la care au participat și cei 3 consilieri implicați în OMD.

El a atras atenție prin mai multe postări pe Facebook asupra faptului că OMD ar avea caracteristica unei primării private, întrucât primește fonduri publice de la bugetul local, dar și atribuții de avizare a unor activități comerciale desfășurate de terți în stațiunile Mangaliei. Inițial – spune Menabit – majoritatea din Consiliul Local a votat ca municipalitatea să verse în conturile OMD toate veniturile încasate din nou instituita taxă de stațiune. Este vorba de o taxă de 5 lei pe zi impusă fiecărui turist care alege stațiunile Mangaliei ca destinație de cazare. Potrivit datelor obținute de consilierul ecologist de la Institutul Național de Statistică, în anul pandemic 2020 în Mangalia au înnoptat 1,3 milioane de persoane. Or, la acest volum, vorbim deja de taxe în valoare de 1,3 milioane de euro. Relevant este și faptul că prefectul Județului Constanța a semnalat Primăriei Mangalia că această inițiativă de a transfera întreaga taxă de stațiune la OMD este greșită. Ca urmare, norma a fost modificată de Consiliul Local, care a decis că OMD poate primi doar o parte din veniturile încasate din taxa de stațiune, pentru anumite acțiuni și proiecte.

Sesizată în aceste privințe, ANI i-a comunicat consilierului local că a deschis dosare de evaluare a celor trei aleși locali, pentru a verifica dacă a fost respectat regimul juridic al incompatibilității și conflictului de interese.  

Explicațiile viceprimarului Dragoș Angelescu

Contactat telefonic, viceprimarul Mangaliei, Dragoș Angelescu, recunoaște că a omis în anul 2020 să menționeze în declarația sa de interese calitatea de membru în Consiliul Director al OMD. ”În luna iunie 2020, fiind situația cu pandemia, am uitat să menționez. Însă, după ce am realizat această scăpare, am transmis ANI o declarație rectificativă, în care am notat calitatea de membru în Consiliul Director. Domnul Filip și doamna Stan au menționat.” – s-a justificat viceprimarul.

Dragoș Angelescu spune că OMD este un tandem creat între autoritatea locală și patronatele din turism și un instrument prin care cele două părți reprezentate în mod egal se pun la aceeași masă ca să stabilească strategii pentru turismul local.

”S-a creat acest mecanism pentru a avea părerea mediului de afaceri în mod direct. Până în 2012, Primăria nu avea un departament de turism. Facem tot ce putem pentru a dezvolta turismul, ascultând în același timp opiniile mediului de afaceri. În OMD au fost cooptate două patronate, care dețin 50%, iar Municipiul Mangalia are tot 50%. Calitatea de membru în Consiliul Director nu este remunerată.” – declară viceprimarul Mangaliei.

Angelescu a mai precizat că actele – constitutiv și statutar –  ale OMD, componența nominală a organelor de conducere și toate celelalte aspecte legale au fost verificate de Judecătorie, la momentul dobândirii personalității juridice. Or – punctează viceprimarul – instanța nu a găsit nicio neregulă. Pe de altă parte, Angelescu subliniază că OMD-ul de la Mangalia este primul de acest tip de pe litoral. Așadar vorbim de o situație fără un precedent sau un model de urmat. Din acest punct de vedere, neexistând o rețetă gata făcută, situația poate fi perfectibilă, ca dovadă că Prefectura a semnalat o eroare, iar autoritatea locală a corectat-o.

”Nu toți banii din taxa de stațiune vor merge spre proiectele OMD. Vrem să ducem banii în proporție mai mare spre întreținerea stațiunilor. Știți bine că Primăria Mangalia a atras fonduri europene pentru infrastructură în stațiunile pe care le administrăm. După ce vom avea aceste investiții la cheie, ele trebuie întreținute. Pe de altă parte, și OMD va putea accesa pe viitor fonduri europene” – a mai declarat viceprimarul Mangaliei.

Angelescu opinează că aspectele semnalate de consilierul local Ozghiun Menabit nu pot conduce la pierderea funcției de viceprimar. ”Sunt jumătăți de adevăr și chestiuni de interpretare a legii. Așteptăm un punct de vedere de la Agenția Națională de Integritate. OMD este o premieră pe litoral. Dacă sunt erori, le vom corecta. Avem toată deschiderea în acest sens.” – a mai precizat Dragoș Angelescu.  

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: