Exclusiv
Belina lui Chițac. Argumentele false prin care amiralul vrea să aducă lacul Tăbăcărie la Primărie
N-a trecut niciun an de când fostul premier liberal Ludovic Orban anunța cu o mândrie legitimă că insula Belina și brațul Pavel din albia minoră a Dunării s-au întors în proprietatea publică a statului român. Printr-o hotărâre de Guvern din anul 2013, cele două imobile fuseseră trecute în domeniul public al Județului Teleorman. Consiliul Județean din acel colț de țară le ceruse pentru reabilitarea și valorificarea cadrului natural. CJ Teleorman compusese un proiect pentru a realiza pe insulă piste de bicicletă, un aquapark, un complex hotelier, o tabără pentru copii, un port de agrement și alte… vise. La 5 ani distanță, pe insula Belina nu se afla decât un domeniu de pescuit, folosit de fostul șef al PSD-ului, Liviu Dragnea, pentru a-și distra invitații. A fost momentul în care procurorii DNA au intrat pe fir. Dosarul Belina a fost unul din cele mai mediatizate din România. Chiar dacă opinia publică s-a concentrat pe rolul jucat de Dragnea, pentru DNA, miza centrală a demersului judiciar a fost să arate că bunurile naturale din domeniul APELOR fac obiectul exclusiv al proprietății publice de stat, prin declarația legii organice. Iar din acest motiv, acuzația principală din Dosarul Belina este aceea că insula și brațul Dunării au fost transferate ILEGAL la administrația locală, prin hotărâre de Guvern care dispunea contrar legii organice. O serie de demnitari și funcționari au fost trimiși în judecată. Iar anul trecut, după cum spuneam, cele două imobile au reintrat în patrimoniul de stat.
Extrase din Rechizitoriul Belina. Dosarul descrie frauda la Constituție și la legile organice, prin care luciul de apă și insula au fost transmise prin Hotărâre de Guvern în patrimoniul public al Județului Teleorman, cunoscând că aceste bunuri făceau obiectul exclusiv al domeniului public de stat. AICI puteți citi întregul Rechizitoriu.
Chițac n-a înțeles nimic din cazul Belina
Din păcate, administrația publică locală de la Constanța n-a înțeles nimic din cazul Belina. Ca dovadă, în această perioadă, Primăria Constanța face demersuri pentru a obține o hotărâre de Guvern, prin care să se dispună trecerea lacului natural Tăbăcărie din domeniul public de stat în domeniul public al Municipiului Constanța. Exact la fel ca la Belina. Argumentele exhibate de Primărie sunt vădit false și constituie o încercare de inducere în eroare a organelor de stat. Probabil din acest motiv, instrumentul tehnic de motivare a cererii – în speță referatul întocmit cu acest scop – a fost ascuns opiniei publice.
Pe ordinea suplimentară, ca-n vremea lui Mazăre
Cererea de trecere a lacului de la stat la Primărie a fost aprobată, prin hotărâre, de Consiliul Local, la ultima sa ședință ordinară, din 26 februarie 2021.
Ședința a fost convocată de primarul Vergil Chițac, printr-o dispoziție care a fost publicată pe site-ul Primăriei încă din 19 februarie 2021 (vezi AICI). Împreună cu dispoziția, a fost publicat un proiect al ordinii de zi și cele 14 proiecte de hotărâri locale înscrise în el. În timp ce publicul studia aceste inițiative, singurele despre care avea cunoștință, primarul Chițac pregătea în mod discret suplimentarea ordinii de zi. Un document în acest sens a fost emis pe 24 februarie. Acesta conținea alte 13 proiecte noi. Printre ele – proiectul referitor la lacul Tăbăcărie, dar și controversatul regulament al parcărilor, prin care Primăria se pregătea să impună, fără dezbatere, un pomelnic de taxe și reglementări. Abia după ce presa a aflat de această ultimă inițiativă, Primăria a comunicat jurnaliștilor ordinea suplimentară. Însă documentul nu a fost publicat pe site. Primăria a refuzat în mod expres și cu o justificare contradictorie să ne permită accesul la proiectul referitor la lacul Tăbăcărie. AICI puteți vedea documentul de suplimentare a ordinii de zi, care nu a fost publicat pe site-ul Primăriei.
În circumstanțele de mai sus, e limpede că inițiativa referitoare la lac a fost ascunsă publicului, fiind astfel încălcată transparența cerută de lege.
Șmecheria cu ordinea suplimentară se făcea cu preponderență pe vremea lui Radu Mazăre. Fostul primar, acum pușcăriaș, ascundea la rândul său proiectele fierbinți pentru comunitate sau bazate pe falsuri ordinare, trecându-le pe o ordine de zi suplimentară. Publicul afla tardiv de existența acestora, când oricum nu se mai putea face nimic. Această conduită, care este la fel ca pe vremea lui Mazăre, e greu de digerat când vine de la cei care au urlat că vor Constanța ALTFEL.
Ce avea de ascuns Primăria?
În mod cert, din cauza secretomaniei regimului Chițac și a acestei practici de tip Mazăre, abia la câteva zile după ședință am reușit să intrăm în posesia proiectului de hotărâre referitor la lacul Tăbăcărie, din surse neoficiale. Iar acum avem și toate explicațiile pentru care Primăria a ascuns proiectul.
Extrase din proiectul hotărârii locale. Aici puteți citi documentul integral.
Iată mai jos argumentele exhibate de Primărie:
Argumentul 1:
Raportul întocmit de funcționarii Primăriei Constanța pleacă de la ideea că Parcul și Lacul Tăbăcărie nu pot fi reabilitate dacă nu se face dovada unui drept real asupra lor de către municipalitate.
Parțial fals. Primăria are deja parcul Tăbăcărie în proprietate și-l poate reabilita oricând.
Argumentul 2:
Raportul susține că cele două imobile distincte formează un complex și că lacul deservește în mod exclusiv Parcul Tăbăcărie.
Îndoielnic. Se poate contra-argumenta că lacul Tăbăcărie nu deservește exclusiv parcului Tăbăcărie. Parcul abia ocupă o latură a lacului. În rest, lacul mai deservește Complexul Muzeal de Științe ale Naturii, Biserica Sf Mina, Școala de Scafandri Gheorghe Oancea, City Park Mall, stația de epurare RAJA. Pe latura dinspre mare, lacul deservește proprietăți private aparținând lui Georgică Giurgiucanu, Oil Depol SRL și altora. Ca o coincidență, Girgiucanu și Oil Depol au fost deopotrivă clienți ai avocatei Felicia Ovanesian, actualmente city-manager al Constanței.
Argumentul 3:
Raportul afirmă că lacul Tăbăcărie nu are ieșire la Marea Neagră pentru a justifica interesul și uzul public național.
Fals. Nicăieri, în nicio lege, nu scrie că numai lacurile cu ieșire la mare ar fi de uz și interes public național. Pe litoral, doar lacurile din complexul Razim-Sinoe au ieșire la mare, printr-un sistem de stăvilare, în vreme ce lacurile Mangalia și Costinești au fost unite cu marea, prin lucrări hidrotehnice. Însă sute de alte lacuri naturale din întreaga țară nu au ieșire la mare. Și cu toate acestea sunt de uz și interes public național, fiind inventariate ca atare în domeniul public de stat. Dacă s-ar da curs argumentului exhibat de Primăria Constanța, s-ar crea un precedent periculos ca statul să-și piardă mai toate lacurile.
Pe de altă parte, lacul Tăbăcărie este legat de lacul Siutghiol, printr-un canal de legătură închis de stăvilarul Siutghiol, după cum este legat și de Marea Neagră, prin stăvilarul Pescărie. Canalul de legătură și cele două stăvilare sunt inventariate ca părți componente ale imobilului Lac Siutghiol, așa cum se arată în anexa HG 446/2018, prin care s-au actualizat valorile de inventar ale lacurilor inventariate la bază prin HG 1705/2006. Surplusul de apă din Siutghiol este vărsat în Tăbăcărie, iar de aici în Marea Neagră. Chiar și sub acest aspect, al fluxului de apă, este vădit uzul și interesul public național pentru Tăbăcărie.
Argumentul 4:
Zice referatul Primăriei, cităm:
«Conform legislației, transmiterea dreptului de proprietate nu încalcă prevederile art. 3 alin (1) din Legea Apelor nr. 107/1996 cu modificările și completările ulterioare, ”potrivit cărora apele de suprafață cu albiile lor minore cu lungimi mai mici de 5 km și cu bazine hidrografice cu suprafață mai mică de 10 kmp pot face din domeniul public de interes local”.»
Fals. Citatul utilizat în referatul Primăriei nu este din lege. Fraza băgată între ghilimele emană de la o sursă care nu a fost precizată. Cei care au întocmit referatul nu s-au obosit să ne spună cine este autorul frazei citate cu ghilimele, încălcând cel puțin uzanțele academice în această privință. Pe de altă parte, un citat pus în aceeași frază în care se evocă un articol din lege ar putea de principiu să inducă în eroare că aceasta a fost voința expresă a legiuitorului, iar nu vreo interpretare trunchiată.
Extras din documentul cam avocățesc, întocmit la limita falsului intelectual, prin care se încearcă inducerea în eroare a organelor de stat.
În realitate, ne aflăm tocmai în fața unei interpretări trunchiate. Astfel, primul aliniat din articolul 3 al Legii Apelor spune textual că:
”Aparțin domeniului public al statului apele de suprafață cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km și cu bazine hidrografice ce depășesc suprafața de 10 km2, malurile și cuvetele lacurilor, precum și apele subterane, apele maritime interioare, faleza și plaja mării, cu bogățiile lor naturale și potențialul energetic valorificabil, marea teritorială și fundul apelor maritime.”.
După cum se poate remarca din simpla citire a legii, malurile și cuvetele lacurilor sunt ale statului, fără nicio condiție. Condiții există doar în privința albiilor, însă acestea nu sunt specifice lacurilor, ci apelor curgătoare. Înainte de Legea Apelor, există Legea Fondului Funciar nr. 18/1991, care spune textual la articolul 5 aliniatul 1 că în domeniul public sunt incluse fluviile și râurile. Din coroborarea celor două legi organice, e limpede că albiile mai mici de 5 kilometri reprezintă pâraiele care nu sunt de interes public național. Pe de altă parte, în toate hotărârile de inventariere, doar apele curgătoare sunt descrise prin lungime, exprimată în kilometri, în vreme ce lacurile sunt descrise prin suprafață, exprimată în hectare. Lungimea nu are nicio relevanță pentru lacuri. În consecință, evocarea criteriului de lungime în referatul Primăriei este o simplă inepție, chiar dacă a fost pusă între ghilimele, fără să ni se spună autorul.
Argumentul 5:
Mai zice referatul Primăriei că lacul Tăbăcărie are o suprafață de 99 de hectare din acte și 80,98 de hectare din măsurători. Se menționează că lacul a fost dragat în anii 70, iar malurile sale au fost consolidate prin construirea unui cheu, care s-a degradat în timp, ajungând în momentul de față un veritabil pericol public.
Corect. Însă precizăm că aspectele legate de suprafața lacului nu au relevanță pentru a se determina apartenența justă a acestuia la domeniul public de stat. Ca dovadă, în inventarele domeniului public de stat se află și lacuri mult mai mici, precum lacul Agigea (35 de hectare), lacul Sfânta Ana (18,9 hectare), lacul Bâlea (4,65 de hectare), lacul Ciucaș (2,03 hectare) sau lacul Iezerul Mic din județul Sibiu (cu o suprafață de numai 0,24 de hectare).
Argumentul 6:
Referatul evocă Decizia 384/2019 a Curții Constituționale, care la rândul ei citează două paragrafe din Decizia CCR nr. 1/2014, pentru a lămuri două aspecte. Primul: că dacă statul predă un bun în proprietatea unei unități administrativ-teritoriale, nu mai poate numi un administrator al bunului în cauză. Administratorul este numit de proprietar. Or dacă statul a predat proprietatea la UAT, acel UAT în calitate de proprietar trebuie să numească un administrator. Al doilea: că UAT-urile pot fi titulare ale dreptului de proprietate publică.
Omisiv și scos din context. Primăria folosește câteva pasaje din Decizia CCR nr. 1/2014, pe care le-a găsit citate în Decizia 384/2019. Și folosește citatele scoase din contextul lor, prin acest subterfugiu al citării după citare.
Decizia CCR nr. 1/2014 este evocată și în Rechizitoriul dosarului Belina, însă procurorii DNA au reținut alte aspecte esențiale, iar nu citatele scoase din contextul lor de Referatul Primăriei. Spun procurorii DNA că, prin Decizia 1/2014, Curtea Constituțională a stabilit că ”dacă bunul aparține domeniului public potrivit unei declarații a legii, tot prin lege se poate face transferul interdomenial, respectiv între domeniul public al statului și cel al unei unități administrativ teritoriale”.
Extras din Rechizitoriul Belina care demonstrează de ce demersul Primăriei Constanța este total ilegal și constituie un nou caz BELINA.
Ca să recapitulăm, Municipiul Constanța cere ca lacul Tăbăcărie să fie transferat în proprietatea sa publică printr-o hotărâre de Guvern, evocând o decizie a CCR care spune că transferul nu se poate face decât prin lege organică. Și ca să nu se observe acest aspect, ctitorii Referatului au trunchiat decizia CCR din 2014, evocând doar citatele preluate din aceasta în Decizia CCR din 2019. Curat murdar – cum ar spune marele Caragiale.
Războiul lacurilor din județul Constanța
Cu aceasta, se încheie argumentele exhibate de Primăria Constanța în sprijinul inițiativei de a cere transmiterea lacului prin hotărâre de Guvern de la stat la administrația locală. În mod cert, Guvernul va reflecta și va decide. Cel mai probabil, cererea, în această formă, va fi respinsă, mai ales că obligația de a motiva încetarea uzului sau interesului public național pentru lacul Tăbăcărie revine prin Codul Administrativ administratorului acestui bun. Or lacul Tăbăcărie, la fel ca Siutghiol, Tașaul, Bugeac, Oltina și altele, se află într-un război juridic total în privința dreptului de administrare.
Reamintim că o firmă obscură care a obținut concesiunea lacului Tașaul de la fosta Companie de Administrare a Fondului Piscicol a atacat la Curtea de Apel București Hotărârea de Guvern 1705/2006 privind inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului. În acel dosar de judecată, instanța a anulat mai multe poziții din Anexa 12 a hotărârii de Guvern, aceea în care erau inventariate lacurile constănțene cu drept de administrare în favoarea Apelor Române. Instanța a apreciat că aceleași lacuri ar figura și în Anexa 4, cu drept de administrare în favoarea Agenției Domeniilor Statului, opinând că dreptul de administrare ar aparține în acest moment Agenției Naționale de Pescuit și Acvacultură (ANPA). Hotărârea a rămas definitivă anul trecut.
Deși au fost voci interesate care au susținut că ANPA a obținut deja dreptul de administrare asupra lacurilor din județul Constanța, această autoritate arată în demersurile sale judiciare că hotărârea judecătorească nu-i conferă în mod direct calitatea de administrator. ANPA susține că mai sunt necesare și alte demersuri procesuale. Cu alte cuvinte, dreptul de administrare ar fi încă unul litigios.
Colac peste pupăză, de dată recentă Guvernul României a formulat o contestație în anulare împotriva hotărârii judecătorești la care am făcut mai sus referire. Or date fiind aceste litigii, este greu de crezut că cineva din Guvern își va asuma răspunderea de a gira transferul lacului Tăbăcărie la Primăria Constanța în modalitatea cerută de administrația Chițac și pe baza argumentelor cel puțin îndoielnice, dacă nu de-a dreptul false, din referatul pe care l-am analizat în articolul de față.
Vergil Chițac a vorbit despre situația lacului Tăbăcărie într-o emisiune de la Dobrogea TV din decembrie 2020. Edilul a precizat că a avut o discuție cu reprezentanții Apelor Române, în care s-a pus și problema preluării lacului Tăbăcărie în domeniul public al municipiului Constanța. Chițac a declarat că a plasat această problemă la departamentul Patrimoniu din cadrul Primăriei. De asemenea, a lămurit că intenția Primăriei ar fi aceea de a decolmata lacul și de a reface construcția hidrotehnică de protecție a malului. Întrebat de realizatorul emisiunii dacă s-a gândit și la restaurante pe malul lacului, primarul Constanței a răspuns: ”nu m-am gândit, deocamdată”. Cu alte cuvinte, n-ar fi exclus să se gândească mai târziu.
Primarul și ai lui nu s-au gândit nici la ce spun procurorii DNA, anume că lacurile naturale fac obiectul exclusiv al domeniului public de stat și nu pot ajunge la administrațiile locale prin hotărâre de Guvern. Și poate n-ar fi rău să cugete puțin, măcar acum, la cazul Belina.
