Connect with us

Exclusiv

Documentația halucinantă prin care primarul PSD-ist din Agigea și-a acordat titlul de cetățean de onoare al comunei sale

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Redacția Ordinea.Ro a intrat în posesia documentației care a stat la baza hotărârii de Consiliu Local, prin care primarul PSD-ist din Agigea, Maricel Cîrjaliu, a devenit cetățean de onoare al comunei sale, în anul 2012. Referatele și recomandările care au stat la baza acordării acestui titlu sunt de un ridicol nemaivăzut până acum. În același timp, documentația probează frauda morală și impostura personajului, dar și o anumită patologie a puterii, de tip Elena Ceaușescu. Ceaușeasca era proastă de bubuia pământul și toată lumea știa acest lucru, însă s-a folosit de puterea ei pentru a-i fi decernate titluri academice și onoruri pe care nu le merita. Nici Maricel nu e prea departe.

Nimic excepțional…

În iunie 2012, îmbătat de succesul electoral, în urma căruia a câștigat al doilea mandat de primar al comunei Agigea, Cîrjaliu și-a făcut planuri să se autodecoreze ca cetățean de onoare al comunei sale. Pe lângă pompă, titlul i-ar fi adus și foloase practice, deloc neglijabile având în vedere puzderia de terenuri și clădiri pentru care plătea impozite la Primărie. Cetățenii de onoare nu plătesc impozite, iar unii dintre ei mai beneficiază în plus de un lot de teren sau de un loc de înmormântare. Însă din punct de vedere legal, titlul de cetățean de onoare era rezervat doar celor cu merite deosebite. Titlul este o formă de recunoaștere publică a meritului, fie că vorbim de o contribuție importantă, de o performanță, de o faptă remarcabilă. De-a lungul timpului, au devenit cetățeni de onoare sportivi precum Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi sau Gabriela Szabo, al căror merit e dincolo de orice dubiu, oameni de cultură,  actori și regizori de mare ținută, profesori care au format generații întregi de elevi, militari de carieră care au luptat pe front, dar și oameni simpli care au contribuit la salvarea de vieți omenești. Cu toții au o notă comună: anume că au făcut ceva excepțional. Cîrjaliu nu făcuse nimic excepționale. Or, din acest motiv, titlul nu i se cuvenea. Însă, râvnind la el și fiind dispus aproape la orice ca să-și atingă scopurile, individul i-a pus pe angajații săi de la Primărie să inventeze niște merite pentru el.

… dar l-a vorbit presa de bine

Cel mai vechi document din dosarul de cetățean de onoare este un referat întocmit pe 28 iunie 2012 de secretarul Comunei Agigea, Ancuța Mihail. Prin acesta numita ruga, dar nu se știe pe cine, pentru că nu precizează destinatarul creației sale, să analizeze posibilitatea ca primarul în funcție să devină cetățean de onoare al localității. Primul ”merit” invocat de angajata Primăriei era acela că: ”Mass-media constănțeană s-a referit în repetate rânduri la activitatea pe tărâm economic și social a domnului Cristian Maricel Cîrjaliu, doctorand în drept public”.

Merit deosebit: a modificat statutul de funcționare al Primăriei

Mai departe, referatul pomenește că Maricel ”a acționat cu hotărâre și fermitate” la îndeplinirea unor obiective, cum ar fi reabilitarea stadionului de fotbal, constucția unei case de cultură, construcția unor noi grădinițe, reabilitarea unor străzi, reabilitarea iluminatului public, atribuirea de loturi de teren pentru tineri, înființarea societății Agigeaserv Util SRL, obținerea avizelor pentru realizarea rețelei de gaze în satul Lazu. Vă dați seama ce situație ridicolă? Obținerea unor avize a ajuns să fie un merit deosebit, apt de a fi răsplătit cu un titlu de cetățean de onoare. Și meritele nu se opresc aici, secretara comunei subliniind și faptul că șeful ei a adaptat permanent Statutul de organizare și funcționare a Primăriei la nevoile bunei funcționări a acesteia. Un caraghioslâc mai mare nici că putea fi inventat.

Un aviz de legalitate total ilegal

După ce a propus mizeria de mai sus, aceeași Ancuța Mihail a semnat și avizul de legalitate. În preambulul acestuia, se arată că proiectul de acordare a titlului de cetățean de onoare lui Cristian Maricel Cîrjaliu este inițiat de primar Jr. Cristian Maricel Cîrjaliu. Situația consemnată este total ilegală, fiind interzis primarilor să inițieze proiecte de hotărâre în beneficiul lor personal. În mod normal, secretara UAT-ului, juristă de meserie, trebuia să știe câte ceva despre regimul conflictului de interese și al incompatibilităților. Ca dovadă suplimentară că era total pe dinafară de materie, ea însăși se afla într-o vădită stare de incompatibilitate, fiind în situația de a aviza de legalitate un proiect pornit pe baza solicitării sale din referatul menționat mai sus.

VEDEȚI AICI DOCUMENTAȚIA SEMNATĂ DE ANCUȚA MIHAIL. 

Pe Cîrjaliu l-au recomandat angajații

Pe lângă actele de mai sus, la dosarul cetățeanului de onoare se mai găsește o recomandare semnată de 36 de persoane, în principal angajați ai Primăriei Agigea și ai societății locale Agigeaserv Util SRL. Lista era deschisă de viceprimarul de atunci al localității, PSD-istul Cornel Popescu, și se încheia cu semnătura lui Belghiz Bolat, directorul, tot PSD-ist, de la Agigeaserv Util SRL. Evident că mulți dintre angajați nici nu cunoșteau semnificația grozăviei, neavând cunoștințe juridice elementare. Însă, fiind trecuți pe o listă, au semnat cu toții, că doar nu erau dispuși să se pună rău cu șeful. Chiar primul semnatar, viceprimarul, era un analfabet funcțional total în materie juridică. Drept dovadă, la mai puțin de doi ani după întâmplările cu onoarea șefului său, acesta avea să fie declarat incompatibil, întrucât, în paralel cu funcția de viceprimar, era administrator al unei societăți comerciale, neavând acest drept legal.

Cine putea refuza să semneze lista?

 Mult a contat pentru angajați că a doua semnătură din listă era a secretarei Ancuța Mihail, care răspundea de legalitate (și tocmai din acest motiv nu avea dreptul să semneze și recomandarea). Cum putea refuza în aceste condiții sora lui Belghiz Bolat, angajată și ea la Primărie, să semneze recomandarea? Sau Carmen Manolache, nevasta unui polițist local ce avea să fie trimis în judecată sub acuzația că se folosea de funcția publică pentru a fura calorifere din casele localnicilor? Evident că au semnat cu toții o hârtie despre care habar n-aveau nimic și la confecționarea căreia nu contribuiseră cu nimic. O dovadă în sensul tezei din urmă este faptul că așa-zisa recomandare a celor 36 de angajați este în mare parte un copy-paste mizerabil după referatul Ancuței Mihail.

Încă un merit: a ținut audiențe

Astfel, este identică partea cu hotărârea și fermitatea primarului la obținerea avizelor, reabilitarea stadionului, schimbarea becurilor și celelalte ctitorii pe care le fac toți primarii din țara asta fără a râvni să li se ridice statui. Însă lipsește ideea că lui Cîrjaliu i s-ar cuveni titlul pentru că presa, între noi fie spus plătită prin contracte de publicitate, ar fi scris de el, de bine. În locul acestei idei, recomandarea semnată de cei 36 de angajați subliniază alte două aspecte. În primul rând că Maricel ar fi respectat programul de audiențe. În al doilea rând, că PSD-istul tocmai fusese reales cu o majoritate covârșitoare de voturi.

Eu pup poala popii, popa pupă poala mea

Urmează la dosar o recomandare semnată de preotul paroh al bisericii din Agigea, Daniel Stoica. În esență, acesta recomanda acordarea titlului pentru motivul că Maricel ar fi un bun enoriaș. Cu siguranță la biserică se găseau o sumedenie de babe mai bune enoriașe decât primarul. Dar pentru râvna la pupat icoane, pe acestea nu s-a gândit nimeni să le recomande ca cetățeni de onoare.

Tipul cu ”victoria” este Belghiz Bolat. În dreapta, preotul comunal convins că Maricel este un enoriaș excepțional

Cu dedicație, ca între cetățenii de onoare

În sfârșit, ultima recomandare este semnată de un tip cu greutate. Vorbim aici de actualul președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României, Mihai Daraban, la rândul său cetățean de onoare exact la Agigea și locuitor al cartierului Steaua de Mare. În recomandarea sa, Daraban sublinia următoarele merite ale primarului: că ar fi un personaj cu spirit de inițiativă și consecvență, că a menținut permanent legătura cu locuitorii din Agigea, că a realizat cu angajații și colaboratorii obiective de interes social-cultural, că a cooperat bine cu societățile, regiile autonome și companiile naționale de pe raza comunei și că ar fi insistat în soluționarea legală a grănițuirii comunei. Cu alte cuvinte, ale noastre, președintele Camerei de Comerț recomanda să i se dea titlul lui Cîrjaliu pentru că acesta a făcut câte ceva pe banii comunei, că a ținut programul de audiențe, că a dat bună-ziua pe la regiile autonome și că a deschis un proces de grănițuire, pe care dacă nu-l deschidea, între noi fie vorba, risca să răspundă penal de abuz în serviciu. Bravo, barosane, ești mare, bre! În maniera asta, puteai să-i recomanzi pe mai toți primarii din țară să devină cetățeni de onoare.

VEDEȚI AICI CELE 3 RECOMANDĂRI DIN DOSARUL CETĂȚEANULUI DE ONOARE. 

”Vă mulțumesc pentru gândul ales” și alte scofale de academicieni

La un moment dat, cineva s-a prins că nu e OK ca primarul să se propună de unul singur ca cetățean de onoare. Prin urmare, la începutul lunii iulie 2012, viceprimarul și secretara comunei i-au trimis lui Cîrjaliu o scrisoare cu următorul conținut: ”În atenția d-lui Drd.Jr.Cristian Maricel Cîrjaliu, Primarului comunei Agigea: D-nul Viceprimar al comunei Agigea și d-nii consilieri locali din cadrul Consiliului Local Agigea au deosebita onoare de a vă invita să vă exprimați acordul pentru a fi nominalizat Cetățean de onoare al comunei Agigea, județul Constanța. Cu deosebită considerație și respect”. Pupătura era semnată, după cum am spus, de vice și de secretară. A doua zi, pe 4 iulie 2012, a venit răspunsul primarului: ”Vă mulțumesc pentru gândul ales de a mă numi cetățean de onoare al comunei Agigea, județul Constanța și îmi face o deosebită onoare să accept propunerea dumneavoastră. Cu deosebită stimă, primar, Drd.Jr. Cristian-Maricel Cîrjaliu”. Vă dați seama ce atmosferă sobră domnea în primăria asta de țară? Și cu ce respect își vorbeau între ei academicienii?

Cîrjaliu a cerut cazier pentru doctorat, că doar nu era să se toarne singur la Poliție

După acest schimb de scrisori fără plic, de la un birou la altul și de un prost gust și o nerozie greu de egalat, Cîrjaliu a mai completat dosarul cu două hârtii: un CV extrem de interesant, pe care îl vom diseca mai jos, precum și un certificat de cazier judiciar emis de IPJ Constanța – ATENȚIE! – cu scopul de a-i servi la doctorat. Acest detaliu este esențial, întrucât demonstrează că Maricel era conștient de riscul răspunderii penale, motiv pentru care a mințit că hârtia i-ar trebui la doctorat. Că doar nu era să se toarne singur la Poliție că vrea să se proclame cetățean de onoare!

Subsemnatul Cîrjaliu din proiectul de hotărâre

Întreaga maculatură a generat întocmirea proiectului de hotărâre nr. 227/16.07.2012 și a expunerii de motive care-l însoțea. Ambele înscrisuri încep cu formula ”Subsemnatul Drd.Jr.Cristian Maricel Cîrjaliu, Primarul comunei Agigea”. Însă, în josul documentelor apar semnăturile unor consilieri locali. Este vorba de 11 persoane: Popescu Cornel (viceprimarul de atunci), Comănoiu Constantin, Frîncu Dobre, Oancea Mihai, Niță Marius-Daniel, Gheordunescu Emil, Manea Dorel, Lungu Adrian, Zaharia Oana-Elisabeta, Petre Daniel-Lucian și Cojocaru Dumitru. Peste ani, unul din semnatari, Dorel Manea, avea să ajungă la pușcărie, fiind prins în flagrant în timp ce încasa șpagă de la un privat pentru a-i aranja o concesiune de teren de la Primăria Agigea.

VEDEȚI AICI CORESPONDENȚA DE ACCEPTARE, PROIECTUL DE HOTĂRÂRE ȘI EXPUNEREA DE MOTIVE.

Cum a inventat marele cetățean cuvinte care nu există în DEX

Special am lăsat la urmă CV-ul marelui cetățean. Din acesta reiese că Maricel a obținut o diplomă de licență în drept de la Universitatea Spiru Haret în anul 2005, pe când avea 39 de ani. În același an s-a înscris la masterat, la Universitatea Ovidius, iar după absolvirea acestuia, în 2007, s-a înscris la studii doctorale în Republica Moldova. În paralel, a mai urmat un masterat la o particulară din București și câteva cursuri de specializare. În CV, se precizează chiar și titlul lucrării de doctorat pe care urma Maricel să o susțină: ”Rolul autorităților publice în combaterea și prevenirea corupției și protecționalismului”.

VEDEȚI AICI CV-UL DOCTORANDULUI ÎN CORUPȚIE ȘI PROTECȚIONALISM.

Cuvântul ”protecționalism” nu există. Este o invenție a lui Cîrjaliu. După cum știți, cetățenii de onoare nu sunt fraieri de rând; ei inventează chiar și cuvinte noi, care nu existau înainte. În DEX există un cuvânt asemănător, în speță PROTECȚIONISM, însă acesta nu are nicio legătură cu fenomenul corupției în care se specializa Cîrjaliu, ci se referă la o doctrină și o practică economică, de favorizare a producătorilor naționali. Despre toată aventura lui Maricel la Chișinău, despre articolele plagiate și despre colegii săi, la fel de plagiatori, puteți citi mai multe AICI.

Colegii lui, academicienii, l-au salvat de răspunderea penală

Epilog. Povestea titlului de cetățean de onoare a fost investigată de procurori. Având legături de largă notorietate cu diverși doctori și doctoranzi din justiția locală, un fel de ”colegii mei academicienii” după vorba Elenei Ceaușescu, individul a reușit într-un sfârșit să obțină mușamalizarea anchetei. Așa se face că, în continuare, primarul din Agigea continuă să se bucure, bine-mersi, de titlul de cetățean de onoare… primit pentru meritul de a schimba becurile din comuna, de a mai asfalta câte o stradă, de a mai obține niște avize, de a ține audiențe, de a modifica regulamentul de funcționare, de a fi bun pupător de icoane, respectuos cu regiile autonome și în rest ferm și hotărât. Curat murdar, coane Maricele – vorba lui Caragiale.

Comments

comments

Exclusiv

Suveică imobiliară la Agigea (II). Cumetria de interese de la parcarea de TIR-uri

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

În articolul trecut, arătam cum primarul PSD-ist din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, s-a folosit de contabila fostelor sale firme pentru a transfera terenuri din patrimoniul comunei în patrimoniul fratelui său. În anul 2012, Primăria a făcut un schimb de terenuri cu această contabilă, care s-a ales cu 6 loturi intravilane de cea mai bună calitate. La scurt timp, femeia s-a dus la notariat cu fratele și cumnata primarului, cu viceprimarul și cu un fin al primarului, care au devenit proprietari cu acte asupra terenurilor scoase din patrimoniul comunei. Mai scriam în articolul trecut că schimbul de terenuri a fost un simplu pretext pentru ca primarul să-și îmbogățească familionul și gașca de apropiați. Primăria nu avea nevoie de terenul arabil al contabilei lui Maricel. Iar dovezile care demonstrează această afirmație vi le prezentăm în articolul de față.

La sfârșitul anului 2011, Comuna Agigea devenea proprietară asupra terenului arabil predat de Elisabeta Magdalena Andrei în schimbul celor 6 loturi hărăzite să intre în patrimoniul găștii de la Primărie. După doar opt luni, Primăria a realizat că nu are nevoie de acel teren situat pe strada Meduzei nr. 1 A. Însă nevoie mare avea chiar finul primarului, numitul Anghel Dragu, implicat în suveica imobiliară descrisă în articolul precedent prin firma sa Acvamar Grup SRL. Dragu era asociat cu 50% și în firma Andi Trans SRL, specializată în transporturi rutiere de mărfuri. Cealaltă jumătate din această afacere era deținută de constănțeanul Dimcică Tudică. Atât finul primarului, cât și asociatul său Tudică erau administratori ai firmei. Și sunt și în prezent.

Pe 7 august 2012, Cîrjaliu a semnat un contract de concesiune cu Andi Trans SRL, pentru o suprafață de 6.000 de metri pătrați provenită din schimbul de terenuri. Ca să nu bată prea tare la ochi, firma care intra în parteneriat cu Primăria nu a fost reprezentată la semnarea actului de finul primarului, ci de celălalt administrator, Dimcică Tudică. Prin actul de concesiune, Andi Trans SRL primea dreptul de a construi pe teren o parcare de TIR-uri și un sediu administrativ. Contractul avea o valabilitate standard de 49 de ani, cu posibilitatea prelungirii cu încă jumătate din perioada inițială. În total, 73 de ani și 6 luni! Cât să ajungă și generațiilor viitoare. Redevența anuală stabilită prin contract a fost de 1.494 de euro cu TVA inclus. Printr-un calcul elementar, aflăm că societatea urma să suporte 104,62 de euro pe lună plus TVA. În 2012, potrivit datelor statistice, prețul mediu pentru închirierea unei garsoniere în Constanța era de 160 de euro pe lună. (detalii AICI).

Concesionarea celor 6.000 de metri pătrați sub prețul de chirie al unei garsoniere s-a făcut fără probleme, în contextul în care contractul a fost avizat de persoana responsabilă de controlul financiar preventiv (CFP) din Primăria Agigea, Oana Coravu. Aici puteți citi contractul de concesiune.

În 2014, primarul localității a fost de acord cu modificarea contractului de concesiune prin act adițional. Prin semnătura lui Maricel Cîrjaliu și a CFP-istei Oana Coravu, Andi Trans primea dreptul să subînchirieze o parte din teren cu acordul prealabil al Primăriei.

La o zi distanță, Andi Trans a semnat un contract de închiriere cu VH Extra Oil SRL Lumina, pe o perioadă de 12 ani de zile. Societatea din urmă a obținut astfel 300 de metri pătrați din terenul de pe strada Meduzei 1 A, în vederea construirii unei stații de combustibili. Chiria a fost negociată de părți la 2.000 de lei plus TVA pe lună, ceea ce însemna 455 de euro plus TVA pe lună la cursul de schimb al BNR din ziua respectivă.  Asta da afacere. Dintr-o fărâmă infimă a terenului, societatea își scotea redevența către Primărie și un profit de 350 de euro pe lună sau 4.200 de euro pe an.

În 2015, Andi Trans a finalizat investiția, respectiv o parcare de TIR-uri și o clădire administrativă P+1+M. Lucrările au fost recepționate de o comise prezidată chiar de finul primarului, Anghel Dragu. Tot acesta a semnat diversele acte din perioada investiției, în calitate de beneficiar. Ulterior, societatea a scos la închiriere o parte din spațiile sediului administrativ. De asemenea, parcarea a devenit în sine extrem de profitabilă, aflându-se pe ruta de acces în Portul Constanța Sud – Agigea.

În 2020, Andi Trans SRL a derulat afaceri de aproape 1,5 milioane de euro.

În același an, în luna ianuarie, Dimcică Tudică a împlinit o vârstă rotundă. Afaceristul a dat o petrecere cu această ocazie la restaurantul Diplomatic din Constanța. Printre participanți s-au aflat primarul PSD-ist din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, și CFP-ista Oana Coravu, cea care a avizat din punct de vedere financiar contractul de concesiune. De asemenea, la petrecere a participat și Anghel Dragu, finul și partenerul de suveici imobiliare al clanului Cîrjaliu. Mai multe fotografii de la eveniment au fost postate în spațiul public, pe Facebook, de o prietenă de petreceri a familiei lui Anghel Dragu. După cum se vede, ”autoritățile” au relații sociale foarte strânse cu cei avantajați de această potlogărie administrativă. Și asta explică totul.

Maricel Cîrjaliu și Oana Coravu au participat la petrecerea celui avantajat să obțină parcarea la o redevență sub valoarea de închiriere a unei garsoniere. Comuna a fost păgubită, dar cei doi au petrecut bine. Sursa foto: Facebook.

Trebuie să mai spunem că CFP-ista care l-a ajutat pe Maricel Cîrjaliu să transfere un teren de 6.000 de metri pătrați la preț de garsonieră către firma finului său beneficiază de tot felul de avantaje. Strada pe care locuiește Oana Coravu a fost asfaltată din fondurile publice ale comunei Agigea, deși toate celelalte străzi din cartierul ei au rămas la stadiul de pământ sau piatră.

Prietena primarului are un motto preferat, pe care și l-a trecut în descrierea contului ei de Facebook: ”În sfârșit, viața mea e perfectă, da este foarte perfectă și este nemaipomenit de frumoasă”.

Coravu a beneficiat, potrivit surselor noastre, nu doar de salariul din Primărie, fiind inclusă și pe ștatele de plată ale Asociației Grup Local Dobrogea Sud – o structură prezidată de Maricel Cîrjaliu care se ocupă cu implementarea unei strategii pe fonduri europene pentru comunitatea de pescari din zonă. După cum am arătat în mai multe articole (vezi AICI), în primul ciclu de finanțare, FLAG-ul a prăpădit banii europeni pe niște chiolhanuri de neam prost și pe salarii nesimțite. Iar acum, în al doilea ciclu de finanțare, a aranjat ca fondurile europene să fie atribuite pe sprânceană, unui tip care își petrece concediile cu omul lui Cîrjaliu de la Golful Pescarilor (vezi AICI).

Harta terenurilor de pe malul mării scoase din patrimoniul comunei Agigea și băgate în patrimoniul familiei primarului Maricel. În partea stângă este figurată parcarea de tiruri, concesionată în condițiile descrise în articolul de față.

În sfârșit, viața lui Maricel Cîrjaliu este și ea incredibil de frumoasă. Oficial, primarul din Agigea este cam sărac lipit pământului. Neoficial, însă, Maricel este putred de bogat, averea sa fabuloasă fiind trecută pe numele rudelor, finilor și interpușilor săi. Deși poate avea parte cam de tot ce-i dorește inima, edilul are și o latură întunecată în viața sa. Anul trecut, el a fost trimis în judecată pentru fapte de corupție în legătură cu terenul vândut către Golful Pescarilor, tot la un preț de garsonieră. Maricel a tras-o în problemele sale penale și pe fosta secretară a comunei, Ancuța Calust (fostă Mihail), la rândul ei inculpată în acest dosar de răsunet. Iar după cum se vede, trecutul îl ajunge din urmă pe Maricel, pentru că abuzurile și tunurile sale imobiliare tot apar la iveală, ca ciupercile după ploaie.

Citește și:

Suveică imobiliară la Agigea. Primarul și-a omenit fratele cu terenuri ale comunei

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Constanța Altfel a pierdut procesul pentru anularea PUZ-ului Lăpușneanu. Cine plătește deranjul de 3 ani?

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Asociația Constanța Altfel, fondată de Vergil Chițac și Felicia Ovanesian, dar din care aceștia s-au retras de când ocupă funcții oficiale în Primăria Constanța, a pierdut pe fond cel mai important proces al ei. Este vorba de litigiul declanșat pentru anularea Planului Urbanistic Zonal al bulevardului Lăpușneanu. Vineri, 11 iunie 2021, Tribunalul Constanța a respins acțiunea asociației ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Soluția era previzibilă încă de anul trecut, de când s-a publicat în Monitorul Oficial al României decizia dată în RIL de Înalta Curte de Casație și Justiție care interzice accesul ONG-urilor la acțiuni populare în trânta lor interesată cu actele de urbanism și mai ales cu beneficiarii acestora din urmă.

Procesul PUZ-ului Lăpușneanu are legătură cu ascensiunea lui Vergil Chițac în spațiul public. În 2016, acesta a candidat pentru prima dată la funcția de primar al municipiului Constanța. Și mult nu a lipsit să-l bată din prima pe Decebal Făgădău, pe atunci viceprimar cu atribuții de primar după fuga lui Mazăre în Madagascar. Chițac a dus o campanie negativă. În replică, Făgădău a lansat un proiect constructiv, angajându-se să modernizeze într-un termen record un segment al bulevardului Tomis. El a anunțat că își va da demisia de la Primărie și că va pleca din politică, dacă lucrarea nu va fi inaugurată la timp. Părea un pariu imposibil de câștigat. Iar mogulul portuar Gabriel Comănescu, cel care îl păpușa din spate pe candidatul Chițac, își freca deja mâinile cu încântare. Planurile acestui grup de interese au fost stricate involuntar de un om de afaceri, care a câștigat procedurile și a modernizat bulevardul Tomis la cea mai bună calitate de până atunci din istoria Constanței. Este vorba de antreprenorul Grigore Comănescu, proprietarul grupului de firme Comprest UtilSomaco ConstructDobrogea Asfalt.

Acesta a fost mărul discordiei, dacă ne putem exprima așa. Grigore Comănescu a explicat că implicarea sa a fost una pur antreprenorială, cu aceeași responsabilitate pe care a dovedit-o atunci când a participat la lucrările de extindere a bazei NATO de la Mihail Kogălniceanu, la Autostrada Soarelui și centura Ovidiu-Agigea sau la prima etapă de consolidare și extindere a plajelor românești, pe sectoarele din municipiul Constanța. Omul de afaceri nu face politică și nici nu are timp de jocuri electorale, având în răspundere 600 de angajați, raporturi antreprenoriale cu parteneri, subcontractanți și producători care la rândul lor au peste 1.000 de angajați, precum și o reputație de apărat, de om care mereu a pus calitatea înainte de toate.

La sfârșitul anului 2017, Vergil Chițac a pus bazele Asociației Constanța Altfel, împreună cu avocata Felicia Ovanesian și alte persoane. ONG-ul s-a lansat într-o campanie împotriva Primăriei și Consiliului Local, pe care le-a acuzat că sprijină ”rechinii imobiliari” care au distrus spațiile verzi ale orașului, cu blocurile lor. Prima acțiune de mare anvergură a asociației a fost atacarea PUZ-ului Lăpușneanu, care reglementa funcțiunile unei zone mai ample în care se afla și un bloc ridicat de compania Comprest Util. În paralel, Constanța Altfel a solicitat și a obținut suspendarea PUZ-ului. De asemenea, Chițac&Ovanesian au atacat pe cale separată și autorizațiile de construire ale Comprest Util și au înscris litigiile la Cartea Funciară, pentru a-l împiedica pe omul de afaceri să continue vânzarea apartamentelor din blocul construit cu dotări premium, cu parcare subterană mai bună decât a oricărui mall din oraș, cu buncăre de apărare civilă necesare orașului, cu rezervă de apă în subteran pentru situații de necesitate în caz de război, cu stații de încărcare pentru autovehiculele electrice, ”parcare” de biciclete și soluții de autonomie electrică a imobilului în caz de avarie. Ca să nu mai spunem de amenajarea spațiilor verzi proprii și a celor din jur, refacerea sistemului de canalizare și canalizare pluvială pentru întreaga zonă, transformator electric pentru blocul propriu dar și pentru cele din jur, amenajarea de parcări pentru blocurile învecinate, plus o stradelă de descărcare a traficului realizată de la zero prin efortul și cheltuiala exclusivă a investitorului.

O asemenea realizare merita felicitări. Însă Constanța Altfel avea de plătit polițe pentru întâmplarea de la bulevardul Tomis. În mod vădit, procesele au fost o răzbunare și un fel de a-i da în cap unui om corect, care a făcut lucrurile corect și de calitate.  

ONG-ul a susținut în esență că investitorul trebuia să conserve terenul ca spațiu verde, că aglomerarea urbană conduce la poluare, că spațiile de parcare sunt insuficiente, că ultimul etaj al blocului nu are certificat de descărcare arheologică (nefiind, așadar, evaluate vestigiile din cer). În realitate, compania cumpărase terenul de la Primărie, în anul 2004, plătind – cu dobânzi și actualizări –  1.000 de euro pe metru pătrat, iar cu totul două milioane de euro. A fost cel mai mare preț plătit pentru un teren din istoria de până atunci a orașului. Deși terenul a fost vândut de Primărie exact pentru construirea unui ansamblu de apartamente la cel mai înalt standard de calitate și a unei clinici medicale, existând un PUZ adoptat în acea perioadă, Constanța Altfel a pretins că investitorul trebuia să cultive iarbă.

În 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis să spună stop acțiunilor, de multe ori șantajiste, prin care diverse ONG-uri din toată țară atacau acte de urbanism în baza interesului public pentru aerul curat, spațiile verzi și altele aspecte de interes general. Curtea a stabilit pentru totdeauna că asociațiile, care sunt persoane juridice de drept privat, se legitimează procesual doar dacă demonstrează afectarea unui interes legitim privat sau vătămarea unui drept subiectiv (al unui subiect anume, nu al publicului în general). După lămurirea definitivă a acestor aspecte, Constanța Altfel a pierdut definitiv, la Curtea de Apel Galați, procesul în care ceruse anularea autorizațiilor de construire ale Comprest Util. În joc rămânea astfel un singur proces, acela în care așa-zișii ”salvatori urbani” se trânteau cu PUZ-ul. Dar și acela depindea de găsirea unei persoane concret vătămate.

Deși au căutat vecini ai blocului Comprest Util care să se plângă de o vătămare, ONG-ul n-a găsit decât un singur ins, pe numele său Sorin Daon, membru în Constanța Altfel și fost angajat al mogulului Gabriel Comănescu. Acesta a depus o cerere de intervenție principală în procesul în care Constanța Altfel solicita anularea PUZ-ului Lăpușneanu. De asemenea, el a cerut instanței să desființeze și autorizațiile de construire ale Comprest Util emise începând cu anul 2009. Ba chiar, în culmea delirului, a cerut instanței să dispună demolarea blocului, că-l deranja pe el, locuind la etajul 9 al unui turn învecinat, construcția cu mai puține etaje ridicată în proximitate de Grigore Comănescu.  În 16 ani de când terenul intrase în proprietatea Comprest Util și de când societatea a făcut toate procedurile publice de mediu și a obținut acte de urbanism de asemenea aduse la cunoștința cetățenilor, fostul angajat al mogulului nu s-a plâns de nicio vătămare. A început subit să-i pese abia când Asociația Constanța Altfel simțea că-i fuge pământul de sub picioare, fiind incapabilă să demonstreze cea mai elementară atingere adusă unui interes privat de către proiectul, chiar deosebit, al firmei Comprest Util.

Momente bahice cu mogulul Gabriel Comănescu și omul pe care a reușit să și-l pună primar la Constanța. Sorin Daon a fost angajatul mogulului, iar asta explică intervenția sa delirantă, prin care a cerut demolarea blocului Comprest Util.

În luna martie 2021, fostul angajat al mogulului a fost scos din dosar, pe motivul lipsei calității procesuale active. Rămasă fără susținere în proces, Asociația Constanța Altfel a mai încercat niște tergiversări rușinoase, recuzând și răs-recuzând magistrați, până când a fost amendată pentru rea-credință. Mai mult, o judecătoare a Tribunalului Constanța, care judeca una din cererile de recuzare împotriva judecătorului de fond, a răbufnit acuzând asociația că are magistrații ei eligibili, urmărind să îndrepte dosarul către aceștia. În opinia noastră, această acuzație extrem de gravă ar trebui să facă obiectul unei anchete serioase, fiind inadmisibil să planeze astfel de suspiciuni de fraudare a actului de justiție, iar organele în drept să nu facă lumină.

În mod cert, tergiversările ONG-ului nu au durat decât până la sfârșitul săptămânii trecute, când acțiunea Constanța Altfel a fost respinsă ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă. În toți acești ani, PUZ-ul a rămas suspendat, pe baza cererii semnate de Vergil Chițac, fostul președinte al ONG-ului, actualmente primar. Constanța Altfel trebuie să suporte cheltuielile de judecată. Însă, dacă hotărârea va rămâne definitivă, cei care au fost târâți pe nedrept în acest litigiu ar putea pretinde despăgubiri civile. La nivel național, există precedente, cel puțin în situația Asociației pentru Protecția Urbanistică a Clujului, un ONG care a fost copiat la indigo de epigonii de la Constanța Altfel și care a pierdut mai multe procese declanșate împotriva unor investitori. La un moment dat, pentru a plăti obligații stabilite în sarcina sa de către instanțele de judecată, APUC a făcut un apel public la clujeni să fie ajutată cu donații.

Nu știm dacă Asociația Constanța Altfel, rămasă pe mâna nurorii lui Vergil Chițac și a altor persoane, va găsi un sprijin financiar din partea publicului, în contextul în care primarul Constanței este într-o scădere dramatică de popularitate. Moralistul care cerea demolarea de blocuri ca să nu existe poluare este acuzat că a luat, ca primar, decizii iresponsabile care au condus la supraaglomerarea traficului rutier, cu consecința poluării orașului cu noxe. Același moralist care cerea demolarea de blocuri ca să rămână spațiile verzi s-a dovedit total incapabil să tundă iarba din oraș. Mai mult, primarul Chițac a inventat un regulament prin care obligă asociațiile de locatari să tundă boscheții de pe terenurile municipalității. Același moralist, după ce s-a văzut primar, a descoperit că nu plouă destul la Constanța, motiv pentru care a anunțat că vrea să desființeze spațiile verzi de pe bulevardul Mamaia. Primarul, care face naveta de la Eforie, și-a schimbat zâmbetul electoral într-o morgă ce pare afectată de un exces de fiere. Iar toate acestea l-au făcut extrem de nepopular. Și tocmai de aceea nu vedem pe unde își va scoate cămașa asociația fondată de el, dacă se va ajunge la daune.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

O ilegalitate a Primăriei Constanța și miza ei financiară. Ghenele de ambalaje puse în cârca asociațiilor de locatari

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Regulamentul de gospodărire și înfrumusețare a Constanței, adoptat prin Hotărârea locală 77/2021, este utilizat în scopuri ilegale și abuzive de aparatul de specialitate al primarului Vergil Chițac. Un semnal de alarmă în acest sens a fost tras de consilierii locali USR, care au convocat deja o ședință extraordinară în scopul modificării Regulamentului. Inițiativa acestora a plecat de la revolta că asociațiile de locatari au fost notificate de Primărie pentru a tunde boscheții dintre blocuri, de pe terenurile municipalității, și pentru a construi ghene de colectare separată a deșeurilor reciclabile. Aspectul din urmă ne-a atras în mod deosebit atenția, deoarece părea expresia unei stări de beznă intelectuală. După o documentare minuțioasă, am descoperit însă că regimul Chițac nu din prostie și-a propus să umple orașul cu ghene printre blocuri. La mijloc este o afacere de milioane de euro și o inginerie juridică prin care regimul vrea să ocolească actualul contract de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare, ca să mute niște bani în alte buzunare.  

Autograful lui Horia C.

Potrivit art. 154 aliniatul 6 din Codul Administrativ, primarul este cel care reprezintă UAT-ul în relațiile cu persoanele fizice și juridice. Din acest punct de vedere, notificările trebuiau semnate de primar sau în numele primarului de o persoană cu atribuții delegate în acest sens. Fiind vorba de o ilegalitate, după cum vom demonstra mai jos, prezumăm că Vergil Chițac a ezitat să se agațe de semnătură ca boul de jug. Așa că hârtiile au fost semnate de Horia Constantinescu, omul pe care Chițac l-a apărat cu riscul destrămării alianței cu USR. Iar acum înțelegem și de ce.

Notificarea

După o narațiune despre ”sancțiunile” plătite de municipalitate din cauza neîncadrării în țintele de colectare selectivă a deșeurilor, Horia Constantinescu anunță asociațiile, scurt pe doi, că au două obligații mari și late, în baza articolului 5 aliniatul 5 din Regulamentul de gospodărire. În primul rând, să încheie contracte cu ”prestatori de servicii specializați în colectarea, transportul și eliminarea/valorificarea deșeurilor municipale selective”.

În al doilea rând, să asigure locuri amenajate, dotate cu europubele, pentru colectarea separată a deșeurilor pe fracții de hârtie, metal, plastic și sticlă. Într-un alt paragraf, directorul lui Chițac subliniază că aceste locuri trebuie să fie acoperite, împrejmuite, securizate și dotate cu scurgere a apelor reziduale. Cu alte cuvinte, sunt costisitoare și greu de făcut.

Alte două precizări din notificare sunt esențiale:

  1. Că ”prestatorii” pot fi identificați pe site-ul Agenției de Protecție a Mediului, la secțiunea ”gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje”
  2. Că amenajarea locurilor de colectare poate face obiectul unei înțelegeri cu acești prestatori (nu se știu condițiile: contracost sau gratis, cu preț redus, cu plata în avans, în rate, în barter…).

Extras din notificare. Atenție la sintagma ”deșeuri menajere”, care înseamnă gunoaie provenite din activități casnice.

Legea spune exact invers

În mod cert, notificarea este plină de minciuni și ilegalități.

Este cu totul ilegală obligarea asociațiilor de locatari să construiască ghene pentru colectarea separată a deșeurilor reciclabile. Potrivit articolului 17 din Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor, autoritățile locale sunt cele obligate ”să asigure colectarea separată pentru cel puțin deșeurile de hârtie, metal, plastic și sticlă din deșeurile municipale”. Iar potrivit articolului 59 din aceeași lege, autoritățile locale sunt cele care ”asigură spațiile necesare pentru colectarea separată a deșeurilor, dotarea acestora cu containere specifice fiecărui tip de deșeu, precum și funcționalitatea acestora”.

Așadar, întreaga răspundere aparține autorității locale.

 

Întreaga lege o pueteți citi pe AICI.

Legea mai obligă autoritățile să includă tarife distincte în contractele de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare pentru activitățile desfășurate de operatorii de salubrizare în privința colectării selective (art 17, alin. 1 litera c din Legea 211/2011). În cazul Constanței, este vorba de Polaris M Holding.

Numai că administrația Chițac nu vrea să aplice legea. Acești oameni vor să mute banii în alte buzunare, cu riscul de a umple orașul de ghene printre blocuri, cum nu a îndrăznit nimeni până acum în această țară.

Pe terenurile municipalității?

Pe de altă parte, trebuie să spunem că asociațiile de locatari nu au de regulă nimic în proprietatea lor. În consecință, ele nu pot construi ghenele decât pe domeniul municipalității și numai dacă primesc un drept legal de folosință asupra terenurilor necesare, pe care nu-l poate da nici Horia C., nici șeful său Chițac, ci numai și numai Consiliul Local, cu majoritate calificată de voturi.

Contractul cu prestatorii liber aleși – un alt abuz de zile mari

La fel de ilegală este și obligarea asociațiilor de locatari să încheie contracte de colectare a deșeurilor cu ”prestatori”.

Asociațiile nu generează deșeuri și ca atare nu pot fi obligate să le gestioneze. Cei care produc deșeurile de la un bloc sunt persoanele fizice, proprietarii apartamentelor. Însă aceștia plătesc  deja o taxă Primăriei, beneficiind de serviciile operatorului local de salubrizare.

Salubrizarea nu este un serviciu concurențial, ci unul reglementat în totalitate. Singura formă de concurență are loc la momentul licitației pentru concesionarea serviciului către un operator. Pe perioada contractului, operatorul are drept exclusiv de colectare a deșeurilor municipale. Prin lege, colectarea nu poate fi altfel decât separată. Persoanele fizice, care generează deșeuri menajere, achită serviciul de colectare direct la Primărie, prin taxa de salubrizare. Persoanele juridice, care generează deșeuri similare celor menajere din activitatea lor comercială,  sunt obligate să încheie contracte de prestări cu firma de salubrizare.   

Primăria nu poate obliga persoanele fizice să încheie convenții în afara contractului de delegare, cu prestatori aleși în mod liber de pe piață, riscând pe de o parte un dosar penal, iar pe de altă parte niște daune-interese mai mari decât toată averea lui Chițac, Ovanesian și Constantinescu la un loc.

Din acest motiv, Primăria a recurs la un truc, instituind obligații nu către persoanele fizice din oraș, ci către asociațiile de locatari, care sunt persoane juridice. La mijloc este o șmecherie juridică prin care se încearcă asimilarea forțată a locatarilor în rândul societăților comerciale, pe motiv că și asociațiile constituite de ei sunt persoane juridice.

Ca să fie clar, oricine are dreptul să colecteze pe proprietatea lui ambalaje și să le vândă către un reciclator, să le schimbe pe un bilet de autobuz sau pe un voucher la supermarket, când sunt acțiuni în acest sens. Însă Primăria transformă acest drept într-o obligație, la fel cum încearcă să-i oblige pe cetățeni să amenajeze facilitățile de colectare care prin lege sunt date în sarcina autorităților locale.  

O găleată de minciuni

Notificarea este mincinoasă în privința modului în care îi face răspunzători pe cetățeni de faptul că Primăria a plătit anul trecut 4,8 milioane de lei, iar anul acesta va plăti peste 13 milioane de lei, ca sancțiune pentru reciclarea deficitară. În realitate, Primăria suportă taxa de economie circulară, de 80 de lei pentru tona de deșeuri DEPOZITATE.

Anul acesta, taxa se va ridica la peste 13 milioane de lei. O parte din această creștere este cauzată de faptul că Primăria jupoaie bulevardul Lăpușneanu de carosabilul său, ca să taie benzi dedicate pentru autobuze și piste pentru biciclete pe locul parcărilor de-acum. Vor rezulta peste 75 de mii de tone de deșeuri inerte, după cum scrie în autorizația de construire. Numai pentru aceste deșeuri, taxa pentru economia circulară se ridică la 6 milioane de lei. Dar taxa din acest caz este datorată de Primărie pentru un proiect al ei. Și nu are legătură cu reciclarea, ci cu depozitarea.

Filozofia de reciclare

În Uniunea Europeană, gestionarea deșeurilor se face pe baza filozofiei că producătorii de ambalaje răspund extins, adică plătesc, reciclarea acestora. La nivelul Uniunii, au fost stabilite ținte anuale de reciclare a ambalajelor, cele mai importante categorii separate fiind hârtia, metalul, plasticul și sticla.

Producătorii de ambalaje pot transfera răspunderea reciclării către organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorului (OIREP-uri). Producătorii ambalajelor plătesc transferul de responsabilitate către OIREP-uri, iar acestea din urmă plătesc reciclarea către cei care participă la acest proces. Primăriile primesc bani de la OIREP-uri pentru ambalajele reciclate din deșeurile municipale. Și nu în ultimul rând în ordinea importanței, OIREP-urile plătesc și pentru construirea facilităților de colectare selectivă a deșeurilor din ambalaje.

Așadar, cetățenii n-ar fi plătit nimic dacă regimul Chițac ar fi respectat benevol legea. Legea obligă autoritățile locale să amenajeze locurile de colectare separată a deșeurilor. Or regimul Chițac a pus această obligație în cârca asociațiilor de locatari, ca să aibă prilejul să introducă într-o piață reglementată prestatori care nu au participat la nicio licitație. Dar nu-i bai, aveți încredere!

Download (PDF, 3.72MB)

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: