Connect with us

Exclusiv

Belina lui Chițac. Argumentele false prin care amiralul vrea să aducă lacul Tăbăcărie la Primărie

Adrian Cârlescu

Publicat

la

N-a trecut niciun an de când fostul premier liberal Ludovic Orban anunța cu o mândrie legitimă că insula Belina și brațul Pavel din albia minoră a Dunării s-au întors în proprietatea publică a statului român. Printr-o hotărâre de Guvern din anul 2013, cele două imobile fuseseră trecute în domeniul public al Județului Teleorman. Consiliul Județean din acel colț de țară le ceruse pentru reabilitarea și valorificarea cadrului natural. CJ Teleorman compusese un proiect pentru a realiza pe insulă piste de bicicletă, un aquapark, un complex hotelier, o tabără pentru copii, un port de agrement și alte… vise. La 5 ani distanță, pe insula Belina nu se afla decât un domeniu de pescuit, folosit de fostul șef al PSD-ului, Liviu Dragnea, pentru a-și distra invitații. A fost momentul în care procurorii DNA au intrat pe fir. Dosarul Belina a fost unul din cele mai mediatizate din România. Chiar dacă opinia publică s-a concentrat pe rolul jucat de Dragnea, pentru DNA, miza centrală a demersului judiciar a fost să arate că bunurile naturale din domeniul APELOR fac obiectul exclusiv al proprietății publice de stat, prin declarația legii organice. Iar din acest motiv, acuzația principală din Dosarul Belina este aceea că insula și brațul Dunării au fost transferate ILEGAL la administrația locală, prin hotărâre de Guvern care dispunea contrar legii organice. O serie de demnitari și funcționari au fost trimiși în judecată. Iar anul trecut, după cum spuneam, cele două imobile au reintrat în patrimoniul de stat.

Extrase din Rechizitoriul Belina. Dosarul descrie frauda la Constituție și la legile organice, prin care luciul de apă și insula au fost transmise prin Hotărâre de Guvern în patrimoniul public al Județului Teleorman, cunoscând că aceste bunuri făceau obiectul exclusiv al domeniului public de stat. AICI puteți citi întregul Rechizitoriu.

Chițac n-a înțeles nimic din cazul Belina

Din păcate, administrația publică locală de la Constanța n-a înțeles nimic din cazul Belina. Ca dovadă, în această perioadă, Primăria Constanța face demersuri pentru a obține o hotărâre de Guvern, prin care să se dispună trecerea lacului natural Tăbăcărie din domeniul public de stat în domeniul public al Municipiului Constanța. Exact la fel ca la Belina. Argumentele exhibate de Primărie sunt vădit false și constituie o încercare de inducere în eroare a organelor de stat. Probabil din acest motiv, instrumentul tehnic de motivare a cererii – în speță referatul întocmit cu acest scop – a fost ascuns opiniei publice.

Pe ordinea suplimentară, ca-n vremea lui Mazăre

Cererea de trecere a lacului de la stat la Primărie a fost aprobată, prin hotărâre,  de Consiliul Local, la ultima sa ședință ordinară, din 26 februarie 2021.

Ședința a fost convocată de primarul Vergil Chițac, printr-o dispoziție care a fost publicată pe site-ul Primăriei încă din 19 februarie 2021 (vezi AICI). Împreună cu dispoziția, a fost publicat un proiect al ordinii de zi și cele 14 proiecte de hotărâri locale înscrise în el. În timp ce publicul studia aceste inițiative, singurele despre care avea cunoștință, primarul Chițac pregătea în mod discret suplimentarea ordinii de zi. Un document în acest sens a fost emis pe 24 februarie. Acesta conținea alte 13 proiecte noi. Printre ele – proiectul  referitor la lacul Tăbăcărie, dar și controversatul regulament al parcărilor, prin care Primăria se pregătea să impună, fără dezbatere, un pomelnic de taxe și reglementări. Abia după ce presa a aflat de această ultimă inițiativă, Primăria a comunicat jurnaliștilor ordinea suplimentară. Însă documentul nu a fost publicat pe site. Primăria a refuzat în mod expres și cu o justificare contradictorie să ne permită accesul la proiectul referitor la lacul Tăbăcărie. AICI puteți vedea documentul de suplimentare a ordinii de zi, care nu a fost publicat pe site-ul Primăriei.

În circumstanțele de mai sus, e limpede că inițiativa referitoare la lac a fost ascunsă publicului, fiind astfel încălcată transparența cerută de lege.

Șmecheria cu ordinea suplimentară se făcea cu preponderență pe vremea lui Radu Mazăre. Fostul primar, acum pușcăriaș, ascundea la rândul său proiectele fierbinți pentru comunitate sau bazate pe falsuri ordinare, trecându-le pe o ordine de zi suplimentară. Publicul afla tardiv de existența acestora, când oricum nu se mai putea face nimic. Această conduită, care este la fel ca pe vremea lui Mazăre, e greu de digerat când vine de la cei care au urlat că vor Constanța ALTFEL.

Ce avea de ascuns Primăria?

În mod cert, din cauza secretomaniei regimului Chițac și a acestei practici de tip Mazăre, abia la câteva zile după ședință am reușit să intrăm în posesia proiectului de hotărâre referitor la lacul Tăbăcărie, din surse neoficiale. Iar acum avem și toate explicațiile pentru care Primăria a ascuns proiectul.

Extrase din proiectul hotărârii locale. Aici puteți citi documentul integral.

Iată mai jos argumentele exhibate de Primărie:

Argumentul 1:

Raportul întocmit de funcționarii Primăriei Constanța pleacă de la ideea că Parcul și Lacul Tăbăcărie nu pot fi reabilitate dacă nu se face dovada unui drept real asupra lor de către municipalitate.

Parțial fals. Primăria are deja parcul Tăbăcărie în proprietate și-l poate reabilita oricând.

Argumentul 2:

Raportul susține că cele două imobile distincte formează un complex și că lacul deservește în mod exclusiv Parcul Tăbăcărie.

Îndoielnic. Se poate contra-argumenta că lacul Tăbăcărie nu deservește exclusiv parcului Tăbăcărie. Parcul abia ocupă o latură a lacului. În rest, lacul mai deservește Complexul Muzeal de Științe ale Naturii, Biserica Sf Mina, Școala de Scafandri Gheorghe Oancea, City Park Mall, stația de epurare RAJA. Pe latura dinspre mare, lacul deservește proprietăți private aparținând lui Georgică Giurgiucanu, Oil Depol SRL și altora. Ca o coincidență, Girgiucanu și Oil Depol au fost deopotrivă clienți ai avocatei Felicia Ovanesian, actualmente city-manager al Constanței.

Argumentul 3: 

Raportul afirmă că lacul Tăbăcărie nu are ieșire la Marea Neagră pentru a justifica interesul și uzul public național.

Fals. Nicăieri, în nicio lege, nu scrie că numai lacurile cu ieșire la mare ar fi de uz și interes public național. Pe litoral, doar lacurile din complexul Razim-Sinoe au ieșire la mare, printr-un sistem de stăvilare, în vreme ce lacurile Mangalia și Costinești au fost unite cu marea, prin lucrări hidrotehnice. Însă sute de alte lacuri naturale din întreaga țară nu au ieșire la mare. Și cu toate acestea sunt de uz și interes public național, fiind inventariate ca atare în domeniul public de stat. Dacă s-ar da curs argumentului exhibat de Primăria Constanța, s-ar crea un precedent periculos ca statul să-și piardă mai toate lacurile.

Pe de altă parte, lacul Tăbăcărie este legat de lacul Siutghiol, printr-un canal de legătură închis de stăvilarul Siutghiol, după cum este legat și de Marea Neagră, prin stăvilarul Pescărie. Canalul de legătură și cele două stăvilare sunt inventariate ca părți componente ale imobilului Lac Siutghiol, așa cum se arată în anexa HG 446/2018, prin care s-au actualizat valorile de inventar ale lacurilor inventariate la bază prin HG 1705/2006. Surplusul de apă din Siutghiol este vărsat în Tăbăcărie, iar de aici în Marea Neagră. Chiar și sub acest aspect, al fluxului de apă, este vădit uzul și interesul public național pentru Tăbăcărie. 

Argumentul 4:  

Zice referatul Primăriei, cităm:

«Conform legislației, transmiterea dreptului de proprietate nu încalcă prevederile art. 3 alin (1) din Legea Apelor nr. 107/1996 cu modificările și completările ulterioare, ”potrivit cărora apele de suprafață cu albiile lor minore cu lungimi mai mici de 5 km și cu bazine hidrografice cu suprafață mai mică de 10 kmp pot face din domeniul public de interes local”.»

Fals. Citatul utilizat în referatul Primăriei nu este din lege. Fraza băgată între ghilimele emană de la o sursă care nu a fost precizată. Cei care au întocmit referatul nu s-au obosit să ne spună cine este autorul frazei citate cu ghilimele, încălcând cel puțin uzanțele academice în această privință. Pe de altă parte, un citat pus în aceeași frază în care se evocă un articol din lege ar putea de principiu să inducă în eroare că  aceasta a fost voința expresă a legiuitorului, iar nu vreo interpretare trunchiată.

Extras din documentul cam avocățesc, întocmit la limita falsului intelectual,  prin care se încearcă inducerea în eroare a organelor de stat.

În realitate, ne aflăm tocmai în fața unei interpretări trunchiate. Astfel, primul aliniat din articolul 3 al Legii Apelor spune textual că:

”Aparțin domeniului public al statului apele de suprafață cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km și cu bazine hidrografice ce depășesc suprafața de 10 km2, malurile și cuvetele lacurilor, precum și apele subterane, apele maritime interioare, faleza și plaja mării, cu bogățiile lor naturale și potențialul energetic valorificabil, marea teritorială și fundul apelor maritime.”.

După cum se poate remarca din simpla citire a legii, malurile și cuvetele lacurilor sunt ale statului, fără nicio condiție. Condiții există doar în privința albiilor, însă acestea nu sunt specifice lacurilor, ci apelor curgătoare. Înainte de Legea Apelor, există Legea Fondului Funciar nr. 18/1991, care spune textual la articolul 5 aliniatul 1 că în domeniul public sunt incluse fluviile și râurile. Din coroborarea celor două legi organice, e limpede că albiile mai mici de 5 kilometri reprezintă pâraiele care nu sunt de interes public național. Pe de altă parte, în toate hotărârile de inventariere, doar apele curgătoare sunt descrise prin lungime, exprimată în kilometri, în vreme ce lacurile sunt descrise prin suprafață, exprimată în hectare. Lungimea nu are nicio relevanță pentru lacuri. În consecință, evocarea criteriului de lungime în referatul Primăriei este o simplă inepție, chiar dacă a fost pusă între ghilimele, fără să ni se spună autorul.

Argumentul 5:

Mai zice referatul Primăriei că lacul Tăbăcărie are o suprafață de 99 de hectare din acte și 80,98 de hectare din măsurători. Se menționează că lacul a fost dragat în anii 70, iar malurile sale au fost consolidate prin construirea unui cheu, care s-a degradat în timp, ajungând în momentul de față un veritabil pericol public.

Corect. Însă precizăm că aspectele legate de suprafața lacului nu au relevanță pentru a se determina apartenența justă a acestuia la domeniul public de stat. Ca dovadă, în inventarele domeniului public de stat se află și lacuri mult mai mici, precum lacul Agigea (35 de hectare), lacul Sfânta Ana (18,9 hectare), lacul Bâlea (4,65 de hectare), lacul Ciucaș (2,03 hectare) sau lacul Iezerul Mic din județul Sibiu (cu o suprafață de numai 0,24 de hectare).  

Argumentul 6:

Referatul evocă Decizia 384/2019 a Curții Constituționale, care la rândul ei citează două paragrafe din Decizia CCR nr. 1/2014, pentru a lămuri două aspecte. Primul: că dacă statul predă un bun în proprietatea unei unități administrativ-teritoriale, nu mai poate numi un administrator al bunului în cauză. Administratorul este numit de proprietar. Or dacă statul a predat proprietatea la UAT, acel UAT în calitate de proprietar trebuie să numească un administrator. Al doilea: că UAT-urile pot fi titulare ale dreptului de proprietate publică.

Omisiv și scos din context. Primăria folosește câteva pasaje din Decizia CCR nr. 1/2014, pe care le-a găsit citate în Decizia 384/2019. Și folosește citatele scoase din contextul lor, prin acest subterfugiu al citării după citare.  

Decizia CCR nr. 1/2014 este evocată și în Rechizitoriul dosarului Belina, însă procurorii DNA au reținut alte aspecte esențiale, iar nu citatele scoase din contextul lor de Referatul Primăriei. Spun procurorii DNA că, prin Decizia 1/2014, Curtea Constituțională a stabilit că ”dacă bunul aparține domeniului public potrivit unei declarații a legii, tot prin lege se poate face transferul interdomenial, respectiv între domeniul public al statului și cel al unei unități administrativ teritoriale”.

Extras din Rechizitoriul Belina care demonstrează de ce demersul Primăriei Constanța este total ilegal și constituie un nou caz BELINA.

Ca să recapitulăm, Municipiul Constanța cere ca lacul Tăbăcărie să fie transferat în proprietatea sa publică printr-o hotărâre de Guvern, evocând o decizie a CCR care spune că transferul nu se poate face decât prin lege organică. Și ca să nu se observe acest aspect, ctitorii Referatului au trunchiat decizia CCR din 2014, evocând doar citatele preluate din aceasta în Decizia CCR din 2019. Curat murdar – cum ar spune marele Caragiale.

Războiul lacurilor din județul Constanța

Cu aceasta, se încheie argumentele exhibate de Primăria Constanța în sprijinul inițiativei de a cere transmiterea lacului prin hotărâre de Guvern de la stat la administrația locală. În mod cert, Guvernul va reflecta și va decide. Cel mai probabil, cererea, în această formă, va fi respinsă, mai ales că obligația de a motiva încetarea uzului sau interesului public național pentru lacul Tăbăcărie revine prin Codul Administrativ administratorului acestui bun. Or lacul Tăbăcărie, la fel ca Siutghiol, Tașaul, Bugeac, Oltina și altele, se află într-un război juridic total în privința dreptului de administrare.

Reamintim că o firmă obscură care a obținut concesiunea lacului Tașaul de la fosta Companie de Administrare a Fondului Piscicol a atacat la Curtea de Apel București Hotărârea de Guvern 1705/2006 privind inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului. În acel dosar de judecată, instanța a anulat mai multe poziții din Anexa 12 a hotărârii de Guvern, aceea în care erau inventariate lacurile constănțene cu drept de administrare în favoarea Apelor Române. Instanța a apreciat că aceleași lacuri ar figura și în Anexa 4, cu drept de administrare în favoarea Agenției Domeniilor Statului, opinând că dreptul de administrare ar aparține în acest moment Agenției Naționale de Pescuit și Acvacultură (ANPA). Hotărârea a rămas definitivă anul trecut.

Deși au fost voci interesate care au susținut că ANPA a obținut deja dreptul de administrare asupra lacurilor din județul Constanța, această autoritate arată în demersurile sale judiciare că hotărârea judecătorească nu-i conferă în mod direct calitatea de administrator. ANPA susține că mai sunt necesare și alte demersuri procesuale. Cu alte cuvinte, dreptul de administrare ar fi încă unul litigios.

Colac peste pupăză, de dată recentă Guvernul României a formulat o contestație în anulare împotriva hotărârii judecătorești la care am făcut mai sus referire. Or date fiind aceste litigii, este greu de crezut că cineva din Guvern își va asuma răspunderea de a gira transferul lacului Tăbăcărie la Primăria Constanța în modalitatea cerută de administrația Chițac și pe baza argumentelor cel puțin îndoielnice, dacă nu de-a dreptul false, din  referatul pe care l-am analizat în articolul de față.

Vergil Chițac a vorbit despre situația lacului Tăbăcărie într-o emisiune de la Dobrogea TV din decembrie 2020. Edilul a precizat că a avut o discuție cu reprezentanții Apelor Române, în care s-a pus și problema preluării lacului Tăbăcărie în domeniul public al municipiului Constanța. Chițac a declarat că a plasat această problemă la departamentul Patrimoniu din cadrul Primăriei. De asemenea, a lămurit că intenția Primăriei ar fi aceea de a decolmata lacul și de a reface construcția hidrotehnică de protecție a malului. Întrebat de realizatorul emisiunii dacă s-a gândit și la restaurante pe malul lacului, primarul Constanței a răspuns: ”nu m-am gândit, deocamdată”. Cu alte cuvinte, n-ar fi exclus să se gândească mai târziu.

Primarul și ai lui nu s-au gândit nici la ce spun procurorii DNA, anume că lacurile naturale fac obiectul exclusiv al domeniului public de stat și nu pot ajunge la administrațiile locale prin hotărâre de Guvern. Și poate n-ar fi rău să cugete puțin, măcar acum, la cazul Belina. 

Comments

comments

Exclusiv

Vrabie a umflat cu 3,5 milioane de euro cheltuielile neeligibile ale unui proiect european

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

În urmă cu două zile, Primăria Medgidia a anunțat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice că a anulat, încă din 29 mai 2020, o procedură de achiziție pentru construirea unui ansamblu de 6 blocuri de locuințe sociale, cu regim de înălțime P+2, parte a unui proiect finanțat din fonduri europene (vezi AICI documentul). În această licitație, municipalitatea din Medgidia pusese la bătaie peste 20 de milioane de lei plus TVA. Deși era vorba de o sumă frumoasă, care echivala cu peste 4 milioane de euro, nicio firmă nu a depus o oferă de participare până la termenul limită, din 29 mai 2020. Din acest motiv, licitația a fost anulată.

În mod normal, anunțul de anulare trebuia publicat încă de anul trecut. Însă administrația locală din Medgidia nu s-a sinchisit de un astfel de exercițiu de transparență, potențial dăunător în anul electoral trecut.

Abia după ce a fost reales și s-a văzut cu sacii în căruță, Vrabie a redeschis subiectul despre proiectul european. În luna ianuarie 2021, edilul din Medgidia le-a spus consilierilor locali că nicio firmă nu a vrut să depună ofertă de participare, deoarece valoarea estimativă a achiziției ar fi fost subevaluată. Soluția propusă de Vrabie a fost scumpirea proiectului. Consilierii din majoritatea coagulată în jurul primarului au fost de acord ca bugetul local să susțină cheltuieli neeligibile de-a dreptul colosale, de peste 17 milioane de lei (ceea ce reprezintă peste 3,5 milioane de euro).

Istoria unui proiect social

Ideea construirii unui ansamblu de locuințe sociale la Medgidia este mai veche. Primele documentații pentru această inițiativă au fost întocmite pe vremea administrației Iordache, în mandatul 2012 – 2016, sub coordonarea fostului viceprimar Luminița Vlădescu. Administrația a încercat atunci să obțină fonduri guvernamentale, prin Ministerul Dezvoltării, după modelul prin care s-a finanțat cartierul social Henri Coandă din Constanța.

”Am contribuit personal la promovarea proiectului, am făcut dosare, drumuri la București, prin ministere. La vremea respectivă, proiectul a fost analizat pentru implementare cu asigurarea cofinanțării din bugetul local, însă administrația municipiului Medgidia nu și-a permis suma respectivă. Așa s-a ajuns la concluzia că acest proiect va putea fi realizat cu fonduri de la Uniunea Europeană. Am luat avizele de două ori, în două etape.” – spune Luminița Vlădescu.

În 2018, compartimentul de Fonduri Europene al Primăriei Medgidia, condus atunci de actualul consilier local USR – Bogdan Moșescu, a armonizat proiectul social în vederea depunerii unei cereri de finanțare prin Programul Operațional Regional 2014-2020 al Uniunii Europene. Proiectul a fost definitivat cu următoarele componente:

Obiectivul 1:

  • 6 blocuri P+2, cu amprenta la sol de 2.820 de metri pătrați și o suprafață construită desfășurată de 8.460 mp
  • lucrări tehnico-edilitare aferente (rețele de electricitate, apă, canalizare și gaze)
  • Amenajări exterioare (spații verzi, parcări, alei pietonale și drumuri de acces)

Obiectivul 2:

  • Modernizarea străzii Cocorilor pe o distanță de 395 de metri liniari.

Primul deviz: 5,7 milioane de euro

În mai 2019, Consiliul Local Medgidia a aprobat devizul proiectului la valoarea de 5.609.430 de euro pentru blocuri și 145.770 de euro pentru modernizarea Cocorilor. În total: 5.755.200 de euro sau 26.804.811,03 lei. Toate prețurile includeau TVA. Toate costurile au fost evidențiate în deviz. (vezi AICI documentul)

Contractul de finanțare

Valentin Vrabie s-a lăudat pe Facebook la momentul semnării contractului de finanțare pentru blocurile sociale, fără a-și face un scrupul din a menționa că proiectul fusese început de Luminița Vlădescu și finalizat de Bogdan Moșescu.

Pe baza acestei documentații, municipalitatea a ajuns să semneze contractul de finanțare 4.798/27.09.2019. În acest document, valoarea eligibilă a proiectului era stabilită la 23.272.315,49 de lei (aproximativ 5 milioane de euro). Costurile neeligibile (suportate de Primărie) erau limitate la 3,5 milioane de lei.

În contract se mai arăta că orice majorare ulterioară a valorii totale a proiectului va fi suportată în întregime de Primăria Medgidia (vezi AICI documentul).

Vrabie crește din pix valoarea proiectului

După ce, în 2020, a bălmăjit-o cu o licitație la care nu s-a prezentat nimeni, Vrabie s-a decis să urmeze calea menționată în contract, anume să majoreze valoarea proiectului pe cheltuiala exclusivă a Primăriei Medgidia. Pe 15 ianuarie 2021, primarul liberal s-a prezentat în plenul Consiliului Local Medgidia, pentru a susține majorarea devizului proiectului, de la 26 de milioane de lei la peste 40 de milioane de lei. Costurile neeligibile ale proiectului au ajuns în acest fel la 17.090.835,71 de lei. (vezi AICI un extras din documentație).

Pe baza căror justificări s-a ajuns la această creștere de peste 3,5 milioane de euro nu prea se știe.

Un răspuns ca la crâșmă: ”Nu trebuie să știți lucrul ăsta”

În ședința de Consiliu, primarul a fost rugat să explice majorarea, însă acesta a precizat sec: ”devizul a fost actualizat, nu contează cu cât”. Serios? Chiar nu contează? Consilierul Moșescu – cel care l-a chestionat pe primar în această privință, a insistat să afle pe ce se duc banii îndesați în noul deviz. ”Nu trebuie să știm și noi?” – a întrebat Moșescu. Vrabie a răspuns ca la cârciumă: ”Nu trebuie să știți lucrul ăsta”. La urmă, inițiativa de scumpire a proiectului pe spinarea bugetului local a fost votată de consilierii din majoritatea care îl susține pe Vrabie. Aceștia nu au avut nevoie de nicio justificare ca să ridice din degete, acceptând o formă de depersonalizare greu de digerat pentru cineva care se respectă câtuși de puțin.

Pixul vrăjit al consultanților

Din comparația pe care am reușit să o facem între devizul vechi și cel nou, în care a îndesat Vrabie niște milioane de euro în plus, putem să ne facem o impresie. În primul rând, trebuie să remarcăm că investiția de bază a fost majorată de la 20 de milioane de lei, la 31 de milioane de lei. Nivelarea terenului s-a scumpit cu peste 200.000 de lei. Rețelele de utilități s-au scumpit cu 1,3 milioane de lei. Până și proiectul tehnic s-a scumpit cu peste 235 de mii de lei. În sfârșit, capitolul de alte cheltuieli, în care sunt incluse organizarea de șantier, dirigenția, publicitate sau cheltuielile neprevăzute, a fost scumpit și el cu 1,3 milioane de lei. În final, blocurile s-au scumpit de la 26 de milioane de lei la 39,7 milioane de lei. În schimb, modernizarea străzii Cocorilor s-a ieftinit cu vreo 18.000 de lei, coborând de la 678.927 de lei, la 660.511 lei.

Prețul la metru pătrat, aproape dublu față de piața privată

Dacă ne raportăm doar la investiția pentru blocurile sociale, cu utilități, parcări și amenajări exterioare, trebuie să remarcăm că prețul locuințelor ajunge la 957,75 de euro pe metrul pătrat. În acest timp, ANL vinde locuințele standard pe care le construiește la un preț de înlocuire de 611,42 de euro pe metrul pătrat (vezi AICI). Alți investitori privați reușesc să construiască la un preț mediu de 500 de euro pe metrul pătrat (vezi AICI), ținând costurile sub control ca să nu-și fure singuri căciula. La Medgidia, însă, blocurile sociale vor costa aproape dublu.

Atenție, aceste blocuri seamănă cu cele din cartierul social al Constanței, Henri Coandă, fiind concepute pe structură metalică (fără finisajele extrem de costisitoare ale clădirilor din zidărie). În mod normal, construcțiile de acest tip ar trebui să fie mult mai ieftine. La vremea lor, locuințele sociale din Constanța au costat 286 de euro pe metrul pătrat. Între timp, materialele și manopera s-au mai scumpit. De asemenea, condițiile din teren pot să difere, la fel și capacitatea rețelelor de utilități. Dar chiar și așa costurile din devizul lui Vrabie stârnesc suspiciunea că au fost umflate din pix.

Mai multe detalii AICI.

Însă cel mai grav este faptul că municipiul Medgidia nu are puterea financiară să susțină din veniturile actuale cheltuielile neeligibile de peste 17 milioane de lei. Din acest motiv, cel mai probabil administrația locală va fi obligată pe viitor să taie alte cheltuieli, să majoreze taxele și impozitele locale sau să contacteze un împrumut bancar.

 

Drept la replică al Primăriei Medgidia

”Proiectul ”Construire locuințe sociale Dezrobirii” a fost inițiat în anul 2015 de către primarul din acea perioadă Marian Iordache, prin:

– încheierea contractului nr. 47/31.03.2015 privind ”Servicii de întocmire studiu de fezabilitate în vederea construirii pe strada Dezrobirii a 6 imobile”;

– aprobarea HCL nr 38/23.04.2015 privind probarea indicatorilor tehnico-economici ai documentațiilor SF pentru construire locuințe și lucrări tehnico-edilitare în Mun. Medgidia, str. Dezrobirii, nr. 15, proiectele 10108 și 10109/2015;

–  aprobarea HCL nr. 91/28.10.2015 privind actualizarea indicatorilor tehnico-economici și a documentațiilor SF pentru construire locuințe și lucrări tehnico-edilitare în mun. Medgidia, str. Dezrobirii, nr. 15.

Prin contractul nr. 237/ 29.09.2015 încheiat cu SC House Consult SRL București au fost prestate și predate documentele aferente ”Serviciilor de proiectare DTAC, PT+DDE+CS în vederea construirii a 6 blocuri de locuințe sociale, str. Dezrobirii nr. 15” și au fost obținute avizele aferente Certificatului de Urbanism nr. 255/06.10.2015 în scopul obținerii Autorizației de Construire.

Atât în anul 2016 prin primar – Marian Iordache, cât și în anul 2017 prin primar – Valentin Vrabie au fost semnate contracte de finanțare pentru construire de locuințe sociale dar ambele au fost reziliate cu acordul părților, întrucât lucrările de infrastructură tehnico-edilitară nu puteau fi suportate din bugetul local.

După ce proiectul a fost reactualizat de aceiași societate care a întocmit SF și PT în anul 2015 respectiv SC House Consult SRL București, acesta a fost depus spre finanțare cu fonduri europene, în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013. În acest sens a fost aprobată  HCL nr. 81/27.08.2018 privind indicatorii tehnico-economici pentru realizarea investiției ”Construire blocuri locuințe sociale Dezrobirii 6 imobile cu regim de înălțime P+2E și lucrări tehnico edilitare aferente acestora”.

Pe niciunul din documentele menționate anterior nu se regăsesc semnături spre întocmire sau asumare ale actualilor consilieri locali Vlădescu Luminița sau Moșescu Bogdan deși în acest articol autorul său induce ideea potrivit căreia cei doi ar fi avut vreo contribuție în acest proiect.

Documentația de atribuire a contractului de lucrări ”Construire blocuri locuințe sociale Dezrobirii – 6 imobile cu regim de înălțime P+2E” a fost publicată în SEAP în anul 2020 în  lunile: ianuarie (anunț de participare procedura simplificată nr. SCN1061116 / 07.01.2020 cu data limita de depunere a ofertelor 11.02.2020),  martie (SCN1064509/ 06.03.2020 cu termen de depunere ofertă 06.04.2020),  aprilie (SCN1067206/ 27.04.2020 cu data limită de depunere a ofertelor 29.05.2020). Însă de fiecare dată procedurile au fost anulate datorită faptului că operatorii economici(societăți de construcții) deși s-au înscris la procedura de atribuire a contractului de execuție lucrări, aceștia nu au depus oferte tehnico-financiare.

Pentru a afla motivele pentru care operatorii economici (societăți de construcții) nu au depus oferte tehnico-financiare, UAT Medgidia a transmis acestora câte o solicitare în acest sens iar răspunsurile primite au făcut referire la ”subevaluarea sumei estimate pentru contractul de lucrări”.

În acest context, UAT Medgidia a testat piața privind prețurile serviciilor de actualizare a documentației tehnice, respectiv listele de cantități considerate a fi subevaluate. La data de 16.11.2020 a fost recepționată documentația actualizată și ulterior adoptată HCL nr. 1/ 21.01.2021 privind actualizarea devizului general și a indicatorilor tehnico economici aferenți obiectivului de investiție “Construire ansamblu de locuințe sociale și modernizare Strada Cocorilor în Municipiul Medgidia, Județul Constanța”– etapa PTh și asigurarea surselor de finanțare.

În prezent se lucrează la pregătirea documentației de atribuire, urmând ca procedura de achiziție să fie relansată în cel mai scurt timp. Atât timp cât Autoritatea Contractantă a inițiat în SICAP procedurile de achiziție pentru execuția de lucrări conform devizelor iar neprezentarea operatorilor economici a condus la actualizarea documentației tehnico economice și la reluarea procedurii cu valori actualizate și ținând cont de legislația în vigoare, nu se poate vorbi despre o licitație ”bălmăjită”.

Mai mult decât atât, majorarea valorii proiectului a avut la bază reevaluarea, de către o firmă de proiectare specializată, a listelor de cantități din punct de vedere financiar. Construcțiile fiind pe structură metalică, prețurile profilelor metalice s-au majorat cu aproximativ 60%, vopsirea efectuând-se cu o vopsea termospumabilă rezistentă la foc, fapt ce a mărit considerabil valoarea lucrărilor.

Prețul pe metru pătrat la aceste locuințe nu este dublu raportat la prețurile din piața privată și este evaluat conform proiectului tehnic, a prețurilor actuale și a structurii de alcătuire, respectiv 600 euro/mp. În cadrul proiectului sunt prevăzute a fi executate și rețele edilitare de apă, canalizare menajeră și pluvială, rețea de gaze, o stradă, trotuare aferente străzii, alei între blocuri, parcări și spații verzi delimitate cu borduri, rețele de electricitate pentru întreg cartierul de blocuri, rețele de iluminat. Acestea nu pot fi încadrate în prețul pe metrul pătrat aferent locuințelor.

Calculul făcut în articolul dumneavoastră este eronat, întrucât valoarea tuturor lucrărilor de execuție a fost împărțită doar la suprafața locuibilă a blocurilor, neluîndu-se în calcul lucrările tehnico-edilitare și infrastructura aferentă.

Aceste construcții nu pot fi foarte ieftine deoarece structura propusă este una mixtă, cu finisaje de gresie și parchet, cu obiecte sanitare, cu corpuri de iluminat inclusiv prize și întrerupătoare, sunt echipate cu instalații termice( centrale, corpuri de încălzire, ventilatoare etc), toți pereții sunt izolați cu vată minerală pentru eficientizare energetică, pereții interiori care fac parte din anvelopa clădiirii au structură mixtă (panouri sandwich și rigips la interior), deci gradul de finisare este foarte bun.

În cazul acestui proiect, Primăria Municipiului Medgidia a avut de ales între a renunța la un proiect în valoare de aproximativ 5 milioane de euro sau a mări partea de contribuție proprie până la valoarea de 3,5 milioane de euro, pentru a rezolva o problemă stringentă pentru comunitatea locală: lipsa locuințelor sociale.

În ceea ce privește suportabilitatea din bugetul local a cheltuielilor necesare implementării acestui proiect, subliniem faptul că managementul administrației actuale nu se bazează pe împrumuturi bancare ci pe atragere de fonduri din surse externe.

Prețul final al execuției lucrărilor va fi stabilit după desfășurarea licitației publicată în SICAP, la care pot participa toți operatorii economici interesați.”.

(Notă: dreptul la replică transmis redacției mai conține o somație de publicare, un paragraf cu opinii despre caracterul așa-zis denigrator al articolului nostru și o amenințare cu un proces civil. Neavând utilitate pentru cititori și neexistând o obligație de popularizare a opiniilor, aceste pasaje nu au fost preluate. Dreptul la replică a fost adăugat pe 08.04.2021, ora 19,58). 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Să moară capra aeroportului de la Tuzla! De ce bulgarii au aeroporturi internaționale private, iar românii nu

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

În urmă cu aproape 9 ani, compania care deține aeroportul privat din Tuzla a demarat procedurile pentru obținerea statutului de aeroport internațional. Condițiile de acreditare, extrem de exigente, au fost trecute cu bine. Ca urmare, aeroportul a fost acreditat formal pentru zboruri internaționale. Spunem formal, deoarece statutul efectiv de aeroport internațional devine operațional doar în momentul în care în incinta acestuia se înființează puncte de trecere a frontierei de stat și de control vamal. Până atunci, termenul ”internațional” este ca un trofeu bun de ținut în vitrină. Practic, și la Tuzla frontispiciul obiectivului a fost ”decorat” cu sintagma ”aeroport internațional”. Și așa a rămas, decorativ, până în momentul de față, pentru că o hotărâre a Guvernului pentru înființarea punctului de trecere a frontierei de stat a întârziat să apară. Inițiative au fost destule, însă au fost pe rând blocate, din motive obscure, contrafactuale sau de-a dreptul aiuristice. O ultimă inițiativă datează din 16 martie 2021 și aparține actualului ministru al transporturilor, Cătălin Drulă. Însă și acum se aud în spațiul public aceleași voci cerând Guvernului să pună talpă.

O campanie de denigrare și interesele unui mogul

Primul proiect de hotărâre de Guvern pentru înființarea unui punct de trecere a frontierei de stat pe aeroportul din Tuzla datează din anul 2013. La acel moment, temeiurile legale și oportunitatea proiectului au fost explicate pe larg într-un raport întocmit de Ministerul Transporturilor. Cu toate că lucrurile erau clare și simple, un atac furibund și interesat al presei le-a complicat decisiv. Regional Air Services SRL, compania care deține aeroportul din Tuzla, a denunțat atunci, printr-un comunicat de presă, că o firmă de relații publice contactase mai multe publicații pentru a se implica într-o campanie contracost împotriva aeroportului.

Aeroportul Tuzla văzut de sus, 2016.

În mod cert, studiind presa vremii, am remarcat chiar noi existența unor articole în care Dorin Ivașcu, unul din asociații aeroportului,  era zugrăvit în fel și chip. Am găsit, desigur, și articole care explicau că tirurile îndreptate împotriva Regional Air Services ar fi pornit de la supărarea unui mogul local al petrolului că această companie a reușit să câștige o licitație internațională pentru a asigura transportul cu elicoptere către perimetrele petroliere offshore din Marea Neagră.

Un arsenal de sofisme

Din aceeași campanie, au făcut parte și poziționări aberante și contrafactuale, conform cărora aeroportul din Tuzla nu ar trebui să beneficieze de punct de trecere a frontierei de stat, întrucât ar face concurență aeroportului de stat de la Mihail Kogălniceanu. În realitate, aeroportul de stat este canalizat pe traficul aerian mare, în vreme ce Tuzla s-a specializat în zboruri cu aeronave mici și medii, care nici măcar nu se pot alimenta cu combustibili la Kogălniceanu, în lipsa unor facilități specifice. În plus, aeronavele mici ocolesc aeroporturile mari, din cauza taxelor mari. La Tuzla,  vorbim de servicii de nișă, născute dintr-o nevoie neacoperită de nimeni altcineva în colțul nostru de țară. Ori din această perspectivă, e limpede pentru oricine că dezvoltarea acestui aeroport pentru aviația mică nu afectează în niciun fel monopolul de stat canalizat pe aviația mare.

Eveniment la aeroportul Tuzla, 2019

În sfârșit, s-a mai spus că nu există nicio justificare ca statul român să cheltuie bani pentru înființarea unui punct de trecere a frontierei pe un aeroport privat.

Povestea monopolului de stat

În esență, ultimele două argumente exprimă o filozofie care pune în centrul ei monopolul de stat. Totul de dragul unei teorii, pentru că practic monopolul de stat nu ar fi afectat cu absolut nimic dacă un privat prestează activități neinteresante pentru aeroporturile de stat. După cum vom explica mai jos, până și bulgarii au depășit această paradigmă prăfuită, susținând inițiativa privată în zona aviației civile.  La noi, însă, aeroporturile private nu sunt scutite de impozitul pe teren ca aeroporturile din monopolul de stat și nici măcar nu sunt considerate eligibile pentru accesarea de fonduri europene. Despre fonduri guvernamentale, așa cum tot primesc cu ghiotura aeroporturile de stat, nici vorbă. Iar întârzierea de aproape un deceniu pentru înființarea unui punct de trecere a frontierei la Tuzla este expresia supremă a disprețului pentru inițiativa privată în acest domeniu.

O interpretare particulară și greșită a legii

Argumentele și campaniile descrise mai sus au dus la blocarea proiectului hotărârii de Guvern din anul 2013. Proiectul a mai fost reluat de câteva ori de-a lungul anilor, însă aceleași argumente au jucat același rol de piedică. Ultimul eșec notabil s-a consumat sub Guvernul condus de Ludovic Orban. Așa cum a relatat presa națională, proiectul a fost blocat anul trecut pe considerentul că legea română n-ar permite amplasarea punctelor de trecere a frontierei pe terenuri private, iar înființarea unuia pe terenul privat al aeroportului din Tuzla ar crea un precedent periculos.

În realitate, este vorba de o interpretare particulară și vădit greșită a OUG 105/2001, care stabilește că autoritățile cu atribuții de control la trecerea frontierei de stat trebuie să aibă acces gratuit la imobilele în care funcționează punctele de trecere a frontierei și la terenurile aferente acestora care constituie domeniu public al statului ori domeniu privat și se administrează de către autorități ori de alte persoane juridice. În primul rând, e limpede că scopul legii este acela de a stabili accesul gratuit la aceste clădiri și terenuri, iar nu de a institui interdicția de amplasare a punctelor de trecere a frontierei pe terenuri private. Drept dovadă, legea spune că aceste puncte pot sta pe terenuri din domeniul privat, fără a preciza expres că ar fi vorba doar de domeniul privat al statului. ”Bunurile din domeniul privat pot aparține atât statului sau unităților administrativ-teritoriale, cât și altor subiecte de drept, persoane fizice sau juridice” – spun specialiștii în drept.

Pe de altă parte, potrivit Legii 213/1998, statul își exercită dreptul de proprietate privată ca orice alt privat, dobândind bunuri private și putând să le vândă oricând,  potrivit regulilor din dreptul comun. Evident că în calitate de deținător de bunuri private, statul nu poate avea drepturi în plus față de alți privați. Și tocmai de aceea interpretarea despre care am vorbit mai sus este în mod vădit greșită.

Nod în papură

Impresia noastră este aceea că se caută nod în papură și cam atât. Ca dovadă, în România mai există și alte aeroporturi administrate privat care au servicii de graniță-vamă, cel mai cunoscut fiind terminalul Țiriac de pe Otopeni.

Chestiunea cu precedentul periculos ni se pare o simplă manifestare a limbii de lemn. Nu este vorba de niciun pericol, ci de o poziție profund dogmatică a unor care nu vor să accepte inițiativa privată în zona aviației.

Comparația, izvor de nefericire

După cum spuneam mai sus această paradigmă a fost depășită de vecinii noștri bulgari, cărora nu le-au murit caprele, dar nici n-au rămas la ele. Bulgarii au investit masiv în turism. Iar din acest motiv au ajutat și inițiativa privată în aviație, ca să faciliteze accesul turiștilor străini la turismul bulgăresc.

Potrivit documentării noastre, pe litoralul bulgăresc există 8 aeroporturi care oferă servicii de vamă-graniță, multe din ele fiind administrate privat. Iată un tablou al acestora:

  • Varna și Burgas – două aeroporturi, ambele internaționale, date în concesiune firmei BM Star Ad (un joint venture între aeroportul Frankfurt, care are o participație de 60 % si o firmă bulgară) pentru o perioada de 35 de ani, contra unei investiții totale de 403 milioane de Euro;
  • Ravnts – un aeroport mare aflat lângă Burgas și care are două piste de beton de 2500 metri fiecare;
  • Balcic – fost aeroport militar cu o pistă de beton de 2500 m, transformat în aeroport civil, deschis traficului internațional din 2012 și dat în subordinea aeroportului Sofia; la rândul său este sub management privat pentru o perioadă de 35 ani în baza unui contract de concesiune cu firma SOf Connect AD, ai cărei acționari sunt aeroportul Munchen și firma MNeridian – Franța (concesioară totodată a aeroporturilor La Guardia – SUA, Amman și Madagascar).
  • Primorsko – cu o pistă de 900 m din asfalt. Proprietarul său, firma Intersky, mai deține un aerodrom lângă Sofia
  • Sunny Beach – și el certificat de Autoritatea Aeronautică bulgară și trecut în proprietatea Aeroclubului Sunny Beach
  • Și, tot lângă statiunea Sunny Beach, există și Heliportul Marina Dinevi
  • Dobrici – poziționat la 60 km de litoralul bulgar, este un fost aeroport militar, utilizat acum de aeronave civile mici

 

Aeroporturile de pe litoralul bulgăresc au avut 4,9 milioane de pasageri în anul 2019 (sursa: AICI). 

La noi, cele trei aeroporturi de pe litoral, Kogălniceanu, Tulcea și Tuzla, au avut împreună doar 139.913 pasageri în același an de referință. Adică de 35 de ori mai puțini. Cu restul Europei nici nu are rost să ne comparăm. De când statul român blochează inițiativa privată de la Tuzla, numărul aeroporturilor administrate privat din UE pur și simplu s-a dublat. Evident, vorbim de aeroporturi care au servicii de graniță-vamă.  La fel de evident, noi rămânem tot mai în urmă, mici și prăfuiți. Dar măcar suntem buni la jelanii despre precedentele periculoase și la apologia monopolului de stat.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Retrocedarea frauduloasă a terenurilor de lângă Carrefour. Dosarul se întoarce la DNA pentru completarea urmăririi penale

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

DNA Constanța trebuie să completeze urmărirea penală într-un dosar care se referă la tunul administrativ și imobiliar prin care 19 hectare din intravilanul municipiului Constanța au fost retrocedate fraudulos unei persoane din Mihail Kogălniceanu pe baza documentațiilor întocmite de primăria acestei comune. O decizie definitivă în acest sens a fost pronunțată de Tribunalul Constanța pe 29 martie 2021. În dosarul penal sunt menționate beneficiara retrocedării, Zoea Rădulescu, mai multe persoane din Primăria Mihail Kogălniceanu, Instituția Prefectului și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Ancheta vizează aspecte care țin de procedura punerii în posesie a Zoei Rădulescu asupra terenului situat pe malul lacului Siutghiol, în apropierea centrului comercial Tom-Carrefour. Însă povestea întreagă este una mult mai complexă și face parte dintr-un veritabil război judiciar, cu multe soluții controversate.

Primul episod: pohta ce-a pohtit

Zoea Rădulescu a moștenit de la autorii ei două terenuri agricole extravilane în cuprafață cumulată de 19 hectare, în comuna sa natală, Mihail Kogălniceanu. Suprafețele originare se aflau pe drumul Cogealacului. Cu toate acestea, femeia a tras toate sforile posibile ca să-și mute moștenirea în intravilanul municipiului Constanța, pe malul lacului Siutghiol, peste drum de actualul centru comercial Tom – Carrefour.  Diferența de preț e colosală. Astfel, în 2011, terenul a fost evaluat oficial la 20.750.000 de euro. Între timp, prețurile din piața imobiliară au crescut de câteva ori.

Terenurile din Constanța, cumpărate de Gheorghe Alexa

Până spre finalul guvernării țărăniste – în cadrul căreia Zoea Rădulescu a deținut o funcție în aparatul de stat – terenurile agricole dintre Constanța, Ovidiu, Lumina, Năvodari și Mihail Kogălniceanu au fost oprite de la retrocedare. Aceste suprafețe erau lucrate de un fost IAS, transformat după revoluție în SC Ceres SA Mihail Kogălniceanu. Țărăniștii au decis atunci să desființeze fostele IAS-uri. Ca urmare, unitățile de tipul Ceres au fost obligate să predea terenurile deținute către comisiile locale de fond funciar din fiecare localitate în parte, în vederea retrocedării către persoanele îndreptățite.

Terenul agricol de pe malul lacului Siutghiol, care era inclus în intravilanul municipiului Constanța încă din anul 1997, a ajuns, cum era legal și logic, la Comisia Locală Constanța. Mai departe, Comisia l-a retrocedat unor constănțeni, iar aceștia din urmă l-au vândut omului de afaceri Gheorghe Alexa.

Zoea Rădulescu primește terenurile la Mihail Kogălniceanu

În stânga, Zoea Rădulescu, alături de fostul președinte Emil Constantinescu. În dreapta, omul de afaceri Gheorghe Alexa.

Concomitent, Zoea Rădulescu a primit procese-verbale de punere în posesie pentru suprafețele care i se cuveneau de la Comisia Locală din comuna ei natală. Însă femeia a contestat actele primite la Kogălniceanu, susținând că i s-ar fi cuvenit terenul de pe malul lacului, din intravilanul Constanței. Pretențiile sale izvorau dintr-un fel de adresă mâzgălită de un director de la Ceres, care îi atesta, fără să aibă astfel de atribuții, că ar avea dreptul să primească terenul din Constanța. Ea s-a mai prevalat de corespondența cu Primăria din comuna sa, care nu avea competența legală să decidă pentru terenurile municipiului Constanța. De asemenea, a mai vânturat o schiță cadastrală din 1999, în care era desenat cu pixul tocmai terenul din Constanța. În sfârșit, o altă mare coincidență lucra în favoarea Zoei Rădulescu: terenul primit de ea în Kogălniceanu avea același număr de solă ca și cel din Constanța, de pe malul lacului Siutghiol.

Jianu rescrie geografia patriei

Mai departe, Rădulescu a declanșat două procese la rând, reușind ca de fiecare dată plângerile ei să ajungă la fosta judecătoare Corina Eugenia Jianu. Spunem fosta, deoarece aceasta din urmă a fost între timp pusă sub acuzare de DNA Constanța pentru luare de mită, iar la finele anului trecut a și fost condamnată pe fond la 7 ani de închisoare. Fosta judecătoare a anulat titlurile emise de Comisia Locală Constanța. Practic a eliberat terenul de pe malul lacului de proprietari, iar mai apoi a obligat Comisia Județeană (Prefectura) să emită noi titluri de proprietate în favoarea Zoei Rădulescu. Un rol important în aceste procese l-a jucat o expertiză extrajudiciară, comandată și plătită de Zoea Rădulescu. Expertul angajat de ea a mințit în favoarea ei. Iar judecătoarea Jianu a concluzionat că terenul de pe malul lacului Siutghiol a fost situat inițial în comuna Mihail Kogălniceanu, fiind integrat în municipiul Constanța abia după anul 2000.

În realitate, cele două localități se află la 25 de kilometri distanță și niciodată nu s-au învecinat între ele. Terenul de pe malul lacului a fost din totdeauna în granița municipiului Constanța, iar din anul 1997 făcea parte din intravilanul localității.

Episodul 2: expertul mincinos, trimis în judecată

Expertul mincinos a fost anchetat de Parchetul Curții de Apel Constanța. El a fost trimis în judecată pentru abuz în serviciu, în anul 2016. Condamnat pe fond de Tribunalul Constanța, mincinosul a fost achitat de un complet al Curții de Apel Constanța. Instanța de apel a apreciat că nu este dincolo de orice dubiu că expertul Florin Dumitrescu ar fi cunoscut caracterul fals al unor documente emise de Primăria Mihail Kogălniceanu, pe care le-a avut la dispoziție la momentul întocmirii expertizei.

Episodul 3: Punerea în posesie

Zoea Rădulescu a încercat în repetate rânduri să obțină un titlu de proprietate de la Comisia Județeană de Fond Funciar (condusă de prefect), pe baza hotărârii date de Jianu. Însă niciun prefect nu poate semna astfel de documente, înainte de a se efectua procedura punerii în posesie de către o comisie locală. În această situație, problema a fost preluată de Comisia locală din Mihail Kogălniceanu. O funcționară din Primăria acestei comune a atestat că schița cadastrală în pix de care s-a folosit Rădulescu în procesele sale ar fi conformă cu originalul. Însă există suspiciunea că originalul nu prea există. O altă specialistă în cadastru de la aceeași primărie a adaptat această schiță cu situația cadastrală actuală. Și în acest caz există suspiciunea că funcționara a inclus 52.000 de metri pătrați dintr-o solă diferită. Vorbim de un teren din domeniul privat al Municipiului Constanța, care nu era inclus în niciun fel în hotărârile pronunțate de fosta judecătoare Jianu.

Episodul 4: un nou dosar penal

Suspiciunile pomenite mai sus au făcut obiectul unui nou dosar penal al Parchetului Curții de Apel Constanța. Procurorul de caz a început urmărirea penală și a pus sechestru pe terenul de pe malul lacului la începutul anului 2020. Însă situația nu a durat prea mult. Astfel, la scurt timp, dosarul a fost solicitat la DNA Constanța, care avea în lucru aceeași speță. După câteva luni, mai exact în octombrie 2020, procurorul de caz, Constantin Conortos, a dat o soluție de clasare. Ordonanța de clasare a fost contestată de Gheorghe Alexa. Așa cum am arătat la începutul articolului de față, pe 29 martie 2021 Tribunalul Constanța a anulat definitiv ordonanța și a întors dosarul la DNA pentru completarea urmăririi penale.

Episodul 5: un fost prefect, trimis în judecată

Fostul prefect Adrian Nicolaescu, trimis în judecată pentru că a refuzat să emită titluri de proprietate pentru Zoea Rădulescu din Mihail Kogălniceanu, asupra terenurilor din municipiul Constanța.

Înainte de clasarea acestui dosar, parchetul anticorupție a soluționat o plângere penală depusă de Zoea Rădulescu împotriva fostului prefect Adrian Nicolaescu. Acesta din urmă a fost trimis în judecată pentru abuz în serviciu, constând în refuzul de a pune în executare hotărârile judecătorești pronunțate de controversata Corina Eugenia Jianu. 

Episodul 6: Schița cadastrală din 1999, propusă spre desființare

În sfârșit, Parchetul Curții de Apel Constanța a continuat demersurile după ce expertul Florin Dumitrescu a fost achitat pe baza constatării că nu ar fi cunoscut caracterul fals al documentelor înregistrate la Primăria Kogălniceanu sau emise de aceasta în anul 1999. Evident că această constatare nu putea rămâne fără urmări practice. Iar din acest motiv, unitatea de parchet a anchetat-o separat pe Zoea Rădulescu și pe avocata acesteia, în legătură cu modul în care au apărut aceste documente. Accentul a căzut în principal pe schița cadastrală din 1999, care întrunește elemente de fals intelectual. Parchetul a dispus clasarea cauzei sub aspectul răspunderii penale, care este prescrisă, însă a sesizat judecătorul de cameră preliminară cu desființarea acestor înscrisuri. Deși au contestat ordonanța, Zoea și avocata ei au pierdut definitiv la Curtea de Apel Constanța, pe 16 februarie 2021, în dosarul 535/36/2020.

Schița cadastrală depusă în 1999 la Primăria din Mihail Kogălniceanu. Documentul desenat cu pixul nu are nicio legătură cu situația cadastrală reală, nu precizează de cine a fost întocmit, iar ștampila OCAOTA nu este însoțită de o semnătură. Însă, chiar și așa, ”actul” precizează că terenul se afla pe teritoriul administrativ al municipiului Constanța, neputând fi retrocedat de comuna Mihail Kogălniceanu.

Acum, există șanse reale să fie îndreptată această situație generată de o fostă judecătoare condamnată pe fond la 7 ani de închisoare pentru luare de mită. De asemenea, este de așteptat ca în dosarul de la DNA să aibă loc o completare a urmăririi penale prin care să se lămurească temeinic dacă mai pot rămâne în ființă actele întocmite de Comisia comunală din Mihail Kogălniceanu pentru terenurile din intravilanul Constanței. Ca observatori atenți ai acestei spețe, trebuie să spunem că acest caz este unul halucinant din toate punctele de vedere. Și tocmai de aceea autoritățile judiciare trebuie să facă lumină.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: