Connect with us

Exclusiv

Camera de Conturi din Constanța, blat rușinos cu Primăria Năvodari, pentru salvarea lui Nicolae Matei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

În toamna anului trecut, auditorii Curții de Conturi au realizat un raport de control la Primăria Năvodari. Situația descoperită a fost de o gravitate ieșită din comun. În primul rând, auditorii au constatat că Primăria a raportat ani la rând procente umflate cu pompa la încasarea veniturilor proprii din taxe și impozite. În acest fel, autoritatea locală a accesat în mod necuvenit sume mai mari de bani de la bugetul de stat. În realitate, baza de impozitare era mai mare, însă a fost diminuată scriptic de șmecherii de la Taxe și Impozite, cu scopul de a umfla raportările, așa cum am arătat mai sus, dar în același timp și cu scopul de a avantaja tot felul de personaje arondate camarilei, care au fost iertate de orice obligație față de bugetul local. De exemplu, societatea Mat-Fish SRL, care deține lacul Tașaul în concesiune, nu a fost înregistrată fiscal și nu a plătit niciun șfanț pentru cele 1970,15 hectare pe care le exploata. Firma este deținută de un bărbat care se numește Doru Matei. De asemenea, restaurantul Cherhanaua Tașaul, care este o adevărată fabrică de profit, nu a fost înregistrat cu obligații de plată la bugetul local. Alte favoritisme total ilegale au fost făcute de Primărie unor firme intrate în insolvență. Autoritatea locală a ”uitat” să revendice în procedura falimentului obligații restante de 3,4 milioane de euro. Auditorii au mai constatat că mai multe firme din Portul Năvodari nu erau înregistrate cu obligații de plată, deși din punct de vedere legal datorau impozite bugetului local. În sfârșit, o companie specializată în transportul produselor petroliere a primit un teren… pe moca.

O taxă fiscală unică în lume

Dar cea mai mare parte a raportului Curții de Conturi se referea la situația creată în vecinătatea lacului Siutghiol, în zona Mamaia Nord. Verificările au fost declanșate ca urmare a solicitării Comisiei de Abuzuri a Senatului României, la rândul ei sesizată de compania Somaco Construct SRL, care deține, chiar vizavi de Phoenicia, complexul Verona, format din vile turistice de patru stele. În anul 2012, Primăria Năvodari, condusă pe atunci de penalul Nicolae Matei, a comunicat firmei Somaco Construct SRL o decizie de impunere fiscală, fără număr de înregistrare, în valoare de două milioane de euro. Vorbim aici de o taxă fiscală unică în lume. Primăria a pretins că, în perioada 2010-2012, Somaco Construct SRL ar fi depozitat materiale de construcție, în speță piatră și nisip, în locurile publice, respectiv pe un teren de 4646 mp aflat între complexul de vile și malul lacului Siutghiol, datorând 3 lei/mp/zi bugetului local.

Primăria lui Matei a furat terenul statului

Complexul Verona

Verificând această speță, Curtea de Conturi a stabilit o situație de fapt și de drept total diferită față de aceea impusă în mod discreționar de primăria lui Matei. În primul rând, s-a reliefat că firma în cauză nu a depozitat materiale de construcții, ci a realizat o lucrare hidrotehnică de apărare împotriva inundațiilor, a eroziunii și a infiltrațiilor care puneau în pericol siguranța vilelor turistice. Lucrarea a fost realizată în anul 2007.  Comparând hărțile cadastrale și imaginile din satelit în format ortofotoplan, dinainte și după efectuarea lucrării, auditorii au concluzionat că aceasta a fost realizată în parte pe malul lacului, în parte în cuveta lacului, ambele suprafețe aparținând de drept proprietății publice a statului. Consolidarea terenului statului nu putea conduce la schimbarea proprietarului. Cu toate acestea, în anul 2012, Orașul Năvodari și-a intabulat în proprietate terenul statului român, pretinzând că îl deține în proprietate în baza unui inventar adoptat prin vot cu un an înainte.

OCPI a încălcat grosolan procedura de dezmembrare

Curtea de Conturi spune că procedura de înregistrare la Cadastru a fost încălcată în mod grosolan. Astfel, Primăria a făcut două înscrieri distincte. Prima dintre acestea se referea la un teren de 3737 mp, trecut în domeniul privat al localității, pe baza unei adeverințe semnate de Nicolae Matei care atesta că această suprafață este neocupată și ar face parte dintr-un teren mai amplu, de 11.000 de metri pătrați, însușit în inventar, în anul 2011, fără coordonate cadastrale și vecinătăți. Din punct de vedere legal, nu se putea înscrie în cartea funciară doar o fracție din teren. Auditorii au constatat că OCPI a încălcat procedura proprie cu privire la dezmembrarea terenurilor. În mod similar, Primăria a cerut înscrierea în domeniul public a unui teren de 1827 mp, adeverind că acesta ar face parte dintr-un lot mai mare, de 2400 mp, la rândul său inventariat, și tot fără coordonate cadastrale și vecinătăți, în anul 2011. 927 mp pătrați se aflau în dreptul complexului Verona. În mod cert, înscrierea terenurilor în cartea funciară s-a făcut în deplină haiducie, cu o complicitate de zile mari a OCPI Constanța, condus pe atunci de Stere Sponte (foto), un năvodărean declarat de Matei și camarila sa cetățean de onoare și cadorisit cu un teren generos în zona turistică Mamaia Nord.

Discriminare pe față

Așadar, ai lui Matei au furat terenul statului, ca să poată pretinde milioane de euro de la firma Somaco Construct. Curtea de Conturi a constatat însă că taxa a fost discrimnatorie. Aici trebuie să spunem că, potrivit legii, taxa fiscală este prețul plătit de o persoană pentru beneficiul unei prestații a autorității publice. Or, din acest motiv, toate dosarele de taxă fiscală conțin în primul rând cererea respectivei persoane de a beneficia de o prestație. Analizând dosarele de această natură existente în arhiva Primăriei Năvodari, auditorii au constatat că toate se deschid cu astfel de cereri, mai puțin dosarul firmei Somaco Construct. E clar că în cazul de față vorbim de un tratament diferențiat fără o justificare obiectivă și rezonabilă, ceea ce însemnă discriminare. Conduita Primăriei se poate încadra în zicala ”pentru unii mumă, pentru alții ciumă”. Ca dovadă suplimentară, în timp ce pretindea milioane de euro de la Somaco, Primăria încasa redevențe de 0,92 de lei pe metru pătrat pe an de la vecinii acestei firme.

Primăria Năvodari, la judecată împotriva Camerei de Conturi

La capătul controlului, Curtea de Conturi a obligat Primăria Năvodari și Administrația Apelor Române să delimiteze și să înscrie corect în cadastrul apelor terenurile statului și în cartea funciară terenurile proprii ale localității. În disperare de cauză, Primăria Năvodari a contestat raportul Curții de Conturi la instanța de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Constanța. Însă contestația privește doar aspectul referitor la terenurile de la Siutghiol. Cu alte cuvinte, autoritatea locală și-a recunoscut vina pentru celelalte furăciuni descrise în partea introductivă a prezentului articol. Nu și pentru tunul taxei fiscale de două milioane de euro.

Juristul Camerei, umăr la umăr cu avocata lui Matei

E limpede că această verificare epocală ordonată de la București a încurcat apele la Camera de Conturi din Constanța. Cu toate acestea, Camera locală a trebuit să-și joace rolul formal de a apăra Raportul. În acest scop, la bară a fost trimis consilierul juridic Liviu Dragomir. Am participat și noi, alături de alți colegi din presa locală, la termenul de judecată din 9 mai a.c.. Din fundul sălii, se putea observa așezarea părților ca într-un teatru de luptă. În stânga sălii, la aceeași masă, lipiți umăr în umăr, se aflau avocata Primăriei Năvodari (care îl reprezintă și pe Nicolae Matei în diverse litigii) și consilierul juridic al Camerei de Conturi. La câțiva metri, în dreapta sălii, se aflau proprietarul firmei Somaco Construct, Grigore Comănescu, și doi dintre consilierii săi juridici. Somaco Construct a depus o cerere de intervenție accesorie în proces, în favoarea Camerei de Conturi. Așa cum era de așteptat, avocata Primăriei a cerut respingerea acesteia ca inadmisibilă. Luând cuvântul, la rândul său, consilierul juridic al Camerei de Conturi a menționat că lasă această chestiune la aprecierea instanței. Însă nu s-a oprit aici, continuând în fapt să expună concluzii de respingere. O asemenea conduită este din capul locului nefirească, întrucât prezența firmei în proces constituia un sprijin pentru pârâta Camera de Conturi. De asemenea, angajatul Camerei l-a denigrat în fața instanței pe unul din consilierii juridici ai firmei Somaco și a făcut aprecieri contrare Raportului pe care trebuia să îl apere. În loc să se lupte cu Primăria, care era partea adversă, juristul Camerei își critica aliatul, la umăr cu avocata Primăriei Năvodari. Oricum ai privi problema, e clar că la mijloc este un blat rușinos, ca atâtea altele care otrăvesc dreptatea și buna-credință. Deliberând, judecătoarea învestită să soluționeze cauza a respins susținerile comune ale Primăriei și Camerei de Conturi, statuând că cererea de intervenție accesorie a firmei Somaco Construct SRL este admisibilă în principiu. Procesul va continua cu participarea Somaco Construct, care va putea să formuleze apărările asupra cărora, din motive evidente de blat, juristul Camerei de Conturi cerea exclusivitatea.

Judecătorii obligă Parchetul să facă urmărire penală împotriva lui Matei

Să mai notăm că, situațiile de fapt constatate de Curtea de Conturi fac și obiectul unui dosar penal al Parchetului Curții de Apel Constanța deschis în anul 2017. De asemenea, la Parchetul Judecătoriei Constanța există un dosar penal înregistrat în anul 2012, în care s-au pronunțat până acum trei ordonanțe de clasare, cu toate infirmate în căile de atac exercitate de Somaco Construct. Procurorii de la Judecătorie au vrut să-l scoată basma curată pe Matei, însă de fiecare dată instanțele de judecată au infirmat soluțiile de clasare și au dispus continuarea urmăririi penale. Ultima decizie de acest tip a fost dată chiar luna trecută de Judecătoria Constanța. Între timp și climatul general din justiție s-a mai schimbat, după ce răspunderea disciplinară a magistraților a intrat în noi coordonate. De-acum, protejarea grupului infracțional nu se va mai face fără riscuri.

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Primăria Constanța își dotează WC-urile: șervețele de mâini cu frunzulițe roz și dozatoare ”din inox inoxidabil”

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Primăria Municipiului Constanța a lansat procedura de achiziție publică pentru dotarea grupurilor sanitare de la sediul principal din Bulevardul Tomis, precum și a grupurilor sanitare de tip foișor din Parcul Arheologic (acelea care au costat 50.000 de euro bucata). Potrivit anunțului publicat pe site-ul autorității publice locale, aceasta intenționează să cumpere 23 de dozatoare de hârtie igienică din ”inox inoxidabil”, cu înveliș antiamprentă, 21 de dozatoare pentru săpun-spumă, tot din ”inox inoxidabil” cu înveliș antamprentă, 14 dozatoare pentru șervețele de mâini din același materia, 16 coșuri de gunoi de perete, 23 de coșuri de gunoi din inox (nu se specifică dacă tot ”inox inoxidabil”), 16 perii de WC, 5 uscătoare de mâini care suflă aerul cald la o viteză de 342 de kilometri pe oră, cu 5 ani garanție, și 188 de baterii alcaline.

De asemenea, la aceste dotări, Primăria adaugă și consumabile, după cum urmează: 656 de litri de săpun spumă, 1.312 bucăți de hârtie igienică, și 284 de seturi de șervețele de mâini. Și de această dată, specificațiile tehnice sunt foarte importante pentru primăria cea progresistă de la malul mării. Aflăm din anunțul publicat că hârtia igienică trebuie să aibă un aspect vizual ridicat, să fie albă și musai cu frunzițe albastre. De asemenea, șervețelele de mâini trebuie să fie moi, să lase o senzație de înaltă calitate, să fie făcute din hârtia cea mai absorbantă, pentru o uscare cât mai eficientă cu mai puține deșeuri. De asemenea, șervețelele trebuie să fie musai albe cu frunzulițe roz. O rolă desfășurată trebuie să conțină 34 centimetri de hârtie în lungime și 21,20 centimetri în lățime. În sfârșit, spuma trebuie să fie una moale și cremoasă, compatibilă cu toate tipurile de piele și preparată cu ingrediente care hidratează pielea.

Desigur, funcționarii din Primărie nu sunt îngeri. Merg la WC, și mersul lor ne costă. În anunțul publicat, autoritatea publică locală estimează valoarea achiziției la 95.187,86 de lei fără TVA. Cu TVA cu tot, confortul cu frunzulițe roz și inox din ăla care nu ruginește, neam :)))), ajunge la 113.273,55 de lei. Adică peste un miliard de lei vechi. Să mai spunem că, recent, Primăria a aprobat achiziția unor piese de mobilier de ultima fiță pentru viceprimarii Dumitru Babu și Costin Răsăuțeanu. Mitică și Costi vor primi birouri din sticlă neagră cu inserții de crom. De asemenea, biroul de comunicare al Primăriei, în cadrul căruia slujesc 4 persoane, va fi dotat cu 8 telefoane de ultimă generație. Deci două telefoane de căciulă. Să fie, să ajungă la toată lumea! La fel și hârtia igienică.

Mai jos puteți vedea anunțul publicat de Primăria Constanța:

Download (PDF, 83KB)

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Directorii Oil Terminal: 18.000 de lei pe lună. Salariații: concedii fără plată

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Adunarea Generală a Acționarilor Oil Terminat SA a adoptat ieri o hotărâre referitoare la fixarea limitelor pentru indemnizația lunară a directorilor cu contract de mandat. Aceștia urmează să încaseze indemnizații lunare în cuantum de 5-6 salarii medii brute pe societate. Marieta Stasi, director de dezvoltare în cadrul Oil Terminal, a precizat pentru Ordinea.Ro că 6 salarii medii brute pe societate înseamnă aproximativ 18.000 de lei.

Oil Terminal a raportat un profit de numai 17.000 de lei în primul semestru al acestui an. De asemenea, după acest rezultat dezastruos, compania controlată de stat a lansat un program de concedii fără plată impuse salariaților chemați să pună umărul și să suporte din buzunarele lor dezastrul financiar.

Oil Terminal este o companie strategică, având în vedere că are în operare cel mai mare terminal petrolier de la Marea Neagră. Acționar majoritar este statul român, care își administrează participația prin Ministerul Energiei. Ministru în funcție este cvasi-anonimul Anton Anton, de la ALDE. Director general la Oil Terminal este ceva mai cunoscutul Sorin Ciutureanu. Sub înțeleapta conducere a celor mai sus numiți, Oil Terminal a ajuns să producă profit, anul acesta, cât un butic. Rușinea în cauză tocmai a fost ștearsă prin salarii fabuloase pentru directorii cu mandat, după cum spuneam în deschiderea articolului.

Marieta Stasi, director de dezvoltare Oil Terminal:

”La nivel de societate s-au luat măsuri pentru reducerea cheltuielilor. Suntem în grafic, nu am avut tensiuni sociale sau alte probleme. Hotărârea AGA nu se referă la majorarea indemnizațiilor lunare ale directorilor cu mandat. Nu se majorează nimic, indemnizațiile rămân la fel. Este vorba doar de proceduri prevăzute de OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă. Noi am făcut recrutarea unor directori pe criteriile guvernanței corporative, iar acum am fost obligați să le stabilim limitele maxime ale indemnizațiilor. Dar nu sunt limite noi, sunt tot limitele vechi. Hotărârea se referă la dl. director general Sorin Ciutureanu și la doamna director financiar Adriana Frangu. Deci așa sunt pașii pe ordonanță, nu e vorba de altceva. Șase salarii brute pe societate înseamnă aproximativ 18.000 de lei”.

Download (PDF, 291KB)

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Buturuga mică răstoarnă carul mare. Cazul de insolvență al gigantului Van Oord, sucursala Constanța

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Compania olandeză Van Oord Dredging and Marine Contractors BV și-a deschis o sucursală în România, la Constanța, în anul 2013. Primul sediu administrativ al acesteia a fost stabilit într-un imobil deținut, în cote egale, de doi avocați influenți, foști judecători cu roluri cheie în sistemul local și național de justiție. Prin sucursală, grupul olandez a coordonat două lucrări monumentale. Vorbim aici de extinderea digului de larg al Portului Constanța și de extinderea plajelor turistice din Constanța și Eforie Nord, lucrări finanțate, generos, din fonduri europene.

Van Oord Sucursala Constanța, datorii de 222.717.990 de lei

De la înființare și până în prezent, Van Oord Sucursala Constanța a avut venituri impresionante, de peste un miliard de lei (cifra exactă: 1.038.374.458 de lei), dar profit… ioc. Pentru ultimul exercițiu contabil, respectiv al anului 2017, sucursala – slujită de numai 5 angajați – a declarat datorii totale, care provin din anii anteriori, de 222.717.990 de lei. Declarând cifre de comă, olandezii nu au plătit nimic la bugetul de stat al României. Cel mai probabil, profitul real a fost exportat în țara de origine, după o rețetă aplicată și de alte companii multinaționale care activează în țara noastră. Mai multe nereguli au fost descoperite de inspectorii antifraudă în contabilitatea Van Oord Sucursala Constanța, care a fost obligată să verse la bugetul statului român contribuții pe care, de altfel, firmele românești, bigote și retrograde – conform unor voci progresiste, le declară și chiar le  achită. Olandezii nu s-au conformat și au atacat la instanță decizia de impunere, pe care au reușit să o desființeze.

Olandezii au dat o țeapă de un milion de euro unei firme românești

Aspectele de mai sus s-au împachetat în tăcere. În schimb, de mai bine de doi ani Van Oord Sucursala Constanța se află într-un scandal imens, amplu mediatizat, inclusiv de publicația noastră, cu privire la țepuirea unui partener român. Vorbim aici de compania locală Comprest Util SRL, care a realizat digurile de mal în două din sectoarele de plajă din Constanța. Antreprenorul care deține compania locală, pe numele său Grigore Comănescu (foto), a declarat că olandezii au uitat să achite o fracție de aproximativ un milion de euro din ultima factură. Ca să fie clar: olandezii au plătit o parte din factură, însă după recepția finală a lucrării, văzându-se cu sacii în căruță, au uitat de diferența de aproape un milion de euro. La început au uitat, dar mai apoi au pretins, avocățește, că nu ei trebuiau să achite, ci  un partener de-al lor de consorțiu, alături de care câștigaseră licitația și executaseră lucrările.

O confuzie risipită de Tribunalul București

Din acest motiv, acțiunea inițiată de Comprest Util la începutul anului 2016, în vederea obținerii unei ordonanțe de plată împotriva Van Oord, a fost respinsă pe 15.03.2016. Judecătorii au reținut atunci că olandezii nu au calitate procesuală pasivă. Mai departe, firma românească s-a îndreptat împotriva partenerului de consorțiu al olandezilor. Vorbim aici de o firmă care se afla deja în insolvență, într-un dosar al Tribunalului București. Însă judecătorul sindic de la instanța bucureșteană a spus că datoria în litigiu nu aparținea partenerului de consorțiu.

Din acest motiv, Comprest Util a deschis alte două litigii împotriva olandezilor. În primul a cerut o nouă ordonanță de plată, iar în al doilea a cerut declanșarea insolvenței împotriva Van Oord – Sucursala Constanța.

Curtea de Apel Constanța bagă Van Oord Olanda în faliment

Confruntarea juridică a părților a fost teribilă. Pe 25 ianuarie 2017, judecătorul sindic de la Tribunalul Constanța a respins cererea Comprest Util privind declanșarea insolvenței împotriva Van Oord. Firma românească a declarat apel. Dar înainte să se judece apelul, în celălalt proces, de la Tribunalul Constanța, s-a dispus emiterea ordonanței de plată împotriva olandezilor, pe 31.01.2018. Această victorie a zguduit soarta procesului de insolvență. Astfel, pe 14.06.2018, Curtea de Apel Constanța a decis ca dosarul de judecată să fie returnat judecătorului sindic de la Tribunalul Constanța, cu misiunea de a deschide procedura de insolvență, atenție, împotriva Van Oord Olanda. După cum spuneam încă din titlu, buturuga mică răstoarnă carul mare!

Pentru unii mumă, pentru alții ciumă. Tribunalul anulează ordonanța de plată

Zdrobiți pe jumătate, olandezii s-au ridicat cu tehnici de manipulare mai rar întâlnite. Ei au reușit să blocheze executarea silită, iar mai apoi au obținut chiar anularea ordonanței de plată, pe calea contestației. În această procedură, Comprest Util s-a apărat, cerând Tribunalului să țină cont de hotărârea dată de instanța superioară, a Curții de Apel, în dosarul de insolvență. Cu alte cuvinte, românii au spus că dacă o instanță superioară a constatat starea de insolvență,  înseamnă că a stabilit calitatea Van Oord de datornic și caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. Or aceste constatări ale unei instanțe superioare, nu pot fi cenzurate, schimbate sau anulate de o instanță inferioară – au spus juriștii Comprest.

În schimb, avocații tocmiți de olandezi au răspuns de genul: noi suntem Van Oord România, hotărârea de insolvență nu se referă la noi, ci se referă la Van Oord Olanda, care este o altă persoană.

Spusele lor au avut mare trecere la instanța de la Tribunal, care a trecut cu lejeritate peste cele stabilite la Curte. Ca să fie clară înclinarea balanței și diferența de tratament, trebuie să spunem că Tribunalul s-a pronunțat pe toate cererile olandezilor, însă nu s-a pronunțat deloc, a ignorat pur și simplu, excepția ridicată de compania românească. Un fel de: flit, bă, ura și la gară!

O manipulare machiavelică

După ce au anulat ordonanța de plată pledând că nu Sucursala a intrat în insolvență, ci firma-mamă din Olanda, avocații Van Oord au denunțat o eroare materială în hotărârea Curții de Apel. Astfel, ei au cerut să se înlocuiască Van Oord – Olanda cu Van Oord – Sucursala Constanța, susținând că aceasta din urmă ar avea calitatea și capacitatea de a răspunde pentru datoriile ei, în procedura insolvenței. Eroarea s-a rectificat, Van Oord Olanda a scăpat de insolvență. Pe aceeași eroare, sucursala scăpase de ordonanța de plată a milionului țepuit fără scrupule. Și scăpată a rămas. Ce bine, ce convenabil!

După rectificare, dosarul a fost trimis judecătorului-sindic de la Tribunal, cu misiunea de a începe procedura insolvenței împotriva Van Oord- Sucursala Constanța. Numai că avocații Sucursalei au venit cu textul vechi: noi suntem Van Oord România, o biată sucursală, nu putem răspunde, să răspundă Van Oord Olanda. Aceeași joacă și în alte două acțiuni îndreptate împotriva hotărârii Curții de Apel referitoare la insolvență: o revizuire, care încă se mai judecă, și o contestație în anulare, pierdută definitiv de Van Oord pe 8 octombrie 2018.

Nu-i așa că pare o tulburare gravă de percepție? Cum să te contrazici de la un proces la altul legat de percepția unei situații? Să abandonezi prima percepție, că ți-ai făcut o a doua percepție contrară, apoi să revii la prima, după care să te răzgândești și să o îmbrățișezi duplicitar pe a doua… Nu-i așa că pare o sminteală? Doar pare! În realitate, nu e nicio sminteală și nicio tulburare gravă de percepție. E lipsă de scrupule, machiavelism și reframing. Cu alte cuvinte: manipulare și vrăjeală frumos ambalată. Judecătorul sindic a stopat acest joc pe 9 octombrie 2018, când a respins excepția ridicată de olandezi. Van Oord – Sucursala Constanța a rămas în procesul de insolvență, urmând să se continue procedura prin care Comprest Util și alte firme țepuite să-și poată recupera banii.

Insolvența este utilă, măcar să știm dacă au țepuit și statul român

După cum spuneam în deschiderea articolului, sucursala are datorii. Și nu un datorii mărunte, ci peste 222 de milioane de lei.  Rămâne de văzut cum va decurge insolvența. Însă, în mod cert, Comprest Util va deține poziția de creditor principal și va avea acces la documentele contabile ale Van Oord – Sucursala Constanța. Nu credem că olandezilor le va conveni ca acest creditor, care după cum s-a văzut nu cedează la drepturile sale, să afle cum anume s-a produs gaura de peste 222 de milioane de lei. Asta în condițiile în care, participând la ambele lucrări de anvergură ale Van Oord în România, Comprest Util a realizat profit de 15-20%, primind lucrările cu doar 75% din valoarea plătită de beneficiari. În fond, aici este marea întrebare: cum o firmă românească a făcut profit, lucrând cu 75% din valoarea oferită de beneficiar, iar olandezii, cu 100%, au ieșit în pierdere? După cum spuneam, există suspiciunea că profitul real, pe care trebuiau să-l declare olandezii în țara noastră, a fost exportat spre țara lor de origine și astfel nu au plătit nimic la bugetul nostru de stat. Exemplul olandez este de-a dreptul șocant, întrucât este greu de admis că este normal să nu lași un leu, măcar în scârbă, statului român din încasări fabuloase, de peste un miliard de lei noi. Ca să vă faceți o impresie, această sumă înseamnă în lei vechi zece mii de miliarde. Păi care ar fi exemplul pe care ar trebui să-l ia firmele românești de aici? Să angajeze cheltuieli cu nemiluita ca să scoată banii afară din țară? Să-și țepuiască partenerii de afaceri? Opinăm că statul olandez, care se opune intrării României în Schengen pe motiv că suntem o țară coruptă și retrogradă, ar trebui să urmărească mai atent ce modele corecte ne vin aici, din Olanda.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: