Exclusiv Slide

Cârdășia Oficiului de Cadastru la furtul taberei de copii de la Năvodari

Mai 09, 2018 Adrian Cârlescu

Tunul prin care, preț de șase ani, terenul și clădirile taberei de copii de la Năvodari au fost acaparate de cumnatul fără forme legale al fostului primar penal Nicolae Matei, nu se putea materializa fără implicarea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară de la Constanța. Patrimoniul furat de gașca fostului primar revine la proprietarul de drept, SC Sind România SRL, care a câștigat în acest sens o hotărâre pe fond la Judecătoria Constanța, la sfârșitul săptămânii trecute. Urmează recursul, însă din punct de vedere legal lucrurile sunt deja lămurite. În acest sens, trebuie să precizăm un aspect foarte important care a decis evoluția acestui litigiu.

Trebuie spus că hotărârea adoptată de Consiliul Local Năvodari sub numărul 144/24.05.2011, prin care o parte din terenul aferent taberei de copii a fost trecut în proprietatea orașului Năvodari, prin simplă inventariere în domeniul privat, a fost anulată de Tribunalul Galați în data de 24.10.2016 (dosarul nr. 7909/118/2013*).

 

Orașul Năvodari și primarul în funcție au declarat recurs față de această hotărâre. Ba chiar, în această fază procesuală, simțind că le fuge pământul de sub picioare, Nicolae Matei și Tabăra Năvodari SA – firmă controlată de cumnatul său fără forme legale, Isidor Gurgu – au depus cereri de intervenție accesorie în dosar. Recursul s-a judecat la Curtea de Apel Galați și a fost respins definitiv la data de 18 aprilie 2018.

HCL 144 era singurul titlul formal, prin care Orașul Năvodari putea pretinde – deși fără temei real – că deținea terenul taberei de copii și avea capacitatea de a-l aduce în capitalul social al firmei Tabăra Năvodari SA. Din 18 aprilie 2018, această pretenție s-a năruit cu totul. De aceea spunem că întoarcerea executării silite nu mai poate fi răsturnată în calea de atac. În joc rămâne însă de discutat și de taxat comportamentul golănesc al șefilor de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară din Constanța, fără concursul cărora acest abuz de proporții nu se putea materializa.

Pohta lui Matei

La baza abuzului stă HCL 144/24.05.2011, prin care, la propunerea lui Nicolae Matei, consilierii locali au votat pentru înscrierea terenului ocupat de clădirile taberei de copii în domeniul privat al localității. Această inițiativă echivalează cu o naționalizare de tipul celor care s-au făcut în România pe vremea regimului comunist. Or, după 1990, naționalizarea nu mai era permisă. Mai departe, prin HCL 152/28.07.2011, au fost ”naționalizate” și clădirile taberei, deși acestea se aflau nu doar în posesia, ci și în proprietatea deplină a SC Sind România SRL, conform registrelor de transcripțiuni imobiliare și a numeroaselor hotărâri judecătorești prin care se constata cu putere de lege această situație. În sfârșit, pohta ce-o pohtea Nicolae Matei s-a împlinit tot prin HCL 152, consilierii aprobând înființarea unei societăți comerciale sub numele Tabăra Năvodari SA, cu scopul exploatării clădirilor și terenurilor însușite, nu cu bani, cum era legal, ci prin ridicare de degete.

Matei l-a făcut om pe cumnatul său fără forme legale

Isidor Gurgu pierde terenul imens pe care îl acaparase în tabăra de copii. În medalion, Nicolae Matei și prietenul său declarat Puiu Hașotti

Orașul Năvodari a primit 40% din acțiuni SC Tabăra Năvodari SA, aducând ca aport la capital social terenul de 581.373 mp, cele198 de clădiri aflate pe acesta și o contribuție financiară directă de 1,5 milioane de lei. Diferența de 60% era atribuită, cu aprobarea consilierilor locali, firmei Dormarbib Group SRL, deținută de Isidor Gurgu, cumnatul fără forme legale al lui Nicolae Matei. Dormarbib trebuia să constituie, la rândul ei, un aport în numerar de 9 milioane de lei. În realitate, firma lui Gurgu a vărsat doar 1,7 milioane de lei până în anul 2013, iar ulterior i s-a aprobat să aducă terenuri pentru diferența rămasă. Terenurile aduse de Dormarbib în capitalul social al SC Tabăra Năvodari SA au aparținut la bază Orașului Năvodari, fiind înstrăinate prin licitații trucate, schimburi de terenuri și retrocedări frauduloase ordonate de Matei în cârdășie cu fosta judecătoare Corina Eugenia Jianu. De altfel, la momentul de față, fostul primar și fosta judecătoare compar ca inculpați într-un dosar penal aflat în stare de judecată pe rolul Curții de Apel București, în răspunderea acestor fapte.

Executarea silită, profund ilegală

Activele Sind România au ajuns în patrimoniul SC Tabăra Năvodari SA, printr-un artificiu juridic de zile mari. Astfel, la scurt timp de la înființare, această societate a deschis un proces la Judecătoria Constanța, cerând ca Orașul Năvodari să fie obligat să verse, pe calea executării silite, aportul constând în terenul de 58 de hectare și în cele 198 de clădiri, așa cum se obligase prin HCL 152/2011. Părțile s-au judecat la vrăjeală. În realitate, între ele exista un acord deplin ca să despoaie sindicatele de patrimoniu. Sind România SRL nu a fost parte în proces. Judecătoria a încuviințat cererea de executare silită. La scurt timp, în scenă a intrat executorul judecătoresc Deacu Vasile. Alegerea sa nu a fost întâmplătoare. Acesta se afla într-o relație aparte cu familia Hașotti din Constanța. La rândul său Nicolae Matei era un apropiat al familiei, fiind numit ”prieten” de fostul senator și ministru Puiu Hașotti. Executorul Deacu a întocmit un proces-verbal de executare silită pe baza datelor furnizate de Primăria Năvodari, predând formal terenul și clădirile societății Tabăra Năvodari SA. Trauma unei preluări în forță s-a evitat, după ce directorul taberei, Marian Surdu, și-a trădat societatea. Acesta a ales să transfere tot personalul pe noua societate, la rândul său fiind numit director la SC Tabăra Năvodari SA. La momentul de față, Surdu este director general al SC Termica SA Năvodari, societate deținută de Consiliul Local Năvodari.

Mai departe, societatea controlată de cumnatul lui Matei și-a intabulat dreptul de proprietate asupra clădirilor în cartea funciară, beneficiind de complicitatea deplină a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Ca să înțelegeți exact rolul jucat de această instituție, vă propunem o privire amănunțită asupra aspectelor dezlegate chiar de instanțele de judecată. Așadar, nu vorbim de o interpretare proprie, ci de aspecte analizate chiar de judecători.

Ce spun judecătorii

”Încă din anul 1996, aceste bunuri (în speță cele 298 de clădiri ale taberei de copii – n.r.) au fost înscrise în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni al Judecătoriei Constanța la nr. 7712/7784/30.05.1996 în proprietatea apelantei (SC Sind România SRL – n.r.) și tot atunci s-au achitat taxele și impozitele aferente de către apelanta-contestatoare. De altfel, existența acestor bunuri în patrimoniul apelantei se regăsește în toate actele contabile ale societății și a fost reținută și în considerentele sentinței civile nr. 964/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 9223/118/2007. (…) Din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă că Orașul Năvodari împreună cu SC Dormarbib Group SRL au înființat la 10.08.2011 SC Tabăra Năvodari SA. Orașul Năvodari s-a obligat să aducă aport la capitalul social al societății comerciale nou înființate construcțiile identificate în anexa 2 la HCL 152/28.07.2011 și în anexa actului constitutiv al societății a căror intrare în proprietate, însă nu a fost justificată. Nici unul din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu dovedește că Orașul Năvodari ar fi avut în proprietate aceste bunuri.

OCPI a pus umărul la comiterea abuzului

Aspectele menționate anterior au fost stabilite de Tribunalul Brăila, prin Decizia nr. 16/2014, dispusă în dosarul nr. 2862/113/2013. Rețineți că cele 298 de clădiri erau deja înscrise în proprietatea Sind România, în registrele de transcripțiuni imobiliare. Cu toate acestea, OCPI Constanța a deschis cărți funciare distincte pentru acele imobile, menționând ca proprietar societatea Tabăra Năvodari SA. În mod normal, instituția trebuia să sesizeze organele penale cu privire la tentativa de furt. Or, acceptând să înscrie încă o dată bunurile deja înscrise, ca și cum ar fi fost unele distincte, OCPI a pus umărul la întregul abuz.

Un cetățean de onoare

Nu lipsit de relevanță este faptul că directorul OCPI Constanța de la acea vreme era Stere Sponte, fost primar comunist al orașului Năvodari, dar și consilier local în funcție. Acesta a votat la rândul său hotărârea care a conferit o aparență de legalitate tâlhăriei. La câteva luni distanță, Sponte a fost declarat cetățean de onoare al localității, fiind împroprietărit cu un teren în zona turistică Mamaia Nord. Acesta a mai fost implicat și în tunul imobiliar prin care campingul pescăresc din zona Mamaia Nord și un alt teren situat tot pe malul mării au fost subevaluate și vândute unor firme controlate de norvegianul Kay Tonnes Thorkildsen (între timp decedat). Cazul a fost instrumentat de DNA Constanța, care a decis să-i trimită în judecată pe fostul primar Tudorel Calapod, pe expertul evaluator Violeta Gulelis și pe consilierii locali Stere Sponte și Marian Surdu, care inițiaseră proiectele de hotărâre pentru însușirea evaluărilor de preț. Condamnați pe fond, cei patru au fost achitați în recurs, scăpând astfel de răspunderea penală.

Faptele prin care OCPI a deschis cărți funciare paralele pentru clădirile furate de gașca lui Matei de la tabăra de copii nu au făcut până acum obiectul unei investigații penale. Dar încă nu este târziu. Va urma!

 

Comments

comments

Adrian Cârlescu

About The Author

Adrian Cârlescu este absolvent al Facultăţii de Filozofie a Universităţii din Bucureşti (1998), finalizată cu o teză de licenţă coordonată de profesorul Gabriel Liiceanu, şi a unui masterat de filozofia culturii în cadrul aceleiaşi facultăţi (2000). Activează în presa locală, constănţeană, din anul 1998. A fost reporter şi editor de ştiri la MTC TV, redactor-şef la Replica de Constanţa, redactor în departamentul de investigaţii la Ziua de Constanţa, co-fondator la Dezvăluiri.Ro. De-a lungul timpului a publicat anchete jurnalistice despre retrocedările lui Radu Mazăre, introducerea Pădurii Comorova în intravilan şi vânzarea ei, abuzul judiciar de la Fruvimed Medgidia SA, geneza Fondului Proprietatea, jaful din piscicultură, interesele din zona investiţiilor în energia eoliană, averea ascunsă şi faptele reprobabile ale unor politicieni, magistraţi sau oameni de afaceri abonaţi la lucrări publice. În 2014, a publicat cartea-document „Columbia – spectacolul morţii. Regimul de detenţie în Colonia Cernavodă a Canalului Vechi”. În 2015, a publicat, alături de dr. Sorin Marcel Colesniuc, lucrarea „O istorie a oraşului Cernavodă”, redactând, în baza documentelor de arhivă, secţiunea dedicată evoluţiei oraşului din 1878 până în prezent.